Cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 80 de ani urăm Domnului Ion Mărin Almăjan – mare scriitor, Om și român adevărat, sănătate și bună sporire în toate
Valorosul fiu al Almăjului şi al ţării întregi, născut la 16 noiembrie 1940 – în localitatea Dalboşeţ din “Ţara Almăjului”, judeţul Caraş-Severin, trăieşte azi la vrâsta împlinirii.
Luminat de ochiul ceresc ce face să înflorească trunchiul său ţărănesc din care a crescut ca un brad puternic, cu rădăcini până în inima neamului, care să sune slava numelui şi a duhului său Ion Marin Almăjan devine Omul simbol.
Măreaţă potriveală ieşită din rânduielile lui Dumnezeu. El vine din străfundurile noastre unanime, din plămada nealterată a sufletului românesc, din brazda sfinţită prin truda milenară a strămoşilor.
Duhul mirificului spaţiu almăjan i-a înaripat mâna cu har divin şi a dezlegat mintea întru Lumină din Lumină, ce se răspândeşte asupra semenilor asemenea râului Nera, ce rupe zăgazurile naturale, dar revarsă şi rodnicie peste lunca lui largă, apoteozând speranţa oamenilor şi a locurilor natale ce a cântat-o în primăvara vieţii.
Personalitatea astfel creată este rezonanţă a ordinii divine împletită cu cea a tradiţiei şi istoriei naţionale, ce răzbat nu numai din scrieri, ci şi din prestanţa domniei sale.
Viaţa lui este expresia desăvârşitei manifestări a geniului românesc(almăjan) pe teren spiritual, înscriindu-l între marile figuri ale literaturii naţionale.
A înţeles de tânăr că munca şi truda sunt marile virtuţi, care se mai cer, pe lângă, inspiraţie concretizându-se ca la nimeni altul gândul în faptă, prin forţa geniului său bazat pe clarviziune şi originalitate. Lumina nouă pe care o aduce este menită să sporească taina lumii, străbătând frontul culturii cu consecinţe de revoluţie.
Tânărul absolvent de facultate renunţă la profesia de dascăl pentru cea de modelare a fiinţei umane prin cultură. Astfel a început să-şi scrie cărţile din care aflăm că năzuinţa primară a omului a devenit desăvârşirea. Ele redau experienţa proiectivă a vieţii prin sentimente de armonie cu lumea înconjurătoare, prin nevoia de frumos, deopotrivă, şi prin capacitate morală şi dăruire.
Ion Marin Almăjan este de o limpezime cinstită, înzestrat cu har şi cu tact pedagogic, cu o putere de convingere excepţională, simte cu uşurinţă impostura, demascând şi executând toate şarlataniile şi pe impostori, lucru care nu i-a fost iertat. Scrierile lui au un ecou revelator în inima românească. Redă în cărţile sale momente de istorie, dar şi drama individului, infirmitatea sufletească a celor răi. Unele din ele transformă viaţa satului în literatură.
Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale activităţii culturale ca : ziarist, director de editură, prozator, eseist şi conferenţiar, unde în meditaţia despre destinul fiinţei româneşti, numele lui Ion Marin Almăjan se aşează de la sine în galeria iluştrilor predecesori.
Om de suflet şi om de nădejde, cărturar, cuget limpede şi generos, cercetător, pe cât de modest pe atât de hotărât în actele şi judecăţile sale ajunge, director de editură unde a editat numeroase cărţi ale clasicilor, dar a promovat şi mulţi tineri ce băteau la poarta consacrării literare. Principiul de promovare era talentul, însă mulţi dintre ei “simţindu-şi aripile crescute, au găsit natural lucrul să spurce” şi să trădeze binefăcătorul-mentorul. A editat lucrări despre Almăj cu caracter de acţiune restitutivă.
Ca ziarist a fost apreciat pentru calităţile sale de model de umanitate, stil, căldură, relief, strălucire, putere comunicativă şi o nobilă sinceritate.
Conştient că vorbirea în public este o formă fericită prin care se poate contribui la umanizarea individului şi se poate câştiga prietenia oamenilor, a participat la numeroase manifestări culturale, în numeroase localităţi din ţară şi afară, dovedeşte, în conferinţele susţinute, un intelect şlefuit, onest, pus în slujba unor idei generoase, o inspiraţie hrănită de motive populare, tradiţionale, istorice şi culturale. Se simte un semn al providenţei ce vine prin bunătatea şi puterea de înţelegere a unui om ce ştie să fie prietenul semenilor săi.
Cei ce l-am cunoscut de aproape în această situaţie l-am înconjurat cu respect şi admiraţie. Ne-a întreţinut sufleteşte, ne-a fost hrană intelectuală, ne comunica un fior filozofic al vieţii. Când vorbea, plutea în totul, duhul unei vocaţii. Dacă veneai în contact cu domnia sa, simţeai că se întâmplă ceva în sufletul tău.
Era mulţumit constatând în jurul său prietenie şi afecţiune. Iradia căldura şi farmecul echilibrului său interior, acel echilibru pe care cultura umanistă îl poate asigura oricând minţilor ce ştiu să i se devoteze. Peste tot pe unde a trecut a impus un model mai rar, cel al intelectualului plecat de la sat. Era un uluitor model de viaţă şi de creaţie.
La Ion Marin Almăjan viaţa nu e despărţită strict de operă, ci se privesc una prin prisma celeilalte, completându-se reciproc.
Omul, Ion Marin Almăjan, este măreţ în modestia şi calda lui omenie, pătruns de înalta demnitate a artistului creator. Este de acord cu Rebreanu care spunea că “arta n-are menirea să-l modeleze pe om, dar poate să-l facă să se bucure că e om şi că trăieşte, şi chiar să-l facă om”.
În opera sa se constată că profunda ei umanitate este şi a omului care o crease, omul pulsa de viaţă ca şi opera.
În proza lui întâlnim un joc ingenios al minţii, cât şi o mişcare năvalnică a inimii. Ideile, pasiunile se scurg ca firul tors al unui caier din furca de la brâul fetelor de odinioară, din Dalboşeţul Almăjului şi trecut prin “strunga cerebrală ca prin urechile acului”.
Primele cărţi ale lui Ion Marin Almăjan, ce decurg din însăşi trăirea faptelor de către autor, impun un stil, perpetuează o tradiţie, ce însumează-măsură şi claritate, încredere în om şi în umanitate, raţiune şi sentiment. Povestesc despre experienţa tragică a ţăranului român din Almăj, în timpul războiului mondial şi după război, despre durerea scriitorului faţă de aceste suferinţe ale ţăranului. Cărţile lui poată titluri sugestive. Au în ele ceva afectuos, îmbietor, fiind o epopee a sufletului, a vieţii ţăranului român din “Ţara Almăjului”.
Ion Marin Almăjan-spirit dionisiac turnat în forme apolinice, epicurian şi sensibil la aprecierile semenilor, este îndrăgostit de rafinamentele civilizaţiei, ce recomandă şi discipolilor săi.
Ca şi Nicolae Iorga- apreciază că “folclorul şi cântecul românesc sunt adevărata istorie a poporului român”, de aceea muzica populară îl face să vibreze, găseşte în sine rezonanţă adâncă. Preferă doinele ce poartă în ele maxima intensitate şi cuprindere sufletească a omului.
Este o memorie ieşită din miracol, la o personalitate de o delicateţe neobişnuită şi cu o fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din buna cuviinţă nativă a poporului român din Almăj şi ca o expresie însuşită a Sfintei Tradiţii româneşti. Trăieşte în sârg cărturăresc, în evlavie şi nobleţe, fiind unul din marii cărturari ai ţării, ceea a făcut să fie tradus în mai multe limbi.
Prin natura şi convingerile sale, este un constructor, un creator care preţuieşte valorile fundamentale ale vieţii, repudiază trădătorii de neam şi ţară, prostia, răutatea, delaţiunea. Este un intelectual autentic, român adevărat, piatră de temelie a universului românesc. A redat profunzimea spirituală a poporului român.
Floarea albă a recunoştinţei, altoită pe trunchiul masiv al admiraţiei autorului acestor gânduri, este omagiul pe care îl aduc profesorului, scriitorului, ziaristului şi omului de cultură Ion Marin Almăjan cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani.
Profesor Pavel Panduru/UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 