Dragi români și prieteni ai românilor de oriunde pe Planetă (English message will folow)
Împreună cu urările noastre de bine din Montreal/Canada, vă trimitem atașată revista Destine Literare (portable document format – pdf). Mai poate fi descărcată și de la pagina web www.destine-literare.com .
Vă urăm lectură plăcută! Sărbători pascale fericite!
Alexandru Cetățeanu (din partea Colectivului de redacţie)
Mesaj de suflet al președintelui Tribunalului Timiș înaintea sărbătorilor pascale. Îl redăm integral mai jos. Aceasta l-a postat pe pagina sa de socializare.
„Ţară a nimănui, România moare puţin cate puţin, iar învierea ei pare tot mai departe.
Aşa cum fantoma comunismului bântuia cândva prin Europa, fantoma unei Românii desculţe şi chinuite orbecăie prin lume, căutând în zadar luminiţa de la capătul tunelului.
Cei care ar trebui să o ocrotească şi să o ajute să crească au întors demult capul în altă parte.
Secretarul de partid, stăpânul absolut, s-a reinventat.
Dar esenţa lui e în toate cele ce sunt şi e pregătit să ne ducă pe noi culmi de civilizaţie şi progres…
S-a şcolit şi acum rupe câteva vorbe în engleză.
Nu mai e îmbrăcat în „alain delon-ul” care îl făcea să se distingă în marea cenuşie de oameni mohorâţi.
Nu mai are tradiţionala şapcă şi nici şosetele albe asortate grandios la costumul de stofă de proastă calitate.
Azi e cool.
Un lucru a rămas, însă, neschimbat.
Minciuna.
Instituţionalizată, încremenită, perenă.
Comuniştii declamau, arătând spre Rege, acuzator, „ minciuna stă cu regele la masă, dar asta-i cam demult poveste…”.
Azi, în democraţie, minciuna a devenit regina.
Minciuna rostogolită de zeci de ani, ipocrizia combinată cu infecţia numită pilă ne-au adus unde suntem acum.
Am fugărit controlorii de bilete, dar i-am lăsat nederanjaţi pe hoţii de motorină şi vagoane.
Am urlat împotriva medicilor, dar am închis ochii la fabricile de diplome, unde nici măcar pe la examene nu trebuia să treci.
Am ignorat jafurile care au distrus ţara, dar ne-am lăudat peste tot că suntem corecţi.
Mizeria şi corupţia din spitale sunt opera noastră.
Noi, la internare, punem singura şi cea mai importantă întrebare „cât se dă la doctor, cât la anestezist?”.
Mizeria şi corupţia din instituţiile publice sunt opera noastră.
Noi suntem cei care ne milogim la câte un ştab să-l angajeze pe „cumnatul băiat bun dar fără noroc”, chit că nu are nicio şcoală.
Dar, nu-i aşa, îl recomandă vocea şi talentul.
Şi plicul.
Au distrus comuniştii elitele, dar noi le-am încununat munca.
Noi am distrus învăţământul, cultura, cercetarea, am aruncat la gunoi tot ce înseamnă valoarea adevărată şi i-am lăsat apoi pe cei „isteţi” să-şi propulseze neamurile şi pilele şi protejaţii.
Producem pe bandă rulantă golăneală, şmecherie ieftină şi combinaţii.
Vom dispărea ca neam nu din cauza unei molecule ce ne distruge sistemul imunitar, ci din cauza incapacităţii noastre de a distruge mizeria care ne-a invadat viaţa.
Vom vedea semnele salvării doar când vom înţelege că nu avem nicio şansă dacă nu suntem corecţi şi sinceri.
Că trebuie să reînvăţăm să murim pentru o idee, pentru un principiu.
Şi că suntem datori faţă de noi şi cei dragi nouă să facem ceva pentru amărâta asta de ţară care ne hrăneşte, înainte de o strivi prostia şi impostura.
Învierea Lui nu e, din păcate, şi învierea noastră.
Hristos a înviat!”
(dialog cu Iuliana MANASIEA, director la U.A.M.S. „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara)
Unitatea de Asistență Medico-Socială „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara, instituție publică de interes local cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local Hunedoara, asigură servicii de îngrijire, medicale și sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale din municipiul Hunedoara.
U.A.M.S. Hunedoara – după cum ne declara Iuliana MANASIEA (în foto), director la U.A.M.S. „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara – a fost înființată prin H.C.L. 247/ 2006 și funcționează în prezent la o capacitate de 70 de paturi, urmând să-și extindă capacitatea la 120 de paturi, capacitate aprobată.
Inițial, în cadrul clădirii funcționau secțiile Cronici, Geriatrie, Dermatologie, Psihiatrie și Pnemoftiziologie ale Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara. Piatra de vârf a realizării activităților U.A.M.S. Hunedoara o reprezintă implementarea strategiei de dezvoltare continuă a calității serviciilor medicale, sociale și de îngrijire, ca și componentă importantă din cadrul procesului de planificare strategică al unității.
Pornindu-se de la scopul unității, având o abordare proactivă pentru satisfacerea nevoilor persoanelor instituționalizate și pentru eficientizarea resurselor disponibile, implicând alături de persoanele instituționalizate: familia (aparținătorii, reprezentanții și/sau susținătorii legali) acestora; echipa multidisciplinară a unității (director, medici, asistenți sociali, psihologi, asistenți medicali, maseur, infirmieri și îngrijitori); voluntari, studenți și practicanți; autoritățile administrației publice și locale, alți factori de interes local sau județean.
În procesul de dezvoltare al unității au fost conturate importante linii strategice de optimizare a calității vieții: întărirea capacității instituționale pentru asumarea responsabilităților în abordarea problematicii persoanelor cu nevoi medico-sociale, realizată prin practicarea unui management eficient în ceea ce privește toate funcțiile managementului. Astfel, au fost obținute autorizația sanitară de funcționare, acreditarea serviciilor de găzduire pe perioadă nedeterminată, de asistență medicală și îngrijire, suport emoțional și consiliere psihologică, certificatul constatator privind îndeplinirea condițiilor de securitate și sănătate în muncă și elaborarea manualelor de bune practici ale unității (Manual de proceduri, Cod Etic, Carta Drepturilor și Obligațiilor Beneficiarilor); îmbunătățirea condițiilor de viață și de locuit a persoanelor instituționalizate, având ca element prioritar reabilitarea și extinderea imobilului cu bucătărie, spălătorie, centrală proprie și modernizarea acestuia, inclusiv cu lift.
De asemenea, acțiuni importante realizate în cadrul acestei linii strategice au fost: dotarea saloanelor cu paturi, noptiere și televizoare; dotarea cabinetelor medicale cu mobilier și aparatură medicală (dulapuri pentru medicamente și instrumentar, echograf portabil, EKG, aparat de aerosoli, aparat de oxigen, biciclete medicale), dotarea unității cu fotolii cu rotile, cadre, cârje, scaune de baie, amenajarea sălilor de mese și dotarea oficiilor cu veselă, frigidere, cuptoare cu microunde, mixere, blendere, prăjitoare de pâine, cuptoare cu microunde, cărucioare de inox pentru transportat hrana la patul beneficiarului, dotarea birourilor cu mobilier și calculatoare. O parte importantă din dotări a provenit în urma relației de colaborare cu S.C. Bella Romania Impex S.A., prin activitatea organizată în cadrul clubului Seni, relație formată în urma criteriilor de apreciere a calității produselor de către beneficiari și personalul implicat în activitatea de îngrijire. Ca și prioritate esențială pentru îndeplinirea misiunii ei, unitatea a întreprins constant acțiuni de formare continuă a personalului propriu, având în vedere participarea acestuia la cursuri de educare şi formare continuă, conferinţe şi simpozioane cu teme specifice domeniului medico-social.
Dezvoltarea relațiilor de colaborare cu diferite organizații și asociații, atât din țară cât și din străinătate (Asociația Misionar Umanitară Maranatha, Stiching Breda help Hunedoara, Crucea Roșie Germană și Biserica din Boxtel – Olanda) și încheierea de convenții și protocoale de colaborare cu diferite intituții (Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu Hunedoara”, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara, Direcția de Sănătate Publică Hunedoara, Serviciul de Ambulanță Hunedoara, Căminul de Persoane Vârstnice Hunedoara) au avut un impact eficient asupra nevoilor beneficiarilor unității.
Îmbunătățirea continuă a serviciilor medicale, sociale și de îngrijire acordate și adaptate nevoilor persoanelor instituționalizate, astfel încât aceștia să depășeasca situația de dificultate cu care se confruntă: astfel, prioritizând nevoile persoanelor instituționalizate, axându-ne pe satisfacerea cât mai deplină acestora, au fost realizate următoarele: amenajarea unui parc cu alei pietonale, fântâni arteziene, băncuțe, iarbă, flori și pomi; amenajarea unor rampe pentru persoanele cu handicap; amenajarea și dotarea unei săli de recuperare neuro – psiho – motorie; amenajare unei săli de recreere și petrecere a timpului liber (bibliotecă, cărți de joc, șah, remi, TV etc. ); construirea Paraclisului cu hramul „Sfântul Luca – Doctorul fără de arginți ” (din donații și sponsorizări); dotarea bucătăriei și spălătoriei în conformitate cu standardele internaționale de calitate și punerea în funcțiune a acesteia; punerea în funcțiune a echipamentelor profesionale ale spălătoriei (mașini de spălat, uscătoare și calandru); dotarea unității cu aspiratoare medicale electrice, pompe cu aspirație manuală, lampi bactericide cu UV, aparate de oxigen, butelie pentru oxigen medical și instrumentar medical (foarfece și pense), aparat de sigilat pungi sterilizare, tărgi transfer, cărucioare pentru colectat și transportat lenjeria murdară, sisteme cu închidere automată la toate ușile de acces, proiectoare cu led și senzor de mișcare, plafoniere cu senzori, seif electronic, sistem de monitorizare, supraveghere și înregistrare video.
Totodată, s-a avut în vedere lărgirea sferei de participare a personalului angajat la cursuri de educare şi formare continuă, conferinţe şi simpozioane cu teme specifice domeniului nostru de activitate (Oncologie, Geriatrie și Gerontologie, Cardiologie, Neurologie, Psihiatrie, Nefrologie și Diabetologie); specializarea personalului prin diferite proiecte care au vizat creșterea accesului angajaților din sistemul medico-social din România la programele de formare profesională continuă, proiecte cofinanțate din Fondul Social European prin Programele Operaționale Sectoriale de Dezvoltare a Resurselor Umane, cursuri de Prim Ajutor organizate în cadrul unității, cursuri de igienă și prevenire a infecțiilor nosocomiale, cursuri de Îngrijiri Paliative și diverse prezentări de produse ce au legătură cu domeniul activității (materialele de incontinență, dispozitive medicale etc.)
Importanța acestor acțiuni de investire în personal a fost regăsită și în dezvoltarea și diversificarea modalităților de intervenție în vederea reintegrării beneficiarilor în familie sau reinserție socială. În fiecare an, unitatea a avut astfel de cazuri, an de glorie, ca să spun așa, până în prezent, a fost anul 2010, an în care au beneficiat de reiserție socială 4 persoane și au fost reintegrate în familie 5 persoane. Aceste rezultate dovedesc, după cum bine știm, că resursa umană este singura creatoare de plus valoare.
De asemenea, au fost organizate diferite activități socio-culturale, cum ar fi: vizitarea obiectivelor religioase (Mănăstirea Prislop, Schit Nandru, Mănăstirea Crișan din județul Hunedoara), programe artistice de muzică populară și poezie, spectacole oferite de copii cu diferite ocazii (1 și 8 Martie, Sfintele Sărbători Pascale, 1 Iunie, 15 August, Moș Nicolae, 1 Decembrie, Crăciun), Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, Ziua Internațională de luptă împotriva cancerului, sărbătorirea zilelor de naștere a beneficiarilor și alte activități organizate în aer liber (cu pregătire de diferite bucate tradiționale: grătare, mici, gulaș, slănină, brânză, legume, tort, prăjituri, sucuri și bere fără alcool).
Crearea de noi relații de colaborare cu diverse instituțtii publice și cu organizații guvernamentale și neguvernamentale atât din țară cât și din străinătate, antrenarea și implicarea persoanelor instituționalizate, a aparținătorilor și reprezentanților acestora, a membrilor societății civile.
Luând în considerare faptul că, pe parcursul a celor cinsprezece ani de existență, de la an la an, s-a constat o creștere a numărului de persoane tinere cu diverse afecțiuni cronice în rândul persoanelor instituționalizate, „firul roșu” pe care vom merge în continuare îl reprezintă îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor medicale, sociale și de îngrijire ale unității. Pentru a identifica și a răspunde cât mai bine nevoilor tuturor persoanelor instituționalizate, în prezent, în cadrul unității se desfășoară un studiu de cercetare (componenta medicală, socială, psihologică și de comunicare) pentru creșterea calității vieții și diminuarea efectelor instituționalizării pe termen lung.
Au consemnat: Ioan Vlad și Georgeta -Ileana Cizmaș
La editura Legart din Timișoara, 2020, a apărut o interesantă carte intitulată ,,Nașul lui Eminescu“ semnată de cunoscutul scriitor, promotor cultural și eminescolog Nicolae Danciu Petniceanu.
Volumul este structurat în 8 capitole, după cum urmează: Cap.1-Revista “Familia “, apariție inedită, Cap.2-Revista “Familia”-Iosif Vulcan, Cap.3-Revista „Familia” și Eminescu, Cap.4-Disputa seculară privind data nașterii și locul nașterii poetului național, Cap.5-Ramuri din arborele genealogic Grozescu, Cap.6- Mihai Eminescu și Societatea ”Sorin Titel“, Cap.7- Simpozion Eminescu, festin literar și Cap.8-Iconografie, pune un mare accent pe un personaj mai puțin amintit în istoriile noastre literare. Este vorba de Iulian Grozescu din Comloșul-Mare, al popii Nica, absolvent de drept care împreună cu Iosif Vulcan au pus bazele cunoscutei reviste “Familia”, În paginile căreia a debutat Mihai Eminescu ca poet pe 25 februarie 1866, cu poemul „De-aş avea“. Prima poezie semnată de Eminescu a fost primită cu entuziasm de către directorul revistei, Iosif Vulcan, care i-a şi schimbat numele din Eminovici în Eminescu. Era perioada când revista ajunsese în București prin domnișoara Constanța Dunca, Iași, Herculane, Craiova, Constanța, Galați, Sibiu, Cluj, Orșova, Lipova, Foeni, Mehadia, Iablanița etc.
Prin strădania lui Iosif Vulcan și Iulian Grozescu, redactor al revistei, “Familia” a fost trimisă și unor personalități, precum domnitorului Cuza, lui Costa-Foru, rectorul Universității din București, Aron Pumnul la Cernăuți, lui Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Timotei Cipariu, mitropolitul Andrei Șaguna și episcopului Ioan Popasu din Caransebeș.
“Revista “Familia” ajunsese încă de la cel dintâi număr în școala de la Cernăuți a domnului professor Arune Pumnul, care de îndată făcuse abonament.“( …)
Fișele biobibliografice din subcapitolul “Note“ ale personalităților care au contribuit din plin la editarea, răspândirea și publicarea de materiale în revista “Familia” ne fac cunoscute date importante despre aceste adevărate suflete de români care au menținut flacăra aprinsă a culturii române în Ardeal. Printre acestea sunt: Iosif Vulcan născut în Holod la 19 martie 1841, Iulian Grozescu născut la 20 iunie 1839 în comuna bănățeană Comloșu Mare, George Ardeleanu, născut la Timișoara în martie 1837, Nicolae Coșariu, ziarist bănățean născut la 20 septembrie 1842 în Chizătău-Timiș- Pavel Rotariu, născut în Dragșina-Timiș- în 1840, și mulți alții.
În Capitolul 2 autorul Nicolae Danciu Petniceanu ne spune că redacția revistei “Familia” era în strada Leopold nr.18 din Pesta. În redacție lucrau doi gazetari: Iosif Vulcan și Iuliu Grozescu, iar pe manșeta revistei se menționa: Iosif Vulcan –“ Propretariu, redactoru respundiatoriu și editoriu“. Despre Iulian Grozescu nu se face nicio mențiune. În volumul “Prin Timișoara de altădată “ de Aurel Cosma-junior, apărut la Editura Facla, Timișoara, 1977, sunt scrise multe date despre “Iulian Grozescu, precum calitatea sa de “prim redactor” , adică redactor șef, la “Familia” lui Iosif Vulcan”. Se spune în carte de avocatul ziarist Aurel Cosma-junior(1901-1983 ) că acesta a cunoscuto pe Emilia Lungu –Puhallo (1901-1983 ), nepoata lui Iulian Grozescu și că acesta îl cunoscuse pe Mihai Eminescu, în vara anului 1868.
În Capitolul 3 sunt publicate poeziile lui Mihai Eminescu care au văzut lumina tiparului în paginile revistei “Familia “, sunt 19 poezii. Prima poezie a fost publicată la 25 februarie, în anul II, nr.6, 1866 și se numește “De-aș avea… “, iar ultima poezie publicată este “Din noaptea… “ anul XIT, nr.7 din 12.02.1884.
Capitolul 5, prin cercetările cu acribie ale autorului acestei cărți deosebite, se publică arborele genealogic al Iulian Grozescu care a trăit între anii 1839 și 1872. Acesta a publicat proză și poezii în Familia, Umoristul, Albina, Anvonul, etc.
Un interesant episod cu înființarea Societății “Sorin Titel“ se află în capitolul 6. Sufletul acestei asociații culturale din Timișoara este chiar autorul cărții, Nicolae Danciu Petniceanu. Această societate a militat în toți anii în promovarea vieții și operei Poetului Național Mihai Eminescu. Editând cărți și revista EMINESCU.
Cartea se încheie cu un amplu evantai de fotografii după manuscrise, diplome, și imagini care imortalizează momente din activitățile cultural-literare organizate de Nicolae Danciu Petniceanu în care se promova opera eminesciană.
Citind această carte, pot exclama cu zicerea lui: Malcolm Bradbury “Cultura este o modalitate de a face faţă lumii prin definirea ei în detaliu”.
——————————–
Al. Florin ŢENE
Cluj-Napoca
13 martie 2020
Pe Attila Varga, cercetător de elită al Academiei Române și al Universității Oxford, l-am cunoscut cu ocazia emisiunilor mele de la Radio Reșița la care l-am invitat pentru a-mi relata, cu măiestria-i caracteristică, despre oameni și locuri de odinioară care au făcut din Banatul nostru un loc de poveste. Aflând că Attila a fost ultimul discipol al regretatului Valeriu Leu, renumitul istoric al acestor meleaguri, dar și al profesorului Nicolae Bocșan, cel despre care prietenul său Valeriu Leu a afirmat că s-a distins ca fiind Pe Attila Varga, cercetător de elită al Academiei Române și al Universității Oxford, l-am cunoscut cu ocazia emisiunilor mele de la Radio Reșița la care l-am invitat pentru a-mi relata, cu măiestria-i caracteristică, despre oameni și locuri de odinioară care au făcut din Banatul nostru un loc de poveste. Aflând că Attila a fost ultimul discipol al regretatului Valeriu Leu, renumitul istoric al acestor meleaguri, dar și al profesorului Nicolae Bocșan, cel despre care prietenul său Valeriu Leu a afirmat că s-a distins ca fiind cel mai mare istoric al Banatului de la Damaschin Bojincă încoacecel mai mare istoric al Banatului de la Damaschin Bojincă încoace, am încercat să aflu dacă tradiția merge mai departe, dacă ucenicii onorează prin prestația lor memoria iluștrilor înaintași. Attila Varga a făcut primii pași în meșteșugul istoriei sub bagheta profesorului Nicolae Magiar care, la fel ca și în cazul atâtor generații, i-a insuflat pasiunea pentru a simți trecutul, făcând din acesta unul din fundamentele vocației sale profesionale. Ulterior, și-a desăvârșit studiile sub îndrumarea Corifeilor Școlii Ardelene, la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj, fiind unul din discipolii preferați ai renumitului Academician Camil Mureșanu, cel pe care contemporanii îl considerau Lordul Istoriografiei Românești și, totodată, unul din cei mai renumiți oratori ai generației sale. La invitația acestuia, Attila Varga a ales să își servească vocația profesională în cadrul Institutului de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române pe care îl slujește cu credință de aproape două decenii. Spirit deschis, profund, original, echilibrat, veritabil căutător de comori istorice și, totodată, deschizător de drumuri în sfera cercetării interdisciplinare, Attila Varga a dus renumele școlii clujene de istorie până departe, acolo unde elita mondială în cercetarea interdisciplinară deschide constant orizonturi noi în sfera istorică și nu numai. Bursier al Oxford Brookes University și, totodată, Visiting Researcher al renumitului , am încercat să aflu dacă tradiția merge mai departe, dacă ucenicii onorează prin prestația lor memoria iluștrilor înaintași. Attila Varga a făcut primii pași în meșteșugul istoriei sub bagheta profesorului Nicolae Magiar care, la fel ca și în cazul atâtor generații, i-a insuflat pasiunea pentru a simți trecutul, făcând din acesta unul din fundamentele vocației sale profesionale. Ulterior, și-a desăvârșit studiile sub îndrumarea Corifeilor Școlii Ardelene, la Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj, fiind unul din discipolii preferați ai renumitului Academician Camil Mureșanu, cel pe care contemporanii îl considerau Lordul Istoriografiei Românești și, totodată, unul din cei mai renumiți oratori ai generației sale. La invitația acestuia, Attila Varga a ales să își servească vocația profesională în cadrul Institutului de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române pe care îl slujește cu credință de aproape două decenii. Spirit deschis, profund, original, echilibrat, veritabil căutător de comori istorice și, totodată, deschizător de drumuri în sfera cercetării interdisciplinare, Attila Varga a dus renumele școlii clujene de istorie până departe, acolo unde elita mondială în cercetarea interdisciplinară deschide constant orizonturi noi în sfera istorică și nu numai. Bursier al Oxford Brookes University și, totodată, Visiting Researcher al renumitului Institut CantemirInstitut Cantemir care funcționează la Universitatea Oxford din Marea Britanie, Attila Varga coordonează în prezent, la Cluj-Napoca, împreună cu Profesorul Marius Turda, unul din cei mai mari specialiști de la Universitatea Oxford, care funcționează la Universitatea Oxford din Marea Britanie, Attila Varga coordonează în prezent, la Cluj-Napoca, împreună cu Profesorul Marius Turda, unul din cei mai mari specialiști de la Universitatea Oxford, Colectivul de Istorie a Eugeniei și a RaseiColectivul de Istorie a Eugeniei și a Rasei. Conceput ca o extensie în România, la Institutul de Istorie ”George Barițiu”, a renumitului . Conceput ca o extensie în România, la Institutul de Istorie ”George Barițiu”, a renumitului Working Group in the History of Race and Eugenics (HRE), Centre for Medical Humanities, Working Group in the History of Race and Eugenics (HRE), Centre for Medical Humanities, primul de acest gen din lume deschis la faimoasa universitate britanică, colectivul menționat promovează cercetarea interdisciplinară menită să edifice punți trainice între istoria românilor și cea a popoarelor din imediata vecinătate sau, din contră, din spații mai îndepărtate. Fidel tradiției în care s-a format, Attila Varga a continuat, cu pasiune și profesionalism, să scrie Istoria Banatului, mărturisind, nu o dată, faptul că tema de cercetare care l-a consacrat odată cu pregătirea tezei de doctorat: primul de acest gen din lume deschis la faimoasa universitate britanică, colectivul menționat promovează cercetarea interdisciplinară menită să edifice punți trainice între istoria românilor și cea a popoarelor din imediata vecinătate sau, din contră, din spații mai îndepărtate. Fidel tradiției în care s-a format, Attila Varga a continuat, cu pasiune și profesionalism, să scrie Istoria Banatului, mărturisind, nu o dată, faptul că tema de cercetare care l-a consacrat odată cu pregătirea tezei de doctorat: Biserică, Stat și Francmasonerie în Banat și Ungaria, Biserică, Stat și Francmasonerie în Banat și Ungaria, i-a rămas în suflet. Inspirat de cercetarea lui Valeriu Leu dedicată lui Petru Broșteanu, membru marcant al Lojii Masonice ”Lumină și Adevăr” din Reșița, Attila Varga continuă această linie de investigație, deschizând un nou orizont de cercetare: Istoria ”Secretă” a Banatului privită prin prisma ideilor și proiectelor cu care elitele provinciei, care au aderat la diferite loji masonice, s-au raportat la viața socială și culturală a provinciei în perioada cuprinsă între Revoluția de la 1848/1849, continuând apoi cu Monarhia Dunăreană și până la finele Primei Conflagrații Mondiale. Format în spiritul deschiderii, al echilibrului și al toleranței din Banat, unde a învățat să se pregătească alături de primii săi magiștri, Attila Varga a căutat tot timpul, prin munca lui, să edifice punți trainice de legătură între istoriografia română și cea maghiară, convins fiind că istoria, până la urmă, trebuie să fie sursă de învățăminte și să apropie oamenii, iar pe fundamentele ei să se construiască conexiuni puternice cu alte științe. Cele 40 de volume publicate de el până acum, alături de multe alte studii din reviste de specialitate, stau mărturie pentru aceea că istoria acestor meleaguri continuă să fie pe mâini bune, iar Banatul lui Valeriu Leu și pribegii săi ne oferă încă multe motive de mândrie… i-a rămas în suflet. Inspirat de cercetarea lui Valeriu Leu dedicată lui Petru Broșteanu, membru marcant al Lojii Masonice ”Lumină și Adevăr” din Reșița, Attila Varga continuă această linie de investigație, deschizând un nou orizont de cercetare: Istoria ”Secretă” a Banatului privită prin prisma ideilor și proiectelor cu care elitele provinciei, care au aderat la diferite loji masonice, s-au raportat la viața socială și culturală a provinciei în perioada cuprinsă între Revoluția de la 1848/1849, continuând apoi cu Monarhia Dunăreană și până la finele Primei Conflagrații Mondiale. Format în spiritul deschiderii, al echilibrului și al toleranței din Banat, unde a învățat să se pregătească alături de primii săi magiștri, Attila Varga a căutat tot timpul, prin munca lui, să edifice punți trainice de legătură între istoriografia română și cea maghiară, convins fiind că istoria, până la urmă, trebuie să fie sursă de învățăminte și să apropie oamenii, iar pe fundamentele ei să se construiască conexiuni puternice cu alte științe. Cele 40 de volume publicate de el până acum, alături de multe alte studii din reviste de specialitate, stau mărturie pentru aceea că istoria acestor meleaguri continuă să fie pe mâini bune, iar Banatul lui Valeriu Leu și pribegii săi ne oferă încă multe motive de mândrie…
Ada Botezan / UZPR
În această perioadă când ne aflăm într-o stare de alertă și urgență, o autentică „oază” a coronavirusului la nivelul comunei Teliucu Inferior – după cum ne spunea zilele acestea ing. Daniel Gheorghe PUPEZĂ (în foto) în calitatea sa de primar – prin grija și responsabilitatea Comitetului local pentru situații de urgență s-au luat o serie de măsuri restrictive, unele reieșite din ordonanțele militare, concrete și eficiente pentru apărarea sănătății locuitorilor din satele aparținătoare comunei.
Nu a lipsit preocuparea și atenția pentru depistarea de noi simptome de îmbolnăviri atât cunoscute, dar și a unora neașteptate din partea furiei virusului înspăimântător.
Dar iată și câteva din măsurile luate: dezinfectarea de două ori pe săptămână a tuturor străzilor din satele comunei, a celor 24 de scări ale blocurilor din localitatea Teliucu Inferior, a centrului de afaceri, afișarea la locuri publice a celor cinci hotărâri ale Comitetului local pentru situații de urgență, închiderea și dezinfecția celor cinci parcuri și locuri de joacă pentru copii din Teliucu Inferior și satul Cinciș, legătura și urmărirea stării de sănătate a locuitorilor aflați în izolare (din 14 existenți au mai rămas, la ora actuală, doar 2), distribuirea măștilor de protecție facială pentru locuitorii comunei, interzicerea arderii vegetației uscate și a unor reziduuri din grădini etc.
Toate aceste măsuri – după cum ne-a declarat în exclusivitate inspectorul Marcel TĂTAR din cadrul Primăriei comunei Teliucu Inferior – vin să completeze dezvoltarea conștiinței obligațiilor social-umanitare a locuitorilor și care fac parte din gama de activități desfășurate în scopul creșterii nivelului de cunoștințe igienico-sanitare, de respect față de sănătatea fiecăruia dintre noi, dar și a semenilor noștri.
Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș
A fost într-o zi de miercuri, 10 aprilie 2019, când îl vizitam pentru ultima oară, acasă la el, pe cel care avea să treacă în eternitate anul acesta, în 22 ianuarie. Cred că v-ați dat seama la cine îmi zboară acum gândurile… Da, este vorba despre „nestematul“ nostru al adâncurilor Banatului Montan, de cel care a fost și va trăi mai departe prin intermediul nestematelor colecției sale, revărsate pe multe meridiane ale țării și Europei, Constantin Gruescu, Nea Costică al nostru din Ocna de Fier…
Atunci, în 10 aprilie, anul trecut, îl vizitam cu copii și tineri, de fapt pe cei care îi iubea cel mai mult când îi deschideau ușa la „Casa Binelui” din Ocna de Fier. Parcă îl aud și acum cum le spunea: „În voi stă viitorul nostru… Voi veți schimba România!”
Astăzi, 12 aprilie, ar fi împlinit 96 de ani… Dar Bunul Păstor avea alte gânduri cu el, așa că ni l-a luat, dar faptele sale bune rămân aici, la noi, acasă. Sper ca multe generații de acum încolo să se mai bucure de mineralele sale.
Astăzi, când creștinii apuseni sărbătoresc marea Sărbătoare a Învierii Domnului, iar creștinii răsăriteni, Intrarea în Ierusalim a Domnului, Floriile, să ne aducem aminte de Nea Costică Gruescu, să-l facem părtaș la sărbătorile sufletelor noastre.
Erwin Josef Ţigla
Starea excepțională instituită în România, pe perioada pandemiei Covid 19, ne-a determinat să adaptăm toată activitatea la ceea ce înseamnă ONLINE. Ne referim la toată activitatea – administrativă, organizatorică, dar și a unor evenimente devenite tradiționale.
Luni 13 aprilie 2020, a doua zi de luni din lună, conform obiceiului, vom susține Serata Eminescu jurnalistul ONLINE.
La ora 17,00 sunteți invitați să deschideți această pagină a UZPR și, în dreptul anunțului evenimentului, veți putea accesa un link care vă va îndruma spre youtube. Veți putea viziona întregul program pregătit.
Afișul alăturat prezintă subiectele propuse spre vizionare. Vă veți reîntâlni cu jurnalistul Miron Manega, prof. Ioan Roșca, prof. Ioan Haineș, veți cunoaște o tânără poetesă, la debutul său în București, iar din Salzburg /Austria/ ne vor vorbi Daniela și Constantin Guman, scriitori, membri din diaspora ai UZPR, despre aparițiile lor editoriale, în premieră, la Editura UZP. Moderator va fi Doru Dinu Glăvan, într-un montaj video pregătit de Ovidiu Zanfir.
Va fi o premieră în activitatea bogată a Uniunii, iar inițiatorii nu se vor opri aici. Dincolo de toate acestea, dorința și ruga spre bunul Dumnezeu este ca noi și toată țara, să depășim actuala stare și să ne întoarcem la normalitate.
Vă invităm la Serată – luni 13 aprilie 2020, ora 17,00.
Departamentul de comunicare al UZPR
Un iubitor declarat al frumosului din oameni, tot timpul cu picioarele pe pământ, prof. Dan D. Farcaș a împlinit frumoasa și bogata vârstă de 80 de ani. Dan D. Farcaş s-a născut pe 1 aprilie 1940, la Reşiţa, unde a terminat și liceul poreclit azi „Bastilia”. A absolvit facultatea de matematică şi fizică la Universitatea din Timişoara şi are un doctorat în matematică şi informatică la Universitatea din Bucureşti. A urmat cursuri de informatică la firma IBM (Franţa, Germania), Sophia Antipolis (Franţa) etc.
A fost informatician, din 1962, la Institutul politehnic din Timişoara, la primul calculator alfanumeric românesc, MECIPT-1, pe care a realizat, între altele, simulări de reţele neuronale şi de sisteme biologice, în premieră pentru România. Începând din 1968, la CEPECA Bucureşti, a predat cursuri de informatică, a condus şi a participat la numeroase proiecte de informatizare, unele de nivel naţional, în special în managementul sănătăţii, al cercetării şi al proceselor industriale. A condus primul proiect de informatizare a Sistemului Sanitar (1971-76).
A fost director la Institutul Român de Management (1990), director şi director adjunct al Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară (1992-2002, cu întreruperi), consilier temporar al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi expert al Comisiei Europene, pentru informatizarea ocrotirii sănătăţii în România. Este cercetător principal I şi a fost consilier/expert I la Direcţia Generală de Politica Ştiinţei şi Management, din Ministerul Cercetării şi Tehnologiei (1994-2000).
Din 1991, a fost membru corespondent, iar din 1993 este membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale. Vicepreşedinte al Societăţii Române de Informatică Medicală în perioada 1991-2010. Membru fondator, în 2006, al Centrului de Studii pentru Ştiinţele de Graniţă, în cadrul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO. Din 2013, este membru al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române.
Din anul 1998 a fost vicepreşedintele, iar din 2011 este preşedintele Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN).
A publicat povestiri SF și articole de popularizare începând din 1966. Are peste 1.200 de articole, majoritatea de popularizare, o parte în reviste din Germania, Anglia, Brazilia etc. A participat la numeroase emisiuni radio și TV, în țară și străinătate.
A publicat în România şi în străinătate peste 30 de cărţi, despre: informatică, eseuri filosofice, extratereştri, OZN-uri, memorialistică, SF etc. Cartea sa „UFOs over Romania”, apărută în 2016, în Anglia, a fost publicată și în română, germană, spaniolă și franceză. Cartea „Hyper-civilizations An Answer to ET Contacts on Earth”, apărută în 2018, e sub tipar în limba română, la Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca.
Dan D. Farcaș este, din 2006, cetățean de onoare al municipiului Reșița unde s-a născut. În Reşiţa iubeşte ca loc de întâlnire cu prietenii, Librăria Semn de Carte pe care o consideră un pol cultural central al oraşului care ţine sus stindardul cu oameni frumoşi care nu pot exista în afara culturii. De ziua domniei sale, directorul librăriei Camelia Duca i-a propus drept cadou iniţierea unui concurs de informatică, acesta purtându-i numele. “Eu am avut în lupta mea de viaţă etape. Am făcut matematică, am predat, am făcut un doctorat în matematici, am făcut multe modele matematice, însă n-aş putea să spun că mi-a plăcut din cale-afară. Am trecut apoi la informatică şi am uitat toată matematica pe care o ştiam. Pe urmă am fost dezamăgit de ceea ce am întâlnit în sectorul medical, al ocrotirii sănătăţii şi am uitat şi de informatica medicală pe care o ştiam. Apoi am trecut la OZN-uri. Mărturisesc, am avut această plăcere să trăiesc mai multe pasiuni profesionale, una după alta şi atât cât am putut am dăruit. Şi pentru că mai pot dărui, folosiţi-mă!”, a spus Dan D. Farcaş.
Ada Botezan/ UZPR
Pe Valea Timocului epidemia de coronavirus este şi ea la ea acasă… Suntem afectaţi din toate punctele de vedere, iar părerea mea este că toţi trebuie să ne gândim de ce s-a ajuns în starea aceasta, a afirmat pentru Radio Reşiţa părintele protopop al Protopopiatului Dacia Ripensis, cel care este cunoscut că a readus credinţa pe Valea Timocului după 200 de ani, Bojan Alexandrovici.
„Noi toţi, ca oameni, am participat la acest lucru. Trebuie să recunoaştem că mulţi s-au îndepărtat de Dumnezeu. Înainte de criza asta lucrurile spirituale erau pe locul doi… poate şi inconştient. Cred că ceea ce trăim în prezent este o lecţie din care trebuie să învăţăm să ascultăm mai mult de Dumnezeu, să ascultăm mai mult de sufletul nostru şi să nu dăm la o parte nevoile noastre spirituale. Toată omenirea este vinovată pentru starea de fapt.” Însă este o lecţie din care trebuie să învăţăm aşezăm valorile la locul lor, a mai spus părintele Bojan Alexandrovici. Acesta mai afirmă că o parte dintre autorităţile sârbe de pe Valea Timocului profită de această stare de fapt şi interzice chiar şi preoţilor să meargă în propriile parohii pentru săvârşirea sfintelor slujbe.
Slujba din noaptea Învierii Domnului va fi săvârşită de părintele protopop Bojan Alexandrovici în Mănăstirea de la Malainiţa, în absenţa enoriaşilor. Dar, după cum afirmase, nimeni nu trebuie să îşi facă griji pentru prezenţa fizică, deoarece şi Hristos este prezent nevăzut. Important este să construim sau să reconstruim biserici în casele şi în sufletele noastre.
Ada Botezan / UZPR
Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița își aduc aminte în aceste zile că în data de 12 aprilie se împlinesc 35 de ani de la trecerea în eternitate a celui care a fost Georg Hromadka. Cu acest prilej, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei organizează o miniexpoziție documentară dedicată lui Georg Hromadka, care va putea fi vizitată la sediul acesteia după ieșirea din starea de urgență. Totodată a fost realizată o ștampila filatelică ocazională cu plic aferent, aprobată de CN Poșta Română prin Federația Filatelică Română și Asociația Filateliștilor din jud. Caraș-Severin, cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la moartea acestuia. Întreaga corespondență care va pleca de la Oficiul Poștal Reșița 1, luni, 13 aprilie, va fi obliterată cu această ștampilă ocazională.
Câteva date biografice despre cel comemorat:
Georg Hromadka
– Social democrat convins, jurnalist, editor;
– născut la 6 iulie 1911, în Lupeni;
– decedat la 12 aprilie 1985, în Singen / Hohentwiel (Germania).
Prin mărturia proprie, Georg Hromadka declara că a fost crescut de părinți de etnie germană într-un mediu social-democrat și într-un spirit de filosofie și morală a clasicismului german al socialismului științific.
În timpul prezenței sale la Reșița, în 1929 devine secretar al organizației locale a Tineretului Socialist, care tocmai s-a fondat, iar mai târziu, secretar al Partidului Social-Democrat din Reșița. Se implică în perioada 1932 – 1933 la publicarea revistei săptămânale „Freies Wort” (= „Cuvântul liber“) din Reșița, în jurul căreia se aduna atunci toată stânga socialistă din Banatul Montan.
Desființarea sindicatelor și partidelor în 1938 i-a condus pe majoritatea membrilor Tineretul Socialist în subteran, unde celulele Partidului Comunist, desființat în 1924, i-au acaparat. Instabilitatea acestor celule ușurează descoperirea lor de către autoritățile de securitate. Georg Hromadka este arestat prima oară în 1940 – 1941 și din nou în 1942.
În fața unei comisii a Wehrmachtului în 1943, în închisoarea din Arad, refuză să intre în trupele SS.
Eliberat din închisoare în august 1944, a aderat la Partidul Social-Democrat restabilit, dar în 1948 este arestat, alături de alți funcționari conducători ai partidului, în baza unor acuzații false, și condamnat la 20 de ani în închisoare.
În 1956 este grațiat cu ajutorul foștilor camarazi și devine jurnalist la redacția ziarului „Neuer Weg” (= „Drum Nou“) din București. Deși s-a format ca autodidact, Hromadka a impresionat prin cunoștințele și talentul său jurnalistic, devenind și editor. În 1970 Hromadka conduce anuarul turistic „Komm mit” (= „Vino cu noi”) al cotidianului „Neuer Weg“.
După o scurtă perioadă petrecută ca pensionar în Reșița, la sfârșitul anului 1980, emigrează în Republica Federală Germania.
Articole publicate:
Cărți publicate:
La inițiativa Partidului Social-Democrat, Consiliul Local și Primăria Municipiului Reșița l-au declarat pe Georg Hromadka, în data de 26 martie 2002, Cetățean de Onoare post mortem al Municipiului Reșița. Pe frontispiciul Casei de Cultură a Sindicatelor se află montată o efigie a lui Georg Hromadka, realizată de asemenea la inițiativa Partidului Social-Democrat și finanțată de Fundația „Activity” din Reșița (președinte: prof. dr. ing. Nadia Potoceanu), în anul 2000, de artistul plastic reșițean Petru Comisarschi. Ea fost turnată la UCMR, prin grija ing. Iulian Georgevici.
La inițiativa Fundației „Friedrich Ebert“, reprezentanța din România, și a doamnei Elke Sabiel, TVR București, prin redacția în limba germană, a realizat, în anul 2000, documentarul „Georg Hromadka – Sieger oder Besiegter“ (= „Georg Hromadka – învingător sau învins“).
Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat de-a lungul anilor mai multe manifestări comemorative dedicate lui Georg Hromadka. De asemenea, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a realizat în această perioadă 3 plicuri filatelice ocazionale cu ștampile adecvate, care să aducă aminte de această personalitate, în momentul de față adăugându-se cel de-al patrulea plic cu ștampila aferentă. În anul 2011, prin grija și cu finanțarea celor două organizații ale etniei germane caraș-severinene, Monetăria Statului din București a realizat o medalie comemorativă.
PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ „MARIA ZĂPEZII”,
ORAŞUL VECHI (Poarta 1, TMK)
TRANSMISIUNE LIVE PE FACEBOOK: MARIA AD NIVES
Joia Sfântă (9 aprilie)
19.00 – Liturghia Cinei Domnului
15.00 – Celebrarea patimii Domnului nostru Isus Cristos
Sâmbăta Sfântă (11 aprilie)
21.00 – Învierea Domnului
Vigilia Pascală
Duminică (12 aprilie): Învierea Domnului nostru Isus Cristos, Paştele
10.30 – Sfânta Liturghie în lb. română, germană și maghiară
Luni (13 aprilie), a doua zi de Paşti
8.00 – Sfânta Liturghie în lb. română, germană și maghiară
PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ „PREASFÂNTA TREIME”,
TRANSMISIUNE LIVE PE FACEBOOK: PUSKÁS ATTILA
Joia Sfântă (9 aprilie)
18.00 – Liturghia Cinei Domnului
15.00 – Celebrarea patimii Domnului nostru Isus Cristos
Sâmbăta Sfântă (11 aprilie)
20.00 – Învierea Domnului
Vigilia Pascală
Duminică (12 aprilie)
11.00 – Sfânta Liturghie în lb. română, maghiară și germană
Luni (13 aprilie), a doua zi de Paşti
11.00 – Sfânta Liturghie în lb. română, maghiară și germană
Ne mai desparte puțin timp de Ziua cea mare, prin care primim speranță. Speranță în mântuire!
Duminică, creștinii apuseni de pretutindeni, fie ei romano-catolici, evanghelici sau reformați, sărbătoresc cu toții praznicul Învierii Domnului nostru Isus Cristos!
Fie ca această sărbătoare să ne umple sufletele de bucurie, să putem uita măcar pentru puțin timp de viața cotidiană impregnată de coronavirusul care ne-a invadat planeta și de tot ceea ce implică aceasta într-o lume în permanentă căutare și neliniște sufletească!
Vă dorim tuturor celor care sărbătoresc duminică Învierea Domnului har și binecuvântare, multă sănătate și pace sufletească, iar celor care sărbătoresc Duminica Intrării Domnului nostru Isus Cristos în Ierusalim, Duminica Floriilor la creștinii răsăriteni, le adresăm de asemenea aceleași gânduri curate!
Cristos a înviat, aleluia!
Frohe Ostern!
Kellemes Húsvétot!
Happy Easter!
Buona Pasqua!
Feliz Pascua!
Erwin Josef Ţigla,
președintele
Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin
(dialog cu Ana ALMAȘANA CIONTEA – poetă și solistă de muzică populară)
– Pe scurt, punctați-ne pentru început, câteva date biografice pentru cei care nu știu suficiente amănunte despre dumneavoastră. – Dumnezeu a îngăduit să mă nasc la Cerbia-Zam, într-o vară frumoasă, la 7 august 1959. Am văzut lumina în casa părinților mei, Ioan și Creștina Stăniș. Am avut bucuria de a mă trezi între oameni buni și frumoși de la care am învățat înalte valori și virtuți, de la credință până la omenie, la care s-a adăugat învățătura din școlile pe care le-am urmat.
– Privind activitatea artistică, ce ne puteți spune? – Activitatea artistică a intrat firesc în viața mea încă din copilărie, fără a înțelege atunci prea multe… știam că-mi place să cânt, să fiu implicată în piese de teatru, să recit poezii, să pictez, să particip în corul școlii sau în grupul vocal din sat. Cel mai mult însă iubeam cântecul. Se ,,lipeau” de mine toate doinele și cântecele propriu zise învățate de la moașa Lena, Domnica, Mariți, Dorina sau nanele Floarea, Sabina și Auruța de pe Valea Almașului. Culegerile mele nu s-au rezumat doar la acest areal. Mai târziu, participam la diverse evenimente de unde aveam uneori, norocul să plec mai ,,bogată” adunând cântece, strigături, întâmplări, povești de viață, obiceiuri, costume din toate zonele etnofolclorice ale Hunedoarei.
– Când ați debutat ca solistă de muzica populară și cum v-a fost parcursul până în prezent? – N-aș putea vorbi despre o anume dată… mai degrabă, debutul meu a prins contur prin participările la festivaluri de folclor din țară, unde am obținut numeroase premii, inclusiv zece trofee. Mie nu mi s-a întâmplat debutul peste noapte… un lucru este cert. N-am ,,topit” etapele ascensiunii… poate n-am fost suficient de ,,incisivă”, mai precis… ,,am curaj, dar n-am tupeu”.
– Sunteți și culegătoare de folclor? – Da, sunt un artist care nu renunță la culegeri, fiindcă acolo găsesc esența și profunzimea lucrurilor și a valorilor care definesc un popor. Încă din copilărie am avut privilegiul de a trăi între oameni, de la care învăț și astăzi. În căutările mele, am găsit versuri și povești care m-au inspirat, îndrăznind astfel să creez și eu în stilul locului, fără a mă îndepărta de graiul strămoșilor mei… poate de aceea almășenii îmi zic ,,Ana noastră” mândrindu-se cu mine când mă ascultă la radio sau mă văd la televizor. Acest lucru m-a determinat să-mi iau numele artistic ,,Almășana” atunci când am suportat o ,,cumpănă” în viața mea.
– Ce zonă folclorică reprezintă repertoriul dumneavoastră? – După cântec, după port, aparțin zonei Valea Mureșului, mai precis, Valea Almașului, un loc de mare frumusețe, situat pe versantul de sud al Zărandului. Este o zonă de interferență, bogată în folclor fiindcă aici se întâlnesc trei județe Hunedoara, Arad și Timiș. Aici am descoperit cântece, costume, legende ale locului, snoave și vorbe înțelepte care, pentru mine sunt COMORI. Setea mea de cântec frumos, m-a determinat să includ în repertoriu piese deosebite din toate zonele Hunedoarei.
– Din buchetul de succese, vorbiți-ne despre o satisfacție deosebită, în calitate de solistă. – Da. Am avut satisfacții artistice, de la aprecierea publicului până la premii și distincții obținute, emisiuni frumoase, filmări, înregistrări etc… O! da… că veni vorba de înregistrări… era la începutul anului 1997 când am efectuat un turneu în fosta Yugoslavie alături de alți colegi. După spectacole, venea lumea să ne ceară casete – cum erau pe atunci – eu nu aveam încă înregistrări așa că le cântam de drag și la masă. Dar, nici nu știam ce mă așteaptă… la spectacolul din sala Teatrului de la Vršac, au fost prezenți redactori de la Radio și Televiziunea din Novi Sad. După recitalul meu, am fost intervievată și mi-au cerut înregistrări spre a fi difuzate la Radio. Le-am zis cu părere de rău că… n-am și am plecat la cabină. La finalul spectacolului, am fost invitată în scenă, fiind supusă unei bucurii fără seamăn. În aplauzele publicului am fost invitată să înregistrez la Radio Novi Sad. Mi se părea ireal… mai mult decât în visele mele… cred că atunci am avut cele mai frumoase aplauze din viața mea de artist…! Am plâns și am cântat de fericire…
– Cât despre o neîmplinire… vă amintiți? – Am avut destule… dar îmi amintesc și acum, după multă vreme cu amărăciune de o mare neîmplinire. Evident, înainte de 1989, pentru fiecare interpret de folclor, era o mare cinste trofeul ,,Floarea din grădină” până la urmă era și este o recunoaștere a valorii interpretului. Da! Era un trofeu râvnit. În sfâșit, participasem la un festival, la Turnu Severin unde obținusem Premiul pentru creație. Tot atunci s-a făcut și preselecție pentru ,,Floarea din grădină”. Am participat și m-am numărat printre cei nouă admiși. Ar fi trebuit să mă prezint la București, la începutul anului următor. Știm ce a urmat în decembrie ’89 așa că… s-au desființat ,,Floarea din grădină”, ,,Cântarea României” etc… După niște ani s-a trezit cineva și s-a reluat emisiunea, dar pentru mine era prea târziu… depășisem vârsta… nu a fost să fie. Poate nici nu era necesar, atâta timp cât eu n-am ținut la premii, faimă sau bani. Eu cânt de drag!
– Vă considerați o femeie invidiată? – Am perceput adesea acest sentiment urât, până la urmă, omenesc dar m-am ferit de a-l simți și eu la modul grobian, josnic… Am fost de multe ori judecată greșit, am simțit adesea și ,,bețe-n roate” reușite din partea unor ,,amici”… tot invidia umbla cu ,,pâra” pe la diverși ,,decidenți” spre a-mi zădărnici ascensiunea… etc…, dar în tot răul e și un bine. Dacă tot supăram, fără a face vreun rău cuiva, am ,,zis” într-un cântec ,,Bietele dușmancele/ De-ar putea săracele/ De vie-n pământ m-ar pune/ Că nu mai încap de mine/ Și-n pământ de mă ascundu/ Și de-acolo ies cântându/ Și-n pământ dacă mă bagă/ Eu la lume tăt îs dragă”… eu așa mă ,,răzbun”, prin cântece frumoase.
– Privind gândurile de viitor, ce ne puteți spune? – Chiar dacă trăim vremuri grele, știu că poporul român are genă bună și vom răzbi toți virușii. Chiar dacă lumea va fi altfel, folclorul nu va pieri, decât odată cu lumea… cred că după crize și greutăți, vom câștiga războiul prin buna rânduială, prin credință și prin armonia cu natura, de care lumea… a uitat. Eu voi continua să cânt și să dăruiesc celor care vin folclor sănătos. Am un proiect frumos ,,Florile dorului” care are ca scop aducerea în prim plan a folclorului autentic și promovarea tinerilor interpreți. Am în plan, înregistrări cu grupul ,,Florile dorului”, spectacole și filmări la TVR.
– Știu că scrieți și poezie… – Da, m-am trezit vorbind poezie… niște gânduri și trăiri care își cereau dreptul de a fi așternute pe imaculate… O, Doamne! Simt că am primit daruri pe care nu le pot desăvârși doar într-o viață. O! de-ar fi numai creația…, dar sunt atâtea alte încercări și obstacole peste care trebuie trecut… dacă s-ar putea, fără compromisuri… poate, n-am făcut totul pentru ,,a fi pe val”, dar cu siguranță, am ales lumina, în locul strălucirii… ,,Bat clopote/ Și mă cheamă lumina/ E noaptea Învierii/ Și mi-e dor de Iisus./ Alerg prin întuneric fără teamă/ Aș vrea să-i spun cuvintele nespuse/ Aș vrea să-i spun/ Tot ce am de spus./ Ajung în lumină/ Și în val mă prind/ Iau lumina sfântă/ Încerc să cuprind/ Stele și lună,/ Întregul pământ,/ Ploaie și lacrimi,/ Cântec și tăcere/ Și focul cel sfânt”. Trăirile mele, cărora oamenii le spun poezii, au teme diverse… de la dragoste la satiră, de la natură la eroi, atitudine și răzvrătire… eu nu scriu decât atunci când ,,Îmi cad în brațe poeme” sau când ,,Bat clopote și mă cheamă lumina”. Recunosc, am un ,,minus” foarte mare. Nu pot scrie la comandă… dar, în ceea ce scriu, sper să vadă lumea că ,,spun ceva”.
Ioan Vlad Georgeta-Ileana Cizmaș
UZPR CARAS SEVERIN 