Octavian Doclin (*17.02.1950†11.02.2020, Reșița)

În 11 februarie 2020, cu doar o săptămână înainte de a împlini 70 de ani,  trecea la cele veșnice, brusc și mult prea devreme, în plină forță creatoare, poetul Octavian DOCLIN. Figură remarcabilă în Orașul cu poeți, a fost redactor-şef al revistei Reflex – artă, cultură, civilizaţie (Reşiţa) şi coordonatorul Colocviilor Naționale Reflex. Autor al peste 40 de volume (poezie, publicistică literară), membru din anul 1982 al Uniunii Scriitorilor din România, deținător al Ordinului Meritul Cultural în Grad de Cavaler (2004), acordat de Preşedintele României, Cetăţean de Onoare al comunei Doclin (Caraş-Severin) – 1997, Cetăţean de Onoare al municipiului Reşiţa, 2009. Despre el, Valy Ceia afirma: „Cutreierat de obsesii şi hărţuit de luciditate, Octavian Doclin unifică în opera sa ceea ce defineşte cu asupra de măsură viaţa noastră, iubirea şi cunoaşterea (…) transgresând, prin aglutinare, orice dogmă, creaţia docliniană conturează şi, deopotrivă, tânjeşte neîncetat după unitatea armonică a lumii, însufleţită de sacralitate (…). Octavian Doclin se aşează alături de aceia care izbutesc să ne reveleze un cosmos exemplar, viaţa noastră, în dimensiunile ei altitudinale.”

Octavian DOCLIN este semnatarul versurilor Imnului Reșiței al cărui muzică este semnată  de Sabin PAUTZA.

Imnul REȘIȚEI

I.

Orașul n-are ziduri de cetate

Și nici istorii milenare-n date,

Dar flacăra ce-n inima lui bate

E-un diamant cu sute de carate.

II.

O slovă-n foc acum e făurită

Cu pana, cu penelul și cu jocul,

Fîntîna lui la ceruri se ridică

Și-n ochii de copii citești norocul.

Refren 1:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița trăiești mai mult, îți zic,

Precum zăpezile în Munții Semenic.

III.

Pe soclu stă locomotiva  UNU

Și-n Turnul Vechi mai fierbe azi oțelul,

Prin cîntec și-armonii durat-am drumul,

La tîmplă-și poartă-orașul  ghiocelul.

IV.

 Cu ”CIOCOLOM” și cu un ”BUN SOSIT”

Cu ”GUTENTAG” și sîrbul ”DOBARDAN!

Te-ntîmpină orașul, de-ai venit

Să legi cu el noi vârste,  an de an.

Refren 2:

În Reșița se nasc ceremonii,

De pe Bîrzava, dealuri-veșnicii.

La Reșița dă floarea vieții-n spic

Precum izvoarele în Munții Semenic.

Notă: Se înțelege, firește, că expresiile notate cu ghilimele – strofa a IV-a, versul al II-lea – reproduc pronunția în limba română a cuvintelor de salut din limbile respective (germană, maghiară, sîrbă)

(revăzut  de autor, iunie  2019, Reșița)

http://semndecarte.metarsis.ro/

Satisfacția mea zilnică este zâmbetul pacienților la sfârșitul ședinței
(dialog cu medicul stomatolog Oana ARTEAN – Hunedoara)

– De ce stomatolog și nu altă profesie?
– În copilărie am fost inspirată de mama celei mai bune prietene ale mele, care era medic, era o femeie independentă, puternică și empatică. Oamenii veneau la ea pentru ajutor, iar ea le alina durerea și asta m-a inspirat, a fost un model pentru mine.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?
– Un om care vine la noi de multe ori cu durere, de cele mai multe ori cu frică, cu anxietate legată atât de ce i se va întâmpla pe scaun, cât și de rezultatul muncii noastre. Încercăm, mai ales la prima vizită, să ascultăm pacientul, să vedem care sunt nevoile și așteptările lui, să creăm o legătură între noi și pacient, să îi dăm încredere și să îi scădem anxietatea.

– Vă aduce satisfacții activitatea de stomatolog?
– Cu siguranță. Este o meserie grea, solicitantă fizic și psihic, dar cu satisfacții imediate. Zâmbetul pacientului la sfârșitul ședinței, când îi dai oglinda în mână, după ce i-ai refăcut aspectul dinților frontali sau nenumăratele mulțumiri și ușurarea de pe fața unui pacient anxios, după un tratament lipsit de durere, toate astea sunt satisfacții zilnice care ne încurajează.

– Vă confruntați cu greutăți?
– Din păcate, deoarece tratamentele stomatologice sunt costisitoare și nu sunt decontate de către stat și nici nu se face suficientă educație de prevenție, mulți pacienți ajung la noi foarte târziu, după ce au pierdut mulți dinți sau dinții restanți sunt foarte afectați, iar posibilitățile de tratament sunt limitate sau foarte costisitoare.
De multe ori este o discrepanță foarte mare între ceea ce își dorește pacientul și ce se mai poate face la costuri rezonabile. Spre exemplu, nu vor să extragă un dinte care nu mai poate fi salvat, sau nu acceptă ideea de proteză mobilă.
E nevoie de multă răbdare și empatie, sunt dăți în care reluăm din nou și din nou aceleași explicații cu un pacient până când ajungem la un plan de tratament asupra căruia să cădem de acord.

– Ce tratamente moderne folosiți în slujba pacientului?
– Încercăm pe cât posibil să ținem pasul cu tehnologia pentru a veni în întâmpinarea nevoilor pacienților.
Pe lângă apex locator, ace endodontice rotative și diga care deja nu mai reprezintă o noutate, ci normalitatea în efectuarea tratamentelor endodontice (scosul de nerv), de 2 ani am introdus și scanarea digitală.
Cu ajutorul scanerului intra-oral, înregistrăm dinții pacientului și ocluzia și o transmitem digital tehnicianului dentar care realizează pe calculator designul restaurării dentare și apoi dă comanda unei mașini care frezează dinții într-un bloc de zirconiu.
Scanerul intra-oral practic înlocuiește amprentarea clasică sau mulajul cum îi spun pacienții. Este mult mai precis și mai ușor de suportat de către pacienți.

– Aveți în vedere cumva legea compensației?
– Avem în vedere o etică a muncii și a profesiei noastre de medic. Avem o meserie foarte tehnică cu ace, freze, turbine, milimetri, dar toate astea se desfășoară în gura unui om și se poate întâmpla să faci un tratament perfect tehnic și totuși pacientul să plece nemulțumit. De accea tot ce facem trebuie gândit în contextul complex al stării generale fizice și psihice a pacientului.
Niciodată nu gândim tratamentul din perspectiva câștigului nostru financiar, ci îl adaptăm la pacient. Țelul este ca pacientul să plece mulțumit din cabinet. Câteodată asta se întâmplă foarte ușor, iar altă dată durează luni de zile sau nu se întâmplă deloc. Dacă reușim să obținem acest deziderat, compensația vine pentru că el ne recomandă familiei, vecinilor, cunoștințelor sau ne trimite o poză sau o filmare în care zâmbește fericit cu noua dantură.

– Cum folosiți timpul între cabinet și familie, fiind soție și tânără mamă?
– Timpul este într-adevăr foarte prețios, încerc să îl gestionez cât mai bine. Din fericire, fac o echipă bună cu soțul meu atât la cabinet, cât și acasă.
Lucrăm pe ture inverse astfel încât fiecare dintre noi să fie jumătate de zi la cabinet și cealaltă jumătate acasă cu copiii. Mă consider norocoasă din acest punct de vedere, pentru că reușesc să împac cariera profesională cu viața de familie.

– Timp liber aveți?
– Strict pentru mine foarte puțin. Timpul liber îl petrec în general cu copiii, care sunt acum destul de mărișori ca să putem face diferite activități împreună, plimbări cu bicicleta, schi, ieșiri în natură. Din când în când, chemăm bunicii în ajutor, iar eu și cu soțul meu plecăm câteva zile undeva. Cu un stil de viață așa de alert și petrecând atât de puțin timp împreună în timpul săptămânii, este esențial ca din când în când să ne mai deconectăm și să petrecem timp numai noi doi, departe de grijile cotidiene.

– Vă preocupă pregătirea profesională și activitatea de cercetare în domeniu?
– Stomatologia este un domeniu al medicinei care a evoluat foarte mult la noi în țară în ultimele decenii. Noile materiale și tehnologii ne permit să le facem pacienților tratamente mult mai corecte și mai sigure din punct de vedere al sterilizării (fiecare pacient are trusa lui sterilizată și sigilată al cărei cod este trecut în fișa lui medicală).
Prin intermediul implanturilor dentare avem posibilitatea să înlocuim dinții lipsă, astfel încât pacienții să nu ajungă edentați sau cu proteză mobilă.
Și estetica materialelor a crescut semnificativ, cu ajutorul zirconiului și al ceramicii presate, tehnicienii dentari reușesc să obțină dinți foarte estetici și naturali, iar noi facem tot posibilul să ținem pasul cu noile tehnologii astfel încât să le putem oferi pacienților noștri toate aceste tratamente inovatoare.

– Care vă sunt gândurile de viitor?
– În viitorul apropiat ne dorim să ne extindem și să ne mărim echipa astfel încât intervalul de timp până la o nouă programare să fie mai scurt.
De asemenea, vrem să continuăm buna colaborare pe care o avem cu colegii noștri de specialitate ortodontică sau chirurgicală, astfel încât să le oferim pacienților toate serviciile stomatologice de care au nevoie, de la radiologie dentară până la ortodonție și implantologie într-un singur loc.
Avem în vedere și achiziționarea de noi aparate și tehnologii care să ne ușureze munca și să le putem oferi pacienților aceleași tratamente la ei în oraș de care ar beneficia într-o clinică din capitală, spre exemplu.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Gândindu-mă că se apropie, cu pași repezi, aniversarea unui om drag, bun prieten și veritabil colaborator, gândul m-a dus în trecut, amintindu-mi despre începuturile prieteniei noastre.
Evident, mai întâi mi l-am amintit pe prietenul Eugen Stan (Puiu Stan, cum îl dezmierda dna. Florica Cernescu), jurnalist, profesor de muzică, istoriograf, neobosit în a căuta și a scoate la iveală pagini, fragmente și flash-uri din istoria uitată a Bocșei, omul căruia i se datorează multiplele imagini reprezentând oameni, evenimente, detalii din Bocșa veche, imagini care circulă pretutindeni, fără a mai specifica cineva sursa!
Eugen Stan s-a născut la Bocșa în 11 aprilie 1948 și s-a stins mult prea devreme, în 30 martie 2004, înmormântat fiind în Cimitirul Ortodox din Bocșa Montană.
Plecarea lui Eugen ni l-a adus mult mai aproape pe fratele acestuia, Costică, despre care auzisem doar cuvinte frumoase din toate părțile și, pe care îl cunoșteam personal, deși nu foarte bine.
Constantin-Tufan Stan (Costică a păstrat, ca un al doilea prenume, numele de fată al mamei) s-a născut la Bocșa și este fratele mai mic al lui Eugen Stan, copiii unei renumite familii de învățători ai Bocșei, Stan Petru și Ioana.

S-a căsătorit la Belinț (județul Timiș) și, împreună cu familia, venea foarte des acasă la Bocșa. Astfel, pe nesimțite, s-a înfiripat, mai întâi, o bună colaborare a noastră, apoi, o sinceră prietenie, pentru că, familia muzicologului Constantin-Tufan Stan este de o calitate rară! Deși, atât de valoroși, acești oameni emană atâta căldură și bunătate, atâta modestie și smerenie cum rar întâlnești în zilele noastre!
O familie aleasă, educată, un model de modestie și de viață trăită întru Bine și Frumos, o viață împlinită prin faptul că fiecare membru al familiei și-a înmulțit talantul cu care a fost dăruit de bunul Dumnezeu: soția Maria, Doamna casei și-a familiei tradiționale, de la țară, cu obiceiuri sănătoase și bine împământenite de-a lungul vremii, dar și un apreciat medic pediatru și sufletist cadru medical; Costică, un erudit, neobosit în ale studiului și cercetării, dar și o fire sensibilă, de artist; fiul Adrian, un magistrat remarcabil, care are alături o Corină frumoasă, harnică și deosebit de deșteaptă, un avocat de succes! Iată, o „echipă” excepțională împlinită și prin micuța Aida, inteligentă și talentată!
Oameni buni și harnici, care nu se feresc de muncă (inclusiv de grădinărit!), preocupați de tot ce este frumos!
Când Dumnezeu îți scoate în cale astfel de oameni, te poți considera binecuvântat! Iar eu mă consider o răsfățată din acest punct de vedere!
Oameni precum Constantin-Tufan Stan sunt veritabile modele, demne de urmat, deoarece binele și optimismul lor, hărnicia și seriozitatea lor, se propagă ca un mod de a fi și este important ca toți să ne „molipsim” de aceste calități!
E important să privim mai des și mai profund oamenii de lângă noi și să primim ceea ce ei oferă prin propriul lor exemplu, mai ales când omul este deschis și generos precum Constantin-Tufan Stan, aniversatul nostru prieten și colaborator, care împlinește o frumoasă vârstă – 65!
Constantin-Tufan Stan s-a născut în 13 februarie 1957 la Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin, este căsătorit la Belinț, în județul Timiș și își desfășoară activitatea la Lugoj.
Muzicolog, profesor, publicist, compozitor. Absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar din 2008 Doctor în Muzicologie titlu obţinut cu calificativul summa cum laude la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca cu teza Vocaţia muzicală a oraşului Lugoj. Monografie. Conducător ştiinţific prof. univ. dr. Francisc László.
Are o activitate didactică remarcabilă. Din 1981 este profesor titular la Şcoala de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, catedra de pian principal, iar din 2010 lector la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara.
Din 2004 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; în 2010 dr. Constantin Tufan Stan primeşte Premiul pentru istoriografie al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2009.
Cetăţean de Onoare al Comunei Belinţ, jud. Timiş (2006), iar, la propunerea Bibliotecii „Tata Oancea”, din 2009 este Cetăţean de Onoare al Oraşului său natal Bocşa. Evident, este o prezență constantă în cadrul activităților culturale și de gen: Festivalul – concurs de interpretare folclorică „Aurelia Fătu Răduțu”, precum și la Festivalul de romanțe și lieduri „Nicolae Florei”.
De asemenea, profesorului dr. Constantin-Tufan Stan i se datorează parteneriatul Şcolii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj cu Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, dar și cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, derulând împreună activități cultural-artistice deosebite și atractive, atât la Lugoj, cât și la Bocșa.
Volume: Rapsodia din Belinţ. Timişoara. Marineasa. 2003; Corul din Chizătău. Timişoara. Marineasa. 2004; Societatea Corală „Lira” din Lugoj. Timişoara. Marineasa. 2005; Zeno Vancea. Etape biografice şi împliniri muzicale. Reşiţa. Timpul. 2007; Laurian Nicorescu. Compozitorul şi artistul liric. Timişoara. Anthropos. 2008; Titus Olariu. Artistul şi epoca sa. Timişoara. Anthropos. 2008; György Kurtág. Reîntoarcerea la matricea primordială. Cluj-Napoca. MediaMusica. 2009. Centenar Dimitrie Stan. Cântecul străbate lumea (coautor). Timişoara. Eurobit. 2006; Remus Taşcău – 40 de ani de activitate artistică în fruntea corului „Ion Vidu” din Lugoj (1968 – 2008). Timişoara. Brumar. 2008; Victor Vlad Delamarina şi familia sa. Contribuţii biografice. (coautor). Timişoara. Eurostampa. 2009; George Enescu în Banat. Timişoara. Eurostampa. 2009; De la Reuniunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „Ion Vidu” 1810 – 2010. Timişoara. Eurostampa. 2010; Aurel C. Popovici-Racoviţă. Preotul-compozitor şi profesorul. Timişoara. Eurostampa. 2010.; Muzicieni din Banat. Timişoara. Eurostampa. 2011; Mihail Bejan. Autorul primei traduceri în limba română a Cronicii notarului anonim al regelui Béla. Timişoara. Eurostampa. 2012; Vasile Ijac – părintele simfonismului bănățean. Timișoara: Eurostampa, 2013; Liviu Tempea, pianistul compozitor. Timișoara: Eurostampa, 2015; George Enescu – consonanțe bănățene – cronici, evocări, interviuri, omagii, mărturii. Timișoara: Eurostampa, 2016 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită în 2018; Ioan Vidu. Doinitorul Marii Uniri. Timișoara: Eurostampa, 2017; Banat. Miscellanea musicologica.(culegere de articole) Timișoara: Eurostampa, 2018; Eternul feminin. Particularități stilistice în creația vocală a lui Nicolae Coman. Timișoara: Eurostampa, 2019; Ioan Vidu. Creația literară. Culegere de studii, articole, amintiri…întocmită de Viorel Cosma. Timișoara: Eurostampa, 2019; Corul de la Chizătău, Ediția aII-a, revăzută și adăugită. Timișoara: Eurostampa, 2020; Bredicenii: studii și articole. Timișoara: Eurostampa, 2021.
Îl găsim ca îngrijitor de ediții la cărți precum: Poezii de Alexandru Racolța, Monografia muzicală a comunei Belinț de Sabin V. Drăgoi, Scrieri de Felician Brânzeu etc. Semnează studii de muzicologie în volume colective şi amintim doar volumul Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian. Reşiţa. Timpul. 2004.
Creaţie corală: Voroneţ, pentru cor mixt, pe versuri de Constanţa Buzea în volumul de Cântece patriotice. Bucureşti. Editura Muzicală. 1986; Doină şi iar doină, cor mixt, pe versuri de Vasile Voiculescu; Aştept anul unu, cor mixt, pe versuri de Magda Isanos; Dorul, cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga; Patriei, cor mixt, pe versuri de Virgil Carianopol.
Referinţe: Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic. vol. VIII/ Viorel Cosma.- Bucureşti: Editura Muzicală, 2005; Bocşa din inimă III/ Vasile Bogdan.- Reşiţa: TIM, 2011; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Cărăşeni de neuitat XIV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2013; Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban în: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019, p. 228 – 258.
După cum se poate observa, muzicologul Constantin Tufan Stan este un harnic și minuțios cercetător, publicând volume valoroase și semnând articole în revistele vremii din țară și străinătate, dar eu mă opresc doar la revista reșițeană „Reflex” și la cea bocșeană, „Bocșa culturală”.
Și mai semnalez un aspect demn de admirația noastră: în prag de pensionare, prof. dr. Constantin-Tufan Stan este „tânăr” doctorand al Facultății de istorie din Oradea. Tratând cu seriozitate fiecare implicare a sa, cel mai recent proiect inițiat de doctorandul în istorie, de astă dată, este Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” Ediția I, România, Lugoj, 2021, care s-a desfășurat în perioada 17 – 19 septembrie 2021, la Lugoj, județul Timiș, gazdă fiind prestigioasa Universitate Europeană „Drăgan” din Lugoj. Evenimentul a fost organizat de o serie de instituții importante, care și-au dat mâna pentru a reuni, timp de trei zile, personalități și oameni de seamă din țară și străinătate, iar, inițiatorul acestui veritabil și important proiect a fost harnicul și creativul prof. dr. în muzicologie și drd. în istorie, Constantin –Tufan Stan.
La mulți ani, maestre!
La mulți ani, dragul nostru prieten, bocșean-belințean-lugojean! Cu sănătate și cu spor și mereu aproape de noi și de Bocșa!

Potrivit normelor europene de bune practici în agricultură – după cum ne spunea Veronica TOPOR (foto) director executiv al Centrului Județean APIA Hunedoara – GAEC nr. 6.2, arderea terenurilor agricole, a păşunilor şi a vegetaţiei uscate este interzisă! Arderea acestora se face doar cu autorizație și în anumite condiții. Ordinul nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermieri în România prevede faptul că: este interzisă arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum şi a vegetaţiei pajiştilor permanente. Obiectivul acestui standard este menţinerea materiei organice în sol şi prevenirea poluării atmosferei. Arderea miriştilor şi pajiştilor este total contraindicată de către specialiştii în domeniu, pentru că se distruge toată microflora solului, iar arderea, de fapt, reduce fertilitatea respectivului teren. Fermierii care utilizează teren arabil (inclusiv pajişti temporare) şi/sau pajişti permanente nu trebuie să ardă miriştile sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, rapiţă, inclusiv iarba rămasă după cosirea pajiştilor temporare etc.) şi/sau pajiştile permanente.
Proprietarii care recurg la incendierea terenurilor pentru a le curăţa riscă să rămână fără subvenţiile pe care le primesc de la APIA. Pentru a stopa arderile necontrolate, instituţiile statului au semnat un protocol de colaborare pentru a monitoriza acţiunile fermierilor. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Garda Naţională de Mediu şi APIA Hunedoara au încheiat un protocol de colaborare pentru a monitoriza dacă fermierii respectă condiţiile referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale de pe terenurile arabile şi pajişti. Scopul protocolului îl reprezintă creşterea eficienţei acţiunilor de control privind respectarea de către fermierii care solicită sprijin financiar din fonduri europene şi naţionale a bunelor condiţii agricole şi de mediu referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe teren arabil şi la arderea pajiştilor, protejarea mediului împotriva poluării şi prevenirea incendiilor.
Conformitatea/neconformitatea cu GAEC 6.2. se stabileşte la controlul pe teren, unde se constată dacă miriştea sau resturile vegetale au fost sau nu arse. Dacă fermierul care exploatează terenul a provocat incendiul, inspectorul APIA încadrează fapta la intenţie. Urmare nerespectării acestui GAEC, în funcție de amploarea și persistenta pe care o capătă incendiul provocat, fermierii sunt pasibili de sancțiuni, care pot ajunge până la excluderea de la plată.
Având în vedere apariția frecventă a incendiilor în această perioadă, APIA va întreprinde controale pe raza întregului județ în vederea identificării și sancționării celor vinovați. Pentru e evita riscul de a fi penalizați, fermierii care nu au dat foc terenurilor, dar ale căror terenuri au ars din cauza parcelelor învecinate trebuie să prezinte la APIA în termen de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului o copie după sesizarea depusă și înregistrată la Politia locală; comunicarea sesizării depuse și înregistrate la poliție se poate transmite către APIA Hunedoara și în format electronic la adresa instituției: apia.hunedoara@apia.org.ro

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

De curând, a văzut lumina tiparului un nou volum trudit de Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Ilie de la Izvor” din Bocșa Vasiova, un volum care se alătură celorlalte cărți semnate de recunoscutul, deja, scriitor bocșean. Este vorba de volumul: „Mănăstirea «Sfântul Ilie de la Izvor». Mărturii în Foaia Diecezană. Organul oficial al Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului 1905 – 1950” (Editura Episcopiei Caransebeșului, 2021).
Ionel Petrică a debutat publicistic în 1998 în « Foaia diecezanǎ »din Caransebeş. Continuǎ sǎ publice eseuri în „Reflex”, „24 de Ore”, „Timpul” (Reşiţa), „Bocșa culturală”, iar debutul editorial se petrece în 2006 cu volumul „Meditaţii pentru contemporani”, apǎrut la editura Marineasa din Timişoara. Apoi „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler”.- Timişoara : Marineasa, 2008 ; „Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi.”- Sibiu : Agnos, 2009 ; „Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler” ed. a II-a revizuită.- Timişoara : Nepsis ; Eurobit, 2010 ; „Complementaritatea între Biserică şi statul român cu privire la protecţia copilului”. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010 ; „Meditaţii pentru contemporani”. ed. a II-a revizuită. Timişoara. Nepsis; Eurobit, 2010; „Comunicarea organizaţională”. Studiu de caz. Arad. Editura Universităţii « Aurel Vlaicu ». 2010; „Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălăşluia Iubirea”. Deva. Charisma. 2012; „Biserica şi asistenţa socială din România”. Iaşi. Institutul European. 2012 ; „Religiozitatea și instituțiile sociale în România”. Iași : Institutul European, 2013.
De asemenea, semnează postfața ediției a III-a a volumului „Anastasis” de Adrian Georgescu (București : No 14 Plus Minus, 2014).
În anul 2021, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Protos. Ioanichie inițiază un proiect de reeditare cărți, articole și diverse informații apărute în presa vremii cu privire la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor” și slujitorii acesteia, o inițiativă lăudabilă și necesară, încurajată de Preasfințitul nostru ierarh : „…încurajăm și nădăjduim că actualul duhovnic al mănăstirii Vasiova, Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, născut în Bocșa, vrednic urmaș al marilor duhovnici, inițiatorul acestui proiect de reeditare, își va lua responsabilitatea de a continua cercetarea în vederea elaborării unei lucrări complete despre mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor – Bocșa Vasiova.”
Iată că, Avva Ioanichie urmează îndemnul ierarhului și, la finalul anului 2021, vine cu o nouă carte, în care adună o serie de articole publicate în periodicul eparhial „Foaia Diecezană”, mărturii despre Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, perioada 1905 – 1950, sfințirea mănăstirii, activitatea de aici, dar și portrete ale slujitorilor și binefăcătorilor ei. De altfel, în „Cuvânt către cititori” autorii precizează: „Prin această lucrare aducem un pios și binemeritat omagiu călugărului adevărat, desprins de lumea plăcerilor, călugărului care, mai bine de jumătate de veac, a arătat, prin cuvinte și fapte, cum se trăiește adevărul Evangheliei ; cum prin credință, meditație și studiu și, mai ales, prin rugăciune cucernică de zi și noapte, îngenunchiat în fața sfintei icoane, luminată de razele candelei vecinic aprinse, un simplu cantor de sat, autodidact, călcând pe urmele Mântuitorului, se poate ridica la treapta vieții îngerești și poate muri cu aureolă de sfânt – Părintele Protosinghel Macarie Gușcă, ctitorul Mănăstirii ”Sf. Ilie de la Izvor” din Bocșa-Vasiova, la cea de-a 75-a comemorare a înveșnicirii sale.”
De această dată, în acest demers, părintele Ioanichie este ajutat de inginerul pensionar Ionel Vucescu, împreună reușind să ofere un volum frumos, bine ticluit, „o lucrare necesară pentru consolidarea memoriei identitar-spirituale, pe care această mănăstire o oferă Banatului”, conchide Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului în Cuvântul de binecuvântare care deschide această frumoasă și necesară carte.
Cu cele două cărți, părintele Protosinghel Ioanichie ne propune un excepțional proiect de a culege și a înmănunchia în volume informații cu privire la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor”, mai întâi din revista Episcopiei Caransebeșului „Foaia Diecezană”, apoi din alte periodice, cărți și publicații, ca, în final, să poată fi constituită o monografie a acestei frumoase și vechi mănăstiri de la Vasiova.
Felicităm autorii, așteptăm cu interes următoarele volume și oferim sprijin în editarea lor, cunoscut fiind faptul că aceste cărți se înscriu în Seria „Bocșa, istorie și cultură”, serie apărută sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” și sprijinită de Consiliul Local și Primăria Orașului Bocșa, primar dr. Mirel Patriciu Pascu.

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa dă startul celei de-a XII-a ediție a proiectului „Îndrăgostiți de carte”, unul dintre proiectele de suflet ale instituției bocșene, dedicat prietenilor bibliotecii, iubitorilor de carte și lectură.
Ideea inițierii acestui proiect s-a născut în urmă cu 12 ani când, de Valentine’s Day, ne-am dorit să obișnuim oamenii să dăruiască mai mult decât flori și inimioare, să adauge și o carte.
Apoi, am descoperit că în 14 februarie chiar există o Zi Internațională a Dăruirii de Cărți (International Book Giving Day).
Așadar, iată, este al XII-lea an când, iubitorii de carte și lectură sunt invitați – în zilele de 14 și 24 februarie – la Bibliotecă, pentru a primi o carte în dar. Toți cei care vor trece pragul bibliotecii bocșene în zilele de 14 februarie și 24 februarie, vor primi o carte în dar!
Proiectul „Îndrăgostiți de carte” se bucură de câțiva parteneri importanți, între care sunt scriitorii, dar și instituții precum Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și ANBPR filiala Caraș-Severin. Evident, susținătorul principal rămâne administrația locală – Primăria și Consiliul Local Bocșa – prin inițiatorul și organizatorul proiectului: Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.
Vă așteptăm la bibliotecă de Valentine’s Day și de Dragobete pentru a vă dărui o carte, deoarece „ o carte este un dar pe care-l poți deschide iar și iar!”

Deja doi ani fără Octavian Doclin…

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri… Vizita la spital, cartea lui Nuțu Cărmăzan, revistele „Bocșa culturală” și „România literară” – cele din urmă lecturi ale Poetului -, bucuria revederii, planurile și, mai ales, optimismul pe care-l revărsa asupra noastră cu generozitatea-i caracteristică… Tot îmi amintesc… Era vineri și era bine… Apoi, duminică… n-a mai fost bine… Și a venit vestea… pe care eu cu greu am crezut-o…

Deși au trecut doi ani, întotdeauna când lucrez sau planific ceva, mă întreb „oare ce-ar fi spus Tavi?” și parcă m-aș repezi la telefon să-l sun…

Dar… „când s-a împlinit vremea/ plecării din poem/ el, poetul, nepăsător/ mai degrabă decât laș/și-a luat rămas bun/ numai de la poemă/ din cortul celui dintâi/ s-a auzit doar un prelung/ hohot de râs.” (Hohotul de Octavian Doclin)

Poetul Octavian Doclin Chisăliță s-a născut în 17 februarie 1950 în comuna Doclin din Caraș-Severin și s-a stins în 11 februarie 2020, la Reșița.

      Profesor, referent cultural, scriitor, editor, Preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reşiţa; redactor-şef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizaţie” (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reşiţa, dar, mai ales, un sensibil și talentat Poet, Octavian Doclin a lăsat în urma sa 50 de volume de autor și multe și importante colaborări la reviste și volume colective.

Din anul 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), iar în perioada 1990 – 2005 a fost membru în Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a USR; de asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.

În anul 1968 a avut loc debutul absolut în  revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meşterii lutului”, semnat Oct. Chisăliţă), p. 8; în revista Orizont, Timişoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); în 1970, debutează în volumul „Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan”, o culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde și prefaţată de Pavel Bellu, iar debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.

Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume (50), unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi.

Un volum frumos,(cea de-a 49-a carte),  pe care poetul îl aștepta cu bucurie și mândrie, fiind apărut sub egida Editurii Academiei Române din București, în ciclul „O sută una de poezii” este chiar așa intitulat „O sută și una de poezii”, un volum pe care Octavian Doclin nu a apucat să-l vadă, trudit de Ada D. Cruceanu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea și cu repere critice purtând semnătura unor importanți scriitori români: Cornel Ungureanu, Gheorghe Pituț, Petre Stoica, Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, Alexandru Ruja, Marian Popa, Cornelia Ștefănescu, Paul Aretzu, Mircea Martin, Cristian Livescu, Simona Grazia-Dima, Ionel Bota, Marian Barbu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Jurma, Constantin Cubleșan, Adrian Dinu Rachieru, Marian Odangiu, Tudorel Urian, Mircea Bârsilă, Ion Marin Almăjan și Ion Pop. Volumul a fost lansat în data de 13 februarie 2020, după înmormântarea poetului și a fost prezentat de scriitori precum: Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Vasile Petrica, Marcu Mihail Deleanu, Vasile Dan, Ioan Mateuț, Nicolae Sârbu și alții.

        Tot postum, sub îngrijirea atentă a dr. Ada D. Cruceanu, este volumul Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară, cu o prefață de Al. Cistelecan (apărut la Timișoara: Editura Gordian, 2020) dedicat „Adei, desigur, această carte care închide cercul (doclinian)” și cu precizarea: Cu această carte, autorul ajuns la borna 70 a vieții sale, a vrut să dea seama/ socoteală despre o experiență/trăire poetică de peste 50 de ani. Ce va urma, vorba cinicului, voi muri și voi vedea.”

Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001. Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, apărută la Timișoara: Gordian, 2020.

Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, timp de 20 de ani, revista Reflex dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).

Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011.

Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.

Senior al poeziei, Senior al culturii cărăşene, un scriitor care a trecut cu cinste fruntariile țării de nenumărate ori, Octavian Doclin este, fără doar şi poate, un poet de excepţie şi  un veritabil om de cultură.

„Ca orice poet adevărat/ născut în Vărsător/ aduna aduna până se umplea/ și apoi dădea tot ce-i/ mai bun din el/ se aprindea repede/ dar ardea încet tot mai încet/ ca feștila din lampa cu petrol/ în lumina căreia citea/ în nopțile de iarnă din copilărie/ acum simte aproape nedumerit/ și vede mai ales/ ca o altă feștilă/ mâna lui făcută scrum/ și pulbere de flacăra/ ochiului al treilea – Marele Domn.” („Al treilea ochi” de Octavian Doclin)

Veșnică fie-i memoria și în pace somnul!

Și în anul 2022, în comuna Vața de Jos – după cum ne spunea Ioan Liviu LINȚĂ (foto) în calitatea sa de primar – activitatea cultural artistică – o adevărată marcă a nobleții spirituale, se continuă printr-o autentică valorificare și finalizare a unor experiențe cu accent pe un conținut corespunzător și asigurarea stimulării de inițiative a spiritului creator al oamenilor din comunitate.

Nu sunt uitate tradiția și obiceiurile – adevărata zestre prețioasă care trebuie păstrată și transmisă nealterat generației viitoare.

Dar iată și evenimentele culturale ale anului 2022 din comuna Vața de Jos înscrise pe agenda de activitate a Primăriei și a Consiliului Local:

• Expoziția mărțișorului: 1 martie – 8 martie (expoziție de mărțișoare și felicitări confecționate de către elevii Școlii Gimnaziale Vața de Jos);
• Expo – târg (are loc în luna mai și obiectivul principal îl constituie expoziția de utilaje agricole pentru zona montană. De asemenea, vor fi organizate expoziții cu animale și păsări ale fermierilor din comună. Manifestarea se încheie cu un program artistic susținut de către soliști și instrumentiști din comuna Vața de Jos);
• Nedeea de la Vața și sărbătorirea iei românești (pe scena Căminului Cultural din localitatea Vața de Jos, în cadrul programului artistic susținut de soliști de renume, sunt promovate și tinere talente din Țara Zarandului. Va avea loc și o expoziție de costume populare din satele aparținătoare comunei);
• Festivalul taragotului (are loc în luna august și sunt invitați instrumentiști virtuoși ai taragotului din țară).

Pot adăuga și alte evenimente interesante, atractive și educative:

• Festivalul vânătorilor (are loc în luna octombrie. Se va organiza o prezentare de accesorii, obiecte și trofee de vânătoare. Spre deliciul participanților, vor fi prezentate spre degustare preparate vânătorești. În cadrul evenimentului va avea loc și o expoziție canină cu vânzare, iar festivalul se încheie cu un spectacol folcloric);
• Comemorarea eroilor căzuți la Revoluția de la 1848 – „Salca Roșie” (evenimentul va avea loc în data de 8 noiembrie în localitatea Târnava de Criș și debutează cu un parastas pentru eroi, evocare istorică și intonarea de cântece patriotice);
• 1 Decembrie – Ziua Națională a României (activitatea se desfășoară la Căminul Cultural Vața de Jos cu evocarea istorică a evenimentului urmat de un spectacol de cântece patriotice);
• Festivalul de colinde (la acest festival participă colindători atât din comuna Vața de Jos, cât și din comunele învecinate. Vor fi prezentate colinde vechi din străbuni împletite frumos cu obiceiurile și tradițiile locului).

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta – Ileana Cizmaș/ UZPR

Ne aflăm la Ciungani, un sat aparținător comunei Vața de Jos. Anumite documente privind această așezare s-au găsit la cetatea Șiria, județul Arad.

Amănunte semnificative privind această zonă cerem de la ing. Paulin BUDĂU (foto) de la Primăria Vața de Jos, care cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a informat:

– Alături de Biserica de lemn care este declarată monument istoric și datează din anul 1742, peisajul absolut mirific, ca și atracție a locului există la Ciungani un „Izvor de leac” cum îi spun localnicii. Despre acest izvor se știe de cel puțin 100 de ani, aici venind oameni chiar și din județele vecine, Arad și Bihor, pentru a lua apă de băut, pe care o foloseau și pentru a se spăla cu ea. Calitățile acestei ape erau cunoscute ca fiind vindecătoare pentru tot ceea ce înseamnă afecțiune a pielii (infecții, eczeme etc.).

Acest fapt a fost cunoscut printr-o pățanie a unui țăran deținător de capre. Acesta a observat căci caprele sale aveau râie. În disperare, le-a dat drumul în pădure pentru a fi mâncate de lupi. Însă, caprele trecând pe lângă acest izvor, au luat contact cu apa respectivă, au băut, iar după o perioadă de rătăcire prin pădure, au fost văzute curate, vindecate.

Această apă izvorăște de la 6 m înălțime dintr-o crăpătură în stâncă. Este semicaldă. Se spune că e bine ca apa aceasta să fie folosită în zilele de sărbătoare, mai ales de Paște, Rusalii, Înălțarea Domnului și în special în ziua de Izvorul Tămăduirii când are loc anual o manifestare  religioasă care constă în maslu și slujbă, la locul unde se află izvorul și unde este ridicată o troiță.

Și, încă o poveste reală. Persoana în cauză trăiește și azi, are vârsta de 65 de ani și se numește Manase Valeria.

În copilărie a avut o infecție a pielii de  pe față care nu a putut fi tratată cu niciun tratament medicamentos.

Spălându-se cu apa de la „izvorul de leac”, infecția a dispărut.

De asemenea, și în prezent, sunt oameni care vin frecvent după apă la „izvorul de leac” și care declară beneficiile acesteia și starea de bine.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta – Ileana Cizmaș/ UZPR

Una dintre marile pierderi suferite de comunitatea culturală reșițeană și nu numai acum doi ani a fost cea a trecerii lui OCTAVIAN DOCLIN în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, la cele veșnice. În continuare vă invit să găsim împreună ce a însemnat trecerea prin această lume a scriitorului și prietenului Octavian Doclin în cei aproape 70 de ani de viață dăruită Cuvântului…

1. Nume: CHISĂLIŢĂ
2. Prenume: OCTAVIAN
3. Nume literar: Octavian DOCLIN
4. Data nașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950);
5. Locul nașterii: Doclin, județul Caraș-Severin;
6. Părinții: tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar;
   mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică;
7. Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză;
8. Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița;
9. Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR;
10. Colaborări la reviste: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeș, Arche Noach (München), Banat (Lugoj), Bucovina Literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Pitești), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Hyperion (Botoșani), Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timișoara, Nase snahy Plus (Nădlac), Neliniști Metafizice (Constanța), Ogledalo / Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focșani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focșani), Rovnobežné Zrkadlá / Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш То / Na Holos (București), Steaua, Semenicul (Reșița), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timișoara), Vatra, Viața Românească ş.a.;
11. Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p.103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82;
12. Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic);
13. Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;

Opera tipărită:

1. Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu)
2. Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p.
3. Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p.
4. Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p.
5. Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu)
6. Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991; ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999; ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007
7. Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p.
8. A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan)
9. În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p.
10. Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p.
11. Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p.
12. Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p.
13. 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p.
14. Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile)
15. Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p.
16. Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu)
17. Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p.
18. Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p.
19. Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania), Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p.
20. Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p.
21. Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p.
22. Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p.
23. 55 de poeme (antologie). Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p.
24. Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p.
25. Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p.
26. СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania)
27. Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl)
28. Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin
29. Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p.
30. Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p.
31. Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p.
32. Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”)
33. Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis)
34. Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p.
35. 20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p.
36. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p.
37. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p.
38. Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p.
39. Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p.
40. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p.
41. Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2)
42. Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a)
43. Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a)
44. Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a)
45. și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu)
46. Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p.
47. O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020
48. Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020

Închei cu o poezie pe care am citit-o la o manifestare fără Tavi, după ce l-am petrecut pe ultimul său drum, în Cimitirul nr. 3 din Reșița, de unde, de sus de unde se află, poate „privi” ORAȘUL SĂU IUBIT, de sus…

JOCUL

Aseară a trecut pe la mine moartea
provocându-mă la o partidă de pocher
(afară ploua în casă era întuneric)
odată jocul început ne supravegheam mișcările
la lumina intermitentă a fulgerului
(suficientă totuși să observ cum adversarul miza pe o carte
ascunsă inabil în mâneca stângă):
cip – și simții cum un șarpe îmi trece peste picioare
venind tocmai din ascunzătoarea lui din bibliotecă
pas parol – și mâna îmi îngheță în aer
ca inelele din trunchiul copacului
blaint – și lumina orbitoare a fulgerului
îmi desprinse varul de pe ochi
care zornăi pe masă mai tare ca banii
noaptea era pe sfârșite moartea plecase
iar eu acum după ce am trăit și transcris toate acestea
ca un sărut ce se retrage obosit și discret în colțul buzelor
plec să mă culc în interiorul poemului
închizându-i toate ușile
și spunându-vă sincer și binedispus
bună dimineața odihniții mei
jucați în numele meu revanșa.

(din vol. Octavian Doclin: O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor,
selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu.
Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020, pag. 40)

CERTITUDINEA nr.105.Organigrama clasică a MOSSAD-ului. Asasini sub steag străin şi „propaganda neagră“

DIN SUMAR

• MIHAI EMINESCU. Despre urâta pornire a guvernului asupra presei
• MIRON MANEGA. Ce i-aș fi răspuns eu lui Mihai Gâdea dacă eram George Simion
• DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
• LA ÎNCHIDEREA EDIȚIEI: Un nou atac legislativ la adresa libertății de exprimare: CNA își întinde tentaculele și pe internet
• ION LUCA CARAGIALE. Chestiunea evreească. România amenințată de izraeliți cu intervenția străină
• Acad. IOAN AUREL POP. Excluderea „Istoriei românilor” și a „Istoriei României” din programa școlară
• VASILE MOIȘ / IOAN CORNEANU. Românii din Maramureș – baza de „recrutare” a nobilimii maghiare. Disputele dintre Dragoș și Bogdan I
• G-ral Av. RADU THEODORU. Lichidați statul paralel! Echipa Iohannis – Arafat destramă România
• DOUĂ ȚĂRI, ACEEAȘI HORĂ! Republica Moldova trimite la Eurovision pe Zdob și Zdub cu o melodie unionistă: „Trenulețul Chișinău – București”
• Av. CORINA SĂCRIERU. Dreptul la ultima redută. „Este o crimă să taci!”
• CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ. Banca Națională a României și Autoritatea Electorală
• G-ral MARIAN V. URECHE. Modelul de stat al lui Mircea cel Bătrân
• PAMFIL ȘEICARU. 1944 – România, la poalele propriei Golgote
• Cea mai veche roată de pe Pământ a apărut nu în Mesopotamia (3500 î.Hr), nici în Slovenia (3200 î.Hr.), ci la Cucuteni (5000-6000 î.Hr.)
• CONSTANTIN 7 GIURGINCA. Arhivele transcendente. Valea Horoaba și fisura din peretele Tătarului Mare
• DAN CRISTIAN IONESCU. Limitele prezumției de nevinovăție
• ADRIANA STOICESCU. Cum am permis noi, judecătorii, acest cataclism ruşinos?
• ZOE DANTES. Moartea face ziarul! Sau știrea, în general!
• Dr. GEORGE COANDĂ O trăim și pe-asta: bulgarii ne aprind becurile!
• DAN DIACONU. Amenințarea rusească: o scenetă bună de închis gura mulțimii dezordonate
• CORNEL-DAN NICULAE. Organigrama clasică a MOSSAD-ului. Asasini sub steag străin şi „propaganda neagră“
• NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Cine va învinge: Putin iraționalul, sau Putin kaghebistul cerebral?
• MIRCEA ELIADE. O lume cârmuită de jumătăți sau sferturi de oameni
• IOAN ROȘCA. Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)
•  FLORIN DOBRESCU. Un mincinos în Parlamentul României: SILVIU VEXLER
•  AUREL C. POPOVICI (1863-1917). Drumul «umanității globale» e drumul pe unde și-a dus mutul iapa și țiganul cârlanul
• FLORIAN TĂNĂSESCU. Așteptarea eternității, într-o lume în care valorile morale au deraiat
•  DANIELA GÎFU.O altă întâlnire online, lipsită de viață…
•  NICOLAE ROTARU.Cronica furiosului
• ION STAICU, poet genial
•  ȘERBAN POPA. Deposedarea de dreptul de a avea drepturi și Marea Resetare
•  MEMORIU CĂTRE PRIMUL MINISTRU. Noi, românii ardeleni refugiați, expulzați și deportați, ai cui suntem?
• DAN PURIC Zâmbetul trist al veșniciei
• MIRCEA PERPELEA. Dreptul de a chițăi
• CARMEN TĂNASE. O lume descreierată și bolnavă…

Ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat că România dorește să reia negocierile cu privire la tezaurul rămas la Moscova, trimis spre păstrare în timpul Primului Război Mondial din 1916 și care nu a fost returnat niciodată.

Tezaurul de aproape 94 de tone de monede de aur, bijuterii și obiecte de artă a fost o sursă de fricțiuni timp de un deceniu. „Suntem în continuare interesați de progresul Comisiei mixte care se ocupă de tezaurul României, care a fost depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Nu am abandonat această problemă”, a spus Aurescu.

El a adăugat că o altă ședință a comisiei a fost amânată, din cauza pandemiei. „Contextul este de așa natură încât este dificil să organizăm astfel de întâlniri, dar este un subiect pe care continuăm să îl urmărim îndeaproape”, a spus Aurescu.

Sub presiunea Puterilor Centrale, care ocupaseră cea mai mare parte a României, la 2 decembrie 1916, Banca Națională a decis să mute tezaurul României la Moscova, pentru a asigura conservarea acestuia. În perioada 12-14 decembrie 1916, în Iașiul neocupat, au fost încărcate aproximativ 1.738 de cutii în 17 vagoane de cale ferată, în care aurul românesc era depozitat în lingouri și diverse monede. Potrivit documentelor oficiale, valoarea sa totală era, la acea vreme, de 314.580.456 lei și valorează acum aproximativ cinci miliarde de dolari, scrie BalkanInsight.

După Revoluția Rusă din octombrie 1917, bolșevicii comuniști au preluat puterea, iar Rusia nu a returnat tezaurul decât parțial în 1935, când Uniunea Sovietică de atunci a returnat 1.443 de cutii cu sigiliile sparte, pline cu arhive, documente și hârtii, cărți rare și religioase, dar fără aur.

O comisie interguvernamentală mixtă formată în 2004 de România și Rusia este în prezent singurul forum bilateral agreat de București și Moscova pentru a discuta subiectul.

Deva – Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, organizează în ziua de 10 februarie 2022, ora 17:00, la Sala de Lectură, un eveniment editorial deosebit, care va bucura numeroșii iubitori de sport: jurnalistul sportiv Nicolae Gavrea își va lansa volumul intitulat „Jurnal olimpic, Tokyo, 2021. Olimpiada în pandemie”.

După volumul de debut, „Rio 2016. Jurnal olimpic”, și volumul dedicat gimnastelor române intitulat „Gimnastelor, cu dragoste”, Nicolae Gavrea vine în fața noastră cu o carte în care descrie, pe zile, foarte amănunțit și documentat, experiența sa cu totul excepțională prilejuită de participarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, jocuri organizate cu dificultate, sub semnul restricțiilor impuse de pandemia aflată în plină răspândire în lume.

Nicolae Gavrea nu și-a dezmințit vocația de jurnalist și cronicar sportiv nici în condițiile extrem de dure pe care a fost nevoit să le respecte la ultima olimpiadă. Așa cum singur mărturisește, o parte însemnată a vieții și-a dedicat-o „cititorilor, ascultătorilor sau telespectatorilor, tuturor celor care iubesc sportul”, cărora le-a adus „informațiile cele mai diverse de pe bazele sportive pe unde a umblat ca reporter, comentator de eveniment sportiv”.

Prezent la Tokyo, alături de delegația olimpică a României, Nicolae Gavrea consemnează evoluțiile sportivilor români, se bucură de succesele lor (Ana Maria Popescu la spadă, David Popovici la natație, Nicoleta Bodnar, Simona Radiș, Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă la canotaj), dar răzbate și regretul că sportul românesc n-a mai reeditat succesele de odinioară.

Relatarea fiecărei zile de competiție este făcută cu mult profesionalism și obiectivitate, Nicolae Gavrea dovedindu-se un gazetar sportiv cu experiență și chemare pentru această profesie. Nu lipsește atmosfera fascinantă pe care Japonia o generează și care impresionează pe oricine petrece chiar și câteva zile în Țara Soarelui Răsare.

În final, concluzia jurnalistului este limpede: „Sportul a învins pandemia! Cu un an mai târziu decât era programată inițial, fără spectatori în tribune, dar cu întreceri sportive la cel mai înalt nivel, cea de-a XXXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a încheiat după 17 zile în care cei mai valoroși sportivi ai planetei s-au luptat pentru medaliile olimpice”.

Sportivii au demonstrat, și de această dată, că „suntem #MaiPuterniciÎmpreună”. Este o concluzie valabilă mereu, și nu doar în domeniul sportiv.

Ioan Sebastian Bara

 managerul Bibliotecii Judeţene Hunedoara – Deva

Atacul împotriva libertății umane a pornit simultan pe mai multe fronturi. Unul recent a fost „Ordonanța lui Ciucă”, al cărei articol 12 alin. 2 pct. b a fost retras din ordonanță la presiunea protestelor din Piața Victoriei. Se pregătește însă un altul, care va fi  votat marți 8 februarie în Senat, după ce a trecut de Camera Deputaților cu 243 de voturi pentru, 39 contra și 15 abțineri: proiectul de Lege pentru modificarea și completareaLegii audiovizualului nr. 504/2002, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia (PL-x nr. 430/2021).

Este, de fapt, o nouă formă perversă de încarcerare a libertății de exprimare în mediul online, referindu-se, de data asta, strict la comunicarea audio-vizuală, al cărei control va intra în competențele CNA. În expunerea de motive, proiectul legislativ este prezentat, ipocrit și cinic, ca o formă de protecție socială: „Proiectul introduce reglementări menite a încuraja autoreglementarea în domeniul audiovizual, dând posibilitatea elaborării unor coduri de conduită, impunând totodată și o serie de cerințe menite a asigura eficiența acestora, în special în ce privește protecția minorilor”.

Ca să fie ipocrizia completă, inițiatorul (Guvernul României) „dă vina” pe Uniunea Europeană, în sensul că-și justifică aberațiile acoperindu-se cu directive și reglementări impuse de UE: „În ce privește serviciile media audiovizuale, reglementarea în vigoare, cuprinsă în cadrul Legii audiovizualului, asigură transpunerea prevederilor Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale”.

Și mai departe: „Proiectul introduce noi competențe pentru Consiliul Național al Audiovizualului, privind activitatea acestuia de comunicare, informare și raportare către Comisia Europeană, precum și noi atribuții legate de gestiunea domeniului audiovizualului, precum și competențe legate de comunicarea, cooperarea și schimbul de experiențe cu celelalte organisme cu funcții similare din statele membre”.

O data oala acoperită, legea trece la represalii. Iată câteva extrase din noile reglementări ale Legii audiovizualului:

• „Prevederile prezentei legi se aplică şi următoarelor categorii:

1. a) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia României;
2. b) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene;
3. c) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar al cărui conţinut poate fi accesat pe teritoriul României”.

• „Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să informeze Consiliul cu privire la orice schimbare care ar putea afecta stabilirea jurisdicţiei”.
• „Consiliul administrează lista actualizată a furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României, cuprinzând şi criteriile în baza cărora s-a stabilit jurisdicţia pentru fiecare furnizor, asigurând comunicarea periodică a acesteia, inclusiv a actualizărilor ei, către Comisia Europeană”.
• „În domeniul serviciilor media audiovizuale, Consiliul poate impune, prin decizii de reglementare, furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României măsuri mai detaliate sau mai stricte de interes public general, cu respectarea dreptului european aplicabil”.
• „Consiliul cooperează loial şi rapid cu autoritatea competentă din statul de jurisdicţie al unui furnizor de servicii media audiovizuale în situaţia în care serviciul furnizat este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul României, pentru a ajunge la o soluţie eficientă şi satisfăcătoare în legătură cu orice problemă identificată”.
• „Consiliul va cere unui furnizor aflat sub jurisdicţia României să se conformeze normelor de interes public general şi va informa periodic, cu privire la acţiunile întreprinse, autoritatea competentă din statul membru care a solicitat, în baza unei cereri motivate, luarea unor măsuri, în ce priveşte furnizorul respectiv, al cărui serviciu media audiovizual este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul statului care a făcut solicitarea”.
• „Furnizarea unui serviciu de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin orice tip de rețele de comunicații electronice, cu excepția sistemelor digitale terestre, se poate face numai în baza licenţei audiovizuale și a acordurilor de retransmisie încheiate de radiodifuzor cu proprietarii rețelelor de comunicații electronice”.
• „În scopul păstrării evidenţei oficiale a furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția României, orice persoană fizică sau juridică, care intenţionează să furnizeze astfel de platforme are obligaţia să transmit Consiliului o notificare cu privire la această intenţie, care trebuie să conţină cel puţin datele menţionate la art. 48”.
• „Consiliul stabileşte prin decizie procedura de notificare şi actualizează pe pagina sa de internet formularul-tip al notificării, cuprinzând informaţiile pe care orice persoană care intenţionează să furnizeze platforme de partajare a materialelor video are obligaţia să le comunice pentru a beneficia de autorizaţia de funcționare. Aceste informaţii sunt grupate în următoarele categorii:

1. a) date necesare identificării furnizorului şi comunicării eficiente cu acesta;
2. b) denumirea şi tipul platformei de partajare a materialelor video”, etc., etc.

Și cu asta a luat sfârșit iluzia paradisului online, în care fiecare credea că e liber să spună orice. A fost, de fapt, o ambuscadă în care oamenii au intrat singuri, de bună voie, abandonând formele clasice de comunicare. Ce s-a întâmplat pe Facebook știm, dar acolo e vorba, totuși, de o politică privată. Acum intervine statul însuși, prin CNA, peste rețelele private, impunându-le politica de „naționalizare” a comunicării (după principiul „ești liber să spui ce vrem noi”).

Proiectul acestei legi are „rădăcini” adânci. El reamintește de ultimul articol scris de Eminescu la TIMPUL, pe 28 iunie 1883, înainte de a fi băgat în cămașa de forță. Reamintesc finalul acelui articol: „Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie. Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea déjà câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”…

Ca să nu mai lungim vorba: dacă această lege se va vota, Consiliul Național al Audiovizualului va avea dreptul să intervină și să aplice aceleași restricții și represalii pe care le aplică acum în radio și televiziune. Ca să ne protejeze de noi înșine, evident…

Libertatea de exprimare rămâne astfel doar o literă moartă într-o Constituție pe care n-o mai respectă nimeni.

Miron Manega

Un nou atac legislativ la adresa libertății de exprimare: CNA își întinde tentaculele și pe internet

Anul acesta, pe data de 19 februarie, ziua de naștere a lui Constantin Brâncuși, va fi sărbătorită artistic pe scena Teatrului Dramaturgilor Români prin acest spectacol de înaltă ținută artistică, ce vine ca o mărturisire de iubire și prețuire pentru marele sculptor.
De altfel, „BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA!” este singurul spectacol național realizat și dedicat lui Brâncuși, tocmai în această zi de mare însemnătate!
Totodată, Centrul Cultural UNESCO „Mihai Eminescu”, alături de acest spectacol, dă viață unui eveniment brâncușian și printr-o expoziție fascinantă de artă itinerantă: „BRÂNCUȘI și iubirile lui!” care are ca protagoniste portretele-picturi ale celor nouă personaje ale piesei de teatru (artist Vali Ciobanu) și pe cel al Zeului Creator Brâncuși (artist Dmitri Murahovschi).
Mulțumiri cu recunoștință partenerilor de onoare: Asociația Culturală Libris Brașov, Asociația OR și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Vă așteptăm cu bucurie și iubire pe 19 și 20 februarie, ora 19:00, la Teatrul Dramaturgilor Români.

BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA!

Inspirat de cartea Brâncuși, dragostea mea!, a Claudiei Motea, tradusă și publicată deja în zece limbi, acest spectacol multimedia aduce în prim-plan marile iubiri ale lui Brâncuși, cu femei celebre care i-au fost muze: Margit Pogany, Maria Tănase, Eileen Lane, Peggy Gugenheim, Madame Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Frachon și MilițaPetrașcu.
Toate cele nouă personaje feminine sunt interpretate de actrița Claudia Motea, care dovedește o adevărată performanță artistică, printr-o doză magică de talent și dăruire, în crearea diversă a acestor personalități complexe.
Iată un spectacol fascinant, în regia semnată de Beatrice Rancea, care aduce în prim-plan adevăratele povești de iubire din viața marelui artist, trăite în atelierul său din Montparnasse și care sunt menite să ajungă la sufletul cât mai multor spectatori!
Vocea lui Brâncuși aparține actorului Marius Bodochi, la pian Smaranda Vasile, iar la vioară Ruxandra Cuptor.

Durata spectacolului: 70 minute
Cu: CLAUDIA MOTEA
Voce Constantin Brâncuși: MARIUS BODOCHI
Pian: SMARANDA VASILE
Vioară: RUXANDRA CUPTOR
REGIA & Light Design: BEATRICE RANCEA

Din cronici teatrale:

„E un spectacol original, necesar, dinamic și expresiv din toate punctele de vedere, care se adresează și publicului informat, și celui profan, deoarece conține o mare doză de magie recreând portretul unui geniu. După spectacol, am avut inima plină!”

critic de teatru Dinu Grigorescu

„Să-l sculptezi pe genialul Constantin Brâncuşi în memoria românilor, printr-un astfel de act artistic, mi se pare un dar neasemuit. Nouă roluri şi – Dumnezeule! – atâtea trăiri! Nouă muze şi o singură actriţă! Mulţumim!”

Gabriel Lixandru – jurnalist Ziarul Argeșul

„Actrița Claudia Motea inventează și se reinventează în fiecare personaj, străbătând toată paleta artistică de sentimente : bucurie, tristețe, disperare, extaz, pe parcursul unui singur spectacol la fel de rotund și amețitor ca Sărutul lui Brâncuși. Extraordinar !”

prof. dr. Carmen Bobocescu, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

„Iată un fragment intim din viața celebrului artist român, purtându-ne cu originalitate și talent pe tărâmul muzelor care l-au inspirat, l-au respectat, l-au iubit și nu l-au părăsit niciodată. Un spectacol ce trebuie să ajungă la sufletele cât mai multor spectatori!”

prof. dr. Ovidiu Cornilă – „Destinul românesc”, Madrid