Recent, am poposit la domiciliul săteanului VAIDA Ioan, un bun cunoscător al vieții social-economice a satului CINCIȘ-CERNA, comuna Teliucu Inf., fost consilier local, vicepreședinte și primar al comunei. Cu amabilitatea ce-l caracterizează, a acceptat să ne prezinte câteva aspecte privind așezările acestei localități, cu o interesantă paletă de descoperiri arheologice.

 – În decursul istoriei, această așezare din județul Hunedoara, după tradițiile care mai trăiesc, în afară de actuală vatră, a cunoscut încă trei așezări: la Siliște, la Nedei și cea care se află astăzi sub apa lacului de agrement, CINCIȘ.

Locul zis „Siliște” se află pe panta nordică a dealului Cerătul. Cuvântul „Siliște” este de origine slavonă și înseamnă „loc unde au fost așezări omenești”. În acest loc s-au găsit unelte ale omului primitiv. Acestea fac dovada că aici au fost așezări ale omului primitiv. Deci, prima vatră a satului Cinciș a fost Siliște. Regiunea fiind bogată în păduri, oferea omului primitiv fructe și animale sălbatice, deci condiții de trai. Apa de lângă lunca Cincișului, în trecutul îndepărtat, lac întins până în satul Cerna, oferea omului primitiv peștele.

Vegetația fiind abundentă, oamenii primitivi de aici au putut să îmblânzească și să crească animale, iar fertilitatea pământului i-a determinat să se ocupe și cu agricultura.

Că pe meleagurile Cincișului a existat în timpurile străvechi o vegetație luxuriantă ce constituia hrana animalelor, chiar a acelor uriașe, ne-o spune măseaua unui mamut în greutate de 5,50 kg, descoperită de cetățeanul Vaida Aron la locul numit „pârâul Gligului”. Această măsea s-a găsit până nu demult la muzeul școlii. Gligul e menționat într-un documentar din 1404 din Țara Hațegului.

Prin urmare, existența omului primitiv în aceste locuri a fost posibilă.

A doua vatră a satului Cinciș datează probabil din timpul orânduirii sclavagiste și a fost situată la locul zis „Nedei” – care înseamnă sărbătoare, adunare solemnă, petrecere mare, loc în stânga văii „Limpezi”. În acest loc ar fi fost o așezare de câteva familii. Acest loc se află pe panta estică a dealului Cerătul. Aici s-a descoperit statuia de piatră din perioada daco-romană și bogatele resturi ceramice. În afară de statui, s-au mai descoperit două capete de piatră, o râșniță, resturi de ziduri, cărămizi, țigle, lespezi de piatră cu ornamente, o lespede care pare a fi vatră de foc.

Descoperirile arheologice de pe panta denumită „Popeasca” împărtășesc părerea că aici a fost cândva o fermă romană.

Așadar, a doua așezare a satului a avut loc în sclavagism. După retragerea romanilor din Dacia, urmând migrarea popoarelor de Nord-Est, cetățuia fiind părăsită, populația din jurul ei n-a mai fost legată de aceasta și căpătând libertatea, s-a depărtat de locul acesta.

A treia așezare a satului Cinciș a fost pe vatra dispărută cu zeci de ani sub valurile domoale ale barajului de acumulare CINCIȘ.

Populația de la „Nedei”, în decursul timpului s-a retras pe această vatră. Cauzele care au determinat deplasarea populației ar fi următoarele: evenimentele istorice care au survenit: retragerea romanilor, migrarea popoarelor, părăsirea cetățuiei de către apărătorii ei.

Un alt eveniment care a contribuit la mutarea populației l-a constituit și alunecarea terenului pe care se află vatra satului. De notat că, substratul de pământ fiind de natură argiloasă și pe pantă de deal, în timpul ploilor abundente au avut loc alunecări spre pârâul Valea Limpede, ceea ce periclita viața locuitorilor.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

După cum este tradiția la Bocșa, zilele de 19 și 20 iulie sunt dedicate atât patronului spiritual al orașului, Sf. Prooroc Ilie Tesviteanu, cât și unor evenimente culturale, literar-artistice.Încă de la atribuirea oficială, de către autoritățile locale, Sfântului Ilie patronatul orașului (1997), Biblioteca publică „Tata Oancea” a inițiat și desfășurat un proiect cultural intitulat „La Bocșa, de Sf. Ilie”, proiect în cadrul căruia au fost desfășurate activități culturale, literar-artistice, diverse.

Tradiția bibliotecii merge mai departe, astfel că, în data de 19 iulie 2019, publicul bocșean a fost invitat la un nou eveniment cultural intitulat „La Bocșa, de Sf. Ilie”, eveniment constituit dintr-un complex de manifestări culturale.

Pentru că, în 19 iulie 2019 s-au împlinit 5 ani de la plecarea maestrului Constantin Lucaci din această lume, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și-a propus ca evenimentul din acest an dedicat sărbătorii Sf. Ilie, patronul spiritual al orașului, eveniment care deschide, de altfel, Zilele Orașului Bocșa, să se defășoare în spațiul Muzeului „Constantin Lucaci” din Bocșa, sub supravegherea spiritului maestrului luminii. Iar, pentru o mai bună desfășurare a evenimentului, instituțiile culturale bocșene și-au dat mâna realizând un veritabil regal cultural-spiritual.

Astfel, evenimentul care a deschis Zilele Orașului Bocșa în 19 iulie 2019 a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și Centrul de Tineret „Vasiova”, în parteneriat cu Casa de Cultură Bocșa și Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova.

În deschidere au fost rostite cuvinte de bun venit din partea organizatorilor gazde: Gabriela Șerban (managerul Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa), Ioan Liuț (directorul Casei Orășenești de Cultură Bocșa) și pr.dr. Daniel Crecan (coordonatorul Centrului de Tineret „Vasiova”).

Fiind un eveniment dedicat memoriei maestrului Constantin Lucaci, părintele Daniel Crecan a oficiat o scurtă slujbă de pomenire, întâlnirea debutând cu un moment de reculegere.

Apoi, Gabriela Șerban, amfitrionul și moderatorul evenimentului, a dat startul prezentărilor, cartea dovedindu-se a fi regina zilei.

Un prim moment a fost dedicat revistei „Bocșa culturală” aflată în cel de-al 20-lea an de apariție, revistă prezentată de redactorul-șef, Gabriela Șerban, dar și de editorul Gheorghe Jurma și colaboratorul pr. dr. Daniel Crecan. Publicația a fost felicitată de către celălalte reviste participante la eveniment precum „Reflex” (Reșița, prin dr. Ada D. Cruceanu și redactor-șef Octavian Doclin), ”Echo der Vortragsreihe” (Reșița, prin redactor-șef Erwin Josef Țigla) și „Arcadia” (Anina, prin redactor-șef Mihai Chiper).

În același context al aniversării revistei a fost prezentat și lansat cel de-al treilea volum al „Bibliografiei revistei „Bocșa culturală” 2014 – 2018”, volum realizat de Gabriela Șerban și apărut la editura TIM din Reșița, 2019. „Este o bibliografie necesară și valoroasă, care demonstrează atât orizontul și importanța revistei, cât și dimensiunile culturii bocșene de azi și de ieri”, afirma editorul Gheorghe Jurma în prezentarea cărții.

Fiind o sărbătoare a unei reviste de cultură, evident că invitații prezenți la eveniment au fost, în special, colaboratori și apropiați bibliotecii și revistei bocșene. Unul dintre aceștia este și prof.dr. Constantin Tufan Stan, profesor de pian la Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” din Lugoj, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, licențiat al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București și doctor în muzicologie cu summa cum laude al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Cetățean de Onoare al Comunei Belinț (Timiș) și al Orașului Bocșa (Caraș-Severin), deținător al unor importante premii în muzică și activitate cultural-artistică și autor al unor importante volume de istoriografie muzicală. De asemenea, sunt numeroase lucrările coordonate sau îngrijite de prof.dr. Constantin -T. Stan, volume deosebit de valoroase pentru istoria culturală a Banatului. Aproximativ 30 de volume dedicate fie mișcării corale din Banat (Reuniuni de cântări, coruri, Societăți corale etc.), fie unor personalități aproape și pe nedrept uitate (Zeno Vancea, Dimitrie Stan, Laurian Nicorescu, Titus Olariu, Victor Vlad Delamarina, György Kurtág, Aurel C. Popovici-Racoviță, George Enescu, Sabin V. Drăgoi, Alexandru Racolța, Liviu Tempea, Ioan Vidu, Nicolae Coman, Traian Grosăvescu și alții). Bocșeanul-belințean-lugojan Constantin Tufan Stan se dovedește a fi un profesionist în cariera sa didactică, flancat de un harnic cercetător și scriitor.

Cel de-al doilea moment al evenimentului din 19 iulie 2019 a fost dedicat lansării volumului „Ioan Vidu. Creația literară”: Culegere de studii, articole, amintiri, discursuri, pamflete, eseuri, întocmită de Viorel Cosma. Ediție adăugită și îngrijită de Constantin – Tufan Stan, volum apărut recent la editura Eurostampa din Timișoara. Cartea a fost prezentată de Gabriela Șerban și Constantin Tufan Stan, delicioase fiind fragmentele autorului Ioan Vidu prezentate prin lectură publică de îngrijitorul ediției.

Un moment interesant și binevenit a fost cel propus de istoricul Mihai Vișan. Centenarul Unirii Banatului cu România precum și cei 300 de ani de metalurgie bocșeană au fost subiectele dezbătute de către prof.dr. Mihai Vișan, teme abordate succint, ca un preambul al unei viitoare întâlniri culturale.

Alt moment interesant desfășurat în cadrul evenimentului a fost cel propus de scriitorul și bibliotecarul Erwin Josef Țigla, președintele Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin, și anume: prezentarea unui exponat de filatelie și numismatică „România și Uniunea Europeană”.

Trecerea de la astfel de prezentări și dezbateri – deosebit de serioase și interesante – la poezie și inspirație poetică, a fost făcută, nu printr-un recital de muzică, așa cum era gândit evenimentul, ci tocmai prin poezie. Poeți precum Costel Simedrea (Reșița), Ion Grecu (Reșița), Daniel Luca(Timișoara), Adalbert Gyuriș (Germania), Doina Gârboni (Bocșa), Ion Rășinaru (Anina), Olivera Stoianovici (Belgia) și Ovidiu Gligu (Belgia) au dedicat un popas poetic publicului prezent, recitând din creații proprii.

Momentul care a încheiat prima parte a evenimentului din 19 iulie 2019 de la Bocșa a fost tot unul dedicat cărții. De astă dată, unui volum de poezie semnat de Ovidiu Gligu.

Ovidiu Gligu s-a născut la Oravița în 1969, a trăit la Reșița, a frecventat Cenaclul „Semenicul” din Reșița și de 9 ani trăiește în Belgia. Este căsătorit cu poeta Olivera Stoianovici și amândoi sunt profesori de religie ortodoxă în Belgia.

Ovidiu Gligu a publicat în 2002 o plachetă de versuri la editura Marineasa din Timișoara, intitulată „Codul de bare”, iar în 2018 publică volumul de versuri „Poemele fericirii” la Brăila, la editura „Sf. Ierarh Nicolae”.

Pe Ovidiu Gligu l-am regăsit în paginile volumului „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” de Gh. Jurma, volum apărut în acest an, 2019, la editura TIM din Reșița; tot aici am găsit o consemnare a poetului Iosif Băcilă care amintește de o antologie intitulată „Mai blânzi decât liniștea ochilor”, iar între scriitorii prezenți în această carte se află și Ovidiu Gligu (2009).

Reprezentativ este și interviul Corneliei Dunăreanu la Banat TV în cadrul emisiunii „Cafeaua de dimineață” (2019).

Se cuvine prezentarea succintă și a soției poetului Ovidiu Gligu, Olivera Stoianovici Gligu, cu următoarele precizări: s-a născut la Reșița, este absolventă a Școlii Populare de Artă Reșița, secția pictură și absolventă a Facultății de Teologie, UEM Reșița, iar debutul literar s-a produs în revista „Bocșa culturală” An VII, nr. 1 (52)/ 2006, p. 24. Publică în reviste de cultură precum: „Bocșa Culturală”, „Orient Latin”, „Reflex”, „Confluențe”, „Interferențe” și „Dunărea de Jos”, precum și în volumul colectiv „Viziuni” editat de Casa de Cultură a Studenților Reșița.

Olivera Stoianovici este cea care a realizat coperta volumului „Poemele fericirii”, precum și ilustrațiile cuprinse în această carte a soțului său.

Iată, o familie de poeți, de artiști bănățeni, trăitori pe tărâmuri străine, dar care se reîntorc cu bucurie, de fiecare dată, în Banatul natal, astăzi, 19 iulie 2019, și la Bocșa.

Despre „Poemele…” lui Ovidiu Gligu și despre parcursul poetic al acestuia au vorbit criticul literar Gheorghe Jurma și pr.dr. Boris Tasici.

Trebuie să subliniez faptul că, privind întreaga derulare a acestei prime părți a evenimentului, m-am felicitat pentru alegerea spațiului. Nici nu se putea un spațiu mai potrivit pentru un astfel de eveniment! Extraordinarele lucrări ale maestrului Lucaci au înnobilat momentele culturale, le-au îmbrăcat în Lumină și Frumusețe! Cu siguranță, dacă maestrul ar fi fost prezent, ar fi fost mândru de toată această „paradă” culturală! Și încântat de oamenii aleși prezenți cu bucurie în acest spațiu al păcii și luminii…

Cea de-a doua parte a evenimentului „La Bocșa, de Sf. Ilie” propus de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” s-a desfășurat la sediul instituției, în sala Centrului de Tineret „Vasiova”, și a debutat cu vernisajul expoziției de pictură semnată Viorel Coțoiu.

Despre artistul Viorel Coțoiu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, și despre lucrările expuse, a vorbit criticul de artă, dr. Ada D. Cruceanu.

Întâlnirea de la Bocșa din 19 iulie 2019 prilejuită de sărbătoarea Zilelor Orașului și a Sf. Prooroc Ilie Tesviteanu s-a încheiat cu tradiționalul tort aniversar, dedicat azi revistei „Bocșa culturală” la cei XX de ani de apariție, dar și cu poezie, Cartea dovedindu-se a fi regina care a tronat și ocrotit evenimentul. Poeții prezenți și-au prezentat cărțile și au recitat din ele în curtea bibliotecii, într-un spațiu original, plin de naturalețe.

S-a încheiat un eveniment, un eveniment complex, constituit din mai multe ample evenimente, dar nu s-a încheiat ziua. Ziua de 19 iulie 2019, la Bocșa, s-a prelungit până a doua zi, cu un pelerinaj la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” al cărei Hram l-au sărbătorit credincioșii ortodocși, dar și cu un program folcloric și unul de muzică pop oferite cu generozitate de autoritățile locale și Casa de cultură cu prilejul Zilelor Orașului Bocșa.

Ediție adăugită și îngrijită de Constantin – Tufan Stan (Timișoara: Eurostampa, 2019)

Recent, la editura ”Eurostampa” din Timișoara, a văzut lumina tiparului un nou volum dedicat remarcabilei personalități românești, compozitorului și dirijorului Ioan Vidu, dar, în același timp, și muzicologului Viorel Cosma, plecat de curând „în lumea cea fără de dor”.

Demersul editorial îi aparține muzicologului bănățean Constantin-Tufan Stan care, având acces la importante și inedite documente din arhiva lui Ioan Vidu,-privilegiu onorant grație bunăvoinței nepoatei maestrului Vidu-, valorifică cu talent și pricepere documentele puse la dispoziție realizând, mai întâi, un volum dedicat jubileului centenar al evenimentului național de la 1 Decembrie 1918, volum intitulat „Ioan Vidu, Doinitorul Marii Uniri” și apărut în 2017 la aceeași editură timișoreană „Eurostampa”.

Iată că, în scurt timp, prof.dr. Constantin-Tufan Stan scoate la iveală alte documente, de astă dată contribuții literare ale lui Ioan Vidu, culese cu meticulozitate din presa lugojeană de către muzicologul Viorel Cosma în 1956, și realizează un nou volum dedicat memoriei genialului compozitor. Este vorba despre o culegere de studii, articole, amintiri, eseuri, discursuri și pamflete care aparțin compozitorului și dirijorului Ioan Vidu, culegere intitulată ”Ioan Vidu: Creația literară”, întocmită de muzicologul Viorel Cosma, adăugită și îngrijită de Constantin-Tufan Stan și apărută la Timișoara, editura Eurostampa în 2019.

Volumul propus de muzicologul Constantin –T. Stan cuprinde un Cuvânt-înainte semnat de „culegătorul” articolelor, și anume Viorel Cosma, rânduri care lămuresc rolul important pe care l-a avut dirijorul Ioan Vidu nu doar în viața muzicală românească, ci și în afirmarea și promovarea identității naționale românești. „Vidu a luptat nu numai cu bagheta, ci și cu condeiul împotriva asupritorilor habsburgici.”- precizează Viorel Cosma. „ Dacă muzica sa exprima, uneori, mai dulce, mai camuflat esența sentimentelor sale, în schimb articolele publicate (mai ales în ziarul lugojean „Drapelul”) au dezvăluit, cu o nebănuită forță, gândurile și concepțiile doinitorului Banatului. De aici s-a născut necesitatea unei colecții a creației sale literare.”

Tot de la Viorel Cosma aflăm că maestrul Ioan Vidu își semna articolele fie cu numele întreg, fie cu pseudonimele „Iovi” sau „Ioviandru”, fie cu inițiale.

În Notă asupra ediției, îngrijitorul culegerii, Constantin-T. Stan remarcă, de asemenea, harul cu care Ioan Vidu a mânuit și condeiul (nu doar bagheta) și subliniază complexitatea personalității lui Ioan Vidu „într-o epocă sensibilă pentru românii bănățeni și ardeleni: genial compozitor (dedicat în exclusivitate genului coral), talentat cronicar muzical (primul muzician bănățean care a elaborat, în 1914, o cronică dedicată recitalului lui George Enescu la Lugoj!), memorialist, eseist, caustic pamfletar, neobosit luptător cu lira și condeiul pentru afirmarea și promovarea simbolurilor identitare românești, politician, dirijor și venerabil dascăl. Un spirit moderat și tolerant, care, animat de o uimitoare modernitate europeană (cu ecouri ce reverberează în contemporaneitate!) s-a integrat armonios în atmosfera spațiului interetnic și interconfesional dintr-un burg plurilingv, o adevărată capitală culturală a românilor bănățeni.”

Un volum frumos, interesant, care reflectă o epocă cu parfumul ei, uneori încântător, alteori neplăcut, care prezintă oameni și fapte de artă și cultură, care dezvăluie frământările unui geniu, unui bun român, încă încrezător în dreapta judecată a poporului său.

Cu acest nou volum, muzicologul Constantin Tufan Stan reașează la loc de cinste un ”maestru al muzicii corale românești” (Viorel Cosma), pe ”maestrul doinelor bănățene” (Aurel Cosma jr.), eminent dascăl, bun român și valoros patriot, cu un remarcabil condei despre care Viorel Cosma spunea: „Vidu a avut un dar înnăscut al verbului, un stil clar, curgător, viu, colorat. Pamfletul său arde ca fierul roșu. Condeiul lui Vidu spune lucrurilor pe nume direct, fără ocolișuri […]. Nu se poate studia opera compozitorului fără a nu face apel la creația sa literară.”

Iar creația sa literară, datorită unor harnici și inimoși muzicologi precum Viorel Cosma și Constantin Tufan Stan, se regăsește, iată, în paginile unui frumos volum recent apărut și pus la dispoziția tuturor celor interesați. Însă, întotdeauna, dincolo de cuvinte, muzica va fi cea care va mângâia auzul bănățenilor, – Ana Lugojana, Negruța sau Preste deal –, Ioan Vidu rămânând, așa cum scria maestrul Doru Popovici „un nobil simbol al muzicianului-patriot; stea fixă a inimilor noastre, cu răsunet pretutindeni unde se cântă românește. Ion Vidu s-a născut în țara corurilor, fiindu-i sortit să nu moară niciodată!”

22 iulie 2019, ora 18.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

În dialog cu cititorii: Prof. univ. dr. Liviu Spătaru și cărțile sale.

Prin legea 337/2018 s-a instituit data de 11 iulie ca „Ziua Inspecţiei Muncii”.

Amănunte în acest sens am cerut de la Sorin Gabriel Istrate, Consilier CRP, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara.

– Ziua inspectorului de muncă este o zi care se sărbătoreşte pentru prima dată în Romania, stat care se raliază astfel altor state europene în care-şi desfăşoară activitatea organisme similare.

Actul normativ care confirmă această zi stabileşte cu claritate statutul inspectorului de muncă precum şi rolul acestuia în cadrul organismelor de îndrumare şi control.

Astfel, inspectorul de muncă exercită prerogativele funcţiei urmărind asigurarea respectării prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă, al securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei prin luarea măsurilor prevăzute de lege, în principal pentru combaterea muncii nedeclarate, prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, restricţionarea comercializării produselor neconforme, precum şi pentru prevenirea şi combaterea discriminării pe piaţa muncii.

Activitatea desfăşurată de la înfiinţarea Inspecţiei Muncii în noiembrie 1999 şi până în prezent a condus la depistarea a numeroase cazuri de muncă nedeclarată precum şi la prevenirea unor evenimente ce puteau degenera în accidente deosebit de grave ce se puteau solda cu urmări nedorite de genul avariilor, accidentelor de muncă sau a accidentelor colective de muncă.

Rugăm totodată ca agenţii economici, precum şi angajaţii să acorde tot sprijinul inspectorilor de muncă în activităţile de prevenţie şi control pe care le desfăşoară, ziua şi noaptea, în zilele de repaus sau de sărbători legale.

Urăm pe această cale un sincer „La mulţi ani!” tuturor inspectorilor de muncă precum şi personalului adiacent care-şi desfăşoară activitatea în cadrul Inspecţiei Muncii!

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

 

Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița a organizat în data de 10 iulie 2019 la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” adunarea de bilanț a celui de-al 32-lea an de activitate.

Președintele asociației Erwin Josef Țigla a prezentat împreună cu locțiitorul său, dr. ing. Christian Paul Chioncel bilanțul acesteia pe perioada 11 iulie 2018 – 10 iulie 2019, perioadă în care au fost organizate sau co-organizate 336 de manifestări. Din rândul acestora se remarcă cele din cadrul „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan” (în octombrie 2018, cea de-a 28-a ediție), „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (în aprilie 2019, cea de-a 29-a ediție), a 24-a ediție a „Paradei Portului Popular German la Reșița” precum și concursul cu caracter internațional „Copiii desenează ținutul natal” (cea de-a 14-a ediție). În cele 336 de manifestări sunt cuprinse și cele 37 cu caracter religios precum și 85 de expoziții diferite.

Din 19 noiembrie 1987, de când asociația funcționează, au fost organizate sau co-organizate până în prezent în total 4.994 de manifestări.

În acest an de activitate, asociația a editat un număr de 6 titluri de carte, un CD-ROM, 24 de plicuri filatelice ocazionale și a realizat 33 de ștampile poștale ocazionale, dedicate diferitelor evenimente deosebite.

Revista lunară „Echo der Vortragsreihe“ („Ecoul Asociației“) apare neîntrerupt începând cu 1 februarie 1990. De asemenea au apărut până în prezent ediții speciale dedicate diferitelor evenimente deosebite ale etniei germane din Banatul Montan. Buletinul informativ „Info“ a apărut în decembrie 2018 și în aprilie 2019, numărul total de apariții ale acestuia fiind de 19.

După prezentarea bilanțului a urmat un program cultural-artistic cu formația de dansuri populare germane „Enzian” copii, tineri și adulți (coordonatori: Marianne și Nelu Florea), cu George Gassenheimer, Vincenzo Cerra și Janny Zelko din cadrul formației muzicale „Banater Bergland”, cu grupul „Intermezzo” (Marianne Chirilovici, pr. János Varga, Corina și Harald Bouda, Patrick Paulescu), cu solo Elena Cozâltea,  Adrian Constantin, Angela Kovacs și Juliu Fazakas, precum și cu corul „Franz Stürmer” (dirijor: Elena Cozâltea), toate / toți din Reșița. De asemenea au fost expuse desene și sculpturi realizate de către cele două cercuri: de pictură, condus de Doina și Gustav Hlinka („Deutsche Kunst Reschitza”), respectiv de sculptură, condus de George Molin („Jakob Neubauer”), ambele funcționând în cadrul organizației germane din Reșița.

Erwin Josef Țigla

Personalitate de netăgăduit a baletului la scară mondială Aurel Miloş este fară îndoială şi unul dintre mari oameni de seamă ai spaţiului banatic. În acelaşi timp viaţa şi opera sa este una mai puţin cunoscută dar şi controversată datorită faptului că în arta baletului a făcut multe inovări fi a introdus abstracţionismul expresionist.

Aurel Miloş cunoscut în lumea baletului ca şi Aurelio – Milioss, s-a născut la Uzdin în anul 1906 având ca şi tată pe Comei Miloş farmacist şi mamă pe Slavka Jakovljevic, originară din Ruma. A avut încă doi fraţi, dar doar dinspre tată, dat fiindcă mama sa a murit de tânără iar tatăl Comei s-a recăsătorit cu o unguroaică – pe Virgil (intrat în memoria uzdinenilor ca şi Ghiri Păticariu) şi pe Comei.

Tatăl lui Aurel, Comei Miloş, era originar din Făget (România) şi se trăgea dintr-o familie de nobili – Miholyi. Această familie era de origine greacă şi provenea de pe insula Miloss, însă trăind în mediu românesc Comei s-a simţit român şi a dorit ca şi fiii săi să fie la fel buni români.

A absolvit Facultatea de Farmacie la Budapesta iar din anul 1900 a fost numit farmacist le Uzdin. În munca sa de farmacist s-a dovedit a fi un mare profesionist. Medicamentele şi alifiile sale erau cunoscute şi apreciate în întreg Banatul de unde-i veneau zilnic oameni nevoiaşi. În popor era datorită mărinimii sale şi ataşamentului faţă de ţărănime deosebit de apreciat şi iubit.

Aurel Miloş era un băiat înalt, blond, slăbuţ cu ochii mari, albaştri. Vorbea rar şi puţin iar vocea-i suna blajin. Pasul lui era sigur dar parcă plutea prin aer, parcă dansa prin viaţă. Era predestinat baletului. Despre prima sa apariţie pe scenă a scris înv. Petru Mezin în „Tibiscus” nr. 8 (din aprilie, 1992):

„Îmi amintesc bine de timpurile când elevii, liceenii au dat o serbare la birtul lui Călămac (proprietatea lui Petru Toager). Pe o scenă improvizată făcută pe butoaiele de bere, acoperită cu scânduri groase împrumutate de la meşterii zidari, cu bina împodobită în chilimuri populare şi o cortină din cearşafuri albe. Sala era arhiplină. În programul cultural-muzical un punct aparte a fost acordat şi lui Aurel Miloş conţinând improvizări de balet. Era îmbrăcat într-un tricou lipit de corp şi cu faţa fardată. Înainte de a ieşi pe bină luminile din sală s-au stins. Numai scena era obscur luminată. Unii dintre noi, cei mai mici, eram angajaţi sa stăm cu lumânările aprinse după bină şi să ridicăm câte-o parte de chilim ca să cadă zarea pe dansator şi astfel să producă un efect deosebit ştiut numai de el. Ieşit pe bină, Aurel se frângea, făcea salturi, mişcări graţioase de balet. Lumea din sală a amuţit, nu mai văzuse aşa ceva! Însă, repede s-a trezit! Şi fiindcă era pregătită pentru râs (că de aceea a venit la serbare) a izbucnit în râs şi unii au început să strige: ‘Iaca comegiantu lupăticaru’. Dar Aurel nu s-a descu­rajat ci şi-a continuat dansul…„

Citește articol întreg >>>>>>>

În seara zilei de 19 iulie 2014, la 91 de ani, maestrul Constantin Lucaci şi-a luat rămas bun de la viaţă. O viaţă pe care a dedicat-o artei. O viaţă frumoasă, cu suişuri şi coborâşuri, cu rele şi bune, o viaţă de OM. Un om de geniu…

Sculptorul Constantin Lucaci[1]  s-a născut la Bocşa, pe str. Muncii nr. 15, în 7 iulie 1923. Este cunoscut mai ales datorită fântânilor cinetice care înfrumuseţează câteva oraşe importante din ţară şi sunt făurite de maestrul Constantin Lucaci.

În anii studenţiei a avut loc debutul său în artă, iar lucrarea „Înotătorul” îi aduce porecla de „Il genio” incluzându-l în Istoria artelor şi propus la Premiul de Stat.

Constantin Lucaci a inventat un pantograf spaţial, care a fost brevetat mai întâi în Italia şi Franţa apoi în România. Oficiul de Stat pentru Invenţii a premiat pantograful considerându-l cea mai interesantă invenţie a anului 1957.

Urmează etapa figurativului în arta sa, dând naştere sculpturilor în granit şlefuit. În această perioadă a genului figurativ participă la nenumărate expoziţii din ţară şi străinătate. Figurativul i-a dezvoltat personalitatea artistică, iar la acest gen maestrul a renunţat când visurile sale n-au mai fost terestre, când ideile sale n-au mai fost reprezentate de figuri umane, ci de aştrii, de mişcarea spaţială, de misterul cosmic.

[1] Referinţe: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/  Gheorghe Jurma.Reşiţa. 1976; Constantin Lucaci/ Romulus Balaban. Bucureşti. Meridiane. 1977; Nu vă doare depărtarea, domnule?…/ Dorina Sgaverdia. Reşiţa. Timpul. 2000; Constantin Lucaci. Metafora luminii/ Giorgio Segato. Bucureşti. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. [2001]; Constantin Lucaci/ Pietro Amato. Bucureşti. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. 2005; Constantin Lucaci în căutarea Legendei Personale/ Dorina Sgaverdia. Timişoara. Marineasa. 2008; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Identitate şi destin cultural II/ Titus Crişciu. Oraviţa. 2008; Cărăşeni de neuitat XV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa.2012; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; Biblioteca, între datorie şi pasiune. 60 de ani de lectură şi bibliotecă publică la Bocşa./ Gabriela Şerban. Reşiţa, TIM, 2013, revista „Bocșa culturală”.

http://www.probr.ro/creatorul-fantanii-cinetice-din-braila-constantin-lucaci-trecut-eternitate/

http://www.tele2drobeta.ro/stiri/12386-in-memoriam-constantin-lucaci

http://www.obiectivbr.ro/a-murit-realizatorul-fantanii-cinetice-de-pe-esplanada_id95560

http://www.b365.ro/sculptorul-constantin-lucaci-a-murit_211960.html

http://radioresita.ro/maestrul-constantin-lucaci-pe-drumul-spre-lumina/

 

>>>>>>> citește articol întreg: GABRIELA ȘERBAN – Au trecut 5 ani de când s-a stins sculptorul luminii…

Marți, 1 ianuarie 2019, România a preluat pentru prima oară Președinția Consiliului Uniunii Europene. Duminică se va încheia ciclul de 6 luni, perioadă în care România a deținut această președinție.

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au marcat deschiderea și Summit-ul de la Sibiu din 9 mai printr-un plic filatelic ocazional și două ștampile adecvate.

Acum, la finalul mandatului, cele două ONG-uri ale etniei germane reșițene lansează o nouă ștampilă ocazională cu care întreaga corespondență care va fi trimisă de la oficiul poștal Reșița 1 în ziua de 29 iunie 2019, va fi obliterată.

Toate cele trei ștampile au fost aprobate de Federația Filatelică Română și de Poșta Română.

Vineri, 27 iunie 2019, între orele 13.00 și 15.00, la Centrul German „Alexander Tietz” din municipiul de pe Bârzava se va putea viziona o mică expoziție numismatică cu monede de colecționare care au fost emise după 1990 pentru a evidenția legătura României cu organismele europene precum și o expoziție filatelică având aceeași tematică.

 

Erwin Josef Țigla

Miercuri, 26 iunie 2019, la Centrul German „Alexander Tietz” din Reșița, într-un cadru restrâns,  a avut loc prezentarea unui autor bocșean, reîntors în țară de curând de pe meleaguri canadiene  – Ionel Sporea.

„Iubiri nesfârșite…pe lacrimi de plumb” se intitulează cea de-a cincea carte a lui Ionel Sporea și este, după cum mărturisește autorul, o continuare a celor trei cărți autobiografice apărute sub același pseudonim – NoelIS -, cu titlul ”Dincolo de iubire și ură”.

Despre cărți și personalitatea lui Ionel Sporea au vorbit Erwin Josef Țigla, Liubița Raichici și Gabriela Șerban, dar și autorul, un veșnic îndrăgostit, care-și pune întruna aceleași întrebări: „Ce oare îmi va oferi mai departe Destinul, după ce trupul mi s-a mistuit în focul unor iubiri pasionale, dar trecătoare, în care iubirea mi-a fost pusă de atâtea ori la grele încercări și nu a rezistat provocărilor, deși am fost atât de aproape să o ating? Există, oare, un „blestem” hărăzit dinainte ca toate iubirile mele să moară nesfârșite…?”

Întâlnirea s-a dovedit a fi una de suflet, fiind prezenți apropiați ai autorului, iubitori de lectură și, evident, cititori ai celorlalte cărți semnate NoelIS.

Ionel Sporea s-a născut în 19 iulie 1957 la Timișoara. Și-a petrecut copilăria la Bocșa (Caraș-Severin), aici urmând cursurile școlii gimnaziale și, tot aici, descoperind sportul care-i va marca întreaga existență: tenisul de masă.

 De la vârsta de 15 ani pornește ”aventura” vieții sale, o viață nu tocmai ușoară, nicidecum simplă. Aceasta se derulează în Bocșa, Timișoara, București, Belgia, Canada, iar acum Spania.

”Am jucat tenis de masă de mic copil și am fost campion național la vârsta de 13 ani. Iar ca o ,,explozie” a destinului, în anul 1985 am devenit ”Primul Inventator” din lume al Robotului modern de antrenament la tenis de masă; am antrenat la 2 cluburi profesioniste de tenis de masă din Belgia: TTC Wenduine si Smashing Torhout; am obținut trofeul de ” Cel mai Bun Antrenor al Anului (1996 si 2000) în Canada și laureat cu multe alte distincții sportive; am participat ca antrenor al echipei naționale de juniori a Canadei la mai multe competiții internaționale în America de Nord și Europa, iar la Campionatul Mondial de Juniori (Franța, 2000) Canada s-a situat pe locul 7, cea mai mare performanță la vremea respectivă din istoria tenisului de masă canadian.” ne mărturisește Ionel Sporea.

Prin ambiție, multă muncă, perseverență, dar și credință, acesta reușește în viață, având o carieră de succes atât în țară cât și în străinătate. Îi sunt apreciate inteligența și seriozitatea, precum și munca stăruitoare, voința de a fi în permanență cel mai bun în tot ceea ce întreprinde.

” Am fost Responsabilul Compartimentului de SDV-uri (scule, dispozitive, verificatoare) la IMGB Bucuresti (cea mai moderna si complexa uzina din România la vremea respectiva, având aceasta funcție și-n cadrul Fabricii de Echipamente pentru Centralele Nucleare – FECNE)). Aici, datorita unor împrejurari speciale, am avut ocazia sa dau mâna cu mai multi Sefi de Stat care ne-au vizitat uzina; am fost Manager de Productie si Mentenanta la unele dintre cele mai mari si renumite companii din lume: General Motors (industria de automobile); Bridgestone (fabricarea de anvelope de mare performanta); Rolls Royce (industria de motoare de avioane); Paccar (fabricarea de camioane (TIR-uri) de mare tonaj; La General Motors am fost numit în ” Centrul de Excelenta al Managerilor” datorita rezultatelor obtinute (nivel de 100% în atingerea obiectivelor de performanță)”.

Ionel Sporea cochetează cu poezia încă din școala generală. A scris și a publicat de mic copil poezii la gazeta de perete a școlii, apoi în reviste literare din Caraș Severin și București. La moartea Prințesei Diana în 1997 a compus două poezii în memoria acesteia (în limba franceză) pe care le-a trimis Ambasadei Marii Britanii din Canada, care la rândul ei le-a transmis  familiei regale britanice și, după trei săptămâni, a primit o ,,scrisoare de mulțumire” semnată de familia regală.

Apoi, încet-încet, și-a scris cartea vieții sale intitulată ”Dincolo de iubire și ură” și semnată NoelIS. De asemenea, semnează un volum de poezie ”Insula trandafirilor”, dar și alte pagini biografice. Acum vine cu un nou volum de 700 de pagini intitulat „Iubiri nesfârșite… pe lacrimi de plumb”.

Toate aceste volume consistente au văzut lumina tiparului la editura ”Ecou transilvan” din Cluj Napoca și au girul criticului și istoricului literar Livius Petru Bercea, care consemna:

”Romantic (încă) în secolul 21, optimist exuberant, iremediabil și constant îndrăgostit, Ionel Sporea vine spre literatură cu câștigurile expresive ale celui pentru care textul literar nu e, prin faptul fizic al debutului editorial, o noutate, nu e o căutare, ci o modalitate certă de afirmare pentru cei cu talent și inspirație. […] Volumul (Insula trandafirilor, nota red.) preponderent liric, cu o bună stăpânire a verbului, a relațiilor intime între cuvinte, ilustrând din plin una din afirmațiile autorului: ”pentru noi (îndrăgostiții, n.n.) orice cuvânt are culoare.” 

Volumele sunt frumoase, incitante și merită a fi lecturate, scriitura fiind una facilă, curgătoare, accesibilă. Iar acest cel din urmă volum este unul dedicat iubirii.

Evenimentul din 26 iunie 2019 a fost organizat de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, în colaborare cu Direcția pentru Cultură Caraș-Severin, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, moderator Erwin Josef Țigla.

26 iunie 2019, ora 18.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiectul „Luna iunie – luna expozițiilor” (ediția a XII-a). În amintirea Reșiței de demult… O expoziție concepută și realizată de Walter Carol Fleck în avanpremiera zilei de 3 iulie, la 248 de ani de industrie la Reșița.