Etnia germană din Reșița, la ceas de bilanț, 2019

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au organizat în anul 2019, pe lângă multe altele, următoarele manifestări principale: „Decada Culturii Germane în Banatul Montan” (cea de a XXIX-a ediție, 4 – 13 octombrie) cu cea de a 26-a Sărbătoare a „Heimat“-ului germanilor din Banatul Montan la Oravița, organizată în 4 octombrie, „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (cea de a XXIX-a ediție, 11 – 14 aprilie), „Parada Portului Popular German la Reșița” (cea de a XXV-a ediție, 6 octombrie), „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii” (cea de a XIV-a ediție a manifestării ecumenice, 4 aprilie), „Primăvara culturală germană la Reșița” (cea de a XVII-a ediție, 1 – 29 mai), „Te salut, copilărie” (cea de a XI-a ediție, 29 mai), „Iunie – luna expozițiilor” (cea de a XII-a ediție), Germana din plăcere” (cea de a XX-a ediție, 29 iulie – 4 august), Gărâna în septembrie“ (cea de a XXI-a ediție, 21 – 22 septembrie), cea de a „17-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan” (4 octombrie), manifestarea „Mai multe lumânări în cimitirele noastre” (a XII-a ediție, 1 – 2 noiembrie) și „Toamna culturală germană la Reșița” (cea de a XVII-a ediție, 2 – 28 noiembrie).

Anul trecut a fost organizat la Reșița pentru prima oară Simpozionul internațional „Minoritatea germană în sud-estul și estul european: Împreună pentru Casa Europei“, ediția a II-a, 5 – 8 mai, cu participanți din 6 țări ale acestei părți a continentului nostru, iar la început de noiembrie, expoziția bianuală internațională de filatelie „Etnic 2019” (ediția a VI-a) și a cea filatelică interjudețeană în parteneriat „EFIP” (cu participanți din județele Bistrița-Năsăud, Botoșani, Caraș-Severin, Sibiu și Timiș).

În plan central au stat în acest an evenimente precum cele dedicate împlinirii a 15 ani de la inaugurarea pe atunci noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură / Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița (6 octombrie 2004), 20 de ani de activitate ai Formației de dansuri populare germane „Enzian“ = „Gențiana“ și jubileului de 300 de ani de la colonizarea Caransebeșului și împrejurimilor sale și cu germani (1719 – 2019), ca de altfel și cele dedicate împlinirii a 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au continuat proiectul cultural pentru municipiul de pe Bârzava „Cultură și artă în Reșița Montană“ care se va derula până în anul 2021, când vom sărbători cu toții 250 de ani de industrie la Reșița. În cadrul proiectului au avut loc diferite manifestări de cultură muzicală, expoziții de artă plastică, întâlniri literare și de dezbateri spirituale și culturale care s-au desfășurat în Reșița veche, sau Reșița Montană, cum era oficial în urmă cu mulți ani. Un nou proiect care a debutat anul trecut în decembrie este cel dedicat câte unei personalități reșițene evocate în fiecare lună.

În decursul anului 2019 a apărut mai departe publicația lunară „Echo der Vortragsreihe” (= „Ecoul Asociației”), de asemenea numerele speciale dedicate celor mai importante evenimente culturale ale etniei germane din Banatul Montan, precum și 7 cărți din cele 100 apariții editoriale apărute din 1995 până în prezent. Au apărut de asemenea două numere ale periodicului „info“.

În anul 2019 au fost editate 32 plicuri filatelice ocazionale și confecționate și aprobate de Poșta Română 37 ștampile filatelice ocazionale. A mai fost realizată și următorul produs audio și media: CD-ROM „Die Banater Berglanddeutschen = Germanii din Banatul Montan“, Nr. 17 / 2019.

De asemenea a fost actualizată pagina web în limba germană www.dfbb.ro (coordonatori: ing. Hugo Eduard Balazs și jurnalista Astrid Weisz), ca și pagina de Facebook a asociației coordonată de dr. ing. Christian Paul Chioncel.

La Reșița au fost active următoarele formații, cercuri și grupuri culturale: corul „Franz Stürmer“ (înființat la 27 mai 1991, astăzi condus de prof. Elena Cozâltea), formația muzicală „Banater Bergland“-Trio (formație activă din 1995, compusă în momentul de față din prof. George Gassenheimer, Vincenzo Cerra și Janny Zelko), formația de dansuri populare germane „Enzian“ = „Gențiana“ (activă din 26 iunie 1999), coordonatorii celor patru grupe de vârste – mici, mijlocii, tineri și adulți – fiind Marianne și Nelu Florea, grupul muzical „Intermezzo” (înființat în ianuarie 2016, compus în momentul de față din Marianne Chirilovici, Lucian Duca – coordonator), soliștii George Gassenheimer și Vincenzo Cerra, cercul de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonat de Doina și Gustav Hlinka) și cel de sculptură „Jakob Neubauer“ (coordonator: George Molin), ambele cercuri de creație plastică aflate în acel de al 27-lea an de existență.

Erwin Josef Țigla

Programul pentru anul 2020 al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița

  1. 75 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică și 70 de ani de la întoarcerea ultimilor deportați: manifestări comemorative în ianuarie 2020 în mai multe localități din județ. La Reșița acestea au loc pe plan național în perioada 24 – 25 ianuarie 2020;
  2. Manifestări de fășang, 1 – 25 februarie 2020;
  3. „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (ediția a XXX-a), 26 – 29 martie 2020;
  4. „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii“ (manifestare ecumenică dedicată sărbătorii paștelui, ediția a XV-a), 1 aprilie 2020;
  5. „Copiii desenează ținutul natal” (ediția a XV-a), 4 aprilie 2020;
  6. Sărbătorirea a 30 de ani de la constituirea Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (9 ianuarie 1990) și a 30 de ani de la apariția la 1 februarie 1990 a primului număr al revistei lunare „Echo der Vortragsreihe” = „Ecoul Asociației”, 25 aprilie 2020;
  7. „Primăvara culturală germană la Reșița” (ediția a XVIII-a), 4 – 27 mai 2020;
  8. Te salut, copilărie! (ediția a XII-a), 28 mai 2020;
  9. „Iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIII-a), 1 – 30 iunie 2020;
  10. „Gărâna în septembrie” (ediția a XXI-a), 18 – 20 septembrie 2020;
  11. „Decada Culturii Germane în Banatul Montan” (ediția a XXX-a), 9 – 18 octombrie 2020, cu cea de-a XXVII-a ediție a Sărbătorii „Heimat”-ului germanilor din Banatul Montan la Caransebeș, în 9 octombrie 2020;
  12. „Parada Portului Popular German la Reșița” (ediția a XXVI-a), 10 octombrie 2020;
  13. Cea de-a 18-a Întâlnire a formaților muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan,     10 octombrie 2020;
  14. Proiectul „Mai multe lumânări în cimitirele noastre“ (ediția a XIII-a), 1 – 2 noiembrie 2020;
  15. 33 de ani de activitate a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și manifestarea „Toamna culturală germană la Reșița“ (ediția a XVIII-a), 3 – 27 noiembrie 2020;
  16. Continuarea proiectul „Cultură și artă în Reșița Montană“, proiect care se va derula până în anul 2021, când vom sărbători cu toții 250 de ani de industrie la Reșița.
  17. Continuarea proiectul „O personalitate reșițeană pe lună“, proiect care a debutat în luna decembrie 2019 și încearcă să pună în valoare personalitatea unor reșițeni care și-au adus contribuția la dezvoltarea comunității culturale locale și nu numai de-a lungul celor aproape 250 de ani de industrie la Reșița.

Pe lângă manifestările mai înainte evidențiate, se vor organiza multe alte manifestări distincte sau făcând parte din proiectele curente anuale sau multianuale, multe dintre ele fiind cu participări naționale și internaționale. Despre toate acestea, puse sub semnul limbii, culturii, spiritualității si civilizației germane sau sub semnul culturii Banatului Montan în mod general, se vor oferi informații la momentul respectiv.

Erwin Josef Ţigla

Etnia germană din Reșița, la ceas de bilanț, 2019

2020-01-02_120324

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au organizat în anul 2019, pe lângă multe altele, următoarele manifestări principale: „Decada Culturii Germane în Banatul Montan” (cea de a XXIX-a ediție, 4 – 13 octombrie) cu cea de a 26-a Sărbătoare a „Heimat“-ului germanilor din Banatul Montan la Oravița, organizată în 4 octombrie, „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (cea de a XXIX-a ediție, 11 – 14 aprilie), „Parada Portului Popular German la Reșița” (cea de a XXV-a ediție, 6 octombrie), „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii” (cea de a XIV-a ediție a manifestării ecumenice, 4 aprilie), „Primăvara culturală germană la Reșița” (cea de a XVII-a ediție, 1 – 29 mai), „Te salut, copilărie” (cea de a XI-a ediție, 29 mai), „Iunie – luna expozițiilor” (cea de a XII-a ediție), Germana din plăcere” (cea de a XX-a ediție, 29 iulie – 4 august), Gărâna în septembrie“ (cea de a XXI-a ediție, 21 – 22 septembrie), cea de a „17-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan” (4 octombrie), manifestarea „Mai multe lumânări în cimitirele noastre” (a XII-a ediție, 1 – 2 noiembrie) și „Toamna culturală germană la Reșița” (cea de a XVII-a ediție, 2 – 28 noiembrie).

Anul trecut a fost organizat la Reșița pentru prima oară Simpozionul internațional „Minoritatea germană în sud-estul și estul european: Împreună pentru Casa Europei“, ediția a II-a, 5 – 8 mai, cu participanți din 6 țări ale acestei părți a continentului nostru, iar la început de noiembrie, expoziția bianuală internațională de filatelie „Etnic 2019” (ediția a VI-a) și a cea filatelică interjudețeană în parteneriat „EFIP” (cu participanți din județele Bistrița-Năsăud, Botoșani, Caraș-Severin, Sibiu și Timiș).

În plan central au stat în acest an evenimente precum cele dedicate împlinirii a 15 ani de la inaugurarea pe atunci noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură / Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița (6 octombrie 2004), 20 de ani de activitate ai Formației de dansuri populare germane „Enzian“ = „Gențiana“ și jubileului de 300 de ani de la colonizarea Caransebeșului și împrejurimilor sale și cu germani (1719 – 2019), ca de altfel și cele dedicate împlinirii a 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au continuat proiectul cultural pentru municipiul de pe Bârzava „Cultură și artă în Reșița Montană“ care se va derula până în anul 2021, când vom sărbători cu toții 250 de ani de industrie la Reșița. În cadrul proiectului au avut loc diferite manifestări de cultură muzicală, expoziții de artă plastică, întâlniri literare și de dezbateri spirituale și culturale care s-au desfășurat în Reșița veche, sau Reșița Montană, cum era oficial în urmă cu mulți ani. Un nou proiect care a debutat anul trecut în decembrie este cel dedicat câte unei personalități reșițene evocate în fiecare lună.

În decursul anului 2019 a apărut mai departe publicația lunară „Echo der Vortragsreihe” (= „Ecoul Asociației”), de asemenea numerele speciale dedicate celor mai importante evenimente culturale ale etniei germane din Banatul Montan, precum și 7 cărți din cele 100 apariții editoriale apărute din 1995 până în prezent. Au apărut de asemenea două numere ale periodicului „info“.

În anul 2019 au fost editate 32 plicuri filatelice ocazionale și confecționate și aprobate de Poșta Română 37 ștampile filatelice ocazionale. A mai fost realizată și următorul produs audio și media: CD-ROM „Die Banater Berglanddeutschen = Germanii din Banatul Montan“, Nr. 17 / 2019.

De asemenea a fost actualizată pagina web în limba germană www.dfbb.ro (coordonatori: ing. Hugo Eduard Balazs și jurnalista Astrid Weisz), ca și pagina de Facebook a asociației coordonată de dr. ing. Christian Paul Chioncel.

La Reșița au fost active următoarele formații, cercuri și grupuri culturale: corul „Franz Stürmer“ (înființat la 27 mai 1991, astăzi condus de prof. Elena Cozâltea), formația muzicală „Banater Bergland“-Trio (formație activă din 1995, compusă în momentul de față din prof. George Gassenheimer, Vincenzo Cerra și Janny Zelko), formația de dansuri populare germane „Enzian“ = „Gențiana“ (activă din 26 iunie 1999), coordonatorii celor patru grupe de vârste – mici, mijlocii, tineri și adulți – fiind Marianne și Nelu Florea, grupul muzical „Intermezzo” (înființat în ianuarie 2016, compus în momentul de față din Marianne Chirilovici, Lucian Duca – coordonator), soliștii George Gassenheimer și Vincenzo Cerra, cercul de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonat de Doina și Gustav Hlinka) și cel de sculptură „Jakob Neubauer“ (coordonator: George Molin), ambele cercuri de creație plastică aflate în acel de al 27-lea an de existență.

Erwin Josef Țigla

COLINDELE – TRĂIRI SUFLETEȘTI, LECȚII CARE CHEAMĂ LA RUGĂCIUNE ȘI IUBIRE ÎNTRE OAMENI

… Simțim încă bucuria Crăciunului, care a fost o adevărată zi a reculegerii, sărbătoare a păcii și credinței strămoșești.

A fost o zi a colindelor, a cântecelor de slavă, de cântare îngerească și chemare la pace și iubire între oameni.

În acest context, corul „ANASTASIS” din cadrul Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Deva, condus de Paul CLADNI, a interpretat frumoase colinde creștinești, poposind în diferite locații, printre care Biserica de care aparține, mănăstirea Dumbrava (Alba), Episcopia ortodoxă din Gyula (Ungaria), la Familia Regală (Săvârșin) și nu în ultimul rând în localitatea Cinciș-Cerna (de unde redăm câteva imagini).

Paleta bogată de colinde a oferit auditoriului adevărate trăiri sufletești, lecții care cheamă la pocăință, rugăciune, înțelepciunea religiei ortodoxe mântuitoare – reazem și trăire a vieții – dar și la închinare în fața altarului credinței specifică modelului de oameni care tind spre asemănarea cu Dumnezeu.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Aviz renegaților din presă

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor români, prima asociație înființată, în urmă cu 100 de ani, în România reîntregită, ia act cu amărăciune și indignare de atacurile îndreptate împotriva ei chiar din interiorul breslei. În condițiile în care drepturile câștigate, cu eforturi mari, de UZPR, pentru membrii săi, sunt puse în pericol (în rând cu toate celelalte uniuni de creație) de inconștiența sau cinismul politicienilor, există jurnaliști care subscriu și contribuie la această vendetă politică pe seama creatorilor, lovind în propria breaslă. Unul dintre aceștia este Cornel Nistorescu, fost jurnalist în presa comunistă (Scânteia Tineretului, Viața Studențească, Echinox, Steaua, Flacăra) și jurnalist (dar mai mult om de afaceri) în presa actuală. În editorialul său din 20 decembrie din Cotidianul, intitulat „Lupta pentru privilegii domină țara”, prosperul om de afaceri Cornel Nistorescu își manifestă indignarea împotriva tuturor uniunilor de creație, dar în primul rând împotriva UZPR, pentru că membrii acestora primesc acea amărâtă de indemnizație. Cu o ipocrizie demnă de un politician, domnia sa „moare de grija altuia”, mai exact de grija drumurilor, spitalelor și școlilor, lamentându-se levantin:nimeni nu se gîndește că în cele din urmă banii vor veni tot din contribuția fiecăruia și din reducerea cheltuielilor pentru treburile publice, mai ales pentru sănătate, școală și drumuri”, calificând ca înșelătorie faptul că UZPR este uniune de creație, întrucât – zice domnia sa, „majoritatea ziariștilor nu au făcut creație de nici un soi”. Și mai zice, prosperul om de afaceri, că „această UZPR este o uniune a ziariștilor de modă veche, în special de la ziarele percepute mai comuniste”. Ce înseamnă „percepute”, domnule Nistorescu? Și de cine? Ce înseamnă „mai”? Dumneavoastră la ce fel de publicații comuniste ați scris, înainte de 1990? La unele „mai”, sau la unele „mai puțin”?

Confundați, domnule Nistorescu (ceea ce este inadmisibil pentru un jurnalist cu pretenții), noțiunea de „privilegiu” cu cea de „normalitate” într-o societate corectă. Faptul că un jurnalist ajuns la pensie, după o viață profesională în care a fost plătit mizerabil de patronii din presă (ceea ce chiar dumneavoastră recunoașteți, în deplină cunoștință de cauză, desigur, căci sunteți unul dintre ei), primește o sumă de bani cu care poate măcar să-și cumpere medicamentele cărora le duceți grija, chiar vi se pare un „privilegiu”, așa cum v-ați exprimat? Chiar nu știți ce viață duce un ziarist, la ce pericole se expune rostind adevărul și denunțând minciuna? Mă refer la ziariștii adevărați, cinstiți, nu la mercenarii plătiți de acei patroni printre care vă numărați… Iar dacă există lucruri discutabile în această evaluare, lăsați UZPR-ul să și le asume, după criterii din care nu lipsește omenia, nu emiteți dumneavoastră judecăți de valoare despre lucruri despre care n-aveți habar!

„Nu sunt membru în nici o uniune de creație din nici un domeniu, cu atît mai puțin al uneia din domeniul jurnalisticii, mai ales că activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente” – mai scrieți dumneavoastră, cu aerul de superioritate al unui guru blazat. Nu știu dacă e cazul să vă faceți un titlu de glorie din asta, dar ferească-vă Dumnezeu să aveți vreodată nevoie de solidaritatea breslei. Cât privește afirmația dumneavoastră că „activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente”, referindu-vă, evident, la UZPR, aici ori nu sunteți informat (ceea ce nu e bine, pentru un jurnalist care se pretinde formator de opinie), ori mințiți cu nerușinare. Documentați-vă! Sau autodenunțați-vă, ca să ne scutiți pe noi! Citiți pagina web a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o să aveți neplăcute surprize vizavi de afirmațiile dumneavoastră aberante. Una din aceste „surprize” este aceea că Uniunea cuprinde acum, în baza de date, peste 3.500 de membri, din toate trusturile de presă de radio, televiziune sau presă scrisă și mediul on-line și doar mai puțin de 30 la sută sunt jurnaliști pensionari. 

Și încă o întrebare, de principiu sau poate doar retorică, la care nu așteptăm răspuns: dumneavoastră, în calitate de ziarist care folosește „aceleași instrumente ca și scriitorii (pix, stilou, mașină de scris, calculator)”, considerați această activitate încadrabilă în noțiunea de creație?…

Dincolo de aspectul strict cazuistic al demersului dumneavoastră, sunteți, domnule Nistorescu, prin felul în care vă raportați la comunitatea profesională din care faceți sau ați făcut parte, un renegat. Nu vă interesează și, probabil, nu v-a interesat niciodată, condiția existențială a gazetarilor din mijlocul cărora v-ați desprins și pe care i-ați folosit doar ca instrumente de câștig. Fără empatie, fără scrupule, fără milă. E ușor să te poziționezi critic și visceral față de o comunitate care încearcă să resusciteze demnitatea profesiei de jurnalist, dacă nu faci parte din ea, dar considerându-te deasupra ei. Dumneavoastră sunteți mai bogat decât marea masă a condeierilor, fotoreporterilor, realizatorilor de televiziune sau radio, a tuturor truditorilor din această breaslă, dar numai atât. Sunteți mai bogat, dar nu deasupra lor. Sunteți în afara lor. De aceea, a denigra, ca ziarist, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, este o impostură strigătoare la cer. Pentru că nu e opinia unui ziarist, ci a unui patron. A unui patron cu atitudini reminiscente de politruc comunist, care a găsit de cuviință să mai tragă și el o copită unei comunități vizate că piardă acea indemnizație nenorocită prin „lucrarea” iresponsabilă a unor politicieni agramați, care nu fac distincție între „pensie specială” și indemnizație. Pentru dumneavoastră, ca și pentru ei, oamenii sunt simple jetoane de cazino, pe care le aruncați în jocul de ruletă al intereselor de moment sau de perspectivă. Sau poate doar al unor umori necontrolate.

Am dori să fim bine înțeleși, de cititorii noștri: noi nu avem vreo problemă cu persoana lui Cornel Nistorescu, ci cu el ca exponent al inamicilor declarați ai UZPR, fie ei din afara sau din interiorul Uniunii. Cornel Nistorescu e un dușman „sub acoperire”, ca să zicem așa, adică un ziarist care-și urăște breasla. Iar noi, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, avem datoria morală (și statutară) de a ne apăra membrii, împotriva oricărei agresiuni. Atitudinea noastră, respectiv textul de față, se numește spirit de breaslă, noțiune al cărei sens și conținut îi sunt străine, se pare, fostului ziarist…

Este degradant, domnule Nistorescu, să lovești în comunitatea din care lumea crede că faci parte. Nu faceți parte din ea, ci dintr-o alta, care nici măcar nu e comunitate. E mai degrabă o specie profesională mutantă și extrem de periculoasă pentru cei pe care aparent îi reprezintă: SPECIA RENEGAȚILOR.

                                                                                     Doru Dinu Glăvan

                                                                                        Miron Manega  

Mesajul de la Ambasada Chinei din România

La data de 20 decembrie, noul ambasador al SUA, în România,  Adrian Zuckerman a făcut o precizare în legatură cu 5G în discursul său rostit la Timișoara. Referindu-se la această chestiune, purtătorul de cuvânt al Ambasadei a făcut o declarație în scris.

  

Ambasadorul SUA a ponegrit tehnologia chineză 5G fără temei și ne opunem ferm acestui lucru. De mult timp SUA și-a dat toată osteneala să exagereze problemele de securitate ale tehnologiei chineze 5G, dar până în prezent, SUA n-a putut furniza nici o dovadă despre acest așa-numit „risc de securitate”. Abuzul puterii de stat și oprimarea întreprinderilor din alte țări prin intermediul mijloacelor politice sunt rușinoase și nu se potrivesc cu statutul de mare putere al SUA.

După ani de revizuire, guvernul britanic, Oficiul Federal de Securitate IT (BSI) din Germania și Comisia Europeană nu au depistat nici o „ușă din dos” evidentă în compania Huawei. Pe când, lacune de securitate au fost depistate în mai multe companii tehnologice americane, fiind dezvăluite multe cazuri de „ușă din dos”. Huawei și-a exprimat disponibilitatea de a semna un acord fără „ușă din dos” și de a fi supus testelor și supravegherilor terțe. SUA poate să-și asume același angajament?

Huawei a investit și a operat în România de mulți ani și nu a provocat niciodată pericole pentru securitatea cibernetică. Huawei a participat activ la construcția rețelei de comunicații a României, a creat mii de locuri de muncă și a adus contribuții importante la veniturile fiscale, dezvoltarea economiei digitale și a progresului social din România. Cooperarea pragmatică dintre China și România a adus cele două părți într-o comunitate strânsă de interese.

Guvernul Chinei încurajează întotdeauna întreprinderile chineze să desfășoare cooperarea economică și comercială în diferite domenii, inclusiv telecomunicații și energie, pe baza respectării normelor internaționale și a legilor țării respective. Guvernul Chinei nu sprijină nici o întreprindere să se angajeze în nici o activitate care dăunează intereselor legitime de securitate ale altor țări. Suntem dispuși să colaborăm cu comunitatea internațională pentru a aborda amenințările cibersecurității prin dialog și cooperare pe baza respectului reciproc, egalității și beneficiilor reciproce. Ghidată de principiul consultării, cooperării și beneficiilor pentru toți, China va continua să împărtășească oportunitățile majore aduse de noua rundă de revoluție tehnologică cu alte țări, să intensifice schimburile și cooperările în domeniile științifice și tehnologice, inclusiv tehnologia 5G și să contribuie mai mult la bunăstarea întregii omeniri.

Sfătuim SUA să abandoneze mentalitatea învechită de război rece și jocul de sumă zero și să se abțină de a căuta și a face dușmani peste tot. SUA a oprimat și a sugrumat în mod necontenit anumite companii chineze. Un astfel de comportament dur de intimidare a întâlnit o fermă opoziție din partea Chinei și a altor țări pentru susţinerea justiţiei. Ca ambasador al unei țări, ar trebui să facă mai multe lucruri pentru întărirea prieteniei și a înțelegerii reciproce dintre țări, nu invers. 

Sperăm și credem că țările relevante vor face o judecată independentă pe baza intereselor lor pe termen lung și vor respecta principiul justiției, corectitudinii și nediscriminării. Suntem siguri că ele sunt suficient de înțelepte să evite „capcana de securitate” pregătită de SUA.


WANG XINWEI COSMIN

Secretar 1

Ambasada R. P. Chineze la Bucuresti

ZVONUL CARE NU A DEVENIT LEGE ȘI ÎNVĂȚĂMINTELE SALE

Zilele acestea, un zvon a circulat cu mare insistență și ne-a pus foarte serios pe gânduri pe noi, jurnaliștii care avem, de-acum, o anumită vârstă și un anumit statut social. Mă refer la zvonul că, la pachet cu eliminarea, prin lege, a așa-numitelor pensii speciale, vor fi anulate, tot prin lege, și indemnizațiile de care beneficiază pensionarii care sunt membri ai uniunilor de creație legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. În speță, membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Iar cum noi, cei de vârsta mea sau cam în jurul ei, am mai prins și vremea când, într-o formulă șugubăț-amară, legea era definită ca ,,un zvon trecut prin Marea Adunare Națională’’, era și firesc să avem grave motive de îngrijorare. Foarte adevărat, imediat după ce zvonul a devenit public – inclusiv sau mai ales prin declarațiile unor persoane cu statut de purtători de mesaje ale unor marcante formațiuni politice parlamentare – , președintele UZPR, confratele Doru Dinu Glăvan, a întreprins o serie de demersuri, contactând  parlamentari și lideri de partid pentru a clarifica situația și a evita luarea unor asemenea măsuri profund incorecte și nedrepte. Măsuri care – insist asupra acestei idei! – ne-ar fi afectat nu numai pe noi, pe ziariștii membri ai UZPR, ci pe toți membrii uniunilor de creație, scriitori, cineaști, artiști plastici sau muzicieni. Din informațiile pe care le dețin, ca să spun așa, din surse de mare încredere, această inițiativă a căzut, iar dezbaterea și adoptarea actului normativ privind anularea pensiilor speciale a fost amânată până la începutul anului 2020, foarte probabil în luna februarie. Așa încât putem spune că amenințarea a trecut și că ne putem vedea liniștiți de meserie, și noi, și ceilalți membri ai uniunilor de creație.

 Cu toate acestea, eu aș zice că a trecut amenințare, dar învățămintele sale rămân. Care ar fi, așadar, primele învățăminte pentru breasla noastră? Prima ar fi aceea că noi, jurnaliștii din presa scrisă și audiovizuală, fie că ne facem treaba aici, în București, fie că ne aflăm în cele mai variate zone ale țării,  putem și trebuie să fim mereu atenți și să reacționăm, ferm și argumentat, ori de câte ori în spațiul public sunt vehiculate zvonuri de o asemenea factură sau, mai grav, sunt diseminate confuzii grosolane și diversiuni otrăvite. În categoria cărora se înscrie, fără doar și poate, chiar asimilarea forțată a indemnizației de membru al UZPR (sau al altor uniunii de creație) cu pensia specială. Sau – de ce nu am spune-o pe cea dreaptă? – cu ,,pensiile nesimțite’’, ca să citez un alt fost prim ministru al unui altfel de ,,guvern al meu’’.

În cazul de față, pentru orice om cu mintea acasă și, firește, om de bună credință, aici avem o asimilare forțată iar diferența dintre cei doi termeni este una ca de la cer la pământ. Și asta pentru că, în conformitate cu litera și cu spiritul Legii nr.83/2016, profesiunea de ziarist a fost recunoscută ca activitate creatoare și, la rândul său, UZPR a fost recunoscută ca uniune de creație legal constituită și ca persoană juridică de utilitate publică. După cum bine ne reamintim, inițiativa legislativă prin care a fost completată Legea nr.8/2006 și, în acest fel, s-a făcut dreptate breslei noastre, a stârnit multe și felurite comentarii, din păcate, nu chiar toate temeinic documentate și de bună credință. Nu cred că mi-ar ajunge spațiul grafic de care beneficiez aici, așa după cum nici cititorilor nu le-a ajunge timpul și răbdarea, pentru a detalia motivele pentru care unii sau alții ne-au contestat nouă, jurnaliștilor, îndreptățirea de a fi creatori în domeniul nostru. Rezultatele muncii noastre situându-se, desigur, la diverse cote valorice și fiind supuse criticii și validării publice. Cu toate acestea, cred și sunt convins că nu greșesc atunci când afirm că unul dintre motivele principale – precumpănitor dar, desigur, nu și recunoscut și asumat – este acela că adevăratul ziarist este și trebuie să rămână un ,,istoric al clipei’’( așa după cum atât de inspirat a spus-o regretatul Cristian Popișteanu). Cât despre instituția presei, numită și ,,câinele de pază al democrației’’, nu aș mai avea de adăugat decât că acest câine nu este – și, cu atât mai puțin, ar trebui să fie! – unul la comandă, unul care sare la cine i se ordonă și se gudură pe lângă patronul măcelăriei. Măcelărie de lângă care, desigur, va pleca atunci când i se arată un alt os de ros (mai mare și mai ispititor).

 Ajuns aici, aș mai avea două vorbe de spus și despre sintagma, devenită slogan propagandistic, despre ,,presa independentă’’. Prilej cu care îmi amintesc o remarcă a neuitatului Octavian Paler, remarcă pe care îmi permit să o rememorez (nu neapărat în litera ei dar, cu siguranță, în spiritul ei). Spunea, despre această intens proclamată  independență a presei, autorul ,,Vieții pe un peron’’, că îi este imposibil să fie independent în sensul de rupt total de istoria și cultura patriei sale, de o anumită educație, de tradiții și învățăminte, de o credință religioasă și chiar de anumite opțiuni de natură politică. Numai că, așa după cum ne-a dovedit-o cu brio istoria presei românești, opțiunile politice, credințele religioase, etnia sau genul, nu trebuie să comande intoleranța și exclusivismele de orice natură, ura față de cei care sunt, simt, trăiesc și gândesc altfel. Urmând ca, în cazul comiterii unor asemenea abuzuri, consecințele să fie extrem de mari și de dureroase.

 Din fericire, istoria presei românești și luminoasa tradiție de un veac și un an a UZPR ne oferă admirabile lecții de dialog și de cooperare în numele unor idealuri civice și spirituale care transcend diferențele inerente și inevitabile. Diferențe care, însă, nu pot și nu trebuie să genereze diferende! Am evocat de câteva ori, dar simt nevoia să o fac și de această dată, lecția de etică gazetărească pe care mi-a oferit-o cu vreo cinci decenii în urmă, N. Carandino, acest clasic al jurnalismului nostru, atunci când mi-a povestit despre cum coabitau ei gazetarii de dreapta cu cei de stânga: ,,Domnul meu, noi, cu cei din presa din Sărindar (adică de stânga n.n.), dimineața, în gazete, ne criticam până ne săreau capacele, dar seara, la Capșa, schimbam idei’’.

  Desigur, toleranța și deschiderea, dialogul și cooperarea, pot și trebuie să fie promovate și exercitate numai și numai în condițiile respectării legii și normelor ce decurg din calitatea de cetățean al României democratice, moderne, stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice. În rezumat, cred că prima lecție din experiența acestor zile este aceea că noi, ziariștii, trebuie să luăm atitudine promptă și bine argumentată, oriunde și oricând apar asemenea minciuni dușmănoase și deformări aberante care urmăresc să ne umbrească prestigiul și credibilitatea. Această îndatorire etică și normă deontologică își are corolarul în supremația Adevărului în tot ceea ce spunem, scriem și difuzăm ca mesaj jurnalistic.

 Ce-a de-a doua învățătură este aceea că, mai presus de opțiunile noastre politice, religioase sau de altă natură, trebuie să fim și să rămânem uniți în slujba Binelui Public și Interesului Național. Cu alte cuvinte, să ne respectăm și să cooperăm, să lăsăm deoparte vanitățile, resentimente sau alte interese mărunte, personale sau de grup și să ne regăsim în efortul colectiv al UZPR. Și asta cu atât mai mult cu cât , deși acel zvon mai rău decât o simplă amenințare, despre care scriam la începutul acestor notații, a trecut, știm foarte bine că, încă, societatea românească este profund divizată și cinic manipulată, din cauza unor interese politice (dar nu numai politice) din interior (dar nu numai din interior)…

 Din toate cele scrise până aici, nu aș vrea să las impresia că lansez fumigene sau scenarii. Aceasta este, repet și întăresc, realitatea și avem datoria, ca gazetari și ca buni cetățeni ai României Europene, să o înțelegem și să ne raportăm la ea.

Iar pentru că ne apropiem de Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului și de trecerea pragului în Anul Nou, 2020, îngăduiți-mi stimați confrați și prieteni, să vă transmit cele mai sincere urări și gânduri bune pentru voi și pentru toți cei dragi!

 Șerban  CIONOFF 

MARI PERSONALITĂŢI ALE BANATULUI – NICOLAE STOICA DE HAŢEG

Nicolae Stoica de HategSupranumit „Cronicarul Banatului”, Nicolae Stoica de Hațeg s-a născut la 24 februarie 1751, în Mehadia (judeţul Caraş-Severin), fiind fiul Varvarei şi al lui Athanasie Stoica, preot din Haţeg, care – datorită persecuţiilor episcopului unit Petru Pavel Aron – s-a retras în anul 1749 în Banat, unde „unirea” nu pătrunsese decât pe alocuri. La vârsta de şase ani şi-a început şcoala în localitatea natală, aici „sloveneşte învaţă, că de rumânie încă nimica pre aicea nu se ştia” notează el, la vârsta senectuţii (Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, ediţia I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969, p. 190). Învăţătura în limba română – scris şi citit – îi va fi dat-o tatăl său (Damaschin Mioc, Introducere la Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului¸ ediţia a II-a, Editura Facla, Timişoara, 1981, p. 6; în continuare vom folosi ediţia aceasta). Dorind să-şi facă fiul preot, tatăl său l-a trimis, în anul 1763, să înveţe la şcoala sârbească din Timişoara, iar după patru ani a urmat şcoala germană din acest oraş. Tot aici, câteva luni, va învăţa limba latină la şcoala iezuită. Tatăl său, temându-se că, la şcoala aceasta, fiul său va fi convertit la catolicism, l-a retras de aici, la sfârşitul anului 1769 sau la începutul anului următor. La Timişoara şi-a însuşit limbile sârbă, germană şi, cât de cât, latina, învăţând, totodată, să scrie curent în alfabetele chirilic, latin şi gotic. În anul 1768, plecând de la Timişoara împreună cu protodiaconul Ioan Ionetie din Râmnic, a făcut o primă vizită la Karlowitz, reşedinţa mitropolitană a ortodocşilor din Banat. Tot în acelaşi an a asistat la vizita împăratului Iosif al II-lea în Timişoara, reţinând, în această împrejurare, discuţia acestuia cu reprezentanţi ai coloniştilor şvabi şi cu cei ai românilor din acest oraş. S-a întors acasă, la Mehadia, aici ajutându-şi părinţii la muncile din gospodărie. În viaţa lui intervine o situaţie specială, aceea de a-i servi, ca interpret, colonelului Papilla, sosit în sudul Banatului, pentru a săvârşi militarizarea graniţei.

>>>>>>>> ARTICOL ÎNTREG

GABRIELA ȘERBAN: Colindătorii cărții…

Aflându-ne în prag de vacanță și de Sfinte sărbători ale Crăciunului, este perioada în care copiii și tinerii colindă instituțiile și duc vestea Nașterii Mântuitorului.

Marți, 17 decembrie 2019, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa au poposit colindători de la Liceul Teologic Baptist – filiala Bocșa, însoțiți de dna. prof. Dagmar Schmidt.

Încă de la intrare, aceștia au fost întâmpinați de o expoziție de carte dedicată celor 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, expoziție  realizată tocmai pentru a aminti celor vârstnici și a povesti celor tineri despre perioada 15 – 25 decembrie 1989 când, mai întâi în Banat, la Timișoara, apoi în toată țara, au izbucnit proteste și au murit oameni pentru libertate. Momente care au dus la căderea dictaturii ceaușiste și la sfârșitul regimului comunist.

După un moment de reculegere dedicat eroilor revoluției din 1989 și după o scurtă lecție de istorie, elevii s-au bucurat de apropiatele sărbători ale Crăciunului cântând colinde și fotografiindu-se la bradul din cărți.

2019-12-18_134245

GABRIELA ȘERBAN – Peisaje în culori hibernale…

Deși nu pare a fi iarnă, iar vremea încă ne răsfață cu raze de soare și căldură, artistul plastic bocșean Nicolae Potocean (NIK) a adus iarna și a așezat-o pe simeze într-o frumoasă expoziție menită să ne amintească, parcă, de iernile de altădată.

Marți, 17 decembrie 2019, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, a avut loc vernisajul expoziției „Peisaje în culori hibernale”, fiind prezentate  lucrări ale pictorului bocșean Nik Potocean.

Despre autor și arta sa au vorbit artistul plastic Gustav Hlinka – președintele Uniunii Artiștilor Profesioniști Filiala Reșița, pr.dr. Daniel Crecan, prof.dr. Mihai Vișan, dr. Dana Bălănescu, artiștii plastici Livia Frunză, Flavia Grădinaru și Viorel Coțoiu.  

Dacă Gustav Hlinka a găsit influențe naive în unele lucrări ale pictorului Nik Potocean, îndemnându-l să „nu fugă” de arta naivă, maestrul Viorel Coțoiu i-a asemănat lucrările cu cele ale pictorului rus Ivan Șișkin, menționând că reprezintă cu fidelitate peisaje naturale, fără niciun fel de stilizare, și-l felicita pentru curaj, descoperind lucrări curajoase, chiar ieșirea, uneori, din aria sa de confort, conchizând simplu: o expoziție care exprimă culoare, curaj, poezie.

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, fiind moderat de Gabriela Șerban, managerul instituției gazdă, și în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Profesioniști filiala Reșița și Centrul catehetic „Vasiova”. De altfel, este evenimentul care a încheiat seria activităților culturale din acest an 2019 organizate de către Biblioteca bocșană.

 

GABRIELA ȘERBAN Bucurie și culoare la Centrul catehetic „Vasiova”

Centrul catehetic „Vasiova” al Bisericii Ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa, coordonat de pr.dr. Daniel Crecan, a organizat marți, 17 decembrie 2019, un eveniment dedicat copiilor și tinerilor  care frecventează atelierul de desen și pictură din cadrul acestui centru.

Astfel, la sfârșit de an calendaristic, tinerii pictori, îndrumați de artistul plastic Nicolae Potocean, și-au expus lucrările într-o mică expoziție. Surpriza acestei ediții a fost că aceștia au expus alături de profesorul lor, artistul Nik Potocean vernisându-și, de asemenea, o expoziție de pictură, peisaje de iarnă.

Despre atelierul de desen din cadrul Centrului catehetic „Vasiova” a vorbit Gabriela Șerban, gazda evenimentului, pr.dr. Daniel Crecan, coordonatorul Centrului și prof.dr. Mihai Vișan. De altfel, ca un veritabil istoric, Mihai Vișan a vorbit celor prezenți și despre Revoluția din Decembrie 1989, semnalând cei 30 de ani care au trecut de la acest important act istoric.

La final, părintele Daniel Crecan a oferit micilor artiști un dar dulce în prag de Sfinte sărbători ale Crăciunului, felicitând, atât copiii, cât și părinții și îndrumătorii. „Copiii merită felicitați că, iată, prin talantul cu care ei sunt înzestrați, aduc un strop de lumină, de culoare și de bucurie în inimile noastre, mai ales acum în prag de sărbătoare, când, nu peste multe zile, sărbătorim Nașterea Mântuitorului Hristos. Felicităm și părinții care îi susțin și profesorul care-i îndrumă cu răbdare. Împreună au făcut ca această perioadă să fie mult mai frumoasă prin lucrările pictate și oferite nouă în această expoziție, urmând parcă îndemnul dăruind vei dobândi.” preciza pr.dr. Daniel Crecan la finalul evenimentului.

PERSONALITĂŢI MARCANTE ALE ISTORIEI ŞI CULTURII BĂNĂŢENE: GENERAL NICOLAE CENA de: Liviu JURCHESCU

Nikolaus_Cena_als_GeneralmajorTutela bisericească sârbă, care sub stăpânirea habsburgică a durat un timp des­tul de îndelungat în Banat – cu dureroase ecouri în domeniul social-politic românesc – nu purcedea nici dintr-o superioritate numerică sârbă, nici din vreo cucerire miliară sârbească.

O singură dată au încercat în Banat, sârbii, o aventură ostăşească, prin Radojko, omul mitropolitului Stratimirovici din Karlowicz. Documentele vremii grăesc însă că la apariţia vârfurilor de avangar­dă ale regimentelor românești din Banat, sârbii, la viteza vijelioasei lor retrageri, au păstrat o distanţă atât de respecta­bilă încât gloanţele bănăţeneşti s’au do­vedit incapabile de a ajunge din urmă războinicele ariergărzi sârbe ale aşa de paşnicei mitropolii karlowitzene…

Ce era, în ultimă analiză, această ie­rarhie sârbă, căreia numai lupta victo­rios încheiată a lui N. Tincu – Velea, îi va pune capăt? Nimic altceva decât o creațiune artificială a Austriei, cu scopul de a se şti Viena la adăpost dinspre partea româneasca majoritară, punându-i aces­teia o suliţă în coaste.

Era o tactică identică celei folosită de către aceiaşi austrieci, în cealaltă provincie românească dela Vestul Cârpaților, în Ardeal unde răscoalele lui lui Horia şi Iancu sunt – în oarecare măsură – şi o canalizare austriacă de forțe româneşti, menite a intimida îndrăzneala ungurească, ce viza o emancipare de sub stăpânirea austriacă. E clar că atitudinea n-are la origină vreo insomnie a împăratului Austriei din cauza sorții amarnice a românilor, ci se întemeiază exclusiv pe împrejurarea că parjolul pentru care erau hotărâți frații ardeleni față de unguri – ardelenii urmărindu-și asemeni propriile lor interese, iar nu pe cele austriece – coincidea de minune cu dezideratele guvernului de la Viena.

Austria urmărea însă cel mai mult o deznaționalizare a românilor bănățeni în favoarea Vienei, iar nu prin sârbizare. Fidelă străvechiului ,,divide et impera” îi va lăsa deci pe sârbi doar să exaspereze pe românii bănățeni prin introducerea limbii sârbe în biserică și școală, măsură prin care sârbii se străduiau ca, deznaționalizându-i pe români să se știe ocrotiți de primejdia de a-și crea românii bănățeni o elită conducătoare, de limbă și năzuință românească. Aceasta pentru că românii bănățeni odată provocați și dornici de reacțiune, să considere drept binefacere oferta cu care îi va îmbia Austria – a cărei diplomație, precum vedem, nu dormea – de a-și căuta posibilitățile de afirmare în cariera armelor, înființând regimente românești devotate Austriei și temute de sârbi și unguri.

>>>>>>>>> articol întreg

INVITAȚIE

18 decembrie 2019, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Minorităților Naționale din România.

Expoziție de artă plastică Viorica Ana Farkas, membru al Cercului de artă plastică „Deutsche Kunst Reschitza“.

Program de Advent cu sprijinul corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și Vincenzo Musi.

2019-12-17_124057

Preocuparea Bisericii privind situația satului românesc de astăzi și viitorul lui. Situația economică, precară, îmbătrânirea populației

           Comemorăm anul acesta și aducem prețuire satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o mare necesitate și o mare demnitate. Satele românești, cu biserici și case țărănești, cu cimitire și morminte străjuite de cruci, cu ulițe și porți primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale a acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc[1], în care se arată hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența. Familia din satul românesc tradițional ținea de  legăturile nemijlocite între părinți și copii, între oameni și casă, între locuință și pământ. Ea avea rostul de a ține laolaltă, într-un cosmos mic, tot ce se regăsea în cosmosul mare, în lumina lui Dumnezeu. Natura și tradiția merg mână în mână, iar cea din urmă poate fi considerată ca un proces viu de selectare a celor mai bune soluții la problemele cu care se confruntă comunitatea. Înțelegând astfel rolul tradiției, putem găsi în ea modele de referință pentru felul în care vrem să valorizăm astăzi nașterea și creșterea copiilor, adopția întregi comunități, în lume și între Dumnezeu.

               Copilăria la un sat  se leagă de cuvintele: mamă, tată, frate, soră, bunici, mâncare, casă, curte, teren de joacă, uliță, animale, rude dar și de morți. Dorința cea mai mare a  unei tinere era să se căsătorească și să devină mamă. Femeile gestionau și chiverniseau tot ceea ce bărbatul aducea în gospodărie. Despre sat Lucian Blaga spunea: că este o lume a copilăriei, locul poveștilor și al miturilor, iar Simion Mehedinți recomanda celor mici, școala muncii[2] ca mod predilect de formare și educare a copiilor. Sfântul Ioan Gură de Aur[3] acordă un rol covârșitor părinților în educarea copiilor, atribuind tatălui o importanță predilectă în formarea băieților, în timp ce mamei îi revine responsabilitatea educării fetelor. Pentru fiecare dintre noi, satul în care ne-am născut reprezintă un Betleem personal[4], un reper moral care ne însoțește toată  viața. În vatra casei părintești am primit cele dintâi principii de viață care ne însoțesc pe tot parcursul vieții.

[1] Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Satul românesc, păstrător al valorilor noastre spirituale, ne cheamă să-l ajutăm, în ziarul Lumina, Nr. 184 (4363), Anul  XV, marți, 13 august 2019, p. 3.

[2] Ștefan Totorcea, Familia din satul românesc de altădată, în ziarul Lumina, Nr. 106 (4285),  Anul XV, sâmbătă, 11 mai, 2019, p. 5.

[3] Pr. Ioan C.Teșu, Părinții, cei dintâi și mai de preț educatori, în ziarul Lumuna, Nr. 106 (4285), Anul XV, sâmbătă 11 mai, 2019, p. 7.

[4] Varlaam Ploieșteanul, Pentru români, satul natal reprezintă un Betleem personal, în ziarul Lumina, Nr. 167 (4346), 24 iulie 2019, p. 4.

 >>>>>>>>> citește articol întreg

INSTANŢELE DIN CIRCUMSCRIPŢIA TERITORIALĂ A CURŢII DE APEL ALBA IULIA UTILIZEAZĂ APLICAŢIA „TDS”

jud_mihaela_contaÎncepând cu data de 01.12.2019 – după cum ne informa judecător Mihaela-Aurelia CONTA,  vicepreședinte Tribunalul Hunedoara – la nivelul tuturor instanţelor din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia a devenit operaţională aplicaţia „TDS” (Trimitere Document Securizat).  În considerarea faptului conform căruia, până la data de 15.07.2019, au fost finalizate toate etapele privind implementarea aplicaţiei denumite generic „dosarul electronic” şi că se impune, în continuare, transpunerea în practică a dispoziţiilor art. 154 alin. 6 şi 61 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 257 alin. 5, art. 259 alin. 13, art. 262 alin. 2 fraza a II-a şi  art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, având în vedere și direcţiile de acţiune consolidarea instituţională a sistemului judiciar şi asigurarea transparenţei şi informatizării actului de justiţie (Open Justice) precum şi obiectivele strategice corespunzătoare fiecăreia dintre direcţiile de acţiune enunţate, astfel cum sunt cuprinse în Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1155/2014 şi urmărind ca şi rezultate implementarea sistemului de depunere a dosarelor în format electronic şi un acces online la justiţie îmbunătăţit, președintele Curții de Apel Alba Iulia, domnul judecător Liviu Gheorghe Odagiu, a decis ca începând cu data de 01.12.2019 toate instanţele din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia să utilizeze aplicaţia „TDS” ce facilitează citarea şi comunicarea actelor de procedură către persoanele care şi-au exprimat acordul pentru comunicarea actelor în format electronic, astfel începând cu această dată în dosarele în care există exprimate, în format scris, acorduri pentru comunicarea actelor în format electronic, citarea şi comunicarea actelor de procedură către persoanele care şi-au exprimat acordul în acest scop se va face exclusiv prin intermediul poştei electronice, prin intermediul aplicaţiei „TDS”.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș