Cu ocazia aniversării zilei de naștere, avem deosebita onoare de a-i adresa cele mai cordiale felicitări şi sincere urări de sănătate şi fericire, exprimându-ne întreaga considerație pentru deosebita sa activitate profesională şi civică, pentru personalitatea complexă şi completă, pentru dăruirea şi consecvența și profesionalismul cu care conduce Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).Grafică realizată de maestrul Mihai Cătrună

Doru Dinu Glăvan, este o voce inconfundabilă, care ne-a adus mai aproape de cele mai importante competiții sportive. A început să publice, încă de la vârsta de 14 ani, în ziarele naționale pentru copii; răzbește prin intemperiile vremurilor și, la vârsta de 18 ani, ajunge colaborator la presa locală și regională; mai apoi, la 19 ani, devine corespondent al ziarului „Sportul popular”, respectiv „Gazeta sporturilor”.

Conform uzanţelor de rigoare, vom insera în continuare un lapidar curriculum vitae a persoanei omagiate:

• născut la Timişoara, la 7 iunie 1946
• studiile primare și liceale le absolvă la Reșița
• în 1962  a avut primele transmisiuni la Radio Timișoara
• 1966, a încheiat stagiul militar la Drăgăşani, secția jandarmi.
• la Clubul Muncitoresc Sportiv Reşiţa, a fost organizator de competiţii și s-a ocupat de 28 de Asociații Sportive din Uzina şi Combinatul Reşiţa.
• din 1969 a transmis la Radio România Actualităţi, știri despre atletism, nataţie, gimnastică,
• 1970 metodist la Consiliul Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport Caraş – Severin,
• 1990 secretar de redacţie la cotidianul reşiţean Timpul, iar mai apoi la Radio România -corespondent teritorial.
• 1991 devine membru UZPR
• 1995 înființează și conduce Radio Reşiţa şi Fundaţia Radio Caraş-Severin,
• 2012 – devine președinte UZPR

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), îi datorează mult domnului Doru Dinu Glăvan în primul rând pentru că  din 2012 când a devenit preşedinte peste o organizaţie cu numai 421 de membrii cotizanţi, astăzi UZPR are 3508 membrii cotizanţi.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) este o asociație profesională de creație publicistică și jurnalistică a ziariștilor din România și din comunitățile românești de peste hotare. Este moștenitoarea de drept și continuatoarea tradițiilor și valorilor asumate de primele structuri organizatorice de natură profesională ale presei bucureștene și românești, în general, cum au fost Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (înființată în anul 1919), Sindicatul Ziariștilor din București ș.a

Membri fondatori ai UZP în 1919 au fost  -Samson Abramovici, S.Albu, N. Rusu Ardeleanu, C. Băleanu, Al. Bălăceanu, Nicolae Batzaria, Ion Biciolla, Clement Blumenfeld, Brunea Fox, Sebastian Bornemisa, Vasile Canarache, Al Cazaban, I.N.Calafeteanu, Emanoil Cerbu, M.Conitz, Raoul V.Culianu , Jean Cuțana, George Cuțana, Romeo Drăghici, Nic Davidescu, Dinu Dumbravă, Ion Felea, Eugen Filotti, Constantin Graur, Mircea Grigorescu, Georges Horia, Alex Hurtig, Victor Iamandi, D.Iov, George Macovescu, George Mantta, Alexandru Mavrodi, G. Maxim, Nicolae Măciucă, Ion Martalogu, Ion Minulescu, Constantin Miciora, Ion Pas, Constantin Papacostea, I.Peltz, Cezar Petrescu, N.Pora, Liviu Nasta Popescu, Eugen Relgis, Moses Rosen, Henric St.Streitman, G. Stroe, Pamfil Șeicaru, Mircea Stein, Haralambie Tăriceanu, Gh.Teodorescu, Jean Vulpescu.

 Despre activitatea complexă, cu rezultate remarcabile, a domnului Doru Dinu Glăvan se pot spune foarte multe, dar acest moment festiv mă obligă să rezum bogata informaţie de care dispun la următoarele:

• Este un organizator, un manager înnăscut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna în mijlocul problemelor, mult prezent şi în același timp înarmat cu tact şi cu măsură, deşi intransigent în acțiuni, ştie foarte bine să le înfăţişeze într-un veşmânt de amabilitate firească. În ochii noştri, a celorlalţi, se înfăţişează cu un ton liniştit, dar întemeiat pe competenţă, susținându-și poziţiile cu fermitate, neşovăitor. Adept al ordinei, promptitudinii şi echilibrului, de la distinsul Doru Dinu Glăvan se poate reţine faptul că, după înţelepciune, respect şi bunătate, munca trebuie să rămână chintesența vieții.

Nu îmi rămâne decât să vă urez în numele Asociației Scriitorilor Români din Austria şi al meu personal să rămâneți același neostenit ziarist al istoriei, apropiat al adevărului, acum cu atât mai mult, şi fie ca Divinitatea să vă aștearnă doar bucurii în viitor.

LA MULȚI ANI!

Cu prețuire,

Daniela Gumann

Seria expozițiilor la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a continuat în săptămâna 31 mai – 4 iunie cu o expunere a unor volume reprezentative pentru literatura dialectală, având în prim-plan cărțile scriitoarei Dorina Șovre, unul dintre aniversații lunii mai.

Datorită „celebrității” lui Tata Oancea, în orașul Bocșa încă este căutată literatura în grai, încă există cititori și amatori ai poeziei în grai bănățean, astfel că o expoziție de carte pe această temă a fost inspirată și binevenită.

Dorina Șovre s-a născut în 11 mai 1955 în satul Peștere, județul Caraș-Severin, trăiește în Caransebeș și, cu ani în urmă, alături de regretatul Constantin Șovre, era una dintre prezențele plăcute la evenimentele culturale bocșene.

Deși n-am întâlnit-o de multă vreme pe poeta Dorina Șovre, expoziția de carte tocmai această menire o are: de a o readuce în atenția noastră pe una dintre cele mai talentate scriitoare în grai ale Banatului și de a promova cărțile reprezentative pentru literatura dialectală. Volume precum ”Plină-i lumea dă menuni” (1999), „Dă la Săbeș la Lugoj” (1998), „La Poșmândre” sau antologiile de poezie în grai trudite de Ștefan Pătruț, Cornel Ungureanu, Viorel Boldureanu și alții, întotdeauna vor fi răsfoite cu plăcere de bănățenii pătimași ai graiului.

Săptămâna 7 – 11 iunie 2021 este dedicată cărților poetului nepereche, Mihai Eminescu, la 132 de ani de la moarte. Este săptămâna în care ne omagiem eroii (10 iunie Ziua Eroilor) și propunem, tuturor celor care sunt pasionați de lectură, cărți semnate de Luceafărul poeziei românești dedicate eroilor neamului.

În data de 10 iunie 2021, la praznicul Înălțării Domnului, în bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și apărarea țării și a neamului.

Cinste eroilor neamului românesc!   

El e… „vocea”! Vocea pe care o auziți adesea atunci când vă aflați printre rafturi, indeciși, asupra produselor pe care urmează să le puneți în coșul de cumpărături. El vă îndeamnă ce să luați mai bun, mai potrivit. Vă vorbește și în campanii de promovare, despre „mai ieftin decât ieftinul obișnuit”! Adică, Sorin Szucsik este voice-overul  unui cunoscut brand de magazine din România. Face asta de foarte mulți ani, deja. Ne întrebăm, firește, cum a ajuns să-și împrumute vocea sau să facă din voce un element de lucru?

– Lucram la Radio Color Orăștie și tocmai ce sosise în oraș concernul german Kaufland, care, pentru momentul acela și localitatea aceea în care nu se întâmpla mare lucru, era ceva wow! Aveau nevoie de publicitate locală, la radio și după câteva probe, au găsit potrivită și s-au oprit la vocea mea. Acesta a fost începutul pentru că ulterior, într-un an de zile, am ajuns să fac reclamă la diverse produse ale acestui supermarket și mă auzeam la aproape toate radiourile comerciale din țară. Dar nu numai la radio, eram vocea și din interiorul magazinelor, mă auzea lumea, familia, cunoscuții… A fost o nebunie, nici mie nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă! Colaborarea foarte bună a continuat și ceea ce este interesant, în cei 11 ani doar de două ori m-am vazut cu cineva din echipă, în rest interacțiunile noastre au fost telefonice și pe internet. Din acest punct de vedere am avut libertate de mișcare puteam să fiu și eu un fel de „digital  nomad”.  Am chiar o amintire haioasă, atunci când s-a suprapus o predare a unui spot publicitar peste vacanța în Grecia. M-am dotat, mi-am cumparat cel mai mic microfon performant, ușor de ascuns în bagaje și în loc să merg la plajă, eu în camera de hotel lucram de zor la reclame Kaufland. Cel mai greu a fost cu  trimiterea materialelor, internetul neavând cea mai bună viteză în zona în care eram. Cu alte cuvinte munca aceasta înseamnă pentru mine un fel de… oricând, oriunde, oricum. Odată cu trecerea timpului, modalitatea de lucru s-a schimbat, astfel încât acum pot fi auzit mai rar, doar în anumite campanii publicitare.

Pentru că a fost remarcat de producători de la București, Sorin Szucsik și-a împrumutat vocea și se aude și în prezent la câteva dintre radiourile publice: Radio Reșița, Radio Oltenia Craiova, Radio Cluj, Radio Antena Sibiului și Radio Sighet unde rulează numeroase jingle-uri,  titluri de emisiuni, logo-uri sau spoturi publicitare. Să nu credeți că e ușor să spui „Ora exactă…” sau „A fost o dată ca niciodată…” dacă nu simți tonalitatea potrivită. Și ca să  intre în „mood”, în starea aceea creativă, recurge la mai multe trucuri: citește povești cu voce tare, cântă, face vocalize,  grimase sau se înveselește în vreun fel. Și deodată inspirația rostirii, vine!

Și-a descoperit plăcerea de a-și modela vocea, de a se exprima la microfon, încă din liceu, atunci când i s-a ivit ocazia să prezinte diverse anunțuri,  în pauza mare, la stația de amiplificare.  A fost astfel atras de microfonul care îi dădea o aură de vedetă în școală. Știa să-și expună cunoștințele acumulate după ani întregi de colecționat muzică pe casete înregistrate la casetofonul, copie după Panasonic, primit cadou de la  mama sa. De muzică a avut parte apoi, la Radio Deva și Radio Color Oraștie, acolo unde timp de peste 10 ani, a fost realizator de emisiuni, moderator, știrist dar și operator de emisie,  tehnician, cum se spune, omul bun la toate. Și-a completat experiența timp de un an și la Radio Reșița.

După ce a pus umărul la radiourile altora, Sorin Szucsik, odată mutat în Timișoara, și-a zis că e timpul să-și construiască un radio propriu, un „Radio în folosul comunității”. Astfel s-a născut absolut nesperat și în niște conjuncturi favorabile, Alt Radio, primul radio independent din Timișoara, fondat împreună cu soția sa Mona Szucsik, jurnalist cu state vechi, cu diplomă și pasiune pentru cuvântul rostit.

 – Alt Radio a fost un radio cu emisie online 24/24h, născut din plăcerea pură de a face radio și a coagulat o echipă de realizatori de emisiuni, toți voluntari, care aveau de multă vreme acest microb. Am avut semnale pozitive din comunitatea locală, din țară și nu numai, cu cifre de audiență remarcabile din America și din Europa. Emisia noastră se baza foarte mult pe live-uri, pe transmisia de concerte, promovam formațiile mici care se lansau ori erau în ascensiune,  transmiteam de la evenimente culturale din comunitate, din mediul social,  făceam campanii pentru ONG-uri, podcasturi, emisiuni și dezbateri în direct, spune Sorin Szucsik, care susține în continure nevoia de „comunity radio” cu statut independent.  

Din păcate, acest radio e amintire deja, fiindcă probleme ce țin de drepturi de autor  au determinat suspendarea emisiei. Alt(ernative) Radio din București a înregistrat marca la OSIM în defavoarea Alt(fel) Radio din Timișoara. Așa că, după această etapă, radioul timișorean, s-a transformat puțin și a devenit Szalt Stream, o platformă ce asigură servicii media de trasmitere live-video a diferitelor manifestări și evenimente organizate de către diverse entități. Echipa e gata să diversifice activitatea și se pregătește cu proiecte concrete pentru evenimentul  „Timișoara-capitală culturală europeană 2023”, inclusiv cu un „next level” pentru Szalt Radio, un hibrid între radio și tv, bazat pe acel principiu de „vezi ce se aude”, asculți și vezi ce vrei, când vrei.  

„Misiunea noastră e clară, și a început de acum șase ani, aceea de a crea content de calitate pentru a oferi nu doar celor din Timișoara ci și lumii întregi conectată pe internet, dovada că aici în vestul țării, se petrec lucruri grozave. Alt Radio a fost iar acum Szalt Stream este o rampă de lansare pentru studenți la jurnalism de la  Universitatea de Vest din Timișoara, care, în timpul practicii se pot implica în activități de producție a diferitelor conținuturi. Peste 60 de studenți au făcut practica la noi, iar trei dintre ei sunt acum angajații noștri, ceea ce este extraordinar.”

Pasiunile lui Sorin Szucsik se manifestă sub „umbrela” Szucsik Media și înseamnă de fapt pasiuni descoperite în ultimii ani, concentrate în foarte multă muncă din domeniul creației audio, video, transmitere în direct a unor enimente de la mai mică anvergură până la festivaluri, concerte, competiții sportive unde e nevoie de un număr mare de camere de luat vederi: Timotion, Maratonul de folk, Timișoara City Maraton, Civicultura, Make it! Race it! Recycle it!, Festivalul de Folk de la Gărâna, PLAI.   Cea mai recentă acțiune interesantă a fost primul concert din 2021, live, transmis online de pe acoperișul Casei Timeretului din Timișoara. Notabile sunt campaniile publicitare pentru firme mari precum Bosch, Regina Maria, dm România, Aptiv, Hella, Marsh și colaborări cu ong-uri și instutuții importante în comunitatea locală: Fundația Comunitară Timișoara, FITT, OSUT, Sfera Timișoarei, Teatrul Merlin, Teatrul Thespis, Centrul Cultural German, Institutul Francez, mai multe licee din oraș. Pandemia a fost o piatră de hotar pentru că toate s-au oprit brusc și a trebuit din nou să inventeze, să propună alte instrumente, alte servicii, soluții care să ofere clienților variante virtuale ale evenimentelor și transmisii de calitate, interactive. Activitatea cuprinde acum transmisia online a conferințelor de presă ale primarului și ședințele de Consiliu Local, interconectarea Zoom, Facebook și alte modalități de comunicare. Spune că are mereu nevoie de provocări (fiindcă se plictisește repede), iubește noul din care poate  învăța ceva,  reacționează bine la stres și face față cu succes unor situații limită ce presupun timp redus și grad de dificultate sporit. Da, însă nici nu putea să anticipeze provocarea din toamna anului 2020, un fel de cireașă de pe tort!

Cea mai nouă și surprinzătoare postură în care îl găsim pe Sorin  Szucsik este aceea de colaborator în cadrul echipei de creație a Teatrului Maghiar de Stat „Csiki Gergely” din Timișoara a piesei „Omul care nu putea vorbi decât ceea ce citea”… O piesă în limba maghiară!

–   În toamna trecută, regizorul Adrian Sitaru, sosit de la București, căuta pe cineva, avea nevoie de un cameraman. O cunoștință comună m-a recomandat și astfel ne-am întîlnit. De la o cameră video, am ajuns să constatăm că, pentru a exprima ceea ce dorește regizorul, de fapt aveam nevoie de trei camere, un mixer video, transmiter whireless, două laptopuri și „o tonă” de alte chestii de conectică, rețelistică, mufe, cabluri. Sunt în continuare fascinat de viziunea acestui regizor care a gândit să aducă pe scenă noi opțiuni estetice, o conversie a limbajelor cinematografice în teatru, un spectacol interesant de  teatru contemporan care folosește tehnologia realității virtuale, o inedită experiență de teatru-cinema live. Premiera spectacolului online a avut loc în ianuarie dar de atunci au mai fost reprezentații și odată cu relaxarea condițiilor sanitare, la sfarșitul lunii mai au avut loc si două spectacole live. Cu cât repetăm și am contact direct cu actorii și echipa de creație, mă deprind tot mai mult și descopăr detalii importante pe care, altfel, nu le-aș fi băgat în seamă. E foarte interesant să lucrezi cu oameni de teatru și pentru mine e o maximă provocare pentru că nu știu limba maghiară. Dar, cu toate astea, am ajuns să recunosc replici, să rețin mimica feței actorilor înainte de a acționa, pentru că și eu fac parte din cadru, să recunosc elemente din piesa de teatru pentru a mă sincroniza. Mă mai ajută și Ronță, cățelul nostru, care are și el un mic rol pe scenă și face deliciul momentului! Spectacolul pare un „top of the line” al Teatrului maghiar din Timișoara, se joacă cu casa închisă, următoarea reprezentație are loc în 21 iunie și nu mai sunt bilete. La toamnă, dacă totul merge bine (sanitar) se anunță reprezentații în câteva localități din Ardeal.

Omul din spatele imaginii, voice-overul Sorin Szucsik știe că live-urile, viața încărcată și intensitatea cu care muncește acum nu vor putea merge la nesfîrșit. De aceea își propune să lărgească echipa de profesioniști de la Szalt și totodată să îi responsabilizeze pe cei care sunt astfel încât să poată preda ștafeta la momentul potrivit. Și pentru ca toate acestea să se împlinească, din vara acesta va fi coordonatorul tehnic al Centrului de jurnalism cultural, multimedia și educație media, un proiect al Asociației Culturale Kabaitan. Centrul va fi pepiniera unde vor crește profesional noii membri ai familiei SZalt. Își dorește să investească în oameni, să îi determine să lucreze la nivel de excelență în acest domeniu audio-video și în care este autodidact. Se relaxează căutând permanet ce e nou, ce a mai apărut pe piață în zona de optimizare a activității de înregistrare și transmitere a sunetului și imaginii. Deviza lui este „research and developement”.  Hobby-ul i-a devenit meserie, iar din meserie a dezvoltat o afacere, iar asta îl face să meargă în fiecare zi cu plăcere și drag  la muncă. 

Adriana Baghiu

(ne vorbește în exclusivitate tânăra Izabella-Maria KACSȮ-DOBOLY (foto) în calitatea sa de director executiv al Direcției Județeane pentru Sport și Tineret Hunedoara)

• DJST Hunedoara în parteneriat cu Palatul Copiilor Deva a organizat evenimentul „Prietenie prin Karate” ed. IX. Astfel 60 de sportivi au sărbătorit bucuria de a fi împreună cu prieteni și invitați de la Arad – Palatul Copiilor Arad, Clubul Copiilor Sântana – coordonator cerc Arte Marțiale prof. antr. GM Teo Răduț, CS Fudoshin Martial Arts – antr. Sensei Lăcătuș Ștefan, CS Heian, prof. Andra Daniliuc, Sensei Bota Florin Ionuț și LPS Cetate Deva secția de lupte, prof. antr. Moravan Suraj Livius.
„Prietenie prin Karate” a oferit antrenamente dedicate tinerilor karate-ka și mi-a amintit că în karate și sport, în general, este în primul rând vorba despre sentimente, emoții și bucuria de a fi împreună. Sunt fericită că există un astfel de loc, unde se acordă sportului importanță, spațiu care aduce împreună copii care își împărtășesc pasiunea.
• DJST Hunedoara a sprijinit cea de-a patra ediție a „History Run”.
Startul s-a dat la Castelul Corvinilor, iar festivitatea de premiere a fost în Cetatea Devei.
La eveniment s-au înscris 200 alergători din județ și din țară. Traseul concurenților prin municipiul Hunedoara a fost următorul: Castel – str. C-tin Bursan – str. Cloșca – Piața Iancu de Hunedoara – b-dul Libertății – b-dul Republicii – b-dul Dacia (spre giratoriul din fața hotelului Rusca) – b-dul Dacia spre ieșirea din oraș spre Sântuhalm DJ 687 până la intersecție cu DJ 708 E (spre Almașu Mic).
După un an de pandemie un astfel de eveniment este lumina de la capătul tunelului. Felicitări Asociației AlerT în Deva pentru organizarea impecabilă de care a dat dovadă, am putut simți bucuria și starea de bine în rândul organizatorilor și participanților. Consider că importantă a fost dorința de autodepășire și nu competiția.
• „Tineri după pandemie” a fost un eveniment în care Ministerul Tineretului și Sportului s-a alăturat inițiativei propuse de Grupul Pont, respectiv o întâlnire virtuală care a avut loc în fiecare județ al României.
Pe Zoom s-au relaxat la o poveste de week-end în cadrul proiectului „Tineri după pandemie” peste 1350 de tineri înregistrați, 41 facilitatori fabuloși, 1622 loginuri pe zoom-urile paralele, 63595 de minute petrecute în consultare, nenumărate idei și păreri notate.
Tinerii s-au întâlnit, au făcut cunoștință, s-au împărțit pe grupe de persoane și au discutat despre ce îl interesează acum cel mai tare pe fiecare, despre ce văd ei că se întâmplă cu alți tineri din jurul lor, dar și despre ce va fi cel mai important să avem după pandemie și ce putem face acum, azi, ca să ne asigurăm că o să fie puțin mai bine pe viitor.
• Cu ocazia Săptămânii Europene a Tineretului 2021 (SET), s-au oferit tinerilor de la Colegiul Tehnic „Transilvania” informații despre mobilități pentru tineri în țară și în străinătate. S-a povestit despre oportunitățile oferite de Erasmus + care promovează acțiuni de mobilitate transnațională pentru tineri.
• Corpul european de solidaritate le oferă tinerilor șansa de a face voluntariat, de a se implica în proiecte privind experiența profesională sau proiecte de solidaritate care oferă soluții la provocările cu care se confruntă comunitățile, despre DiscoverEU care este o inițiativă a Uniunii Europene care oferă tinerilor posibilitatea de a descoperi Europa prin experiențe de învățare. Călătorind în principal pe calea ferată (există excepții pentru a permite celor care locuiesc pe insule sau zone îndepărtate), tinerii vor descoperi peisajele uimitoare ale Europei și varietatea sa de municipii și orașe. În fiecare an se organizează două runde. Câștigătorii primesc un permis de călătorie, despre programul Flex în care liceenii cu cetățenie română care studiază limba engleză în liceu și îndeplinesc criteriile pentru a obține viza SUA au posibilitatea să participe la acest program, care le permite să locuiască împreună cu o familie americană și să învețe la un liceu din Statele Unite pe parcursul anului academic, despre Taberele naționale din țară, organizate de către Ministerul Tineretului și Sportului, respectiv de către Direcțiile Județene.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(ne vorbește medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto) – doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

Cei mai mulți dintre noi suntem binecuvântați cu credința în Dumnezeu încă de la naștere și beneficiem de ea mulți ani pe parcursul vieții noastre, dar nu știm să o apreciem la adevărata ei valoare. Deseori o pierdem în goana frenetică după bani și posesiuni materiale, apoi am da pentru ea toți banii pe care i-am adunat, doar să o redobândim, măcar parțial, dar ajungem să constatăm că nu mai este posibil. Chiar și atunci când considerăm că ne relaxăm, alegem adesea căi care o subminează, o șubrezesc, o distrug, în loc să optăm pentru modalități care să o păstreze, să o consolideze sau să încerce să o redobândească. Este vorba despre unul dintre bunurile noastre de mare preț – sănătatea noastră. Aceasta poate fi definită ca stare generală bună a unui organism care rezultă din funcționarea normală, adecvată a tuturor organelor sale. Organizația Mondială a Sănătății o definește ca fiind o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social și nu doar absența bolilor sau infirmităților, o capacitate de a duce o viață productivă social și economic. Sănătatea implică eficiența funcțională și metabolică a organismului atât la nivel celular, cât și global. Toate organismele individuale se află pe traiectoria dintre o sănătate optimă și sănătate zero (adică moarte).
Legat de promovarea, menținerea și redobândirea stării de sănătate, cele mai multe persoane își îndreaptă așteptările, în mod eronat, doar către sistemele naționale de sănătate. În anul 1974, Marc Lalonde (născut în 1929, actualmente în vârstă de 91 de ani), ministru al sănătății în Canada la acel moment, a propus un nou concept de „domeniu de sănătate”, care nu implică doar asistența medicală. Până atunci, viziunea tradițională asupra domeniului sănătății era aceea că știința medicamentului e izvorul din care rezultă toate îmbunătățirile în sănătate, credința populară punând semnul egal între nivelul sănătății și calitatea medicamentului. Raportul Lalonde arată însă că există patru factori determinanți ai sănătății generale și anume: biologia umană, mediul înconjurător, stilul de viață și asistența medicală organizată.
Omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă relațională, el neputând exista și funcționa în deplinătatea potențialului său decât în relație pe verticală cu Creatorul său și pe orizontală cu semenii săi. De modul în care ne raportăm, prin credință, la Dumnezeu și la celelalte ființe umane, depinde în mod indisolubil stilul nostru de viață, dar și grija, atenția pe care o acordăm mediului înconjurător și nu în ultimul rând modul de organizare și desfășurarea concretă a asistenței medicale. Pentru membrii corpului medical, fiecare ființă umană ar trebui să aibă aceeași valoare inestimabilă, pe care omul o are în ochii lui Dumnezeu. Valoarea acordată de Dumnezeu omului este arătată și în Sfânta Evanghelie după Ioan la capitolul 3 versetul 16 – „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Însuși Fiul lui Dumnezeu în Sfânta Evanghelie după Matei spune: „Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” Sfântul Apostol Pavel în întâia sa epistolă către corinteni ne atrage atenția asupra valorii trupului uman: „nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (capitolul 6:19, 20). Când vorbește despre sfârșitul acestei lumi, Sfântul Apostol Petru, în a doua sa epistolă sobornicească arată că „Domnul nu întârzie cu făgăduința sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toți să vină la pocăință.” Potrivit Sfintei Scripturi, omul este unic în întreaga creație însuflețită. El este făcut după chipul lui Dumnezeu și i s-a dat în stăpânire întregul pământ (Facerea 1:26). Când psalmistul a pus întrebarea „Ce este omul ?” (Psalm 8:4) răspunsul a sosit imediat că omul a fost creat doar cu puțin mai prejos față de îngeri și că a fost încununat cu mărire și cu cinste („Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui).
Pentru atei, evoluționiști, pe de altă parte, omul este doar cu puțin deasupra maimuțelor. Omul nu este altceva decât un animal superior, mai complex decât alte animale ca structură a creierului, dar nu deosebit de ele în sens calitativ.
Eu cred că aici putem vorbi de un prim aspect al vindecării prin credință, dar nu prin credința celui suferind, ci prin credința celui care îl îngrijește, îl tratează pe cel bolnav, respectiv prin credința medicului, a asistentei medicale, a infirmierei care se ocupă de pacient. Din toate punctele de vedere, prefer să fiu tratat de un personal medical care atunci când își îndreaptă privirile spre mine să nu vadă în mine doar un maimuțoi ceva mai evoluat, ci încununarea creației lui Dumnezeu. Alta este etica, altele sunt standardele morale, alta este responsabilitatea și dedicarea, alta este calitatea actului medical, altul este rezultatul îngrijirii și al tratamentului când membrii echipei medicale își asumă și practică valorile creștine. În perioada pandemiei actuale am văzut cazuri cu forme severe de boală, cu șanse aproape nule de supraviețuire, care au depășit cu bine momentele critice și s-au vindecat datorită dedicării și responsabilității cu care au fost îngrijiți de o asistentă medicală creștină. Am văzut cazuri mai puțin grave, dar care au fost tratate cu mai puțină implicare și care nu au supraviețuit, deși aveau o schemă de tratament corect prescrisă. O echipă medicală creștină va transpune în practica zilnică îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Epistola sa către coloseni (3:23, 24): „Orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, bine știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; căci Domnului Hristos slujiți.”
Ateismul, necredința în Dumnezeu, evoluționismul dezumanizează, alterează caracterul ființei umane și o fac insensibilă la nevoile și suferințele celor din jur, motivează un mod de gândire care conduce la rasism, la teorii despre rase „superioare” și rase „primitive”, la xenofobie, la lipsa de valoare a vieții și a ființei umane. Dimpotrivă, credința în Dumnezeu produce empatie, responsabilitate, implicare, dă valoare omului și vieții, produce atitudini care promovează și favorizează starea de sănătate, conduce la vindecarea sau ameliorarea suferințelor. Un medic creștin este tolerant vizavi de pacienții săi, nu își judecă pacienții, îi acceptă așa cum sunt, nu îi ierarhizează valoric, îi vede pe toți la valoarea pe care Dumnezeu o conferă ființei umane, astfel că este nepărtinitor, corect, cinstit în relația cu pacienții săi, pacienți care dezvoltă cu timpul o relație bazată pe încredere într-un astfel de medic. Putem spune că în bolnav suferă Hristos, iar în medicul creștin lucrează Hristos întru recâștigarea sănătății celui suferind.
De asemenea, un medic creștin va avea în vedere ceea ce sublinia jurnalistul francez Daniel Vernet, că în fața bolii sunt prezente întotdeauna trei persoane: bolnavul, medicul și Dumnezeu. Bolnavul și medicul nu vor putea înțelege niciodată pe deplin ceea ce Creatorul cunoaște dintotdeauna despre fiecare. De aceea, medicul creștin este cel care își va recunoaște limitele și se va ruga lui Dumnezeu pentru îndrumare, călăuzire pentru luarea deciziilor corecte în vederea vindecării pacientului.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Contextul actual pandemic – după cum susținea prof. Carmen Elena LUPESCU (foto) – nu a afectat performanța la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” din Hunedoara.
În ciuda dificultăților aduse de școala online din ultima perioadă, elevii acestei școli au continuat și continuă să se implice în toate activitățile educaționale propuse de colectivul dedicat al cadrelor didactice din această instituție.
O catedră activă a Liceului Teoretic „Traian Lalescu” este cea de Limba și literatura română, care a susținut implicarea elevilor școlii în cât mai multe activități.
În lipsa organizării clasice a olimpiadelor, cu participarea fizică a elevilor, competițiile școlare au fost mutate în spațiul online. Astfel, au fost organizate, pe parcursul întregului an școlar, selecții privind trimiterea de materiale, lucrări, creații personale sau realizate în echipe în vederea participării la diverse concursuri județene, regionale sau naționale precum: Concursul Online de Lingvistică 2021, București (Vasile Eduard, medalie de bronz; Pașca Ioana); Concursul național de creație literară „Un condei triumphător”, București (Doancă Răzvan, Zanef Alexandra, Bogoș Timeea, Susan Radu, Nanci Mădălina); Concursul național de creație literară „Ion Creangă ”, Iași (Susan Radu, Bogoș Timeea, Tîrnăvean Clara); Proiectul educativ național „Caleidoscop Goga”, Sibiu (Zanef Alexandra).
Numeroasele participări și premii obținute au validat calitatea actului educațional oferit la Liceul Teoretic „Traian Lalescu”, abilitățile profesionale ale cadrelor didactice și dorința de promovare a școlii cu rezultate, care îi fac cinste.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Ne apropiem cu pași repezi de ziua de 3 iulie 2021, zi în care, Reșița industrială își sărbătorește cei 250 de ani de pricepere și dăruire, de împliniri și cutezanțe, de visuri și speranțe, câteodată, de-a lungul existenței, și neîmplinite… Începând de anul trecut s-au derulat și se derulează în continuare mai multe proiecte prin intermediul cărora se dorește a fi marcați cei 250 de ani, responsabilizându-ne pe noi toți și pe mai departe. Deja consacratul parteneriat între Centrul Universitar din Reșița al UBB, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița, Muzeul Cineastului Amator din Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a demonstrat până în prezent, că împreună se pot realiza lucruri frumoase…
Uniți în sărbătoarea ce va veni în curând, ne-am propus luna trecută, începând cu 3 mai, un nou proiect, de data aceasta expozițional: în fiecare zi de 3 a lunilor mai – octombrie, să se organizeze câte o expoziție care să ilustreze trecutul sau prezentul acestui loc minunat prin oamenii și faptele lor, prin energia lor creatoare, dar nu în ultimul rând și prin ceea ce ne-a oferit Bunul Dumnezeu: natura, mediul înconjurător.
Prima expoziție a fost deschisă în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în lunea Paștilor din acest an, în data de 3 mai 2021. Reșițenii dornici de istoria acestor locuri au putut vizita o expoziție dedicată unor momente importante din viața Cetății de Foc, din anul în care se sărbătoreau 200 de ani de industrie la Reșița, în 1971. Curatorul primei expoziții a fost coordonatorul Muzeului Cineastului Amator, Andrei Florin Bălbărău.
Acum vom ajunge și la cea de a II-a expoziție, care se va putea vizita în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița timp de două ore, între 16.00 și 18.00, în data de 3 iunie 2021. Curatorul acesteia va fi Bogdan Andrei Mihele, un mare iubitor al istoriei plaiurilor industriale reșițene.
Iată ce ne spune el despre expoziția pe care ne-o va pregăti spre vizionare: „La împlinirea unui sfert de mileniu de tradiție industrială, doresc să aduc în fața reșițenilor o expoziție care să ne transpună, măcar pentru câteva clipe, în anii de glorie ai uzinelor reșițene. Cu acest prilej, voi expune cărți poștale din perioada anilor 1897 – 1946, fotografii vechi, 2 monografii ale orașului scrise de prof. Gheorghe Molin (1927) și ing. Ion Păsărică (1936), diverse cărți cu subiect industrial, medalii, plachete care provin de la locomotive cu aburi, fabricate la Reșița.”
Ce înseamnă pentru Bogdan Andrei Mihele Reșița? „Fiecare dintre noi, reșițeni născuți și crescuți în acest binecuvântat oraș, fie veniți din alte zone ale țării, avem măcar un motiv pentru care iubim Reșița. Dragostea mea pentru acest oraș vine încă din copilărie, când am descoperit diversitatea multiculturală și multietnică, dar și istoria de neegalat a uzinelor, care au pus pe harta mondială orașul în care arde un foc nestins de 250 ani. M-am regăsit în profundele cuvinte ale Excelenței Sale Emil Hurezeanu, care a vorbit atât de frumos despre Reșița spunând că este focul nestins al încrucișării culturilor, religiilor, al destinelor individuale și comunitare, în constelații mereu reînnoite. Oriunde m-au călăuzit pașii, fie în țară sau străinătate, dorul față de orașul copilăriei mele nu a putut fi egalat. Aerul boem, oamenii și peisajele de neînlocuit, m-au făcut ca să aștept cu nerăbdare reîntoarcerea acasă. Chiar dacă Reșița nu mai este oglinda în care se reflectă forța industrială și implicit prosperitatea țării, eu nădăjduiesc că în viitorul nu foarte îndepărtat vom putea repune orașul pe locul cel binemeritat, câștigat cu multă sudoare de cei care au făurit Cetatea de foc a Banatului Montan.”
Așadar, rupeți-vă un pic din timpul personal în după-masa zilei de 3 iunie și vizitați o expoziție interesantă din acest nou proiect. Vă așteptăm în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, timp de două ore: 16.00 – 18.00, bineînțeles respectându-se toate măsurile sanitare din perioada aceasta de pandemie, așa cum sunt ele stipulate în deciziile factorilor responsabili în acest sens.

Erwin Josef Țigla

Astăzi, de Ziua Republicii Italiene, președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan va primi o delegație de patru jurnaliști de la Roma la sediul Uniunii, sosiți la București cu prilejul organizării expoziției „Lockdown Italia văzut de presa străină”. Evenimentul se desfășoară în perioada 2 iunie – 1 august 2021, exponatele fiind amplasate pe gardul Muzeului Național de Artă al României – aripa Kretzulescu, la inițiativa Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură.
Expoziția de fotografie este curatoriată de Chris Warde-Jones – jurnalist și membru al Asociației Presei Străine în Italia și coordonată de Elena Postelnicu – corespondent Radio România Actualități în Italia și secretar general al Asociației Presei Străine, care este și membru UZPR.
Împreună cu cei doi jurnaliști – Chris Warde Jones și Elena Postelnicu, sediul Uniunii va fi vizitat și de președintele Asociației Presei Străine din Italia, Maarten van Alderen, jurnalist olandez stabilit de 30 de ani la Roma, precum și de comisarul de poliție Giuseppe Balsama, jurnalist italian, colaborator al ziarului românilor din Diaspora, Gazeta Românească.
Discuțiile se vor axa pe situația actuală din cele două țări cu privire la pandemia de coronavirus si restricțiile impuse până acum, dar și despre numeroasele legături culturale care există între cele două țări și despre eventuale colaborări între cele două asociații.
Imediat după discuțiile avute cu președintele Doru Dinu Glăvan, jurnaliștii vor fi însoțiți la Muzeul Național de Artă.

Departamentul comunicare

Cea de-a XIV-a ediție a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” s-a finalizat în luna martie a acestui an. S-a încheiat și jurizarea, iar marți, cu prilejul sărbătorii de 1 Iunie – Ziua copilului -, la Casa Orășenească de Cultură Bocșa a avut loc festivitatea de premiere a celor 89 de participanți înscriși în această ediție.
Ca de obicei, premierea s-a desfășurat pe cele două secțiuni: literară și artistică și pe cicluri de învățământ: preșcolar, primar, gimnazial, liceal, precum și o secțiune dedicată studenților.
Se știe că proiectul Concurs Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” se află la cea de-a XIV-a ediție, că este inițiat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și se desfășoară în colaborare cu instituțiile școlare din oraș și din județ, cu Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și ANBPR Filiala Caraș-Severin, cu Episcopia Caransebeșului și Direcția pentru Cultură Caraș-Severin.
Așadar și premiile au fost susținute de către autoritățile locale – Primăria și Consiliul Local Bocșa, prin Biblioteca publică (manag. Gabriela Șerban și vicepreședinte ANBPR Caraș-Severin), de către Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și ANBPR Filiala Caraș-Severin (manager Clara Maria Constantin) și de către Episcopia Caransebeșului (prin pr. insp. Mihai Ciucur, membru al juriului, precum și preoții de pe raza orașului Bocșa, de asemenea, membrii ai juriului).
Și această a XIV-a ediție a beneficiat de un juriu profesionist, voluntar și inimos, condus de prof. Stela Boulescu, domnia sa îndeplinind nu doar rolul de președinte al juriului, ci și acela de prefațator al cărții: prof. dr. Liana Ferciug, prof. Manuel Lațcu, prof. Adrian Sperneac, pr. Valentin Costea, pr. insp. Mihai Ciucur, pr. dr. Silviu Ferciug, pr. dr. Daniel Crecan, ieromonah Ioanichie de la Vasiova, artist plastic Nik Potocean, director Ionel Pau (TransProtector) și manager Clara Maria Constantin (Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” și președinte ANBPR Filiala Caraș-Severin).
Se cuvine să precizez că cele mai reușite lucrări ale acestei ediții vor fi publicate în revista „Bocșa culturală”, precum și în volumul XIV al cărții „Gânduri către Dumnezeu”, volum lansat în data de 6 decembrie 2021, de sărbătoarea Sf. Nicolae, sfântul copiilor, cu prilejul hramului Bisericii din Bocșa Română păstorită de pr.dr. Silviu Ferciug, ca un dar oferit copiilor în prag de sărbători de iarnă.
Festivitatea de premiere a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” ed. a XIV-a a beneficiat de binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, s-a bucurat de prezența unui număr însemnat de participanți – copii, tineri, dascăli și preoți din Bocșa și din alte localități cărășene, precum și de prezența autorităților locale: a domnului primar interimar Sorin Perian și a domnului viceprimar dr. Mirel Pascu, acesta și în calitate de factor de decizie la înființarea concursului cu 14 ani în urmă.
Așadar, de 1 Iunie 2021, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” – cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al Orașului Bocșa și cu sprijinul tuturor partenerilor – a premiat cele mai frumoase „Gânduri către Dumnezeu” oferite de copii și tineri talentați și curajoși.
Îi felicităm pe toți și adresăm alese mulțumiri tuturor celor implicați în acest proiect de suflet care durează și continuă la Bocșa de 14 ani! Copii, tineri, părinți, dascăli, preoți, autorități locale, oameni de bine, cu toții merită mulțumirile și prețuirea noastră!
Sărbătoarea organizată în acest an la Bocșa cu prilejul Zilei de 1 Iunie a fost dedicată talentelor și s-a încheiat cu un extraordinar program artistic oferit de ansamblul de dansuri folclorice „Bocșana” coordonat de coregrafii Ilie Ciurcea și Octavian Peptenar.
La mulți ani tuturor copiilor, dar și tuturor celor cu suflet de copil!

Luni, 31 mai 2021, în preajma sărbătoririi Zilei Internaționale a Copiilor, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (FDG C-S) și cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița invită pe cei interesați să vină începând cu ora 16.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița pentru a vizita două expoziții dedicate zilei de 1 iunie.
Prima expoziție este cea a Nataliei Georgia Pojar, elevă în clasa a IV-a, Secția germană / Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, membră atât a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”, cât și a Formației de dansuri populare germane „Enzian / Gențiana”, ambele ale FDG C-S. Natalia este la a II-a expoziție personală, după cea organizată de asemenea în pandemie, la început de iunie, anul trecut. Între timp, anul acesta, de Sărbătoarea Bunei Vestiri, Natalia Georgia Pojar a luat premiul al III-lea în cadrul Salonului de Pictură „Arte Mici” – 2021, organizat la Motru, în județul Gorj. Despre mica artistă va vorbi criticul de artă Ada Cruceanu-Chisăliță.
Cea de-a doua expoziție reprezintă finalizarea proiectului „Cinste ție, copilărie!“ – 2021 (ediția a XIV-a). De 14 ani există o manifestare de suflet organizată la Reșița, prin care se intenționează ca prin intermediul copiilor, prin aptitudinilor lor artistice demonstrate de fiecare dată, să-i simțim mai aproape. Și anul acesta s-a dorit continuarea acestei tradiții prin organizarea unei manifestări dedicate zilei de 1 iunie, de data aceasta însă mai extinsă, una care să treacă de hotarele țării, implicând pentru aceasta o parte din teritoriul Banatului istoric: România (jud. Caraș-Severin) și Serbia (Banatul de Nord, Banatul Central și Banatul de Sud). Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Comisia de Femei în cadrul Ligii Județene a Pensionarilor Caraș-Severin, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (România) precum și Casa de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova (Serbia) împreună cu Școala Elementară „3 Octombrie” din Lokve / Sân-Mihai, Serbia și Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița au dorit să demonstreze că împreună se pot realiza lucruri frumoase. Astfel, s-a inițiat un concurs de desene în creion sau acuarelă sub genericul „Banatul meu drag”, la care au participat copii din Banatul istoric. Au participat copii între 7 și 10 ani, iar un juriu format din Mihaela Mohan, profesor de desen, Școala Elementară „3 Octombrie” San-Mihai / Serbia, dr. Ada Cruceanu-Chisăliță, critic de artă, și Livia Frunză, artist plastic, ambele din Reșița, a desemnat câștigătorii, care vor fi anunțați în cadrul vernisajele celor două expoziții. La reușita proiectului transfrontalier au contribuit prof. Maria Radu-Nowak din Reșița precum și Mădălina Mihailov & Mărioara Gean Muntean, ambele din San-Mihai / Serbia.

Erwin Josef Ţigla

O influență benefică pentru cultura populară din comuna Topleț a fost revenirea domnului Dănilă Mejdină la Întreprinderea Mecanică Topleț. Această angajare a fost posibilă datorită faptului că din Ordinul Ministerului Educației și Învățământului au fost desființate toate Școlile de Meserie la nivel național. În cazul de față Școala de Meserii din Orșova a funcționat pe lângă Liceul Mixt ”Ștefan Plavăț”-Orșova, unde domnul Dănilă Mejdină a funcționat ca profesor. Școlarizarea elevilor cu înaltă calificare pentru industria construcțiilor de mașini în meseriile de lăcătuși mecanici și electricieni.
Astfel că în anul 1964-1989, domnul Mejdină a fost angajat la Uzina Mecanică Topleț în funcția de tehnician tehnolog în compartimentul Sculer -șef, care coordona întreaga activitate și atelierul sculărie, în cadrul căruia se executau toate S.D.V.-urile necesare produselor asimilate în procesul de fabricație.
După o anumită perioadă de timp, la propunerea conducerii întreprinderii, Domnul Mejdină a fost numit în alte funcții la nivelul întreprinderii pe care cu profesionalism le-a dus la bun sfârșit, în mod onorabil.
Odată cu trecerea timpului sigur că pe plan extraprofesional a îndeplinit și alte sarcini.
Astfel că, în momentul alegerilor anuale au fost programate alegerile de sindicat și odată cu acestea a fost și el captat în comitetul sindicatului, prim vicepreședinte al comitetului sindicatului pe uzină. În urma acestora i s-a stabilit și anumite responsabilități, printre care și resortul activităților cultural-artistice la nivelul sindicatului întreprinderii.
Preluând acest resort a trecut imediat la întocmirea unor programe cu privire la repetițiile ce urmau săptămânal în anumite zile ce aveau loc în sala clubului întreprinderii, cât și în sălile celor două cămine culturale din Topleț și Bârza, cu care colabora.
În urma fuziunii acestor activități la nivel de comună s-a mărit numărul de artiști amatori, trecându-se la fondarea ansamblului folcloric ”Iorgovanul” al cărui fondator a fost.

Ansamblul de cântece și dansuri populare Iorgovanul al Clubului Sindicatului Topleț

Ansamblul avea un repertoriu variat compus din:
-orchestră de muzică populară
-soliști vocali și instrumentiști
-formație mixtă de dansuri populare ce cuprindea în repertoriul său cântece și jocuri din zona Banatului de munte cât și altor zone etno-folclorice din țară.
Calitatea și frumusețea suitelor, a costumelor, ca de altfel întreg ansamblul, s-au bucurat încă de la început de un binemeritat succes, fapt pentru care a fost invitat și solicitat la toate manifestările culturale din județ. Acest minunat Ansamblu, a început să prezinte spectacole de înaltă ținută artistică având ca titlu: ”Sus, sus, sus, la furca Cernei” reprezentând frumoasa zonă a Văii Cernei și având un repertoriu foarte bogat ce cuprindea atât cântece alese din Banat, dar și suite de dansuri populare, dansul din Oaș, dansul țigănesc ”Bata-Kanda”. Toate au fost prezentate de-a lungul anilor în comuna Topleț.

„Ansamblul Iorgovan” se bucura de un meritat succes în fața auditoriului, fiind foarte apreciat de către aceștia. Spectacolele noastre erau prezentate în mod periodic atât în localitate cât și în comunele limitrofe, unde aveam angajați în cadrul Întreprinderii Mecanice Topleț.
Menționez că în multe din spectacolele prezentate de ansamblul nostru am avut periodic și colaboratori de seamă din afara colectivului nostru, ca de ex: La casa de cultură din Orșova am avut-o colaboratoare în spectacol pe interpreta (solista) Ana Munteanu, iar în multe localități l-am avut ca invitat pe trompetistul Constantin Gherghină, Linguraru Simion, la saxofon, originar din Comuna Pârvova, Petrică Miulescu Irimică, solist vocal cât și distinsul colaborator solist vocal al ansamblului Reșițeana, interpret de doine din zona de munte, Ștefan Isac.
Apreciată fiind calitatea și frumusețea spectacolelor ansamblului Iorgovanul, am fost invitați de fiecare dată la mai multe manifestări cultural artistice de către comitetul cultural de creație și cultură Caraș-Severin Reșița, la sărbătorile câmpenești organizate de ex: sărbătoarea liliacului din localitatea Rudăria unde ne-am bucurat de succes, de asemenea sărbătoarea câmpenească din județul Mehedinți, în comuna Cireșu și peștera Topolnița, la înapoiere am prezentat mai multe spectacole în comuna Cireșu, Bahna și Ilovița.
O susținută activitate culturală a fost și nivelul clubului întreprinderii din Topleț(comitetul sindicatului), condusă de Mejdină Dănilă cu sprijinul și îndrumarea organului consiliului județean de cultură și creație prin persoana D-nei Hegheduș, periodic au fost organizate conform programului de activitate al clubului ca: dezbateri, conferințe, se desfășurau teme, mese rotunde, simpozioane cât și festivități de sărbătorire a unor membri de sindicat din cadrul întreprinderii noastre, aniversări, onomastice, etc.
Mai menționez că la cele două cămine culturale din Topleț și Bârza săptămânal se proiectau, se difuzau filme, cât și munca cu cartea prin intermediul celor două biblioteci existente. O contribuție în acest sens le-au avut și cele două învățătoare Mejdină Maria și Perjescu Eugenia- Bârza.
Iar la căminul cultural Topleț din cadrele didactice învățători și profesori desemnați iar la bibliotecă, D-na Bălteanu, soția ing Bălteanu Ion din comuna Mehadia.
Pentru activitatea depusă de membrii ansamblului ”Iorgovan” mulți au fost foarte apreciați, fapt pentru care cu ocazia mai multor sărbători aniversare au fost răsplătiți cu diplome de excelență pentru activitatea lor depusă, declară Dănilă Mejdină.

Pe lângă activitățile menționate mai sus trebuie spus faptul că periodic în sezonul cald comitetul sindicatului prin resortul cultural educativ au fost organizate pentru oamenii muncii din Întreprindere Mecanică Topleț cât și din localitate excursii ca: plimbări cu vaporul pe fluviul Dunării, cu plecare din portul Orșova până în comuna Svinița, cap de linie, unde am susținut și spectacole în sala căminului cultural din acea localitate. În acest sens s-au vizitat Clisura Dunării ( cazanele mici, cazanele mari, Pestera Ponicova și altele.
Transportul pentru deplasările noastre au fost asigurate de către Intrep. Mec.Topleț.
Menționez că la baza tuturor activităților noastre a fost : disciplina, punctualitatea, pasiunea și efortul din partea tuturor. (Mejdină Daniel)

Cei mai reprezentativi membrii ai Ansamblului de cântece și dansuri populare ”Iorgovanul” au fost:
-Mejdină Dănilă – Directorul Clubului Sindicatului 1980-1988
-Tudorescu Dumitru – Președintele Sindicatului 1988-1990
-Ioan Rațiu – Președintele Sindicatului Club 1988-1990
-Șefi de orchestră:
-Tudorică Papavă, un virtuos al clarinetului și saxofonului care din anul 1990 a început să fie colaborator la acest Ansamblu. Simțul artistic deosebit și pasiunea l-au plasat pe Tudorică Papavă printre fruntașii instrumentiști ai muzicii populare.
De câte ori nu am plâns sau am râs de fericire atunci când sufletul nostru a fost mângâiat de un cântec, o doină bănățeană, o doină care a dăinuit peste ani și ani, ajungând la sufletele strămoșilor noștri și care acum răsună cu aceeași forță în prezentul vieții noastre, care va răsuna peste ani și ani.
Sigur, prin aceste cântece de dor, de jale, de dorințe nestăpânite, de iubire puternică, de sentimente nărăvașe, poporul român își duce crucea mai departe, oricât de obosit ar fi țăranul român, atunci când vine de la prășit, de la săpat, sau de la orice muncă a câmpului și ascultă o melodie, o doină, doina neamului românesc, plânge sufletul în el, chiar și pentru domnul de la oraș care tot de la sat a plecat, chiar și pentru acesta, doina îi aduce aminte de trecut, îi împrospătează memoria ajutându-l să-și iubească mai tare neamul. Românii nu au râvnit niciodată la tradiția altor popoare, românii s-au bucurat din plin de tradiția lor unică, de obiceiurile pure, de tot ceea ce aparține țării, a pământului românesc.
Un popor cu tradiții este un popor puternic, un popor care nu dispare niciodată , un popor care poată să strălucească peste sute, mii de ani. Tradiția a intrat în carnea, în sângele românului, strigându-i mereu că este român!
Ion Vasilescu, un mare talent, un virtuos al taragotului, a fost angajat la Clubul Sindicatului Topleț, pe perioada 1986-1990, din 1990 a rămas colaborator la Ansamblul de cântece și dansuri populare ”Iorgovanul”. A colaborat cu mai multe Ansambluri, a participat la diferite turnee internaționale. Ion Vasilescu este unul dintre fruntașii instrumentiști ai muzicii populare din Banat.
Maria Ionela Rațiu este fiica celor doi dansatori Călina și Ioan Rațiu. Ionela a primit de la părinții ei talent, ea petrecându-și copilăria înconjurată de mari artiști astfel că muzica și dansul i-au umplut anii copilăriei participând la rândul ei la diferite spectacole, festivaluri, reuniuni fiind prezentată ca pirandă mică în dansul țigănesc Bata-Kanda și mai târziu fiind prezentatoare pentru acest Ansamblu. A participat la festivaluri de muzică ușoară ca solistă. Talentată, frumoasă, cu un deosebit simț artistic, Ionela Maria Rațiu a obținut atât diplome cât și premii.
Alina Pătășanu, la fel, a participat împreună cu Ionela Rațiu la diferite spectacole fiind pirandă mică în dansul țigănesc Bata-Kanda având un succes extraordinar.
În comuna Topleț s-au organizat multe festivaluri, la baza acestora fiind Ioan Rațiu. A organizat Festivalul Județean de muzică ușoară ”Speranțe pentru mileniul III”, trei ediții, Festivalul ”Concursul de muzică populară”, la care au participat concurenți din Topleț, precum și din alte localități învecinate, a organizat concursuri de frumusețe. În aceste concursuri au fost alese cele mai frumoase fete, miss Topleț, Mărțișor, Hercules, etc…a organizat spectacole de toate genurile având muzică ușoară, populară și divertisment, toate acestea realizându-se cu ajutorul toplicenilor cu un talent foarte mare.
Aceste acțiuni culturale au fost mai mult decât reușite, ele au încântat publicul și au lăsat o amintire frumoasă în sufletele lor.
În anul 2000 , Ioan Rațiu a organizat o întâlnire de suflet cu toți membrii Ansamblului de dansuri și cântece populare ”Floarea Cernei”, într-un spectacol de excepție care s-a numit ”Lacrimi de bucurie”, aniversând 20 de ani de existență a Ansamblului. Succesul acestui spectacol l-a determinat pe Ioan Rațiu să organizeze și la 25 de ani de existență, în 2005, la 30 de ani în 2010, acesta fiind un spectacol care și-a atins ținta, mai bine spus exact la sufletul oamenilor din Topleț dar și la sufletul membrilor Ansamblului.
Cu sprijinul autorităților din comună, Ioan Rațiu a schimbat denumirea Căminului Cultural din Topleț, denumindu-l Casa Culturală ”Gheorghe Băltean”, după numele poetului Gheorghe Bălteanu.

Maria ROGOBETE

(ne vorbește medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto) – doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

Cu siguranță au fost, sunt și vor exista persoane suferinde de boli grave și incurabile, persoane cărora, prin logica gândirii medicale, le anticipăm un sfârșit apropiat, cărora nu le mai dăm nici o șansă de supraviețuire, despre care, odată cu trecerea timpului, suntem convinși că au încetat din viață, dar la un moment dat le revedem și nu ne vine să credem că mai trăiesc după atâta vreme și nu numai că trăiesc, dar nici măcar nu mai suferă de boala care ar fi trebuit să le provoace sfârșitul. Da, acolo unde mâna și inteligența omului nu mai pot face nimic, mâna și înțelepciunea lui Dumnezeu pot face totul. Persoane suferind de forme severe ale unei boli supraviețuiesc și se recuperează, în timp ce persoane suferind de forme mai ușoare ale aceleiași boli trec în neființă, sfidând logica omenească. Sau aceeași boală, aceeași gravitate a afectării organismului, același tratament medical, dar rezultate radical diferite. Adesea aflăm că aceia care au fost salvați și-au pus încrederea în Dumnezeu, s-au rugat și au crezut cu tărie că Dumnezeu îi poate păstra în viață și îi poate vindeca. Negreșit, credința a avut o contribuție importantă la evoluția favorabilă a acelor pacienți. E firesc ca un om aflat în suferință să caute sprijin, ajutor la Dumnezeu, la Biserică, la slujitorii lui Dumnezeu.
Din nefericire, există în prezent grupări care se pretind creștine, care promovează persoane de o calitate morală dubioasă, lideri religioși care se autoproclamă mari înfăptuitori de miracole, inclusiv de vindecări, personaje care profită de credulitatea, naivitatea sau, în cele din urmă, de dorința intensă a celor aflați în suferință de a fi vindecați de afecțiuni grave, incurabile cu resursele actuale ale științei medicale. Teleevangheliști de carnaval, predicatori de circ, aceștia își construiesc averi fabuloase înșelând oameni măcinați de boală, regizând așa-zise vindecări, interpretate de actori de o calitate jalnică, vânzând speranțe deșarte, împiedicând bieții suferinzi să beneficieze de un tratament medical care i-ar putea ajuta cu adevărat.
În cele ce urmează, aș dori să ne formăm o perspectivă creștină asupra a ceea ce înseamnă sănătate, boală și vindecare.
Trebuie să înțelegem că suferința, boala și moartea, ca realități care ne marchează existența, nu își au originea în Dumnezeu. Omul, creat de Dumnezeu, a fost plasat într-un mediu perfect și a fost înzestrat cu toate calitățile necesare pentru a-l administra. Păcatul a intrat în lume când omul a pus pentru prima dată la îndoială și apoi a respins Cuvântul lui Dumnezeu, în grădina Eden. Și moartea a venit în lume când păcatul a intrat în aceasta. Dumnezeu a fost nevoit să îi spună lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine (Facerea 3:17). Pasajul clasic al Noului Testament cu privire la acest subiect este Romani 8:20-22: „Căci făptura a fost supusă deșertăciunii nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu nădejde, pentru că și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum.” Această robie a stricăciunii universală este tocmai principiul pe care savanții l-au adoptat în cele din urmă ca fiind a doua lege a termodinamicii. Această lege arată că Universul devine în mod constant tot mai haotic, că totul se deteriorează, se defectează, se strică, se uzează de la sine, că entropia, adică gradul de dezordine, este în continuă creștere. Prin acest mecanism, în organismele vii apar bolile și, în final, moartea. Păcatul strămoșesc poate fi considerat originea primară a bolii. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea foarte frumos: „Și moartea trăiește de atunci, făcându-ne pe noi mâncare ei însăși, iar noi nu mai trăim niciodată, fiind pururea devorați de ea prin stricăciune.”
Înțeleptul Solomon spune: „Căci Dumnezeu n-a făcut moartea și nu se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viață și făpturile lumii sunt izbăvitoare (Cartea Înțelepciunii lui Solomon 1:13, 14). Sfântul Vasile cel Mare afirmă că „Dumnezeu, care a făcut trupul, n-a făcut și boala, tot astfel cum El, deși a făcut sufletul, n-a făcut nicidecum și păcatul.” În acest sens pledează și miracolele providenței, de vindecare a trupurilor umane descrise atât în Vechiul Testament (11 vindecări) cât și în Noul Testament (14 vindecări). Desigur au fost mult mai multe vindecări prin credință, dar despre ele se vorbește doar la modul general, cum ar fi în Matei 8:16, 17 după vindecarea de către Domnul Iisus Hristos a soacrei Sfântului Apostol Petru: „Și făcându-se seară au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat.” Credința celui aflat în suferință și/sau credința apropiaților acestuia este cea care a motivat decizia Domnului Iisus de a-l vindeca:
Matei 9:2 – „Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește fiule, iertate sunt păcatele tale!”
Matei 9:20-22 – „Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela.”
Marcu 10:46-52 – după ce Domnul Iisus îi redă vederea orbului Bartimeu îi spune: „Mergi, credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și urma lui Iisus pe cale.”
Faptele Apostolilor 3:1-16 – după ce Sfinții Apostoli Petru și Ioan îl vindecă pe ologul din naștere care cerșea la poarta Templului numită „Frumoasă”, aceștia se adresează mulțimii spunând printre altele: „Și prin credința în Numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți, l-a întărit Numele lui Iisus și credința cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.”
Desigur, credem că Atotputernicul și Omniscientul Dumnezeu poate vindeca pe oricine, oricând, de orice boală, dar trebuie să facem, o precizare: dacă și numai dacă este voința lui Dumnezeu ca respectivul suferind să fie vindecat. Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa sobornicească capitolul 5:13-16 precizează: „Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica și de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” Sfântul Apostol Ioan ne aduce însă o lămurire esențială (1 Ioan 5:14): „Și aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voința Lui, El ne ascultă. Cu certitudine, Sfântul Apostol Pavel avea o credință puternică și profundă care depășește cu mult credința oricăruia dintre noi actualmente. Totuși, deși s-a rugat de mai multe ori, nu a fost voința lui Dumnezeu ca el să fie vindecat (2 Corinteni 12:7-10): datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup (o boală trupească), un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.”
Sănătatea trupească fără sănătate spirituală, duhovnicească nu ajută, în cele din urmă, la nimic, poate fi chiar dăunătoare. Chiar Mântuitorul preciza: „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? (Marcu 8:36, 37). Iar Sfântul Tifon din Zadonsk spunea: „sănătatea trupului îi deschide omului ușa spre multe capricii și păcate, iar neputința trupului o închide.”
Înfăptuirea unei minuni de vindecare nu are ca scop un bine vremelnic, de moment, al celui suferind, să își poată relua acesta trăirea păcătoasă de odinioară, ci are un scop mult mai profund, de a produce o schimbare spirituală esențială, care să îl apropie de Dumnezeu, să îl transforme într-un fiu al lui Dumnezeu. „Și celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut”. (Ioan 1:12-13) Lazăr din Betania, fratele Martei și al Mariei, a fost înviat fizic de Domnul Iisus Hristos la patru zile după ce murise. Totuși, cu trecerea timpului, Lazăr a murit din nou din punct de vedere fizic. Nu aceasta este viața pe care Domnul Iisus Hristos dorește să ne-o ofere. Domnul Iisus a precizat clar: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11:25, 26) Promisiunea acestei vieți extraordinare, fără sfârșit, ne-o face din nou Dumnezeu prin intermediul Sfântului Apostol Pavel: „Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.” (Romani 8:11) O viață fără sfârșit, în care nu vor exista lacrimi, suferință, dureri, boală și moarte: „Și va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4) Eu doresc să trăiesc o asemenea viață. Oare dumneavoastră nu ?

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR