Sub semnul petrecerii în mod plăcut, util și educativ a timpului liber, Sala Sporturilor din Deva a găzduit, în organizarea C.S. „Viitorul” Deva, reușite întreceri de baschet – fete și băieți – având drept generic «Cupa „Fulg de nea”». La startul întrecerilor au fost aliniați peste 180 de sportivi din cadrul clubului organizator (elevi ai antrenorilor Rodica Mercea, C. Manea, A. Pihodi și M. Szilagy) reprezentând 13 echipe pe trei categorii de vârstă.

Drept invitați au fost baschetbaliștii de la C.S. „Cetate” Deva antrenați de Dorin Recean.

În toate cele 14 jocuri desfășurate și arbitrate de Cătălin Hosu și Radu Mihai Szemesi s-au putut nota momente aplaudate de spectatori, majoritatea jucătorilor dovedind o bună pregătire tactică, tehnică, fizică, dar și dorința de victorie.

Toți jucătorii au primit diplome, medalii și dulciuri.

Cu această ocazie, după cum ne-a informat în exclusivitate antrenorul Alexandru PIHODI care s-a dovedit și un neobosit organizator, s-a împodobit un brad ce va fi oferit locatarilor de la Azilul Brănișca.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Un grup de elevi de la Colegiul Național „Decebal” din orașul reședință de județ, sub îndrumarea prof. dr. Iolanda IACOB au participat, ca invitați, la concursul de jurnalism cu tema „MÂNDRIA DE A FI ROMÂN” contând pentru proiectul „A PATRIEI CINSTIRE – UNIȚI SUB TRICOLOR”.

Momentul premierii, care a avut loc într-una din sălile colegiului, s-a constituit într-o autentică lecție de jurnalism și istorie românească.

Dintre concurenți s-au detașat, printre alții: STRULEA Anca-Elena, BĂDĂU VLAD Dan, NEAMȚU Laura Sorina, CĂRPINIȘAN Flavius, DUMITRANA Mihnea Ioan, OPREAN Robert Adrian și CURUȚI Claudiu Alexandru.

Concurenții, prin lucrările trimise la concurs, au dovedit multă prospețime și originalitate, un fermecător curaj al candorii vârstei și chiar o șansă a destinului lor orator.

Cu toții au dovedit efort și fidelitate față de arta scrisului și consecvență în dorința de perfecționare.

Prin lucrările semnate susțineau că sunt români cu luciri de soare în ochi, flori înflorite și curcubeu în miez de vară. Pentru ei, pământul românesc e reavăn de vise frumoase. Au luat cuvântul român în gând, apoi l-au așezat pe buze povestind de grâu și pâine, năzuind spre mâine și o fericire a tuturor.

Despre mândria de a fi român, dar și despre respectul față de pământul strămoșesc, prin ochii care radiază lumina puternică a vieții și dăinuie timpul, a vorbit prof. univ. dr. ing. Victor VAIDA care a fost prezent la această activitate în calitate de președinte al Asociației „Cincișenii” pentru a oferi concurenților premii în cărți. Diplomele au fost oferite din partea D.J.S.T. Hunedoara – Deva.

S-a avut și sprijinul U.Z.P.R. (președinte Doru Dinu GLĂVAN) și U.Z.P.R. Caraș-Severin (ing. Constantin VLAICU).

Un punct aparte al acestei activități l-a realizat cunoscuta și apreciata solistă de muzică populară Ana ALMĂȘANA CIONTEA. Aceasta, cu vocea-i inconfundabilă, a prezentat un buchet de melodii patriotice și colinde, un tril de rouă-n dimineață și culori în cascade a fluviului – viață.

Consemnăm și câteva declarații:

– prof. dr. Iolanda IACOB: „Lucrările elevilor participanți la concurs au punctat mândria de a fi român și bucuria de-a cinsti MAREA UNIRE a românilor în acest an centenar. Activitatea s-a constituit într-un moment înălțător de omagiu adus strămoșilor noștri, creând elevilor dorința de-a participa și la această activitate literară. S-a primit cu inimile deschise îndemnul de-a se păstra în suflet frumusețea tradițiilor țării dragi. Ne-a încântat Ana ALMĂȘANA CIONTEA cu vocea-i incomparabilă și cântecele patriotice care au trezit în inimile noastre adânci sentimente patriotice”.

– prof. univ. dr. ing. Victor VAIDA: „Pe fondul lucrărilor aflate în concurs am observat un adevărat panopticum al sufletelor elevilor, o adevărată strădanie de șlefuire a cuvintelor, un emoționant document de sensibilitate a unei generații ce pare viguroasă și proaspătă”.

– prof. Monika HOMPOT, director adjunct: „A fost o activitate cu o inedită încărcătură emoțională, prilej cu care, prin concursul de jurnalim, au fost confirmate talente autentice. Felicit pe concurenți, urându-le numai succese pe linia promovării unui jurnalism care să exprime cu har tot ce are mai adânc, mai sincer, mai curat și autentic sufletul celei mai frumoase vârste – acea de elev”.

 Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

După cum ne-au obișnuit credincioșii Bisericii Ortodoxe „Sf. Nicolae” din Bocșa Română, Hramul Parohiei este un prilej de sărbătoare și bucurie pentru invitații și credincioșii prezenți, dar, mai ales, pentru copiii și tinerii participanți la acest eveniment.

Joi, 6 decembrie 2018, Parohia „Sf. Nicolae” Bocșa Română și-a sărbătorit hramul printr-un complex de evenimente cultural-spirituale. Rugăciunea și bucuria au fost ingredientele unei frumoase sărbători la care au participat sute de credincioși, biserica dovedindu-se neîncăpătoare.

Tot cu acest prilej a fost lansat cel de-al 11-lea volum al cărții „Gânduri către Dumnezeu”, volum care cuprinde cele mai reușite lucrări literar-artistice ale copiilor, premiate în cadrul celei de-a 11 –a ediție a concursului județean de creații literar-artistice cu același nume, volum prefațat de prof. Stela Boulescu (Bocșa) și înnobilat de poezia prof. Cristina Sărățeanu (Reșița).

 „Gânduri către Dumnezeu” este, de 11 ani, proiectul de suflet al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, organizat în parteneriat cu instituțiile școlare din oraș și, mai nou, din județ, cu sprijinul și participarea efectivă a Episcopiei Caransebeșului și a Protopopiatului Reșița, precum și a Centrelor de tineret din cadrul Eparhiei.

Importante instituții județene, publice și private, susțin continuitatea acestui proiect care se adresează copiilor și tinerilor din școlile cărășene și care, după cum bine observa P.On.arh.dr. Casian Rușeț, „înseamnă seriozitate și fidelitate, caracteristici esențiale în cazul oricărui proiect”.  

Sărbătoarea Bisericii „Sf. Nicolae” din Bocșa Română a cuprins un minunat recital de colinde al copiilor și tinerilor de la Centrul de tineret „Sf. Stelian”, coordonați de prof. Gianina Mură, dar și un extraordinar concert de colinde susținut de Corul „Armonia”, cor cu tradiție și prestigiu în cadrul mișcării corale din Banat, dirijat cu profesionalism de pr.drd. Silviu Ferciug. 

La final, organizatorii au împărțit cadouri copiilor și tinerilor, precum și iconița Sf. Nicolae, ocrotitorul Bisericii.

Evenimentul a fost organizat de Parohia „Sf. Nicolae” Bocșa Română (paroh pr.drd. Silviu Ferciug), în parteneriat cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”(manag. Gabriela Șerban), cu binecuvântarea PS Lucian, episcopul Caransebeșului și cu participarea P.On. Protopop Gheorghe Șuveți și a P.On. arhimandrit dr. Casian Rușeț, consilier cultural în cadrul Episcopiei Caransebeșului, care, cu bucurie și emoție mărturisea că, privind acești minunați copii, l-a descoperit, în zâmbetul lor, pe Sf. Nicolae.

Rugăciune, bucurie, straie de sărbătoare, tradiție și continuitate, trecut, prezent și viitor, toate acestea s-au regăsit împreună la sărbătoarea cinstirii hramului Bisericii „Sf. Nicolae” la Bocșa în anul omagial al unității de credință și neam.

Un nou eveniment în cadrul proiectului cultural reșițean: 

„Cultură și artă în Reșița Montană“

 

Școala de Beton din Reșița a sărbătorit anul acesta 111 ani de existența. Ca parte a Școlii Gimnaziale Nr. 1, Structura Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reşiţa, Școala de Beton poate fi un pol de atracție pentru evenimente culturale ale municipiului de pe Bârzava având în vedere faptul că ea a fost supusă unor ample lucrări de renovare în urmă cu 11 ani, fiind monument istoric / prima clădire de învățământ ridicată din beton în Transilvania acelor vremuri.

Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reşiţa, Școala Gimnazială Nr. 1 Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița invită pe toți cei cărora le pasă de orașul vechi, să participe la un eveniment cultural care se desfășoară în cadrul proiectului „Cultură și artă în Reșița Montană“, proiect care se va derula până în anul 2021, când vom sărbători cu toții 250 de ani de industrie la Reșița.

Ultima manifestare din acest an în cadrul acestui proiect va cuprinde un concert de colinde la Școala de Beton, care se va desfășura luni, 10 decembrie, începând cu orele 17.00. Protagoniștii concertului vor fi membrii coralei „Lyra”, conduși de prof. Elena Cozâltea.

 

Erwin Josef Țigla

Fără a încerca să înțelegem personalitatea lui Artur Silvestri,de fapt „persoana” lui, nu este cu putință să înțelegem opera lui.În contextul acestui articol în mod deliberat voi folosi,în referire la Artur Silvestri,prezentul și prezentul continuu.După părerea mea Artur Silvestri se află în veșnicie acolo unde cronologia istorică și a lumii nu mai are nici o importantă.În veșnicie lucrurile „sunt”,ieri,astăzi,întotdeauna.

Artur Silvestri este una dintre puținele „persoane” în înțelesul deplin al cuvântului.Unul dintre cei foarte puțini care înțeleg că Omul,”persoană”,este singura din creație care există simultan în spațiul „noetic”(spiritual) și material.Dar încă mai mult „omul”(persoana) are obligăția de a le uni ,aceste două planuri,prin transfigurarea propriului său trup.Aceasta înseamnă nu „mortificarea” materiei ci transfigurarea ei,aducerea ei la „starea dintâi”.În această înțelegere ar trebui să fie limpede că de fapt singurii „materialiști” autentici,cei care înțeleg și respectă cu adevărat „materia”, sunt chiar creștinii.Această înțelegere este prima condiție pentru deslușirea operei lui Artur Silvestri.Căci așa a înțeles și a mărturisit despre „om” Artur Silvestri.
El a știut foarte bine că „omul” este alcătuit din trup ,suflet și duh și la fel de bine el a înțeles diferența dintre ele și împrejurarea că ele trebuie să lucreze în concordie.Artur Silvestri,în toată opera lui,mărturisește că trupul este vehiculul care pune lucruri în mișcare,că sufletul este cel care sau prin care există creștere,simțire,percepție, iar duhul este cel prin care sunt înțelese adevărurile veșnice,”tainele”,care nu pot fi explicate ci doar contemplate.Iar deasupra tuturor stă libera voie,capacitatea și obligația de a face opțiuni morale,între bine și rău.Încă mai mult.
Artur Silvestri a mai știut ceva,un adevăr înspăimântător.
A știut că în întreaga creație nu există putere mai mare decât libera voie a celor înzestrați cu constinta de sine și înțelegere duhovnicească,care înseamnă capacitatea de a alege între „bine” și „rău”.Această putere,atunci când este cu premeditare folosită spre rău,poate avea urmări devastatoare.
Toate aceste lucruri Artur Silvestri le-a știut, a vorbit despre ele ,le-a împărtășit celor din jur și încă mai mult ,cu o generozitate care ,după cunoștință mea, nu are egal, le-a folosit pentru a promova binele și a împiedeca răul.
Opera lui Artur Silvestri cuprinde capitole numeroase:istorie,critică literară,filozofie a culturii,literatură,memorialistică,jurnalistică,corespondență,istoria „locurilor”.Între ele toate un loc special îl ocupă scrierile despre „imobiliar”.Mai mult,îmi pare că până acuma,aceste scrieri despre „imobiliar”, au fost mai puțin citate și încă mai puțin înțelese și asta în pofida împrejurări că,după înțelegerea mea, în ele se află „cheia” care poate desluși opera lui Artur Silvestri.

Scrierile despre „imobiliar” ale lui Artur Silvestri sunt încă de prea mulți considerate „tehnice”.De fapt ele și sunt,căci au arătat direcțiile de dezvoltare imobiliară în România,viitorul dezvoltării urbanistice și în teritoriu și în plus Artur Silvestri a biciuit fără milă pe cei care efectiv tratau și tratează „imobiliarul” că pe o pradă.Dar ce nu s-a băgat de seama este împrejurarea că Artur Silvestri așeza, în centrul demonstrațiilor sale, vatra în jurul căreia se adună oamenii,locul unde ei se roagă și unde rup și împart pâine,”casa”.
Pentru Artur Silvestri „casa” nu erau cei patru pereți,era „locul” sfânt” unde oamenii ființează.
Această înțelegere am înțeles-o dintr-o emoționantă epistolă a lui Artur Silvestri privind ridicarea unei „case” la Drăgănești-Vlașca.Acea zidire era văzută de Artur Silvestri ca o naștere,ca venirea în lume a unui trup,dacă nu viu,oricum spre viață.
Din această înțelegere scrierile despre „imobiliar” ale lui Artur Silvestri nu mai pot fi socotite „tehnice”.Ele sunt un complex de înțelegere și proiectare a evenimentelor istorice printr-o altă vedere și în starea lor veșnică,întotdeauna.
În centrul evenimentului istoric,social,economic,cultural se așează „casa”,înțeleasă de Artur Silvestri ca loc spre sfințire și copie,”pre-imagine”, a lăcășului veșnic spre care se cuvine omului să tindă necontenit.
Este o înțelegere cu totul nouă,după cunoștiință mea neintalnita,care obligă și care ajută.
Scrierile despre „casă” ale lui Artur Silvestri sunt scrieri care mărturisesc o taină și care ne spun,ca un dangat de clopot,că drumul spre bucuria veșnică este mereu deschis.

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
USA

O veste tulburatoare a izbit conştiinţa şi a tulburat sufletele celor care l-au cunoscut pe profesorul dr. Artur Silvestri. O boală nemiloasă i-a adus un sfârşit brusc şi tragic în anul în care împlinea 55 de ani, îndurerând lumea românească şi lăsând-o mai saracă.

Pentru noi, cei care l-am avut drept model şi exemplu, va rămâne ca ideal de trăire şi simţire. Om de o nobilă delicateţe sufletească, era generos şi cu un acut simţ al prieteniei şi al alegerii oamenilor-oameni.
De un înalt nivel intelectual, scriitor, istoric al civilizaţiilor, promotor cultural, personalitate cu activităţi enciclopedice, specializat în analiză economică, fondatorul activităţilor de consultanţă economică în România, a fost creator de instituţii şi organizaţii profesionale, preşedinte al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, fondator al Asociaţiei Scriitorilor Creştini din România. Creator de scoală românească, alături de acad. dr. Nestor Vornicescu, în domeniul literaturii “proto-romane” şi a “protocronismului”.
Cu har de la Dumnezeu a scris peste 2oo de studii pe teme de istorie literară română, peste 5o de cărţi şi 25oo de articole pe teme culturale. A înnobilat prin talentul şi ideile sale paginile a numeroase reviste în cadrul Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, la care au colaborat mii de oameni de cultură din lumea întreagă. Dintre cărţile sale de mare prestigiu cultural şi bisericesc se remarcă “Radiografia spiritului creol”, “Modelul Omului Mare”, “Memoria ca un concert baroc”, “Vremea seniorilor” şi multe altele.
Vorba lui dulce, dar hotărâtă, a fost ca un balsam pentru cei care îl ascultau, printre care ne-am numărat şi noi, intelectualii din Ţara Almăjului. Toată viaţa a risipit-o pentru mai binele poporului român şi pentru a exista acea “Românie tainică” despre care a scris şi a vorbit neîncetat. A fost prea mare pentru veacul în care a trăit. Acum când Dumnezeu l-a chemat pentru alte rosturi – noi însoţim prin rugăciune – sufletul Maestrului spre veşnicie.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

7 decembrie 2018, ora 12.00, Sala „Jean Monnet“ din cadrul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița:

Proiect: „Cultura și arta în Reșița Montană“. Vizita unui grup de elevi și a cadrelor lor didactice din Jimbolia sub coordonarea Angelei Chici (Muzeul „Stefan Jäger“) și vernisajul expoziției de artă plastică cu propriile creații.

 

7 decembrie 2018, ora 14.00, Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița:

Vizita unui grup de elevi și a cadrelor lor didactice din Jimbolia sub coordonarea Angelei Chici (Muzeul „Stefan Jäger“).

  

7 decembrie 2018, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița, str. Oituz:

Vizita unui grup de elevi și a cadrelor lor didactice din Jimbolia sub coordonarea Angelei Chici (Muzeul „Stefan Jäger“) și schimb de experiență cu Cercul de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka).

Marți, 4 decembrie 2018, cei mai mici dintre membrii Centrului de tineret „Vasiova” au avut parte de un eveniment al bucuriei, menit să încununeze munca și talentul lor.

Copiii care frecventează Atelierul de pictură din cadrul Centrului de tineret „Vasiova”, îndrumați de artistul plastic Nicolae Potocean, și-au expus cele mai reușite lucrări pentru o modestă vernisare. De lucrările expuse s-au bucurat părinții și bunicii copiilor, dar și prieteni și colegi ai acestora.

Despre activitatea Centrului de tineret „Vasiova” și despre susținerea acestor activități au vorbit artistul Nicolae Potocean, pr.dr. Daniel Crecan, coordonatorul Centrului de tineret „Vasiova”, prof.dr. Mihai Vișan, colaboratorul organizatorilor, precum și Gabriela Șerban, gazda evenimentului.

La final, părintele coordonator Daniel Crecan a oferit tuturor copiilor prezenți un dar-recompensă pentru talentul și strădania lor, dar și pentru că ne aflăm în prag de Sfinte sărbători ale Sfântului Nicolae și ale Nașterii Domnului.

„Este o bucurie să putem organiza o astfel de expoziție plină de lumină. Felicităm copiii  și –l felicităm pe voluntarul nostru Nik Potocean care, prin talentul și generozitatea sa, a adus astăzi bucurie și pentru copii și pentru adulți. Mulțumim dnei.dir. Gabriela Șerban pentru consecvență și continuitate în această frumoasă și necesară misiune cu tinerii. Sărbători binecuvântate tuturor!” a încheiat pr. dr. Daniel Crecan. 

Evenimentul a fost organizat de Centrul de tineret „Vasiova” al Bisericii Ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.

     Localitatea Prigor atestată documentar la 1550 este așezată în Țara Almăjului, în partea de sud-vest a României. Locuitorii așezării au fost și sunt oameni harnici, iubitori de muncă, neam și credință. Au fost și sunt toți români și creștin ortodocși.     Au fost într-o permanentă legătură cu românii de peste munți de unde a venit preotul Câmpeanu la 1821. Și pentru prigoreni ca și pentru toți locuitorii Almăjului libertatea însemna loialitate față de stăpânire și sacrificiul suprem pentru neam și credință. Acest lucru i-a făcut să participe activ la lupta pentru România Mare. La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia a participat locotenentul Ruja Constantin, trimis de Consiliul Național Român de la Arad, în garda Ștefan Ciceo Pop. De asemenea de la Prigor participă și învățătoarea Sofia Zarva. În vara anului 1919 la luptele împotriva bolșevicilor lui Bela Kun au participat locotenentul Ruja Constantin și căpitanii Melchior Ștolț și Tudor Marconescu. Unu dintre cei mai importanți luptători pentru Marea Unire a fost preotul Iosif Coriolan Buracu născut la Prigor și titular în parohia Mehadia.

Prigorenii au sărbătorit periodic marele eveniment al desăvîrșirii unității naționale, organizînd spectacole și simpozioane. În anul 1938 învățătorul Iosif Toader și primarul Nicolae Hânda au organizat o frumoasă manifestare. În 1968, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la Unire am fost la Alba-Iulia. În anul 1978 Școala de la Prigor și Primăria au organizat un simpozion lcu prilejul unirii Banatului cu Țara mumă – România.

În 1998 Ansamblul Doina Prigorului a pregătit un spectacol cu tema ”Întoarcerea Almăjenilor de la Alba-Iulia” care a fost prezentat în mai multe localități, iar în 1999 la Marga. În anul 2008 Școala Prigor a realizat un simpozion cu invitați din Banat. Cu prilejul Centenarului, Liceul I.C. Buracu a organizat frumoase manifestări, sărbătorind Marea Unire!

În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.

Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine de rit bizantin și roman fecioară martiră. Ea a fost preluată în calendarul creștin în secolul al XII-lea.

În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, această sărbătoare și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.

Numele sfintei a fost dat înainte multor noi născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar.

Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate sfintei Barbara.

De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc  chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Aceste ramuri înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.

În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, este aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.

Erwin Josef Ţigla

Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, la afirmarea oraşului şi judeţului în circuitul naţional şi universal de valori.

Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul unde a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme.

Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Timişoara (1971), după ce a absolvit şi regia de film  la I.A.T.C. Bucureşti (1978), s-a afirmat în cea de-a şaptea artă cu o serie de succese, între care filmele „Ţapinarii” (1982), „Lişca” (1983),, „Sania albastră” (1987), „Casa din vis” (1993), „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2002), „Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Lotus” (2004), „Raport despre starea naţiunii” (2004), „Cu inima îndoită” (2006), „Dragoste de mamă” (2006), „Margo” (2006), „O secundă de viaţă” (2009), „Oul de cuc” (2010), „Brâncuşi – din eternitate” (2014), „Conserva” (2015), „Nu există stele verzi” (2015), „Întoarcerea magilor” (2016)  – sunt titlurile filmelor cărora le-a fost regizor şi unora scenarist. A realizat şi filme documentare, dar şi scurtmetraje: „Cântă cucul și pe ploaie” (1978),„Ion Pacea” (1980), „Tranziția în România” (1993 – un film pentru CNN) „Cavalerul adormit” (2008), „Negustorul de amintiri”(2009) ș.a.m.d.

 „Cărmăzan este un fel de Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru că atacă comunismul, ci pentru că-l ignoră.” („Cineast Magazine”, New York).

În acelaşi timp s-a impus în literatură prin câteva cărţi, două dintre ele fiind inspirate chiar de oraşul şi zona Bocşei: „Povestiri din Bocşa” şi „Mica ţiganiadă”.

„Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern este Ioan Cărmăzan” (prof. dr. Călin Chincea)

Ioan Cărmăzan este, cum spunea şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”, afirmă Gheorghe Jurma.

Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, este profesor universitar, este membru fondator şi preşedintele UARF (Uninunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2008 este doctor în cinematografie şi media.

Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfăşoară o intensă activitate didactică universitară: Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, Academia de Arte „Luceafărul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.

Moderator şi realizator de emisiuni TVR („De la A la… infinit”, „Academicienii”).

A pus în scenă spectacole de teatru (Pescăruşul – Cehov, Romeo şi Julieta – Shakespeare); a realizat fime documentare pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar şi pentru BBC, CNN şi Channel 15.

>>>>>>>>>>> citeşte articol întreg

Cinstirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă pentru țară și popor este un act de pietate, un suport moral pentru viața noastră, o datorie față de memoria celor care au plecat prea devreme în lumea celor fără de viață.

Pe acest fond, în curtea Bisericii ortodoxe din localitatea Cinciș-Cerna, cu ocazia sărbătoririi MARII UNIRI, sub genericul „A PATRIEI CINSTIRE – UNIȚI SUB TRICOLOR” în organizarea Asociației „Cincișenii” s-a plantat un stejar denumit metaforic „STEJARUL MARII UNIRI”.

Ideea organizării acestui moment semnificativ i-a aparținut prof. Ioan VLAD – vicepreședinte al Asociației „Cincișenii”, cu drag susținută și îmbrățișată de prof. univ. dr. ing. Victor VAIDA, președintele acestei asociații, care a propus plantarea stejarului în curtea bisericii, a fost finalizată cu sprijinul Comitetului director al asociației, cu remarcă pentru contribuția colonelului (r) Marin Viorean PETROESC, a Bisericii ortodoxe din localitate și a unor locuitori din acest sat.

A fost un moment de trăire sufletească, zărită prin ochii credinței ce-a născut parcă un echilibru moral, o rază de lumină, de cinstire a memoriei eroilor din satul CINCIȘ și localitățile învecinate.

Nu a lipsit săvârșirea unui parastas în memoria tuturor eroilor, unde lumânările aprinse – păreau un izvor de lumină și căldură, un simbol al vieții de dincolo de moarte.

Această activitate stă în slujba semenilor, căci binele comun se răsfrânge și asupra binelui individual, aspect ce ne face să apreciem sprijinul localnicului Nicu CIORBĂ care a transportat stejarul dintr-o pădure privată, ca de altfel, al lui Ioan VAIDA, Valentin GROZA și Dumitru MARSICI care au amenajat spațiul unde a avut loc plantarea.

În pofida vremii friguroase, cei prezenți au audiat o expunere bine documentată și semnată de președintele Asociației „Cincișenii”, care a marcat Ziua Centenarului punctând în același timp momentul Marii Uniri.

Un sens aparte și clipe de suflet înălțătoare, a transmis celor prezenți solistul de muzică populară, Sigismund Munteanu, prin interpretarea de cântece patriotice.

– Acțiunea de la Cinciș-Cerna – după cum remarca Mihai RUDEANU – a creat relații pozitive de natură morală și socială, de trăire creștină, omagiu adus eroilor primind sensul adevărat și deplin de recunoștință față de aceștia – floare aleasă din buchetul de virtuți care trebuie să ne îmbogățească sufletul.

Urmare acestei activități, s-au primit multe mesaje de felicitare, unul dintre acestea fiind semnat de ing. Constantin VLAICU, (foto) din Mehadia, jud. Caraș-Severin, membru al U.Z.P.R., pe care-l redăm mai jos: «Felicitări pentru Asociația „Cincișenii”. Plantarea stejarului în curtea Bisericii, sub denumirea „Stejarul Marii Uniri”, contribuie la formarea de clipe înălțătoare, de respect față de eroii satului și ai neamului românesc, în general. Este un respect față de istoria locală venită din adâncul timpului, sub chipul românului viteaz, dârz și neînfricat, un omagiu pentru trecutul glorios al poporului – permanent reper de suflet și credință».

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri a fost marcată și în orașul nostru printr-un complex de evenimente cultural-artistice derulate pe parcursul a două zile.

 

Pentru ziua de vineri, 30 nov. 2018, organizatorii au gândit o Expoziție foto-documentară dedicată Primului Război Mondial și Centenarul Spiritualității Bocșene, expoziție gândită și realizată de prof.dr. istoric Mihai Vișan. Pentru acest eveniment au fost folosite materiale provenite din publicații bocșene (revistele „Vasiova” sau „Bocșa culturală”), dar și importante documente provenite din colecțiile personale  ale unor pasionați colecționari precum mineralogul Constantin Gruiescu și publicistul Tiberiu Popovici. Expozițiile cuprind inedite cărți poștale din perioada 1900, fragmente de corespondență din acea perioadă, precum și medalioane ale unor personalități bocșene de ieri și de azi.

În partea a doua e evenimentului, cu binecuvântarea PS Lucian, episcopul Caransebeșului, a fost vizionat un film documentar dedicat Centenarului Marii Uniri, proiecție la care au luat parte toți preoții din zona Bocșa, sub îndrumarea părintelui coordonator Petrică Ghimboașă.

 

Cea de-a doua zi dedicată Centenarului Marii Uniri, ziua de 1 decembrie – Ziua Națională a României – a debutat cu intonarea Imnului național al României de către fanfara orașului Bocșa și Corul Liceului Teoretic „Tata Oancea” (îndrumător înv. Mariana Petruț), urmând oficierea unei slujbe religioase de către un sobor de preoți, depunere de coroane în memoria eroilor neamului și alocuțiuni din partea autorităților locale, precum și dezvelirea și sfințirea unei plăci comemorative consemnând reprezentații bocșeni (cei cu credenționale) la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918.

Un moment deosebit de frumos a fost recitalul solo a capella al tinerei Olivia Melcescu.

Cea de-a doua parte a zilei naționale a fost dedicată cântecului și jocului fiind prezente ansambluri locale și internaționale. Spectacolul artistic dedicat centenarului Marii Uniri a fost susținut de copii de la școlile și grădinițele bocșene, ansamblurile „Bocșana” (Bocșa) și „Bârzava” (Reșița), precum și ansamblurile „Romanița (Chișinău), „Sveti Tadei” (Serbia) și „Gheorghe Nistor” (Ungaria).

Așa cum se obișnuiește la români, sărbătoarea Zilei Naționale s-a încheiat cu tradiționala fasole cu ciolan.

Evenimentul a fost organizat de Primăria, Consiliul Local și Casa de Cultură Bocșa, prin coordonarea inimosului Dan Liuț.

 

O acţiune de caritate o vor desfăşura de sărbători Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, care vor organiza împreună luni, 3 decembrie, ora 16.00, cu membrii lor o vizită la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa (Azilul de Bătrâni, aşa cum îl cunoaştem cu toţii). Pentru cei internaţi în acest cămin, membrii noştri vor duce pacheţele şi citrice, toate pentru a face simţită această perioadă plină de har, iar formaţiile culturale ale etniei germane din municipiu vor prezenta şi un scurt program artistic, pentru a descreţi frunţile celor aflaţi aici şi a le bucura sufletele. Astfel vor fi prezente formaţia muzicală „Banater Bergland”, Vincenzo Musi, grupurile „Intermezzo” și Duo Gassenheimer precum şi formaţia de dansuri populare germane „Enzian”.

 

Erwin Josef Ţigla

În 2 decembrie, credincioşii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada numită Advent. În organizarea actuală a liturgiei romane, Adventul se plasează la începutul anului bisericesc. Anul liturgic începe cu prima duminică a Adventului, deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Cristos. Termenul latin „adventus” înseamnă „sosire” şi semnifică o perioadă de pregătire dinaintea Crăciunului.

Cei care cunosc obiceiurile tradiţionale ale catolicilor de rit apusean ştiu faptul că în această perioadă ei îşi pun în casă o coroniţă din brad cu patru lumânări, de cele mai multe ori de culoare roşie. Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici de Advent. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare în plus, în aşa fel încât, în ultima duminică, vor arde toate cele patru lumânări.

Acest obicei cu coroniţa de advent se regăseşte şi în multe case catolice din Banatul Montan.

 

Erwin Josef Ţigla