În ședința de Consiliu Local al comunei Belinț (jud. Timiș) din 28 octombrie 2019 a fost aprobată conferirea Titlului de Cetățean de onoare bocșeanului Dorel Viorel Cherciu, renumit cercetător științific profilat pe istoria bisericii bănățene, acesta realizând și donând bibliotecii comunei Belinț cărți și lucrări istorice despre toate cele patru sate arondate comunei.[1]

Înmânarea Titlului de către primarul comunei Belinț, Florin Gheorghe Laza, a avut loc în data de 9 decembrie 2019, la sediul Primăriei, alături de membrii Consiliului Local.

Despre omul Dorel Viorel Cherciu, despre importanta sa activitate și despre volumele dedicate Belințului, au vorbit primarul Florin Gh. Laza, prof. Simion Dănilă, cel care a realizat și expunerea de motive la propunerea acordării Titlului, muzicologul Constantin Tufan Stan, om al locului și Cetățean de onoare și al comunei Belinț, precum și Gabriela Șerban, unul dintre colaboratorii importanți ai acestora. De asemenea, lui Dorel Viorel Cherciu i-a fost alături preotul bocșean Valentin Costea.

Dorel Viorel Cherciu s-a născut la 22 ianuarie 1954 în localitatea Sacoșu Mare, județul Timiș, din părinții Gheorghe și Veronica.

A urmat cursurile Școlii Generale din localitatea natală (1961 – 1969) și apoi Liceul Agricol, secția Medicină Veterinară, din Lugoj (1970-1974).

După stagiul militar de la Cluj – Comandamentul Armatei a III-a (1974 – 1976), absolvă Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu (1976 – 1980).

În anul 1982 se căsătorește cu Emilia Mihaela Jeba din Bocșa, județul Caraș-Severin, și este hirotonit întru preot în Protopopiatul Reșița, la Măureni și Gherteniș (1982 – 1994).

Din 1994 până în 1997 este bibliotecar la Biblioteca Eparhială a Mitropoliei Banatului din Timișoara; obține titularizarea la Catedra de Teologie Ortodoxă din Cadrul Universității de Vest din Timișoara în 1997, iar în anul 2002 obține titlul de doctor în istorie la Universitatea Babeș- Bolyai din Cluj-Napoca.

Din anul 2012  este președintele Asociației Culturale ”David Voniga” din Giroc, județul Timiș.

Actualmente îl găsim cercetător științific la Episcopia Caransebeșului.

Viorel Dorel Cherciu desfășoară o importantă activitate cultural-spirituală, dar și editorială. Cărți publicate ca autor:

1. Biserică și Societate. Eparhia Ortodoxă a Caransebeșului sub episcopul Ioan Popasu. Interacțiuni istorice, socio-culturale, confesionale și administrativ-bisericești, Timișoara: Marineasa, 2003, 495 p.
2. Biserica în Modernitate. Episcopia Ortodoxă de Caransebeș. Organizarea canonică după Statutul Organic, Timișoara: Marineasa, 2004, 383 p.
3. Biserica în Istorie. Administrație bisericească și drept canonic ortodox în Banat, Timișoara: Nepsis, 2009, 262 p.
4. Identitatea și Alteritatea în Istorie, Filosofie, Teologie, Timișoara: Nepsis, 2009, 210 p.
5. Biserică, Carte, Lectură și Bibliotecă în Banat. Timișoara: Eubeea, 2011, 469 p.
6. Administrație bisericească în Banat. Secolele XIX – XX. Timișoara: Eubeea, 2011, 248 p.
7. Biserică și comunitate în Banat. Protopopiatul Ortodox Belinț. Documente (1906 – 1936). Timișoara: Eubeea, 2014, 372 p.
8. Corul bisericesc din Bocșa Română. (1875 -2015) (coautor). Reșița: TIM, 2015, 351 p.
9. Subvertirea religiozității în Banat. Timișoara: Eubeea, 2016, 600 p.

Semnează în volume colective, la 25 de volume este colaborator, iar la 5 volume coordonator, susține 19 sesiuni de comunicări științifice naționale și 25 sesiuni de comunicări științifice internaționale (Varșovia, Graz, Novi Sad, Gyula, Zrenianin), publică studii în: ”Analele Universității de Vest din Timișoara. Seria Teologie”; ”Geographica Timisiensis”; ”Altarul Banatului”; ”Studii de istorie a Banatului”; ”Teologia”; ”Banatica”; ”Logos”; ”Datini”; ”Ariergarda”; ”Viața Românească”; ”Pluralitas”; ”Limba Română – Chișinău”; ”Theologia Pontica”; în perioada 1994 – 2009 a fost colaborator al Radio Timișoara, iar din anul 2013 organizează la Giroc, județul Timiș, simpozioane și conferințe internaționale cu tema ”Banat – Europa: Istorie și Cultură” .

Important om de cultură, Dorel Viorel Cherciu este unul dintre colaboratorii de seamă ai Bibliotecii Orășenești”Tata Oancea” Bocșa și ai revistei „Bocșa culturală”, dar și unul dintre cei mai prolifici scriitori ai Caraș-Severinului.

[1] Monitorul Primăriei Belinț. Anul XI, nr. 111, noiembrie 2019.

 

În data de 3 iulie a.c. se vor împlini 249 de ani de industrie reșițeană. În preambulul aniversării de anul viitor a 250 de ani de la sfințirea, prin preotul Michael Grosdich din Carașova, și apoi aprinderea primelor două cuptoare înalte ale Reșiței, „Josephus” și „Franziskus”, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița lansează invitația artiștilor plastici iubitori ai spiritului locului, ai Reșiței, de a contribui cu creații proprii la organizarea unei expoziții de artă plastică dedicată patriei princeps, adică acestei minunate comunități de pe malurile Bârzavei, care va sărbători în anul ce vine un sfert de mileniu de industrie. Numărul maxim de lucrări acceptate de la un singur participant este de trei, acesta putând fi cetățean român sau de pe alte meleaguri, nefiind îngrădită participarea nimănuia.

Lucrările pot fi realizate în diferite tehnici, de diferite mărimi, pot fi prezentate și lucrări mai vechi, dar care să nu fie realizate înainte de 2016, adică din anul de când am început să ne pregătim noi, organizatorii, pentru sărbătorirea celor 250 de veri industriale ale Reșiței. Pot fi trimise de asemenea lucrări realizate de artiști plastici consacrați, cu mai multe expoziții personale la activ, dar și de către debutanți, de cei care se inițiază sau doresc să se inițieze în artele plastice. De asemenea, se acceptă și lucrări ale copiilor și elevilor până la vârsta de 18 ani, care vor fi însă prezentate separat de celelalte lucrări.

Rezultatul acestei inițiative constă în organizarea unei expoziții itinerante, care să fie prezentată pentru prima oară la Reșița, în data de 3 iulie 2020, dacă vor fi condiții obiective prielnice, iar dacă nu, atunci în toamna acestui an, urmând apoi a fi prezentată și în alte centre din țară și peste hotare. În cazul în care nu o vom putea prezenta faptic pe 3 iulie, ne gândim și la o prezentare online a lucrărilor.

Termenul limită de trimitere a lucrărilor (pictură, grafică, sculptură, artă decorativă) este de 25 iunie 2020, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița, Bd. Revoluția din Decembrie nr. 22, 320086 Reșița, urmând ca imaginile lucrărilor se fie trimise și în format electronic, imagine jpg, la adresa de e-mail contact@erwinjoseftigla.ro.

Așteptăm cu nerăbdare de la cei interesați lucrările care vor fi expuse sub motto-ul „Reșița 249 – Timp și contratimp”.

 

Erwin Josef Țigla

(interviu cu jurist Mariana SUCIU, solistă de muzică populară)

– Pe scurt, prezentați-ne câteva date biografice.

– M-am născut într-o frumoasă zi de primăvară, în luna lui mărțișor, în comuna Lunca Cernii de Jos, satul Lunca Cernii de Sus, județul Hunedoara, din cei mai minunați părinți, Petru și Ana Neidoni. Sunt născută într-o familie cu trei frați. Petru, fratele meu mai mare cu trei ani dacât mine, apoi eu, Mariana și sora mea mai mică, Lucia, venită pe lume șapte ani mai târziu.

Școala am absolvit-o în satul natal, am urmat Liceul Agroindustrial din Blaj, secția horticultură, apoi am absolvit cursurile Facultății de Drept „Simion Bărnuțiu” din Sibiu.

M-am căsătorit cu soțul meu, Suciu Ioan, profesor și avem împreună doi copii, Suciu Ionuț – astăzi doctor în filologie și Suciu Radu Alexandru, masterand în economie.

Am lucrat la Primăria comunei Lunca Cernii de Jos, după care m-am stabilit în municipiul Hunedoara și lucrez la Biroul Registrul Agricol, Cadastru, Aplicarea Legilor Fondului Funciar, unde sunt șefă de birou.

– Sunteți născută într-o frumoasă localitate de munte. Ce înseamnă pentru dvs. satul, locul unde ați văzut lumina zilei?

– Așa cum am spus, sunt născută în satul Lunca Cernii de Sus, „cel mai frumos loc de pe Pământ” sau mai bine spus „Raiul meu”! Aici mă întorc de fiecare dată, „îmi încarc bateriile și plec din nou la drum”, pentru că așa cum spune un cântec de-al meu „Luncană-s, Luncană mor!”

O am încă pe mama, la căsuța părintească, în vârstă de 82 de ani și mi-aș dori să trăiască o veșnicie!

Satul copilăriei mele – Lunca Cernii de Sus – este așezat la poalele Munților Poiana Ruscăi, mai precis, în zona pădurenilor, la interferența cu Banatul de munte și Țara Hațegului, un sat cu case înșiruite de-a lungul râului Cerna, care își revarsă ulițele ca niște izvoare de munte, cu case văruite cu alb sau albastru, care abia se zăresc printre florile de măr sau liliac.

De altfel, eu cred că fiecare dintre noi purtăm în suflet un sat, fie satul copilăriei sau satul bunicilor sau un sat de vacanță, satul este un loc în care ne-am întoarce iar și iar…

– De când ați început să cântați și cum a fost debutul?

– Cred că am cântat de când mă știu. Cântecul descoperindu-l singură, acasă la joacă, când mergeam cu vitele, apoi la școală. Îmi amintesc că eram mică și mergeam cu vitele și toți copiii, pe toate dealurile, ne întreceam în a cânta. Dar „debutul” meu, să-i zic așa, a început în clasa I, când la un concurs organizat între școlile din comună, intitulat „Cernă, pe marginea ta” am luat premiul I, ceea ce mi-a dat mare încredere în mine și m-a adus în atenția domnilor profesori și consătenilor mei, care așteptau serbările școlare să mă audă cântând.

Mai târziu am început să colind satele, pe la oameni cu inima plină de of și jale, prin cătune ascunse, de unde am cules multe cântece, bucurându-mă de tânără de prețuirea acestora.

La serbările școlare eram de neîntrecut, dar debutul meu pe marile scene din țară a apărut mai târziu, când la îndemnul domnului Rusalin IȘFĂNONI, am participat la diferite festivaluri de folclor, intrând în atenția specialiștilor, a oamenilor de folclor, de la care am învățat foarte multe. Afirmarea a fost rapidă fiind invitată atât în țară, cât și în străinătate la diverse spectacole.

>>>>>>>>>>>>articol întreg

Dr. Ada Mirela Chisăliță, Ada / Doamna Ada, cum o cunosc reșițenii / bănățenii, cunoscut și apreciat om de cultură al Banatului Montan, editor, critic literar și traducător, s-a născut la 4 mai 1950 în Sibiu, din părinții Horațiu Cruceanu și Letiția, născ. Rău.

După absolvirea Școlii Generale Nr. 15 din Sibiu (1957 – 1965) și a Liceul Nr. 3, Sibiu (1965 – 1969), urmează cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, Secția română – engleză (1969 – 1973). După absolvire, primește repartizarea în județul Caraș-Severin, fiind angajată ca profesoară la Școala Generală Socolari (1973 – 1975). Se transferă apoi la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din Reșița, în funcția de bibliotecar-bibliograf (1975 – 1982). Cariera ei continuă tot în domeniul culturii, ca referent în cadrul Centrului Județean Caraș-Severin de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare (1982 – 1990), apoi în funcție de consilier în cadrul Inspectoratului pentru Cultură Caraș-Severin (1990 – 1996), unde revine în anul 1999 și unde ocupă, între anii 2001 și 2010, funcția de director executiv al instituției, devenită între timp Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Caraș-Severin. Între timp activează în calitate de consilier editorial pentru carte și publicitate în cadrul firmei „Media Star” din Reșița (1996 – 1997) și consilier-inspector în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, Biroul Cultură (1998 – 1999).

Doctor în filologie (Universitatea de Vest Timișoara, 2001), o apreciem cu toții cei care o cunoaștem ca fiind redactor al revistei reșițene „Reflex – Artă, Cultură, Civilizație” (co-fondatoare a revistei alături de soțul ei, Octavian Doclin) și secretar al Fundației Cultural-Sociale „Octavian Doclin” din Reșița (2000-2009).

Ada D. Cruceanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, din anul 1992. Debutul publicistic este consemnat ca fiind cel cu un articol de istorie culturală în revista Liceului Nr. 3 din Sibiu, „Cibinum” (1968).

Este apreciată pe plan național datorită colaborărilor dumneaei la „Arca”,  „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Familia”, „Limba română”, „Orizont”, „Orient Latin”, „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Viața Românească”, „Vatra” și multe alte publicații.

>>>>>>>>>>> articol întreg

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița sărbătoresc în data de 4 mai Ziua Națională a Inimii printr-o miniexpoziție filatelică a colecționarului reșițean Ion Felmeth. Aceasta a fost pregătită la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei și va putea fi vizitată la sediul acesteia după ieșirea din starea de urgență. Expozantul se ocupă de mulți ani de această tematică filatelică, reușind să câștige de-a lungul timpului, importante premii.

De menționat este faptul că Ziua Națională a Inimii este sărbătorită în fiecare an în 4 mai începând cu 1997, ea fiind introdusă în țara noastră în 4 august 1996 după Sesiunea Specială privind Riscul Cardiovascular a Academiei de Științe Medicale.

Guvernul a aprobat. Va da 40 de milioane de euro pentru presă. Jumătate pentru TV. Ce face presa pentru acești bani? Totul despre cum se vor aloca banii

BANI PENTRU PRESĂ. Guvernul va aloca 40 de milioane de euro pentru presă, în următoarele patru luni (200 de milioane de lei). Adică 10 milioane de euro pe lună.Peste jumătate din bani se vor duce către televiziuni, iar un sfert către site-uri.

Ce va face presa pentru acești bani? Cum se vor împărți? Cine și cum îi va putea accesa?

Toate detaliile din Ordonanța de urgență pe care Guvernul a adoptat-o astăzi.

Varianta finală a fost adoptată după o serie de consultări cu jucătorii din piață (reprezentanți ai posturile de televiziune, radio, publicații online și publicitate, prin organizațiile acestora – BRAT, ARCA, IAA).

Chiar și în ședința din această seară au fost făcute câteva (ultime) ajustări față de primele variante (bugetul pentru online e 23%, față de 25% inițial, dar site-urile au un prag maxim mai mare, iar în cazul televiziunii a crescut prețul pe spot).

Cât? 40 de milioane de euro

Suma totală alocată de Guvern este de cel mult 200 de milioane de lei, pentru o perioadă de patru luni.

Ce face presa pentru acești bani? “Campanie de informare”

Ajutorul de la Guvern vine sub forma unei “campanii de informare publică privind măsurile de prevenire și limitare a răspândirii coronavirusului, precum și campanii de informare publică privind modul de reluare a activităților economice și sociale după încetarea stării de urgență”.

Campanie se va derula în perioada 1 mai – 31 august.

Cum se împart banii? Televiziunile iau jumătate

Cea mai mare parte a banilor este alocată posturilor de televiziune. Un sfert din sumă se duce către publicațiile online.

Mai exact:

• 55% pentru televiziuni (47% pentru cele naționale și 8% pentru cele locale)
• 23% pentru publicațiile online (în varianta inițială erau 25%)
• 12% pentru posturile de radio (8% posturile naționale și 4% cele locale)
• 5% pentru presa scrisă (ziare, reviste)
• 4% pentru outdoor
• 1% pentru creația materialelor campaniei

Cine? Condiții pentru a accesa banii

Guvernul a stabilit mai multe condiții pentru ca o companie media să primească banii.

• Nu au obligații fiscale restante către bugetul de stat
• Au cel puțin 2 angajați pe perioadă nedeterminată sau cu contracte de drepturi de autor pe perioada ultimelor șase luni anterioare decretării stării de urgență
• Funcționează neîntrerupt de cel puțin șase luni înainte de declararea stării de urgență.
• Publicațiile online trebuie să prezinte dovada că operează legal domeniul de internet.
• În cazul societăților aflate în insolvență, respectă planul de reorganizare admis de instanță.

TVR și Radioul public nu vor aplica, ci vor da gratuit campania. La fel companiile “finanțate de alte autorități publice sau instituții religioase”

Cum va lua fiecare companie banii? Costuri clare: 1 euro mia de afișări

Campania Guvernului punctează exact și prețurile pentru fiecare difuzare.

TV. La televiziune, un punt de rating (GRP) va fi plătit cu 450 de lei, adică în jur de 95 de euro. Pentru posturile mari (Pro TV sau Antena 1) prețul este mult mai mic decât cel comercial (de câteva sute de euro).

Posturile TV vor da un spot pe oră în intervalul orar 6.00-19.00 și cel mult șase spoturi în Prime-Time.

Un calcul groso modo arată că o reclamă dată la Pro TV sau la Antena 1 va fi plătită de Guvern cu un preț între 500 și 1000 de euro.

Posturile de radio măsurate vor primi banii proporțional cu cotele de piață.

RADIO ȘI TV LOCALE. Posturile radio și TV nemăsurate (canalele locale intră în această categorie), vor fi plătite cu 50 de lei pe spot.

ONLINE. Publicațiile online vor da campania la un preț de 5 lei pentru 1.000 de afișări (adică în jur de un euro). Suma este limitată la 150.000 de lei pe lună pentru un site.

PRESA SCRISĂ. Prețurile sunt în funcție de tiraje:

• 50.000 de lei pe lună (adică în jur de 10.000 de euro) – tiraj peste 20.000 de exemplare
• 30.000 de lei pe lună – până în 20.000 tiraj
• 10.000 de lei pe lună – periodice de peste 1.000 de exemplare
• 15.000-20.000 pe lună – publicații locale cu tiraje între 500 și 2.500 de exemplare.

Poate lua oricine oricât? Sume limitate după mărime

Din cei 10 milioane de euro lunar, companiile media nu poat lua mai mult decât le permit performanțele de audiență.

Cum se accesează banii? Cerere online

Companiile de media care vor să acceseze bugetele campaniei de la Guvern vor face o cerere pe platforma online lansată special pentru acest proiect. Platforma va fi lansată în perioada următoare.

În cerere vor puncta publicațiile cu care participă la campanie, dar și datele de audiență și trafic, cu sursa acestor date.

Plus date de identificare și ale contului bancar.

Termenul limită: cinci zile de la data lansării platformei

Cum se virează banii? În tranșe lunare cu avans prima lună

Banii vor fi virați de Guvern în fiecare lună. Pentru prima lună de campanie, banii vor fi dați în avans.

Cine face reclamele?

Materialele din campanie vor fi realizate, spune Ordonanța, de “o structură de creație în care asociațiile profesionale (UAPR, IAA) pot delega membri din mai multe agenții pe bază de voluntariat și/sau plătiți de beneficiary și/sau de asociații”

Cine urmărește rezultatele? Banii înapoi dacă nu sunt cifre

Campania va fi monitorizată de Autoritatea pentru Digitalizarea României prin servicii proprii și/sau cu sprijinul celor care se ocupă de măsurători de audiență din media.

Guvernul spune “pe baza serviciilor furnizae de specialiștii desemnați de structurile associative ale industriei ”(BRAT – pentru traficul site-urilor și tiraje, Asociația pentru Radio Audiențe, IAA – International Advertising Association, ARCA – Asociația Română pentru Comunicații Audiovizuale).

Dacă nu sunt rezultate, banii se returnează.

Din ordonanță:

În situația în care în urma monitorizărilor se observă că execuția campaniei publicitare nu a corespuns pe deplin specificațiilor, se vor aplica următoarele corecții financiare:

• Suma alocată unei publicații va fi diminuată cu un procent proporțional cu gradul de neafișare al campaniei.
• Suma alocata unui portal web va fi diminuată cu un procent proporțional cu gradul de neafișare al campaniei.

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro

Pe 3 Mai vom celebra Ziua Mondială a Presei

Pe 3 Mai vom celebra Ziua Mondială a Presei, într-un context nu tocmai fericit. Pandemia de COVID 19 a devenit motivul (sau pretextul) ca libertatea presei să fie pusă între paranteze. Mai brutal spus, libertatea presei a devenit parodia propriei imagini. O batjocură chiar. Măștile anti-coronavirus seamănă din ce în ce mai mult cu o botniță, nu doar în aspect, ci și în sens. Sub pretextul protecției populației, comentariile sau atitudinea presei care nu se „aliniază” unei direcții stricte, impuse (nici nu știm dacă de la Guvern sau din altă parte) e taxată ca fake-news și sancționată prin radiere, de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM). Cazul cel mai „spectaculos” este cel al revistei online „Justițiarul” care, în interval de o săptămână, a fost închisă de două ori: o dată din „greșeală”, a doua oară din răutate, a doua zi după ce s-a redeschis. În orice caz, cu o ușurință care amintește de anii ’50, când în orice clipă puteai fi arestat pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Trăim vremuri staliniste, nu numai în România, ci în toată lumea. Pericolul a fost sesizat și la nivelul Consiliului Europei, de unde Marija Pejcinovic Buric, secretarul general al Consiliului, a tras un semnal de alarmă. Mesajul ei a fost preluat de site-ul „Lumea Justiției”, într-un articol semnat de Valentin Busuioc, articol pe care-l prezentăm și noi. (Miron Manega)

Joi, 30 aprilie 2020, Marija Pejcinovic Buric, secretarul general al Consiliului le-a atras atenția autorităților de pe tot globul să nu invoce criza  coronavirusului că pretext pentru a pune botniță presei. Mesajul vine în contextul în care se apropie dată de 3 mai – Ziua Mondială a Libertății Presei.

Chiar dacă Pejcinovic l-a exprimat în termeni diplomatici, motivul pentru care Consiliul Europei a luat atitudine este unul evident: guvernele se pot deda la o serie de nereguli sau acte de corupție sub paravanul gestionării crizei COVID-19. De aceea, este datoria jurnaliștilor să demaște aceste manevre. La rândul lor, ziariștii ar trebui să își facă meseria cu responsabilitate, evitând relatările panicarde, a adăugat secretarul general al Consiliului Europei, sugerându-le reprezentanților mass media să nu ignore exemplele pozitive ale cadrelor medicale care se luptă cu coronavirusul. 

Iată mesajul secretarului general al Consiliului Europei:

„În contextul în care sărbătorim dreptul fundamental la liberă exprimare, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei, guvernele de pe tot globul se confruntă cu provocări fără precedent pe durata crizei COVID-19. Unele drepturi au fost restrânse, pentru a putea lupta mai bine împotriva pandemiei.

Dar situația nu trebuie folosită pentru a-i reduce la tăcere pe jurnaliști sau a le îngreuna activitatea. Mass media trebuie să fie libere să relateze despre toate aspectele crizei. Jurnaliștii au un rol-cheie și o responsabilitate specială pentru a-i furniza publicului informații în timp real, exacte și de încredere. Ei trebuie să poată investiga în detaliu deciziile pe care autoritățile le iau ca reacție la pandemie.

De asemenea, prin relatări responsabile, jurnaliștii pot preveni răspândirea panicii și pot evidenția exemplele pozitive de solidaritate din societățile noastre. Personal, am fost impresionată și încurajată de multele relatări mediatice privind cetățeni care se ajută reciproc, precum și în ceea ce privește infirmieri, asistenți, doctori și alți eroi de pe frontul crizei.

În același timp, sunt îngrijorată de ceea ce a descoperit Platforma Consiliului Europei pentru Protecția Jurnalismului și Siguranța Jurnaliștilor – mai exact, o tendință de violență și intimidare împotriva jurnaliștilor în ultimul an. Vom face tot ce putem ca să inversăm această tendința. De asemenea, sunt conștientă de situația economică dificilă în care mulți jurnaliști se găsesc astăzi.

Încurajez toate statele să protejeze rolul jurnaliștilor de „câini de pază” și de parte importantă în mecanismele de control și echilibru ale societăților democratice. De Ziua Mondială a Libertății Presei, aducem un omagiu muncii esențiale a jurnaliștilor, în special în vreme de criză”.

România a pierdut o poziție în clasamentul libertății presei 

În 21 aprilie 2020, ONG-ul Reporteri Fără Frontiere (Reporters Sans Frontieres – RSF) a publicat ediția din acest an a Indicelui Libertății Mondiale a Presei. România a coborât de pe locul 47 pe locul 48 față de 2019, organizația non-guvernamentală acuzând inclusiv cenzura din partea autorităților. Deasupra României se clasează, în această ordine, Senegal, Papua Nouă Guinee, Statele Unite ale Americii și Organizația Statelor Est-Caraibiene (care cuprinde 9 mici țări insulare situate în Antile). Alte state care ne-au depășit la capitolul „libertatea presei” sunt Botswana (locul 39), Burkina Faso (poziția 38), Ghana (30) și Samoa (21).

Cu aceeași ocazie a lansării Indicelul Libertății Mondiale a Presei, secretarul general al RSF, Christophe Deloire, a avertizat că „epidemia este ocazia pentru statele cel mai jos clasate să aplice „strategia de șoc” teoretizată de Naomi Klein: ele profită de stupoarea publică și de slăbirea mobilizării pentru a impune măsuri imposibil de adoptat în vremuri normale”, relatează Agerpres, citând AFP.

Autor: Valentin Busuioc

Sursă: Lumea Justiției

certitudinea.ro

• 

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat act cu satisfacție de gestul fără precedent al Președintelui României, Klaus Werner Iohannis, care a amendat, printr-un discurs extrem de dur, atât insolența pretențiilor utopice ale UDMR din „Propunerea Legislativă privind Statutul de Autonomie al Ținutului Secuiesc”, cât, mai ales, inconștienta complicitate a PSD, prin atitudinea lui Ion Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, care a lăsat să treacă tacit proiectul la Senat. Faptul este de o gravitate extremă, chiar dacă nimeni, niciodată, nu ar fi votat acest proiect în camera decizională. Neavând nici conștiință istorică, nici conștiință națională, nici cunoștințe politologice elementare, Marcel Ciolacu a tratat problema ca pe un troc de tarabă, fără să-și pună problema consecințelor pe termen mediu și lung. Pentru UDMR, aprobarea tacită la Camera Deputaților a proiectului (nu contează în ce circumstanțe) constituie o victorie uriașă și un argument decisiv în fața cancelariilor europene și a UE, pentru legitimarea pretențiilor teritoriale aberante și a „Proiectului Trianon”.

Considerăm însă că vina PSD în chestiune este doar conjuncturală și punctuală. Vina fundamentală a existenței neconstituționale în Parlament, ca partid politic, a unui ONG etnic aparține întregului Parlament al României, pe o durată de 30 de ani. Cu excepția lui Corneliu Vadim Tudor, nimeni nu a ridicat consecvent problema acestei neconstituționalități. Toate partidele au cochetat cu UDMR, care a fost, cu câteva rare excepții, tot timpul la guvernare. Toate partidele parlamentare, inclusiv PNL, au avut și timpul, și posibilitatea să se pronunțe programatic pentru excluderea din Parlament a acestei formațiuni, dar au preferat, legalității constituționale, complicitatea. A venit vremea să deconteze. Pentru început, PSD-ul.

Trebuie să judecăm atitudinea Președintelui prin oportunitatea și eficacitatea lui, nu prin motivele care au determinat-o și să ne bucurăm că, în sfârșit, cineva, de la nivelul celei mai înalte instituții a statului român, a luat atitudine spunând lucrurilor pe nume și arătându-ne că „regele e gol”. Partidele parlamentare nu mai pot ocoli faptul, decât cu riscul de a se „sinucide” electoral. Orice tentativă de compromis cu UDMR-ul, de acum încolo, este, în această perspectivă, mai mult decât riscantă.

Nu mai e un secret pentru nimeni că atitudinea UDMR-ului față de români are reminiscențe hortyste, ceea ce este, cum ar zice președintele, „in-admisibil” și „in-acceptabil”. Prezumăm, de asemenea, că UDMR-ul nu înseamnă ungurii din România, iar reprezentativitatea lor în acest sens este ilicită. UDMR-ul înseamnă mai degrabă guvernul de la Budapesta, plătit însă din banii cetățenilor români, ceea ce este o rușine strigătoare la cer, acceptată și întreținută de întreg Parlamentul României, timp de 30 de ani. În privința populației de limbă maghiară din România, în cea mai nare parte a ei, are oameni civilizați, harnici, pricepuți,  pentru care se cuvine să avem tot respectul și prețuirea. Iar relativ la așa-zisul lor antiromânism, împărtășim, și de data asta, punctul de vedere al lui Mihai Eminescu, care își relevă încă o dată actualitatea: „Vina, în fine, nu e a lor, pentru că generaţiunea ca atare nu are vina falsei direcţiuni a spiritului său. Vina acestei direcţiuni o au descreierații lor de magnaţi, a căror vanitate îi făcea să creadă, cum că în această ţară ei vor putea maghiariza până şi pietrele”.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România salută, așadar, gestul Președintelui Țării, pe care-l consideră crucial, într-o Românie trădată și pe jumătate vândută. Poate fi începutul unei redeșteptări naționale și transformarea în faptă a primelor două versuri din Imnul Național.

Doru Dinu Glăvan

Președintele UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

 

       

• 

Ziarul “Reschitzaer Zeitung”, Organ für soziale and kulturalle Interessen des Volkes (Organ pentru interesele sociale și culturale ale oamenilor),  tipărit la Reșița, începând cu anul 1887, este o publicație interesantă în peisajul jurnalismului românesc.

Anterior apariției acestei gazete, presa de limbă germană din această parte a României cunoaște un moment semnificativ prin publicarea în anul 1868, la Oravița, a gazetei locale  ”Berggeist” („Spirit montan”), care a avut o remarcabilă continuitate până în 1940. În 1872 publicația apare cu numele  „Orawitzaer Wochenblatt”(„Gazeta săptămânală a Oraviței”).

”Reschitzaer Zeitung” apare concomitent cu ”Romänische Revue”, considerată prima revistă românească în limbă germană, menită a face cunoscută politica, economia, cultura și literatura țării noastre în lumea germanică.

Romänische Revue, cu subtitlul Politisch-lit[t]erarische Monatsschrift,  a avut o apariție lunară, cu un tiraj mediu de 800-1000 de exemplare, fiind rodul inițiativei lui Corneliu Diaconovici, redactor șef, editor și director general (Budapesta- 1885, Reșița-1886, Viena -1889, Sibiu-1893). În perioada cât a apărut la Reșița, revista a apărut, de regulă, având 64 de pagini, cu un tiraj ce ajungea la aproximativ 1200 de exemplare, din care o treime se difuzau gratuit în străinătate.

În localitate va fi tipărit și săptămânalul „Reschitzaer Zeitung”, organ pentru interese locale, sociale și culturale.  Gazeta, editată cu titlul în diferite variante “Resiczaer Zeitung” (1887), “Reschitzaer Zeitung” (1922), “Reșița-er Zeitung” (în perioada interbelică),  a supraviețuit până în anul 1944. Apariția gazetei se datorează aceluiași om de inițiativă, gazetar prin excelență,  Corneliu Diaconivici. 

Zilele acestea, având timp de reflecție din belșug, am găsit nimerit să revizuiesc unele înscrisuri pe care le-am primit drept moștenire de la familie. Astfel, între altele, am regăsit și numărul 79 al acestei gazete, apărut la 18 decembrie 1887, gazetă ce îl are redactor responsabil pe  Franz Kaurek, tipărirea având loc la tipografia Revistei Romänische Revue .

Din numărul respectiv rezultă că publicația apare duminica, săptămânal.

Parcurgând sumarul acestui număr au atras atenția titlurile: pe prima pagină Die Bahnstrecke Oravicza-Anina (Linia de cale ferată Oravița-Anina),  Gründungsfest (Sărbătoarea Fundației), Feuilleton, Redactioneller Brief Tippchens an Bertrand de Born (Scrisoare editorială a lui Tipchen pentru Bertrand de Born).

Apoi pe pagina a doua citim articolul Johann Huss und das Konzil zu Konstanz, Historische Skizze von Bernhard Stolz (Johann Huss și Consiliul Constanței, schiță istorică de Bernhard Stolz), Chronik – Cronica Reșiței la 10 decembrie 1887, articolul ce se continuă în paginile doi și trei. Tot pe aceeași pagină este publicat calendarul săptămânii 18-24 decembrie 1887 (Wochen-Kalender). 

Ultima pagină a gazetei este dedicată anunțurilor și reclamelor. Apar aici titlurile: Metereologische Tabelle (Tabel meteorologic), Eisenbahn – Fahr – Ordnung, Resicza-Wien (mersul trenurilor Reșița-Viena și Viena-Reșița, începând cu data de 1 octombrie 1887), reclama medicală  a dr. Mahler din Hanovra pentru cazuri de Epilepsie precum și o alta adresată pacienților suferind de Asthma (Astm); Pentru turiști sau călători străini, la rubrica Hotel-Anzeige (Anunțuri hoteliere) Josef Kurz, hotelier în Timișoara face reclamă  Hotelului „Vogel Strauss”.  

De asemenea ziarul prezintă oferta de vânzare de bilete de vapor, spre New-York și Philadelphia, cu conexiuni de cale ferată la toate stațiile de pe teritoriul Americii de Nord, prin agenția din Leipzig a lui Theodor Renie, precum și reclamă pentru transport marfă, prin compania Stückrath&Co din Hamburg.

Tanța Tănăsescu / UZPR

Timp de 21 de zile, între 9 și 29 aprilie, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au implementat un proiect inedit, adaptându-se la situația concretă actuală de pandemie: o expoziție virtuală de artă plastică, pe net, care a avut ca tematică „SFINTELE SĂRBĂTORI PASCALE 2020”. Această inițiativă a demonstrat că prin intermediul artelor plastice, am „luptat” împreună în cel mai frumos mod cu putință contra pandemiei care ne-a schimbat total viața în aceste zile: prin artă contra coronavirusului! Au fost invitați să colaboreze la acest proiect artiști plastici din țară și de peste hotare, cu maximum 3 lucrări de persoană. Au răspuns invitației noastre: Viorel Coțoiu (Bocșa), Viorica Ana Farkas (Reșița), Marianne Florea (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Veronika Haring (Maribor, Slovenia), Doina Hlinka (Reșița), Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora Hoduț (Reșița), Orest Kryworutschko (Cernăuți, Ucraina), Cristina Lihat (Sânnicolau Mare), Ioana Mihăiescu (Reșița), George Molin (Ticvaniu Mare), Bogdan Piperiu (Reșița / Tuttlingen, Germania), Vasile Popovici (Reșița), Nik Potocean (Bocșa), Albert Puschnig (Klagenfurt am Wörthersee, Austria), o lucrare cu autor necunoscut din colecția Udo Peter Puschnig (Klagenfurt am Wörthersee, Austria), Tatiana Țibru (Reșița) și Cvetka Vidmar (Maribor, Slovenia).

Timp de 21 de zile, pe pagina de Facebook a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și pe cea a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (adresa: Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen), dar preluate și pe alte pagini din rețelele de socializare, au apărut lucrările fiecărui artist în parte, apreciate cu foarte multe like-uri precum și transmise mai departe. Mulțumim pe această cale tuturor celor care au trimis lucrările, celor care au urmărit postările și celor care ne-au fost aproape în derularea acestui proiect.

Și vom continua… Deja lucrăm la alte proiecte, despre care se va auzi în luna mai… Așadar, rămâneți aproape!

Erwin Josef Țigla

(inițiator de proiect)

Profund îndurerați aducem la cunoștință că în 27 aprilie 2020 a trecut la cele veșnice 

prof. Iosif Barna,

născut la 25 aprilie 1935 în Bethausen / jud. Timiș, profesor de fizică, autor de manuale, membru îndelungat al consiliilor coordonatoare ale Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (1992 – 2012), consilier județean în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin (1996 – 2008), director al Casei Corpului Didactic (1971 – 1981), purtătorul Premiului „Alexander Tietz“ pentru anul 2008, Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița din 25.12.2007, după o grea și îndelungată suferință.

Sincere condoleanțe familiei îndurerate! Dumnezeu să te odihnească în pace!

Erwin Josef Țigla

în numele Forumului Democrat al Germanilor din județul Caraș-Severin

(dialog cu prof. Monika HOMPOT, director adjunct al Colegiului Național „Decebal” Deva)

– Ce reprezintă pentru dvs. internetul?

– Competența digitală este una dintre acele competențe, pe care instituțiile de învățământ le au incluse în programele și planurile de realizare a procesului educativ. Resursele digitale devin un instrument de lucru, necesar pentru a oferi un învățământ calitativ, care să corespundă noilor tendințe pedagogice și intereselor elevilor. Pentru mulți profesori însă, a fi în situația de căutare a metodelor noi cu implicarea resurselor digitale, care să corespundă nevoilor și particularităților grupului de elevi, este o adevărată provocare. Totuși, trebuie să recunoaștem că internetul ne oferă posibilitatea realizării lecțiilor altfel, folosind învățarea online prin intermediul platformelor educaționale, manuale digitale, diverse canale de comunicare, iar metodele educaționale alternative competează în mod firesc studiul la clasă susținut de profesor și îi încurajează pe elevi să aibă o atitudine pozitivă față de învățare.

– Dar pentru elevi?

– Elevii apreciază și simt utilitatea lecțiilor în care metodele tradiționale vechi nu ocupă toate cele 45 de minute, ele alternând cu cele considerate moderne. Internetul le dă acestora posibilitatea de a se documenta asupra temelor discutate în timpul orelor de la clasă – care îi interesează și vor să afle mai multe despre acestea – și să ia parte la dezbateri în cadrul colectivului de elevi al clasei, dezbateri inițiate de ei și coordonate de profesor. Chiar dacă uneori elevii par cu mult mai avansați decât profesorii în cea ce numim noi tehnologii informaționale și de comunicare, Internet, mediul online, pentru ei există provocarea confruntării cu un volum mare de informații virtuale, greu de selectat.

– Există vreun control, o cenzură asupra operațiilor oferite de internet?

– Din păcate, nu există un control deplin, o cenzură asupra operațiilor oferite de internet. Există unele pericole la care se expun elevii care folosesc internetul.  Dintre aceste pericole aș dori să amintesc:

Dependența este un aspect la care părinții ar trebui să fie atenți. Dacă un elev petrece multe ore online acest lucru ar putea să-i afecteze performanța la școală sau să genereze probleme de integrare socială.

Acțiunile ilegale pe care copilul lăsat singur la calculator ar putea să le săvârșească se referă la descărcarea de fișiere protejate de legea drepturilor de autor precum filme sau muzică.

Virușii informatici nu au neapărat în vizor copiii, dar pot infecta calculatorul în timpul utilizării acestuia.

Informațiile personale dezvăluite de copil îl pot pune în pericol pe el sau chiar întreaga familie.

– Cum accesați informația, datele necesare oricărui navigator?

– Pentru accesarea informației necesare îmbunătățirii calității lecției, folosesc motorul de căutare Google Crom și îmi aleg site-urile care oferă informații legate de temele studiate la clasă, altele decât cele aflate în manual. De asemenea îmi sunt de folos filmulețele prezentate de canalul youtube, unde elevii pot viziona experimente de fizică/chimie care, din diverse motive (procedee industriale, securitate etc.) nu se pot realiza în laboratorul școlar. De curând, am descoperit utilitatea mai multor aplicații online (zoom, discord), care permit întâlnirea cu clasele de elevi în mediul virtual.

– Care sunt implicațiile educaționale ale internetului?

– În ceea ce privește implicațiile educaționale ale internetului, consider că oferă un volum mare și variat de informații, interactivitate, este rapid, accesibil. Totodată însă, multe site-uri nu sunt validate științific, dezinformează, nu există ceritudinea corectitudinii informației, astfel informația trebuie verificată din mai multe surse. Totuși, învățarea online a început să fie deosebit de utilă în zilele noastre. Platformele educaționale completează cu succes învățarea clasică, dezvoltă autonomia și curiozitatea, permit elevilor să învețe în ritm propriu și transformă tehnologia într-un aliat pe termen lung; prin manualul digital se atinge un nivel superior al procesului de predare-învăţare-evaluare prin atributul de imersiune (virtual reality şi augmented reality) pe care un eveniment de învăţare continuu (manual digital) îl conferă procesului didactic, faţă de un eveniment de tip discret (RLO, Reusable Learning Objects) şi faţă de experienţa acumulată de elevi sau cadrele didactice în utilizarea de software educaţional (lecţii interactive) prin laboratoarele virtuale pentru fizică, chimie, biologie etc.

– Punctați-ne câțiva termeni uzuali din „dicționarul internetului” care sunt folosiți mai des.

– Internetul este o rețea globală de calculatoare, iar termenii uzuali „dicționarul internetului” care sunt folosiți mai des, ar putea fi următoarele expresii:

browser web – aplicația cu ajutorul căreia este posibilă vizualizarea paginilor web, într-un mod ușor de înțeles. Exemple de browsere web: Internet Explorer, Mozzila Firefox, Google Chrome etc.;

pagina web – un document scris într-un limbaj de programare numit HTML (Hyper Text Markup Language). Practic, fiecare pagina pe care o vedem, atunci când deschidem un browser web, are la bază un document sub această formă;

website (site) – reprezintă o colecție de mai multe pagini grupate sub același nume de domeniu;

www (world wide web) – este o parte a internetului, care leagă între ele toate paginile web existente pe toate calculatoarele din întreaga lume. Www-ul este cel care permite să „ne plimbăm” de la o pagina la alta;

URL (uniform resource locator) – este denumirea „tehnică” a adresei unui site web.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Având în vedere situația generată pe plan mondial de virusul COVID-19, la nivelul Asociației Pădurenilor – după cum ne spunea interpretul de muzică populară Bogdan TOMA  (în foto), în calitatea sa de președintele al acesteia – s-a luat hotărârea de a sprijini acțiunea cadrelor medicale din Spitalul municipal „Alexandru Simionescu” Hunedoara.

Sprijinul nostru – ne spunea Bogdan TOMA – a constat în achiziția unui aparat de purificare și dezinfectare a aerului dintr-o încăpere de 100 m². Aparatul Healthway Deluxe a fost importat din Grecia, fiind unul dintre cele folosite în marile spitale ale lumii pentru siguranța pacienților. Acesta purifică aerul până la 0.007 microni, dimensiunea coronavirusului fiind conform unor specialiști de 0.05 microni.

Aparatul a costat aproximativ 9000 lei, iar costul acestuia a fost suportat din cotizațiile pe anul 2020 și din donațiile membrilor din Asociația Pădurenilor, precum și ale altor câțiva prieteni ai zonei.

Întrebându-l pe Bogdan TOMA, președintele Asociației Pădurenilor, ce dorește să transmită cititorilor noștri în această etapă de carantină și luptă împotriva coronavirusului, acesta ne-a declarat: Să facă din sănătate un scut împotriva bolilor! Să se bucure când sunt sănătoși! Să profite de fiecare clipă a sănătății (stând acasă) căci aceasta pierdută, nu se mai întoarce niciodată! Să aibă răbdare, calm, speranță și credință în lumina vieții!

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Eugen ALBU în calitatea sa de președinte al Asociației epigramiștilor clujeni „Satiricon” este omul care se bucură de o mare putere în a crea, dar și de o autentică dăruire epigramei.

Epigramele lui cu sensuri și simboluri diferite „zboară” ușor spre cititori, pătrunzător și tainic, apoi plutesc frumos și plăcut în mintea acestuia.

Prin frumoasele sale jocuri de cuvinte, el dovedește o sinceritate aparte și un suflet pur ca o floare a câmpului, manifestările sufletești fiind sensibile și nealterate.

Eugen ALBU, în acest sfârșit de aprilie, a împlinit 80 de ani de viață și 40 de ani ca și epigramist.

Despre personalitatea lui am rugat-o să ne vorbească pe Silvia POPESCU, fost secretar literar al Asociației epigramiștilor clujeni și care, cu bunăvoința care o caracterizează, ne-a declarat:

,,VIZITA MARE. Catrene compensate” este noul volum cu care Eugen ALBU – președintele Cenaclului „Satiricon” al epigramiștilor clujeni și membru al Uniunii Epigramiștilor din România își sărbătorește trecerea anilor, ani bogați în creații literar-artistice, însumând un număr de 15 volume de autor, în care a adunat mii și mii de epigrame. Volumul a apărut la Editura „Ecou transilvan”, 2020. Pentru o asemenea carte, trebuie să ai o mare neliniște creatoare și o perpetuă tinerețe spirituală, evidențiată și prin forma sa intelectuală. Eugen ALBU este și o prezență luminoasă, deschisă și tonică în viața cenaclului nostru.

>>>>>>>>> Citiți articol întreg