Autor: Nagy Attila-Mihai

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 91

Psihologul elvețian C.G. Jung scrie că soarta unei comunități depinde de cât de realizați sunt indivizii din care s-a coagulat comunitatea, în special clasa conducătoare. Dacă vorbim de autonomia secuimii, e vorba de autonomia personalității. Aceasta nu trebuie confundată cu individualismul omului de masă, cel căruia chiar îi lipsește autonomia personalității, individualistul având o personalitate exagerată.

Din punct de vedere al personalității realizate, putem înțelege în politică acel fenomen, despre care filozoful clujean Király V. István zice: ,,nici politica nu mai este ceea ce a fost”! Oare pentru ce? Răspunsul îl dă personalităatea realizată! Ce s-a schimbat? Nu mai avem acele personalități uriașe precum în secolul trecut, mai ales în prima parte a secolului trecut!

Schimbarea în rău s-a făcut la nivelul personalității. S-a produs o scădere a calității acesteia, chiar o inflație a ei. Nu mă refer la o realizare anume, la o desăvârșire duhovnicească sau la faptul că românii ar fi avut sau nu personalități în acest sens în istorie, ci la contextul culturii secularizate! Dacă au existat oameni de stat mari, cu calități pe măsură, pe care se putea conta, chiar dacă aveau și slăbiciuni mari. Care nu le puneau însă în pericol ideile,  datorită calităților.

Am introdus problema autonomiei în antiteză cu autonomia personalității de care depind toate mijloacele culturale, administrative și economice, căci tot domnu Király scrie că, din mișcarea autonomistă, tocmai persoanele autonome lipsesc. Mare adevăr!
Cu acești conducători ai mișcări autonomiste, lipsiți de autonomia personalității realizate, putem explica originea acestei mișcări! Suntem astfel îndreptățiți să ne întrebăm dacă secuii sunt cei  care vor autonomie, sau Budapesta. Despre care știm că dorește o revanșă istorică, aceea de recuperare a teritoriilor pierdute!

Partidul Maghiar Civic, cel care a atacat UDMR pe problema autonomiei, era o emanație a Budapestei, care l-a creat și l-a susținut! Dovada este că, după ce partidul a devenit nesemnificativ, conducătorii acestuia, Szász Jenő și Laszlo Tőkés, care ulterior au creat un alt partid, au ,,emigrat” în Ungaria, primind posturi importante acolo. O altă dovadă: acest partid a servit, pe plan local, la Odorhei,  interesele economice ale FIDESZ-ului, partid la guvernare în Ungaria! După cum se vede, în acest caz nu putem vorbi de adevărate personalități, ci de niște slugi teleghidate de la Budapesta. În concluzie, putem spune că autonomia așa-numitei ,,secuimi” este voința Budapestei, nu a secuilor, ei fiind instigați numai cu acest scop politic al revizionismului Budapestei.

Că este voința politică a Budapestei o arată o interesantă contradicție a acesteia în raport cu secuii. În afară de faptul că aceștia au fost măcelăriți timp de mai bine 500 de ani de către maghiari, identitatea proprie a secuilor este furată, negată! Adică tu, stat maghiar, negi identitatea culturală a secuilor, autonomia lor adevărată (căci, în principiu, cultura este cea care te definește ca autonom) dar, în același timp, ceri autonomie culturală și teritorială pentru secui!

Părerea mea este că, dacă ești autonom, nu trebuie să te complici cu autonomie teritoriala, căci dacă o faci, nu e decât o compensație pentru lipsa unei autonomii adevărate, pe plan spiritual! Persoană autonomă realizată înseamnă modul în care folosești mijloacele de care dispui! Cum bine zice profesorul de la UBB Cluj, Szilágyi N. Sándor: ,,Avem destule drepturi, nu ne trebuie și autonomie, căci nici ceea ce déjà avem nu folosim la maxim”!

O idee prin care am criticat autonomia, chiar când eram eu însumi autonomist, era căci aceștia nu se gândesc în mod autonom la viitor! O personalitate autonomă folosește mijloacele de care dispune investind în viitor, nu în lăcomia sa de scurtă durată, în îmbogățire rapidă! Secuii administrează pădurile în mod greșit, n-au în vedere viitorul, adică n-au în gând o ,,autonomie” adevărată pe termen lung. Nu gândesc într-un mod autonom în ceea ce privește viitorul, dar vor autonomie, ignorând aspectul foarte important al personalității realizate, aspect care are în vedere viitorul, în timp ce  trăiesc din plin trecutul și prezentul!

Acest exemplu referitor la distrugerea pădurilor, ridică un mare semn de întrebare: oare cui va folosi o eventuală autonomie? Nu cumva mafioților, și așa imposibil de stăpânit?! Cred că revendicarea autonomiei surprinde adevărata realitate a intențiilor politice ale Budapestei, adică a intereselor sale revizioniste!

Cândva, vorbeam de incapacitatea secuilor de a fi autonomi. Căci dacă ești cu adevărat autonom, nu trebuie să te separi de români! Redau o întâmplare personală fără intenția de a generalize, dar care are tâlcul ei. Vara trecută, treceam cu niște prieteni români prin Harghita. Unul era oltean, celălalt ardelean! La intrarea într-un sat, olteanul, văzând o pensiune cu restaurant, zice: ,,Hai să mâncam ceva”! Vine chelnerița, care nu știa un cuvânt pe românește și-i cerem niște cârnați cu cartofi pai, eu fiind traducătorul. Încercăm să mâncăm dar în cârnați erau niste bucăți pe care nu le puteai rupe cu dinții, erau un dezastru! Nu înțeleg cum poți să vrei autonomie, când ai o astfel de afacere în care nu știi o boabă românește iar mâncarea e bună doar pentru câini. Ba greșesc, e bună  șì pentru ciobani, căci după aceea, am văzut o doamnă care a cumpărat pentru ciobanii săi! Dar cum să pui așa ceva pe farfurie, lângă un drum european, între Gheorgheni și Toplița? Pe acest traseu, secuimea e mai puțin numeroasă, opresc mai mult români. Deci trebuie să știi românește, e în interesul tău, căci marfa trebuie vândută, indiferent dacă ai sau nu autonomie. Vitalitatea nu înseamnă izolare, e chiar invers, înseamnă asimilarea mediului! În Brașov, rromul, în afară de limba lui, vorbește și românește, și ungurește, căci el vrea să vândă! Adică e autonom, căci folosește toate mijloacele disponibile în mod autonom.

Ca să nu creadă cineva că denigrez secuimea, am să relatez altă întâmplare! Am văzut pe facebook un anunț de angajare la un restaurant care se afla lângă cel de dinainte. În anunț, la angajare, prima cerință era cunoașterea limbii române. Există, așadar, și secui care gândesc autonom dar, din păcate, nu aceștia definesc ,,autonomia” pe care o vor secuii! Dar oare cum ar arăta o eventuală autonomie în relațiile cu românii? După cum arată raportul edililor la Sfântu Gheorghe, primarul orașului, Antal Árpád, a îndepărtat drapelul României de pe turla primăriei, acel drapel care amintea de eliberarea orașului de sub asuprirea horthysta, adică avea un caracter comemorativ. Fusese pentru prima dată așezat acolo, chiar după momentul eliberării orașului. Dan Tanasă a atacat în instanță gestul primarului, dar a pierdut procesul! Primarul a avut un argument pe care nu înțeleg cum poate să-l declare un primar în Romania: ,,Drapelul românesc, acolo, sus, pe turlă, lezează sentimentele cetățenilor maghiari din oraș”!

Mă întreb, la rândul meu: dacă nu respecți istoria românilor, însemnele comemorative ale acestora pe plan local, nu lezezi sentimentele românilor din oraș, al căror primar tot ești?! Sau, nu cumva acest primar este de acord cu teroarea horthysta? Acest exemplu prevestește ce i-ar aștepta pe românii din secuime în cazul unei autonomii! Eu pe pielea mea am simțit modul de gândire al „autonomiștilor”! Ziarul Kronika a publicat despre mine un articol denigrator, făcut la comanda, un fel de execuție morală! Am cerut dreptul la replică de la redactorul șef, care era mare autonomist. El a refuzat pe motiv că nu am putut dovedi contrariul! Un astfel de motiv stupid nu am mai auzit în viața mea, nici înainte, nici după acest eveniment nefericit! Adică, pur și simplu eram refuzat! Eram refuzat de către cei care urlă toată ziua despre drepturi. Cam așa arată morala mișcării autonomiste!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează începutul Olimpiadei de la Tokyo printr-o miniexpoziție filatelică a colecționarului reșițean Paul Vasile. Aceasta a fost pregătită la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei și va putea fi vizitată la sediul acesteia. Expozantul se ocupă de mulți ani de această tematică filatelică, reușind să câștige, de-a lungul timpului, importante premii.
Paul Vasile a declarat cu prilejul deschiderii expoziției: „În perioada 23 iunie – 8 august 2021 se va desfășura la Tokyo a XXXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Este cel mai mare eveniment sportiv mondial și se desfășoară o dată la patru ani. Jocurile ar fi trebuit să se desfășoare anul trecut, dar au fost amânate din cauza pandemiei de coronavirus. Orașul Tokyo a mai organizat o ediție a J.O., cea din 1964. Anul acesta, Jocurile Olimpice de la Tokyo se vor desfășura fără spectatori. Exponatul filatelic pe care îl prezint cu acest prilej la Biblioteca Germană, care poartă titlul de «NADIA COMĂNECI», cuprinde materiale filatelice dedicate celui mai cunoscut sportiv român. Nadia Comăneci este prima gimnastă din lume care a primit nota 10 într-un concurs olimpic (J.O. Montreal,1976). Ea se bucură de respectul și admirația oamenilor de pretutindeni. A participat la două ediții ale J.O. (Montreal 1976 și Moscova 1980), cucerind 9 medalii (5 de aur, 3 de argint,1 de bronz).”

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

La începutul anului 2021, orașul Bocșa a împlinit 60 de ani!

Starea de pandemie și criza administrativă în care s-a aflat orașul au împiedicat autoritățile locale să gândească un program amplu și complex pentru o sărbătoare dedicată acestui prilej. Și totuși, relaxarea din ultima perioadă, precum și intrarea în normalitate prin alegeri parțiale și instalarea unui edil șef, au făcut posibilă o sărbătoare intitulată Zilele Orașului Bocșa, cu prilejul Hramului Mănăstirii „Sf. Ilie” de la Izvor, cunoscut fiind faptul că Sf. Ilie este declarat oficial patronul spiritual al orașului Bocșa.
Așadar, împlinirea celor 60 de ani ai orașului Bocșa va fi marcată prin câteva evenimente cultural-spirituale pe parcursul celor șase luni câte au mai rămas din acest an.
Seria acestor evenimente aflate sub semnul celor 60 de ani de oraș Bocșa a fost deschisă de un proiect amplu cultural-spiritual intitulat Zilele Orașului Bocșa, proiect desfășurat în perioada 19 – 24 iulie 2021în organizarea Primăriei și Consiliului Local Bocșa, Mănăstirea „Sf. Ilie”, Casa Orășenească de Cultură și Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.
Luni, 19 iulie 2021, începând cu orele 18.00, la Mănăstirea „Sf. Ilie” de la Izvor s-au desfășurat slujbele specifice sărbătorii religioase oficiate de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, aflat în fruntea unui sobor de preoți vrednici veniți, de aproape sau de mai departe, pentru această frumoasă și tradițională sărbătoare a Vasiovei.
Începând cu orele 20.00, pe scena Casei Orășenești de Cultură din Bocșa au urcat tineri actori din capitală prezentând piesa „Unchiul Vania” de A. P. Cehov, în regia cunoscutei Tania Filip, la inițiativa și invitația actorului bocșean Alexandru Moldovan. O sală arhiplină și aplauze acordate cu generozitate de publicul bocșean au asigurat succesul și au confirmat talentul tinerilor absolvenți de UNATC București.
Marți, 20 iulie 2021, după Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Preasfințitul Părinte Episcop Lucian dimpreună cu un sobor de preoți, a urmat o agapă frățească, iar ziua s-a încheiat cu un spectacol de muzică populară.
Începând cu orele 19.00, pe scena amenajată în fața Primăriei Orașului Bocșa, corpul B, din Bocșa Română, moderatorul Dan Liuț, directorul Casei Orășenești de Cultură, alături de primarul Mirel Patriciu Pascu, au dat startul spectacolului artistic organizat cu acest prilej.
Programul muzical din cadrul Zilelor Orașului Bocșa la 60 de ani de la înființare a debutat cu un excelent spectacol artistic oferit de talentații dansatori ai Ansamblului „Bocșana” instruiți de coregafii Ilia Ciurcea și Tavi Peptenar.
Apoi, pe scena bocșeană au urcat nume sonore din arealul folcloric bănățean: Petrică Popovici, Ioan Surdu, Vanesa Jarja, Mela Ianoșevici, Cosmin Popa, Schwartz Boban, Cosmin Dema și Gabi Iorga, artiști care, prin talent și excepțională interpretare, au oferit publicului bocșean o seară de neuitat!
Zilele Orașului Bocșa și sărbătoarea celor 60 de ani de Oraș Bocșa vor continua cu alte evenimente cultural-spirituale desfășurate până la finele anului 2021.
Iar următorul eveniment va fi cel de sâmbătă, 24 iulie 2021, începând cu orele 19.00, în Cariera de piatră de la Bocșa Izvor, „Concert de muzică vieneză” susținut de Art Kammerorchester alături de artiști ai Operei Naționale Române Timișoara: Crina Vezentan, soprană; Dan Pataca, bariton; Corina Murgu, vioară; Alina Mihai și Alin Radu, balerini. Moderator: Cristian Rudic.
Apoi vom marca cei 60 de ani de oraș Bocșa printr-un Festival de Film, ediția I, proiect inițiat de regizorul Ioan Cărmăzan, coordonat de Ioan Cojocariu și moderat de Gabriela Șerban, un eveniment derulat în perioada 9 – 15 august 2021 în Parcul „Pescăruș” din Bocșa Română și Insula „Paradis” din Bocșa Montană, zona „Izvor”.
Ca o curiozitate, vreau să observ o coincidență: în anul 2011, când orașul Bocșa împlinea 50 de ani de la înființare, primarul de la acea vreme – Mirel Patriciu Pascu – a organizat o Zi a Orașului cuprinzând: o întâlnire a „fiilor satului” în sala de ședințe a Consiliului Local Bocșa, o sală elegantă, recent renovată și inaugurată cu acest prilej, participând bocșeni de pretutindeni; o lansare de carte a scriitorului Vasile Bogdan – „Bocșa din inimă” vol. 3 -; un spectacol de colinde susținut de elevii școlilor bocșene, de Corul „Armonia” din Bocșa Română precum și de cunoscutul interpret de muzică folk Victor Socaciu; un spectacol susținut de Cătălin Stepa, Daggu Project și Liviu Fodor feat Mona; iar, alături de muzică populară și muzică ușoară, pe scena Casei de Cultură din Bocșa au urcat tineri actori din București, însoțiți de îndrăgita actriță Rodica Popescu Bitănescu, prezentând o savuroasă piesă de teatru.
Iată că, după zece ani, același primar – Mirel Patriciu Pascu – are onoarea să marcheze vârsta de 60 de ani ai orașului Bocșa. Zilele de sărbătoare prilejuite de Hramul Mănăstirii „Sf. Ilie” de la Izvor pot însemna un început, iar următoarele evenimente vor confirma tinerețea fără bătrânețe a orașului Bocșa.
La mulți ani, Bocșă dragă! Să înflorești și să ne uimești prin frumusețe în fiecare zi!

În ultimele trei luni ale anului în curs, comisarii din cadrul Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu au efectuat un număr total de 251 inspecţii, atât inspecţii planificate cât şi neplanificate.
Inspecţiile planificate au fost efectuate conform Planului anual de activitate al Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu, la operatorii economici care desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului şi se supun procedurii de reglementare.
În cadrul inspecţiilor neplanificate – după cum ne-a informat Comisarul Șef, ec. Dorel Ovidiu BRETEAN (foto) au fost efectuate un număr de 220 controale după cum urmează: 29 controale în urma autosesizării; 37 controale de verificare a respectării condiţiilor din actele de reglementare; 46 controale efectuate în urma sesizărilor; 2 controale pentru investigarea unor accidente sau incidente cu impact asupra mediului; 54 controale dispuse de Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu; 2 controale pentru identificarea de obiective noi; 4 controale de verificare a realizării măsurilor stabilite anterior; 46 controale cu alte autorităţi, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu instituţii la nivel judeţean.
Principalele neconformităţi constatate în urma controalelor efectuate în perioada menţionată au fost: nerespectarea prevederilor autorizaţiei/autorizatiei integrate de mediu/acordului de mediu; lipsa solicitării/obţinerii actelor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului; gestionarea necorespunzatoare a deșeurilor deținute sau generate în urma desfășurării activității; neîndeplinirea condițiilor legale pentru descărcarea deșeurilor pe teritoriul județului Hunedoara în scopul valorificării acestora.
În urma acestor controale, au fost aplicate 45 sancţiuni contravenţionale principale, respectiv 12 avertismente și 33 amenzi, în valoare totală de 813500 lei.
Au fost aplicate 2 sancțiuni contravenționale complementare privind sistarea activității unui operator economic și a fost transmisă către APM Hunedoara 1 notificare prealabilă privind suspendarea autorizației/autorizației integrate de mediu pentru nerespectarea condițiilor de funcționare menționate în actul de reglementare.
Pentru 4 tranporturi de deșeuri din Germania (3) și Italia (1) s-a dispus interzicerea descărcării pe raza județului Hunedoara, returnarea acestora în țările de origine și au fost înaintate 3 sesizări penale către autoritățile competente.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Când clopoțelul a anunțat energic și vesel sfârșitul unui an școlar plin de provocări am realizat că pentru Școala Gimnazială „Avram Iancu” Baia de Criș această finalitate nu este nici sfârșit, nici început, ci doar o continuitate înțeleaptă pe care ne-o insuflă experiența acumulată – susținea cu mândrie prof. Alexandru IGA, în calitatea sa de director.
În acest an școlar învățarea la distanță ne-a apropiat, la nivel de comunitate și alături de „mugurii de aur” ai școlii noastre am reușit să dăm viață unor proiecte care au colorat unitatea noastră și au îmbunătățit procesul instructiv-educativ.
În primul rând, am finalizat modernizarea laboratorului de informatică (foto).
Ilinca Lorinți, fostă elevă a școlii noastre, actualmente arhitect, a realizat planul de modernizare al acestuia. Este impresionant și emoționant să vezi cum foști elevi ai școlii își întorc atenția, timpul și creativitatea spre locul unde au învățat. Rezultatul este unul formidabil.
Laboratorul de informatică primește acum călduros elevii dormici să deslușească tainele acestei științe a viitorului.
Binențeles, acest proiect nu putea fi concretizat fără un buget care să acopere necesarul de materiale. Profit de ocazie, pentru a mulțumi întregii comunități, autorităților locale și, nu în ultimul rând, cadrelor didactice.
Asociația Școlară Baia de Criș, creată în acest an școlar, a sprijinit proiectul derulat.
Tot cu ajutorul asociației am achiziționat și cărțile pentru premierea elevilor, la sfârșitul anului școlar care tocmai s-a încheiat. Grație colaborării școală-comunitate, curtea școlii devine, încet-încet, un loc mai primitor, o oază de verdeață care te invită înăuntru. Acest fapt se datorează, în principal, doamnei Ioana Oprea, deținătoarea unei pepiniere în comuna Baia de Criș care a donat plantele ornamentale și a reorganizat spațiul.
Astfel, pas cu pas, școala noastră se schimbă, se modernizează, se adaptează, dar păstrează și principiile veritabile care au consacrat-o.
Performanța școlară și seriozitatea s-au menținut și în acest an școlar. La evaluarea națională avem un procent de 100% promovabilitate. La acest rezultat a contribuit efortul susținut al colegilor mei atât în cadrul orelor desfășurate în mediul online, cât și față în față, dar și implicarea în programe complementare cum ar fi programul pilot ,,Școală după școală”, la care participă 50 de elevi.
Privind înainte, dorim să menținem aceeași atitudine constructivă în ceea ce privește performanța școlară, dar și a modernizării spațiului de învățare (modernizarea grupurilor sanitare, a cancelariei și a sălilor de clasă).
Școala trebuie să fie un loc primitor, nu doar un loc unde se învață. Vrem ca instituția noastră să devină un topos al cunoașterii și pentru a concretiza această prioritate știm că nu trebuie să ne oprim aici…

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

21 iulie 2021, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Banatului / 303 ani de la Pacea de la Pojarevăț, 21 iulie 1718.

„De Ziua Banatului, cu prieteni printre prieteni”

Prieteni în vizită: Mariana Stratulat (directoarea Casei de Presă și a Editurii „Libertatea” Panciova = Pančevo / Banatul Sârbesc) prezintă ziarul „Libertatea” și producțiile editoriale ale etniei române din Voivodina.

 

Întreaga activitate de la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara – după cum ne relata prof. Andreea IGA (foto), coordonator de proiecte și programe educative – se axează pe resursele sale umane: elevi și profesori. Dacă este să ne raportăm la anul școlar care tocmai s-a încheiat, vedem că viziunea noastră a condus spre concretizarea unor proiecte care au adus valoare actului instructiv-educativ.
Elevii, beneficiarii direcți ai procesului de predare-învățare, sunt principala preocupare a echipei manageriale condusă de prof. Anișor Pârvu și a cadrelor didactice.
Într-un an școlar cu destule provocări logistice, am reușit să asigurăm accesul la educație pentru toți elevii astfel încât performanța școlară să nu fie afectată. Acest efort susținut a fost recompensat de elevii noștri care au obținut rezultate bune și foarte bune la examenele finale. Absolventa de 10 a colegiului nostru, Mutu Miruna Ana Maria, a obținut la Examenul de Bacalaureat nota 10 la proba de Limba și Literatura Română, 10 la Matematică și 9,80 la Geografie. Aceste note sunt rezultatul unui efort susținut din partea elevilor și al profesorilor, dovada clară că, principiul colaborării eficiente promovat de școala noastră, dă roade.
Tot în sprijinul elevilor, în baza acreditării de mobilitate primită, a fost depusă cererea de finanțare pentru a participa la stagii de pregătire practică la agenții economici din UE. Pentru anul școlar 2021-2022, a fost solicitat bugetul pentru participarea a 28 de elevi la mobilitatea de formare din Rimini, Italia.
Selecția beneficiarilor care vor desfășura practica la agenți economici din Italia, timp de trei săptămâni, se va face de către o comisie, conform procedurii, în baza unor criterii clar formulate care respectă principiul egalității de șanse.
Formarea continuă a cadrelor didactice ocupă un loc la fel de important. În perioada 17–22 mai 2021 s-a desfășurat prima mobilitate din cadrul proiectului Erasmus: „Împreună facem școala mai bună”, 2019 – RO01 KA 101 062990, implementat de Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara.
Obiectivul general al acestui proiect este „Modernizarea metodelor și tehnicilor de predare, pentru 18 cadre didactice de la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara, cu scopul de a răspunde provocărilor apărute în urma evoluției rapide a generației digitale de elevi, pentru îmbunătățirea calității și creșterea eficienței procesului educațional și pentru stoparea fenomenului de părăsire timpurie a școlii, în contextul incluziunii europene pe o perioadă de 24 luni.”
Această primă mobilitate, la care au luat parte patru cadre didactice de la Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara, a constat în participarea la cursul „Managementul conflictelor, inteligența emoțională și prevenirea bullyingului” furnizat de Europass Teacher Academy, la Barcelona, în Spania.
Temele abordate în cadrul cursului au fost: strategii eficiente pentru prevenirea și gestionarea conflictelor, managementul conflictelor, inteligența emoțională, prevenirea și identificarea bullyingului, conceptul „mindfulness” și variante de aplicare a lui la clasă.
Tematica acestui curs a fost potrivită nevoilor de formare ale profesorilor participanți, iar activitățile desfășurate au fost bine alese și cu posibilitatea de a fi folosite la clasă, ca exemple de bună practică.
Experiența unei activități de formare în Spania este benefică pentru cele 4 cadre didactice participante, deoarece contribuie la dezvoltarea lor personală, le oferă instrumente de lucru noi la clasă și, nu în ultimul rând, a contribuit la creșterea dimensiunii europene a școlii noastre prin promovarea ei la nivel european.
Toate aceste proiecte în derulare, demonstrează că, școala noastră este un fel de Perpetuum Mobile. În permanență investim în viitorul elevilor noștri, conștienți fiind că generația tânără are nevoie de noi pentru a-și contura legenda personală.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Viața creștină este și viață de rugăciune. Așa se face că, pentru Mirela Maria POPA (foto) din frumoasa localitate Luduș, jud. Mureș, o zi de activitate intensă – perioadă în care compune și poezii creștin-religioase, se încheie cu o seară de rugăciune liniștită.
Deși lovită de multe greutăți ale vieții, este o iubitoare a scrisului și în fiecare zi cu conștiința împăcată, se roagă lui Dumnezeu cerând ocrotire și binecuvântare.
Are peste 70 de ani și prin ambiție, credință și talent ea împletește munca, scrisul, rugăciunea și osteneala cu darul care i l-a dat Dumnezeu, de a fi o vrednică poetă creștină, fapt ce contribuie la o continuă zidire a propriei sale vieți, în dorința mântuirii sufletești.
Iată și câteva din versurile semnate de Mirela Maria POPA:

În această dimineață,
M-am trezit cu drag de viață,
Îndreptându-mi gândul meu
Spre Tatăl ceresc, bunul Dumnezeu.
I-am mulțumit pentru ce mi-a dat
Pentru viață, pentru pâine și soare,
Pentru ziua cea de mâine,
Care mi-o doresc senină, roditoare
Și în suflet să pot purta
Dragostea, iubirea Sa.***

La apus de soare,
În amurg de seară,
Gândurile îmi vin iară,
Că ziua a trecut,
Iar pentru tine, Doamne,
Nimic nu am făcut.
Căci vorbele și lumea,
În valuri m-au luat,
Și de tine, Iisuse, iară am uitat.
Acum stau și mă gândesc
Și-n lacrimi mă dezvinovățesc.
Premărindu-te îți mulțumesc,
Cât în lume mai trăiesc.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Cu ce am putea începe? Cu reluarea înceată a activității, încercând să creăm o nouă normalitate …S-a acceptat să ne reluăm activitatea, să ne ocupăm din nou de cazuri noncovid, respectând distanțarea și regulile de prevenire a infectării. Discret începe să crească natalitatea: pornind de la un timid scor de 33 nașteri pe lună, tot creștem. Reluarea activității a adus modificări și în structura spitalului: neonatologii ne oferă un sprijin crescut, asigurând prezența lor prețioasă în orice moment dificil pentru mame și pentru obstetricieni. Acest aport nesperat, cu efortul lor deosebit, crește încrederea viitorilor părinți în aceste timpuri în care ne-am obișnuit să sperăm cât mai puțin ca să nu fim dezamăgiți.
Și totuși… ca și o „luminiță”: vine o nouă recomandare din partea Ministerului să permitem unui aparținător să asiste, în limitele posibilităților medicale, la naștere! Ca o noua provocare, ne străduim să venim în sprijinul acestei inițiative care aduce atâtea satisfacții viitorilor părinți!
Ne-am reluat activitatea și cu celelalte cazuri, ginecologice. Aici lucrurile nu stau la fel de bine. Întâlnim pacienți care și-au neglijat problemele, din motive personale sau datorită pandemiei. Nu putem decât să ne străduim să-i tratăm, să-i echilibrăm, să-i programăm astfel încât să nu depășim momentul oportun pentru tratament. Le câștigăm încrederea că vor fi în siguranță în spital, că ne vom asigura că vom face totul pentru binele lor.
Limitările noastre? Respectarea acelor condiții de distanțare pentru siguranța pacientului, care încă ne obligă la amânarea cazurilor cronice, chiar dacă perioada de amânare s-a redus. Prezentarea pacienților într-o stare deplorabilă în unele situații, ceea ce face dificilă rezolvarea situației lor. Amenințarea cu valul 4 al pandemiei care aduce cu sine semne de întrebare cu privire la viitor…
Cum ne-a schimbat pandemia? E greu de stăpânit frica… frica să nu te îmbolnăvești la servici… frica să nu fi purtător și să îmbolnăvești pe cei dragi și vulnerabili… frica să nu îmbolnăvești pacienții… frica să mai trăiești pur și simplu… lupta cu lipsa de empatie a celor din jur… lupta cu cei care nu cred în virus… care de fapt nu cred în nimic… lupta cu lipsurile…. oboseala cronică…
Cum suntem acum? E interesant cât de plini de resurse suntem noi, oamenii! Cu toate dificultățile prin care am trecut, personal medical și pacienți deopotrivă, avem o poftă de viață de nestăpânit, care ajută să ne reluăm activitățile fix de unde le-am lăsat, reușim să alinăm suferința noi, cei din sistemul sanitar, cu o abnegatie prea puțin alterată de evenimentele precedente. Iar pacientul ni se adresează cu speranță și încredere.
Nu pot privi decât cu încredere spre viitor, în ciuda amenințărilor care planează asupra noastră din punct de vedere al deciziilor, mai mult sau mai puțin bune, care se vor lua, în ce privește sectorul public/privat din sănătate. Cred că toate se vor rezolva în favoarea pacientului, fără să ne afecteze major pe noi, cei care îi îngrijim, un rol major avându-l dezbaterile publice.
Cu toții ne dorim în definitiv un sistem de sănătate cât mai bine pus la punct, centrat pe pacient.
Dar înainte de toate, doresc să ne reluam viața așa cum o știam, dar cu mai mult respect față de tot ce ne înconjoară!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

De doamna profesoară Monica Drăgulescu își amintesc, cu siguranță, mai multe generații de elevi. Cei cărora le-a predat biologie, dar mai ales cei care au avut-o și dirigintă la Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” din localitatea Mehadia, județul Caraș-Severin. Deși este inginer agronom, și-a descoperit pasiunea pentru pedagogie treptat, apropiindu-se de elevi, de copii, în general, în timp ce aceștia participau toamna la așa numita „practică agricolă”, adică recoltarea de legume, fructe, porumb, sfeclă sau cartofi, în timpul orelor de curs. Greu de crezut, dar așa era pe vremea aceea.

Cum a ajuns o ardeleancă de la Turda tocmai în celălalt capăt al țării, în apropiere de Băile Herculane? Povestea e lungă și cuprinde anii de studenție de la Timișoara, apoi stagiatura la Cooperativa Agricolă de Producție din comuna Vermeș, Caraș-Severin. Erau anii de dinainte de ’89, când soarta fiecărui absolvent de facultate era decisă prin repartiție guvernamentală. Cu alte cuvinte, ocuparea locului de muncă atribuit era indiscutabilă. Astfel, a ajuns împreună cu soțul său, agronom și el, la singurul CAP care avea două posturi disponibile, unul în satul Valeapai. Mărturisește că adaptarea la viața la țară, chiar dacă e orășeancă get beget, a fost destul de ușoară, iubindu-și meseria pentru care s-a pregătit cu pasiune. Cel mai mult a suferit însă din cauza drumurilor, a noroaielor care nu se mai terminau și a posibilităților limitate de călătorie până la casa părintească aflată la Plugova, naveta de la Vermeș fiind acoperită cu două autobuze și un tren.

Catedra de biologie la Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” din Mehadia s-a potrivit ca o mănușă și a fost o fericită întâmplare în viața doamnei profesoare, așezată după anul 1990 acasă la Plugova. Dar pasiunea pentru cunoaștere, pentru studiu, a determinat-o să abordeze încă o specializare, luând Facultatea de Biologie de la Timișoara de la început. Spune că are cele mai mari satisfacții de pe urma activității didactice, perioadă în care a fost în contact direct cu tineri, a modelat caractere, a avut ocazia să fie punct de sprijin pentru elevii care au decis la rândul lor să îmbrățișeze profesia de dascăl.

De la Plugova i se trage dragostea pentru tot ceea ce înseamnă mediu rural și crede că acolo, în lumea satului plină de magie, i-a fost dat să se pregătească pentru ce urma să vină. Apreciază acum cât de mult au ajutat-o toate experiențele, devenind îndemânatică aproape în orice domeniu. După 20 de ani petrecuți în Banat, a luat cu sine amintirile legate de cosit, strânsul fânului și clăditul în căpițe sau în podul șurii, creșterea animalelor, mulsul vacilor, prepararea brânzei, culegerea roadelor de pe câmp.

„Familia mea avea unul dintre cele două cazane ale satului astfel că vreo două luni pe an ocupația noastră principală, cu rândul, era fiertul țuicii de prune. Se știe, cazanul cu manivelă trebuie să funcționeze non-stop! Iar somnul se fură câte puțin pe un prici improvizat într-o odaie alăturată. Gustul cartofilor copți în spuză și al porumbului, atmosfera de sărbătoare și bucuria oamenilor care dădeau «uiumul» nu se pot uita niciodată!”, spune Monica Drăgulescu.

Niciodată nu știi dinainte pe ce căi te poartă viața, în ce locuri îndepărtate ai putea să ajungi! Pentru că exact acolo s-a stabilit, la capătul lumii, (la un pas de Honolulu, destinația-reper invocată în jocurile copilăriei noastre). Într-o bună zi și-a făcut bagajele și a plecat în poate cea mai frumoasă, colorată, inedită și exotică zonă a globului, în Noua Zeelandă! S-a stabilit în Auckland de mulți ani și-a construit o carieră în cercetare și continuă această activitate ce presupune multă pasiune. Dar nu toate au fost roz de la început!

Proaspăt sosită din România și de la înălțimea funcției de director adjunct al Liceului Agricol din Turda, apoi, din necunoașterea suficientă a limbii engleze, a acceptat un post de horticultor la un liceu de fete. Nu pentru mult timp a fost nevoită să îngrijească plante, lume vegetală de care oricum era foarte atașată. Pentru că ambiția și dorința de reușită au determinat-o să caute altceva, mult mai interesant. Și oferta a venit de la o Clinică medicală unde, după o altă specializare intensivă, a devenit flebotomist, adică personal medical recoltator de sânge pentru analize de laborator. Din nou a conștientizat că este atrasă și că poate interacționa excelent cu oamenii, că nu are nicio problemă legată de comunicarea directă și relația cu publicul. Astfel că după mai puțin de un an a devenit supervizor al Centrului de recoltare Mount Eden Clinic din Auckland.

De parcă suișurile și coborâșurile nu ar fi fost destule, după trei ani de muncă de laborator și alt concurs pe post, Monica Drăgulescu a fost admisă în corpul cercetătorilor de la Institute for Plant and Food Research din Auckland. Este singura româncă din instituția cu șase filiale în întreaga țară, iar echivalarea ambelor diplome de inginer agronom și biolog confirmă faptul că școala românească superioară de la Timișoara are recunoaștere internațională, cel puțin în Noua Zeelandă.

De 11 ani lucrează în cercetare și se ocupă de diferite soiuri și hibrizi pentru a scurta timpul de producere și intrarea pe rod. Lucrează la observarea genelor care dau rezistență sporită fructelor de kiwi și mere, ferindu-le de boli și dăunători. Sunt cercetate soiuri de kiwi galben și mere cu miez roșu, soiuri rezistente la bacteria care provoacă făinarea. Se mai studiază efectul frigului, al temperaturilor scăzute asupra merelor și perelor, încercându-se obținerea de soiuri care să înflorească tot anul. Ca formă aduc cu ramuri de salcie plângătoare. Rezultatele sunt valorizate și comunicate la nivel internațional, astfel încât de beneficiile cercetărilor să se bucure cât mai multă lume.

20 de ani trăiți la Plugova, în județul Caraș-Severin, nu pot fi uitați, spune Monica Drăgulescu. „Sunt anii care m-au ajutat să mă descurc în orice împrejurare, în contactul cu oamenii și știu să lucrez cu ei, indiferent de poziția ocupată. Am trudit mult la țară și acum îmi dau seama cât de multe am învățat, cât a contat totul pentru mine. Am fiert săpun la nivel rudimentar din diferite grăsimi de animale și sodă caustică, însă atunci doar m-am pregătit pentru ceea ce fac acum, la alt nivel. Săpunuri fine, de lavandă, cu cafea, ciocolată, adaos de aloe vera, fulgi de ovăz, miere și lămâie. Îți vine să le mănânci, nu alta! Știu să fac și prepar în casă, exact așa ca la Plugova, brânză cu cheag sau urdă, cu diferite mirodenii, pâine simplă sau cu semințe. Gătesc cu pasiune și fac prăjituri pe care le așteaptă și le apreciază colegii mei de birou, cunoscuții sau apropiații. Sunt în continuare îndrăgostită de grădinărit, uneori mai am timp și de câte un terarrium (aranjamente cu flori și pietre așezate în vase transparente. Să dăruiesc e cea mai mare plăcere a mea!”.

Monica Drăgulescu e în continuare fascinată de oameni și simte energia lor pozitivă pentru că la rându-i oferă același lucru: energie. Chiar dacă asta vine de la distanță, pe Facebook, sau prin alte forme de comunicare. Se simte vibe-ul pozitiv de la cei dragi rămași acasă, unii răspândiți prin lume, rude, cunoștințe sau foști elevi care trimit adesea gânduri de mulțumire. Spune că, odată cu trecerea timpului, dragostea, dorul de țară și de oameni au rămas neschimbate. Îi este dor și vorbește mereu, cu accentul neaoș, specific, despre tradițiile din Banat și jocul popular care i-au marcat tinerețea. Mărturisește că de multe ori se întâmplă să încingă câte un brâu, așa ca la Plugova, atunci când cineva îi trimite o melodie populară care îi trezește nostalgii.

A ales să locuiască în Noua Zeelandă, o țară de imigranți, într-o zonă de basm, cu relief domol, vegetație interesantă și cu marea aproape. Face călătorii dese după cum îi permite timpul și merge de multe ori la Oceanul Pacific, locul unde se arată imagini care iți taie respirația… Gânduri bune primiți de la țărm de mare!

Adriana BAGHIU

Proiectul concertistic „Reșița 250” continuă duminică!

Am trecut de ziua de 3 iulie, când am sărbătorit cei 250 de ani de industrie pe aceste meleaguri… Am inițiat de anul trecut mai multe proiecte & programe care să ilustreze importanța istoriei acestor locuri, începând cu ziua de naștere a Reșiței industriale până în ziua de astăzi, cu toate suișurile și coborâșurile inerente unei evoluții istorice, așa cum a trăit-o urbea noastră încă din 1769, când s-a pus de fapt piatra de temelie a ceea ce sărbătorim astăzi.

Ultimul proiect în a marca anul jubiliar Reșița 250, pe care l-am propus comunității, a fost unul muzical. Câteva amănunte: Parohia Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ din Reșița, împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița organizează, în perioada mai – octombrie 2021, un ciclu de Concerte de muzică de orgă, sub motto-ul „CANTICUM LAUDIS PRO RESITA – 250“, care se desfășoară pe orga Wegenstein din Biserica „Maria Zăpezii“, în fiecare a treia duminică din lună, începând cu ora 18.00. Primul concert s-a desfășurat în data de 16 mai, protagoniștii săi fiind reșițenii Cristian Roșoagă, Christine Maria Surdu și Patrick Paulescu (organiști), precum și solo: Gheorghe Colța și Christine Maria Surdu. Cel de-al doilea concert a fost organizat în data de 20 iunie 2021, avându-i ca invitați pe timișorenii Denis Moldovan și Krisztián Kelemen.

Cel de-al treilea concert se va desfășura duminică, 18 iulie 2021, începând cu ora 18.00, la Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ Reșița.

Invitatul acestui concert va fi organistul Viorel Ciurtin, născut în anul 1982 la Timișoara. A studiat pianul și orga la Colegiul Național de Muzică „Ion Vidu” din capital Banatului. A urmat cursurile Facultății de Muzică a Universității de Vest din Timișoara, susținând licența în muzică și interpretare instrumentală, cu specializarea orga, la clasa prof. univ. dr. Felician Roșca. În anul 2009 și-a finalizat activitatea de masterat. Concomitent continuă în anul 2008 studiile la Szeged în Ungaria la clasa prof. Laszlo Czanadi. În cursul anului 2010 s-a perfecționat în arta organistică în Italia la Conservatorul Național din Cuneo, la clasa prof. Massimo Nosetti. A urmat de asemenea cursuri de măiestrie artistică cu celebrul profesor Helmut Plattner la Bayreuth în Germania.În anul 2008 câștigă Medalia de Bronz la Concursul Internațional de Orgă de la Szeged (Ungaria), iar în anul următor obține Premiul Eduard Terenyi la Concursul de Orgă din cadrul Festivalului Timorgelfest de la Timișoara. Susține concerte simfonice C.Saint-Saens: Simfonia a III-a în do minor, op. 78, Simfonia de orgă – Filarmonica Banatul. Concertele susținute în Austria, Ungaria, Polonia, Italia și România (Brașov, Arad, Oradea, Bucuresti, Cluj Napoca, Sibiu etc) s-au bucurat de un remarcabil succes.

Este profesor la Colegiul de Arte ,,Sabin Drăgoi” din Arad de 11 ani unde a înființat clasa de orgă. Elevii săi au urmat cu toții cariera de organist. A înființat Școala privata Universul Muzicii având profesori renumiți în cariera artistică. A înființat orchestra „Universul Muzicii”. De asemenea a deschis un magazin de instrumente muzicale cu denumirea „Universul Muzicii” în Timișoara cu cele mai bune instrumente și cele mai bune mărci recunoscute din Europa. Este organist titular la Biserica Reformată Mileniul Nou din Timișoara, promovând concerte și evenimente muzicale.

Partenerii acestui ciclu de concerte sunt Clubul Lions Onix și Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița.

Așadar, vă așteptăm duminică la concert…

Erwin Josef Țigla

Ce faceți? Sunteți bine? Vă prefaceți, sau nu vă pasă? Sau ziceți ”Fie ce o fi, într-o zi se vor termina toate acestea”.
Un 2020 numit ”Impact mortal!”, minciună, bâjbâială, haos, drumuri închise, oameni pierduți printre morminte, suflete rămase pentru totdeauna goale, triste, un 2021 numit ”Dictatorul”, fără intrări, fără ieșiri, fără viață, numai bariere, închise frontiere, libertatea îmbrăcată în cojoc făcut din blană de lup și toate astea ca un joc…să fie oare un 2022 al lor? Tot al lor? Ăstora care trag de funiile păpușilor, păpușarii, odată oameni, astăzi cârpe mototolite și aruncate pe pământul proaspăt săpat, gropi adânci, oameni fără fețe, nicio vorbă, niciun răspuns, nu se mai nasc întrebări, nu se mai nasc nici speranțe, fie ele pitite printre gânduri. În schimb s-au deschis fabrici de făcut- Certificat Covid-. Aici s-a angajat jumătate din omenire, milioane de oameni legați la ochi intră în fiecare zi pe porțile acestor uzine și ies atunci când li se dă voie. Aproape toți îl așteptam pe Iisus, dar…ce să vezi, a coborât Dictatorul, nu are față, nici mâini, nici picioare, însă are Certificat, ceea ce mă face să cred că undeva, cândva, s-a născut acest personaj. Unde? Mai are rost să pierdem timp și bani pentru căutări, oricum nu s-ar rezolva nimic, bogații lumii s-au ascuns în casele lor uriașe de unde trimit directive celor supuși, creduli, nevoiași, oameni fără cer.
Ca și Iuda, s-au vândut pe niște arginți, acum nu mai pot da înapoi, neavând curajul lui Iuda să-și pună ștreangul, astăzi trimit mesaje de panică unde pot și ei, unde li se permite, încă mai sunt ființe care se vând pe trei mici și o bere, încă mai sunt persoane care își vând sănătatea pentru un sejur la marea străinătății, încă mai cred oamenii în binele omenirii făcut de șacali, păcat. Dacă ne-am pune să analizăm o singură zi, de dimineață până târziu în noapte, am înțelege că soarele ne trimite aceleași raze de soare, noi deschidem ochii atunci când vrea Dumnezeu, inimile bat la fel doar pentru noi, am înțelege că prânzul oricum vine, chiar dacă am servit sau nu micul dejun, că se face înserarea și e totul frumos, atât de magic dispare soarele, lăsând culoar liber, presărând liniște, iubire, dorință, pentru oameni, pentru tăcuta Lună, ea și noaptea ce-i ține secretele în mijlocul stelelor aprinse sau stinse, să căutăm în noi, doar o zi, vom vedea că mașina timpului șlefuiește sufletele și inimile de mii de ani. Nu este prea târziu să ne trezim la realitate, după al douăsprezecelea ceas vine o nouă zi, o nouă încercare.
Ce ar fi spus marele actor de comedie Grigore Vasiliu Birlic despre toate astea? Probabil juca în piesă și îi punea porclă virusului, Spide-Man, că doar e comedie-tragedie, nu?
Cei care conduc lumea sunt doar niște marionete, oameni fără suflet, politicieni de carton, nebuni scăpați din ghearele vieții, puțini conducători cu demnitate, respect pentru poporul său, cum mai sună oare fraternitate? Nu suntem încă pierduți, pe malul celălalt stă se se arunce în apă curajul, știe să înoate, ne face cu mâna să-l urmăm, ne putem răcori și noi puțin, aștia care am mai rămas neștampilați, apoi să mergem mai departe prin viață, așa cum am venit, goi, cu mama, tata și Certificatul de Naștere pe care Tatăl Ceresc și-a pus semnătura, singurul Certificat Adevărat, Certificatul Libertate!

Maria Rogobete/UZPR

În 12 iulie 2021 se împlinesc 10 ani de la plecarea preotului Ioan Ieneșel la cele veșnice, lăsând în urmă, îndurerată, o familie formată din soția Ana, fetele Marinela și Monica și ginerele, Petru, soțul Marinelei.

Preotul Ioan Ieneșel s-a născut în 13 ianuarie 1940 la Forotic și s-a stins în 12 iulie 2011 la Bocșa Vasiova.
A absolvit școala primară și gimnazială în satul natal, apoi a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Caransebeș.
În 1963 s-a căsătorit, iar în 1964 a intrat în preoție. Timp de șapte ani a slujit în Parohia Milcoveni. Din 1971 până în 1993 a fost preot paroh în Parohia Țerova, iar din 1993 până în 2007 a slujit în Parohia Șoșdea, comuna Măureni.
Din scriptele vremii aflăm că Biserica din Șoșdea a fost pictată în 1977, iar, din pricina cutremurului și a inundațiilor aceasta a suferit grave deteriorări. În anul 2006 a fost consolidată infrastructura, iar în anul 2007 a fost refăcut exteriorul bisericii sub păstorirea preotului Ioan Ieneșel. În data de 12 noiembrie 2007 credincioșii din Șoșdea au fost martori la sfințirea acestor lucrări de către P.S. Lucian, episcopul Caransbeșului.
Iată că, după 43 de ani de preoție și vrednică slujire, la timpul pensionării, părintele Ioan Ieneșel s-a retras la Bocșa Vasiova împreună cu toată familia.
Despre părintele Ieneșel se rostesc cuvinte calde și frumoase. Se spune că părintele Ieneșel avea un glas foarte frumos și era un talentat cântăreț. Amintiri duioase deapănă părintele Viorel Braia de la Bocșa Română, fost coleg de Seminar; de asemenea, părintele Ioanichie de la Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor, dar și părintele Damaschin Tătaru de la Reșița, care mărturisește cu emoție:
„ Părintele Ieneșel a fost cu 20 de ani mai mare ca mine, dar, eu fiind secretar la Protopopiatul Reșița și dânsul în activitate, l-am cunoscut personal. Și întâmplarea a făcut că eu l-am îmbrăcat în veșmintele preoțești când a trecut la cele veșnice. Părintele Ioan Ieneșel a fost originar din satul Forotic. A studiat la Seminarul Teologic din Caransebeș. În timpul activității sale preoțești a activat la parohiile Milcoveni, Țerova și Șoșdea. A fost un preot vrednic cu o voce deosebită. În tinerețe a fost solist de muzică populară românească bănățeană, fiind la un moment dat cap de afiș la „Doina Banatului” din Caransebeș. A fost un preot deosebit de gospodar, mai ales în perioada cât a slujit la parohia Țerova. Cu multă dragoste față de Biserica lui Hristos și față de cele sfinte! Are două fete care locuiesc în Bocșa Vasiova alături de doamna preotească, care este în vârstă și bolnavă. Într-un cuvânt, părintele a fost un om de omenie și aleasă slujire preoțească și de înaltă ținută morală. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!”
Și vasiovenii își amintesc cu drag de acest preot harnic și bun care s-a stabilit la Bocșa în ultima parte a vieții, familia acestuia fiind și astăzi una dintre cele mai apropiate și slujitoare Parohiei „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova.
Din păcate, astăzi pe preotul Ieneșel îl plâng soția și fiica Marinela Adriana. Fiica Monica și ginerele Petru s-au stins la sfârșitul lunii martie 2021, la distanță de două zile, o încercare extraordinar de dureroasă pentru Marinela Adriana, care și-a pierdut și soțul și sora aproape concomitent. De asemenea, o mare durere pentru doamna preoteasă Ana, care și-a îngropat, alături de soț, și fiica cea mică și ginerele.
Dumnezeu să le întărească, iar pe cei adormiți să-i ierte și să-i odihnească!

14 iulie 2021, ora 18.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentare de carte: „Ruxanda. O lume care se duce “, autor: Dorina Sgaverdia, Editura „TIM” Reșița, 2020.

Bucurie, respect, furie și dezamăgire
(ne-a vorbit prof. dr. Maria ȘTEFĂNIE (foto) – Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” Orăștie)

… În calitate de dascăl cu 25 de ani vechime în învățământ, din care 16 ani am ocupat funcții de conducere, îndrumare și control, acum, după mai bine de un an de la revenirea la catedră, mărturisesc, sincer, că mă încearcă un amalgam de sentimente: bucurie, admirație, respect, dar și furie și dezamăgire.
Indiferent de funcția sau postul pe care l-am ocupat, m-am străduit tot timpul să îmi fac datoria și am pus întotdeauna interesul instituției și al elevilor mai presus decât interesul personal.
Îmi desfășor activitatea didactică în calitate de profesor de chimie, la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Orăștie. Am avut oportunitatea să predau și la Școala Gimnazială „Hadrian Daicoviciu” Orăștioara de Sus. Deși sunt cadru didactic titular într-o unitate de învățământ de prestigiu din județ, din mediul urban, am dorit să experimentez și să lucrez cu elevi din mediul rural. Nu regret acest lucru, ci dimpotrivă, pentru mine a fost o experiență deosebită, deoarece elevii pe care i-am avut m-au impresionat foarte mult prin atitudinea, comportamentul și dorința lor de a învăța.
Le mulțumesc tuturor elevilor mei și le transmit, și pe această cale, faptul că îi apreciez foarte mult pentru efortul depus în anul școlar încheiat, un an atipic, datorită pandemiei. Învățământul online ne-a forțat pe toți să ne reinventăm, să regândim activitățile didactice de predare – învățare – evaluare, să reașezăm realțiile cu cei din jur. Este foarte greu, ca dascăl, să nu îți vezi elevii și să nu interacționezi direct cu ei.
Cea mai frumoasă zi din acest an școlar, pentru mine, a fost ziua de 5 mai 2021, ziua în care s-au reluat cursurile cu prezență fizică la școală în Orăștie, ziua în care mi-am revăzut toți elevii în clasă.
Totodată, având în vedere specificul disciplinei chimie, care este, prin excelență, o disciplină experimentală, ne-a lipsit foarte mult laboratorul real de chimie. Cu ajutorul tehnologiei, am utilizat laboratorul virtual de chimie, dar nu este la fel de eficient.
Cu toate acestea, am reușit să ne atingem obiectivele și să încheiem cursurile din acest an școlar, printr-un efort comun al cadrelor didactice, al elevilor și, cu siguranță, cu sprijinul și implicarea părinților, care au avut un rol important, mai ales în învățământul online.
Referitor la examenele naționale susținute de absolvenții clasei a VIII-a, dar și de absovenții de studii liceale, doresc să îi felicit pe toți cei care au reușit să performeze și să promoveze aceste examene, mai ales în acest context.
Consultând site-ul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, putem observa faptul că rezultatele obținute de elevii hunedoreni sunt comparabile cu cele înregistrate la nivel național și anume: la evaluarea națională procentul mediilor peste 5 la nivelul județului este 75,41%, iar la nivel național este 76,90% – rezultate finale, iar la examenul de bacalaureat, promovabilitatea la nivelul județului este 64,61%, la nivel național rata de promovare fiind de 67,80% rezultatele inițiale, înainte de contestații.
Ce demonstrează aceste rezultate?
Demonstrează faptul că școala românească este valoroasă și are capacitatea de a face față multor provocări, o caracteristică importantă a sistemului fiind adaptabilitatea.
Sentimentele de bucurie, admirație și respect adresez elevilor, colegilor mei dascăli, dar și părinților pentru efortul depus în acest an școlar și pentru responsabilitatea și înțelegerea de care au dat dovadă.
Simt furie și dezamăgire când văd că dascălii sunt desconsiderați și acuzați, mai ales de conducerea Ministerului Educației, exact instituția care trebuie să susțină sistemul de învățământ și, implicit, corpul profesoral. Sunt de acord cu faptul că există, din nefericire, în sistem, cadre didactice care nu fac cinste școlii și abuzează de funcția pe care o dețin, dar acestea sunt cazuri izolate și nu trebuie să generalizăm. Cu certitudine, majoritatea cadrelor didactice sunt de bună credință și se străduiesc să își facă datoria indiferent de context.
Sunt dezamăgită deoarece am văzut că principala preocupare a conducerii Ministerului Educației, în acest an școlar, a fost, de a găsi noi metode de evaluare a cadrelor didactice de către elevi și părinți, punând astfel presiune pe întregul sistem. Nu știu ce se dorește și care vor fi rezultatele.
Să nu se înțeleagă faptul că sunt împotriva acordării unui feedback din partea elevilor și a părinților cu privire la activitatea unui dascăl, ci, dimpotrivă, consider că este important să se realizeze acest lucru, în vederea reglării activității didactice și a îmbunătățirii rezultatelor învățării. Însă, acest lucru se realiza și până acum la nivelul multor unități de învățământ, mai ales cu prilejul inspecțiilor școlare. Nu cred că acest aspect este prioritar pentru sistemul de învățământ din România.
Cadrele didactice trebuie susținute și încurajate să își perfecționeze permanent activitatea, trebuie recompensate, atunci când este cazul, și tratate cu respect pentru munca lor și, cu siguranță, trebuie să aibă condiții mai bune de muncă și salarizare. Oricărei persoane, întâi trebuie să îi oferi și apoi să îi ceri rezultate.
Tot în acest registru se înscriu și încercările domnului ministru al educației, Sorin Mihai Cîmpeanu, de a elabora o metodologie și de a organiza concursul de directori și directori adjuncți, care, după cum am văzut, s-a amânat pentru perioada de toamnă.
Nu vreau să dezvolt acest subiect, deoarece sunt atât de multe de spus, încât ar necesita o discuție specială dedicată acestei teme. Sper doar ca forma finală a metodologiei să fie mult îmbunătățită și să vizeze creșterea calității managmentului unităților de învățământ.
Acum se lucrează la o nouă Lege a Educației, care este categoric necesară, însă, în calitate de dascăl, mi-aș dori să avem o lege clară și previzibilă care să asigure premisele pentru creșterea calității actului educațional și care să conducă la modernizarea și reformarea întregului sistem de învățământ și, mai ales, să reașeze școala pe făgașul firesc în societatea românească, dar și europeană.
De notat este faptul că tinerele generații care au primit o educație de calitate, cărora li s-au transmis valorile morale, culturale și istorice, pot duce mai departe valorile națiunii. O societate educată poate face diferența între bine și rău, frumos și urât, adevăr și minciună, între influențele negative și cele pozitive.
Aveți încredere în valorile școlii românești!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR