În perioada 14 – 17 iulie 2022 la Bocșa se va desfășura cea de-a doua ediție a Festivalului de Film, eveniment care, prin grija regizorului Ioan Cărmăzan și a directorului Ioan Cojocaru, se derulează în întreg Banatul.

Dacă prima ediție a Festivalului de Film de la Bocșa a prezentat oameni de seamă ai locului, cea de-a II-a ediție își propune să promoveze cartea, filmul românesc și ținutul natal.

În perioada 14 – 16 (inclusiv) iulie 2022, începând cu orele 16.00, în sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa se vor desfășura lansări de cărți, reviste, publicații, prezentări de autori și edituri din Banatul istoric. Astfel, în aceste zile, vor poposi la Bocșa scriitori, jurnaliști și editori din Reșița, Timișoara, Oravița, Lugoj, Anina, Caransebeș, Cluj-Napoca și, evident, scriitorul și regizorul Ioan Cărmăzan de la București.

Ziua de 14 iulie 2022 este dedicată cărților scriitorului Ioan Cărmăzan, care va avea alături Clubul de la Timișoara, o serie de scriitori și editori bucuroși să-și prezinte cărțile. Se vor lansa, alături de Ioan Cărmăzan, scriitori precum: Nina Ceranu, Maria Nițu, Silvia C. Negru, Vasile Bogdan, Titus Suciu, Constantin Tufan Stan, Ion Marin Almăjan și Irina Goanță.

Ziua de 15 iulie 2022 este, de asemenea, bogată în cărți și scriitori. Se vor întâlni, în aceeași generoasă sală a Primăriei Bocșa, tot de la ora 16.00, scriitori precum: Ada D. Cruceanu, Vasile Barbu, Ioan Moisa, Ana Kremm, Doina Gârboni, Daniel Luca, Nicolae Toma, Mihai Chiper, Victor Nafiru, Camelia Tamaș, Iulian Barbu, Ionel Bota și Nicolae Sârbu pentru a-și prezenta cărți, reviste, edituri, precum și alte frumoase proiecte culturale.

De la ora 21.00, la Bocșa Izvor, pe Insula „Paradis”, primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, invită iubitorii de film la deschiderea celei de-a II-a ediții a Festivalului de Film de la Bocșa. Seara va debuta cu o proiecție In memoriam Valentin Uritescu, un scurtmetraj realizat de regizorul Ioan Cărmăzan în anul 2009 la Bocșa, intitulat „Negustorul de amintiri”, avându-l în rolul principal pe regretatul Valentin Uritescu.

Cel de-al doilea film propus publicului bocșean în seara de 15 iulie este o comedie românească din seria „B.D”-urilor („Brigada Diverse”): „B.D. la munte și la mare”, un film de 102 minute, din 1971, în regia lui Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe regretații actori: Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Iurie Darie, Puiu Călinescu și Jean Constantin. 

În 16 iulie 2022, de la ora 16.00, în sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa, iubitorii de carte se vor întâlni cu două edituri importante: Editura TIM din Reșița, manageriată de scriitorul și istoricul literar Gheorghe Jurma și Editura „Ecou Transilvan” de la Cluj-Napoca, manageriată de inimoasa Nadia Farcaș, o prietenă mai veche a bibliotecii bocșene. Alături de cărți și editori, vor fi prezenți și scriitori din Bocșa, Reșița, Lugoj și Cluj-Napoca.

Seara de 16 iulie va prezenta publicului cinefil, începând cu orele 21.00, pe Insula „Paradis” la Bocșa Izvor, un documentar semnat de Vasile Bogdan și Diana Trocmaier de la TVR Timișoara, care-l are în prim-plan pe sculptorul Tiberiu Bottlik. „Culorile singurătății” este documentarul care prezintă personalitatea și arta artistului plastic bocșean, Tiberiu Bottlik.

Proiecția de film continuă pe Insula Paradis cu 88 de minute de comedie românească realizată în anul 1983 de regizorul Virgil Calotescu – „Buletin de București”, în rolurile principale fiind mari actori români precum Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu, Octavian Cotescu sau Draga Olteanu-Matei.

Ultima seară de Festival de Film la Bocșa este în 17 iulie 2022, pe Insula „Paradis”, începând cu orele 21.00. Primarul Orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, împreună cu regizorul Ioan Cărmăzan vor încheia cea de-a doua ediție de „Bocșa Film Festival”, o ediție prin care, timp de 4 zile, vor fi promovate locuri, fapte, personaje din Bocșa de ieri și de azi, vor fi cinstiți actori, regizori și producții ale cinematografiei românești de ieri și de azi, vor fi promovați scriitori, editori și slujitori ai cărții din întreg Banatul istoric! Va fi promovată cartea, arta cinematografică și localitatea Bocșa!

Ultima seară din Festivalul de Film de la Bocșa se va încheia cu proiecția unui reportaj In memoriam Viorel Coțoiu, realizat de Vasile Bogdan de la TVR Timișoara în anul 2010, acasă la artistul plastic bocșean, Viorel Coțoiu.

Iar filmul artistic care încheie „Bocșa Film Festival 2022” este un film românesc de 87 minute, din 1976, „Mere roșii”, în regia lui Alexandru Tatos, avându-i în rolurile principale pe îndrăgiții actori Mircea Diaconu și Carmen Galin.

Așadar, în perioada 14 – 17 iulie 2022, organizatorii – Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul serviciilor Primăriei și Consiliului Local Bocșa, cu sprijinul primarului Mirel Patriciu Pascu, precum și al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România,  al Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeș și al Asociației Dacin Sara București – vă invită la Bocșa, pentru un eveniment complex, care-și propune să îmbine armonios literatura cu filmul și, după cum spune motto-ul evenimentului: „Promovăm Cartea, Filmul și Ținutul natal!”

Una dintre cele mai importante preocupări ale Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România este atragerea tinerilor pasionați de profesie spre reperele jurnalismului profesionist, de la teorie la practică. Într-o lume marcată de dezinformare și propagandă, rolul presei este nu doar extrem de pregnant și de relevant în prezent, ci și crucial pentru viitor, iar tinerii care se pregătesc pentru a informa publicul sunt pregătiți pentru provocările pe care le au în față.

Conștientă de misiunea sa și de utilitatea publică pe care o are pe frontispiciu, UZPR a încheiat un parteneriat cu Fundația Maria Club pentru UNESCO, propunându-și să elaboreze împreună proiecte pentru tinerii jurnaliști. Uniunii i-a revenit misiunea de a se implica, prin exemplul membrilor săi de marcă, în componenţa de presă a acestui parteneriat, al cărui prim workshop a avut loc cu ocazia Zilei Internaționale a Libertății Presei.

Continuând activitățile pe care le-a inițiat, joi 30 iunie 2022, UZPR a organizat, la sediul central din București, un prim studiu tematic în cadrul workshop-ului organizat în parteneriat cu Fundația Maria club pentru UNESCO, cu tema „Jurnalismul o provocare pentru studenți sau studenții o provocare pentru jurnalism?”. S-a dat astfel startul unor serii de întâlniri la sediul UZPR a studenților la jurnalism, ocazii cu care au fost și vor fi dezbătute diverse teme din breaslă, probleme stringente de actualitate, propuse în urma unor experiențe în teritoriu, ca și întâlniri cu jurnaliști consacrați, membri ai UZPR, care se pot constitui în modele ale tinerilor aspiranți la această nobilă profesie, grație unor cariere și realizări de excepție.

Studenții s-au întâlnit cu Sorin Stanciu, președinte UZPR, cu binecunoscutul jurnalist Dan Constantin, redactor șef al revistei UZP, președintele Comisiei de atestare a UZPR, cu omul de radio Viorel Popescu, membru în Comisia de atestare profesională a UZPR, cu jurnalistul Radio România Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, inițiatorul întâlnirilor și dezbaterilor.

Foarte interesați de anvergura profesională a interlocutorilor și de vasta lor experiență, studenții s-au angajat într-o sesiune dinamică de întrebări-răspunsuri, acest prim atelier de lucru constituindu-se într-un episod cu intensă încărcătură profesională, marcată de curiozitatea tinerilor viitori jurnaliști, care s-au dovedit astfel persoane cu vocație, pe deplin implicate în viitorul profesiei pe care și-au ales-o.

În cadrul proiectului a avut loc și o vizită în studiourile TVR, organizată de profesionistul de televiziune Răzvan Onesa, membru în Consiliul Director al UZPR. Turul studiourilor a fost asigurat de Dan Obadă, de la TVR.

A doua zi, vineri 1 iulie 2022, la sediul UZPR a avut loc un nou studiu tematic în cadrul atelierului de Jurnalism organizat de UZPR în parteneriat cu Fundația Maria Club pentru UNESCO. Același interes din partea studenților, noi dezbateri pe marginea temei „De ce vocile studenților trebuie ascultate?”, alte serii de întrebări și de răspunsuri din partea unora dintre cei mai reputați membri ai UZPR, care nu doar și-au construit un renume bine consolidat în mass-media, dar continuă să activeze, pregătind generațiile viitoare de jurnaliști prin exemplu personal.

Departamentul Comunicare

linkuri audio

https://radiouzpr.podbean.com/e/jurnalismul-o-provocare-pentru-studen%c8%9bi-sau-studen%c8%9bii-o-provocare-pentru-jurnalism/

https://radiouzpr.podbean.com/e/de-ce-vocile-studen%c8%9bilor-la-jurnalism-trebuie-ascultate/

Astăzi se sărbătoresc 251 de ani de la aprinderea primelor două furnale la
Reșița, „Josephus” și „Franziskus”, 3 iulie 1771 – momentul 0 a ceea ce
astăzi este Reșița.

Acum trei ani am primit din partea arhivistului Diecezei Romano-Catolice
Timișoara, dr. Claudiu Sergiu Călin, copia înregistrării în matricolă a
sfințirii celor două cuptoare. Înregistrarea se găsește la: „Matricula
Baptisatorum, Copulatorum, Defunctorum 1758-1773 [et Conversorum, cum Status
Animarum et informationes historicae] Paroeciae Karassova” (pagină
nenumerotată, spre finalul volumului).

Textul în original în latină și traducerea în limba română și germană:

Annô ut Supra [1771] die 3ia Julÿ primavice benedictae sunt Cæ[sare]o
Regiæae ustrinæ seu Hochöfen in Neo-erecto loco Montano Reschiza dicto per
me Patrem Michaëlem Grosdich Administratorem Parochiæ Carashoviensis

(În anul de mai sus [1771], ziua 3-a a lui iulie, au fost binecuvântate
cuptoarele cezaro-crăiești sau Hochöfen în nou întemeiatul loc montan Reșița
[binecuvântare] rostită de mine Pater [=preot-călugăr] Michaël Grosdich,
administrator parohial [=paroh] de Carașova)

(Im oben angegebenem Jahr [1771], am 3. Juli wurden die
Kaiserlich-Königlichen Hochöfen im neu-gegründeten Montanistischen [Berg-]
Ort Reschitza von mir Pater Michaël Grosdich, Pfarradministrator in
Karaschowa gesegnet)

Tot astăzi se împlinesc 151 de de ani de la inaugurarea Parcului „Josefin”,
actualula Grădina Zoologică „Ioan Crișan” a Primăriei Municipiului Reșița.
Demersurile creării acestui parc s-au realizat acum 151 de ani pentru a
marca împlinirea la 3 iulie 1871 a 100 de ani de industrie la Reșița.

Pentru a marca cei 251 de ani, Forumul Democratic al Germanilor din județul
Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a
Adulților Reșița au editat un plic filatelic ocazional. De asemenea au
realizat și o ștampilă ocazională, aprobate de Federația Filatelică Română
și de Poșta Română. Întreaga corespondență care a plecat sâmbătă de la
Oficiul Poștal Reșița 1, a fost obliterată cu această ștampilă.

Ad multos annos, REȘIȚA 251!

Erwin Josef Țigla

După cum ne-au relatat prof. dr. Valeria Lazăr și prof. dr. Daniel Lazăr de la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” din orașul de pe Cerna – Hunedoara, Examenul Național de Bacalaureat – sesiunea iunie-iulie 2022 a fost o provocare… emoții… încredere în sine… trăiri… împlinire a sufletului…

Ambii susțin că mentorii – profesioniști ai Colegiului sunt implicați în formare, explorare, descoperire, participare activă, încurajarea gândirii critice, studiu, reflexivitate, flexibilitate, creativitate, devenire…,vizând faptul că discipolii reprezintă actori ai triadei predare – învățare – evaluare, țintele strategice fiind:

P – PREGĂTIRE, PROFESIONALISM, PROGRES

E – ECHILIBRU

R – RĂBDARE PENTRU CIZELAREA CARACTERELOR

F – FORMAREA DEPRINDERILOR ȘI A ABILITĂȚILOR

O – OBIECTIVE SMART

R – RIGUROZITATE

M – METICULOZITATE

A – AUTOCUNOAȘTERE, AMBIȚIE, ABNEGAȚIE

N – NOUTATE

Ț – ȚELURI COMUNE

E – EMPATIE

A învăța să înveți… a simți, a gândi, a comunica, a interacționa… Elevul răspunde la o situație așa cum o trăiește și o înțelege, în funcție de propria experiență și de însușirile sale de personalitate. Asumarea responsabilităţii pentru propria învăţare, autoorganizarea, monitorizarea progresului personal în cadrul realizării unei sarcini, gestionarea eficientă a timpului, cunoaşterea şi înţelegerea strategiilor de învăţare preferate, a punctelor tari şi slabe, identificarea oportunităților de învățare reprezintă factori care au contribuit la obținerea rezultatelor remarcabile în această sesiune a Examenului Național de Bacalaureat: promovabilitatea – 94,74% și o medie de 10 – elevul CRISTESCU Rami (foto).

Școala ne învață să fim proprii dascăli, este locul unde ne țesem norocul, iar didactica este arta de a-i învăța pe alții.

Echipa elev – profesor – părinte menține tradiția – performanța – excelența, în familia Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din municipiul Hunedoara.

„Vivat academia,/ Vivant professores,/ Vivat membrum quodlibet,/ Vivant membra quaelibet,/  Semper sint in flore!”

Învățăm pentru viață! Viața este școală!

Zbor lin, dar înalt, spre prestigioasele universități din țară și din străinătate, dragii noștri absolvenți! Urmați drumul desăvârșirii profesionale, iar când simțiți, pășiți, o clipă, pe treptele școlii, pentru a ne induce nouă, dascălilor voștri, impulsul de „a merge” mai departe…

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Sub genericul „Siderurgia hunedoreană – trecut, prezent și viitor”, am primit o scrisoare de la ing. Petru VAIDOS, fost președinte al Sindicatului „Siderurgistul” Hunedoara, aceasta cu ocazia împlinirii a 138 de ani de la inaugurarea, în orașul de pe Cerna, a primelor două furnale cu volum de 110 mc și din care am spicuit.

„Hunedoara și împrejurimile au fost binecuvântate de o puternică încărcătură milenară atât în istorie, cultură și civilizație, cât și în ceea ce privește frumusețile naturii care ne înconjoară.

În aceste condiții, în zonă s-au dezvoltat puternic mineritul și siderurgia. Nu întâmplător la Muzeul Tehnicii și Tehnologiei de la Londra este expusă macheta cuptorului de reducere a minereului de fier din secolul IX – X, descoperit la Valea Caselor, lângă Ghelari, în anul 1895.

Data de naștere a siderurgiei moderne la Hunedoara, sub denumirea Uzinele de fier Hunedoara este la 12 iunie 1884 când au fost inaugurate primele două furnale cu volum de 110 mc.

Înainte de construcția Combinatului Siderurgic de la Galați, Hunedoara era cel mai mare producător de oțel din România, iar orașul Hunedoara era cel mai mare oraș industrial din țară, cu o populație de cca 90000 locuitori.

Momentul decembrie 1989 a găsit Hunedoara în cea mai dificilă situație din siderurgia hunedoreană, tehnologii vechi (tehnologia nemaifiind îmbunătățită din anul 1970), resursele de minereu de fier la Teliuc și Ghelari în faza de epuizare, poziția geografică dazavantajoasă (distanța de cca 600 km față de cea mai apropiată cale de transport pe apă).

În aceste condiții platforma siderurgică de la Hunedoara a parcurs cel mai amplu și mai dur program de restructurare din țară.

În toată această perioadă Sindicatul „Siderurgistul” s-a implicat activ în toate etapele procesului de restructurare și privatizare a platformei.

În continuare voi prezenta pe scurt concluziile unui studiu realizat la Hunedoara pe tema Restructurarea responsabilă social la Siderurgica Hunedoara, finanțat de Comisia Europeană.

Situată într-un oraș mono-industrial cu aproape 90000 de locuitori la începutul anilor 1990, Întreprinderea Siderurgică Hunedoara avea peste 20000 de angajați. În anul 2002, firma mai avea  8500 de angajați, iar la sfârșitul anului 2003 – 2200 de angajați.

Compania a fost privatizată în anul 2004, când a fost achiziționată împreună cu Petrotub Roman de compania Mittal Steel, devenită ulterior ArcelorMittal.

Principalele instrumente utilizate de partenerii sociali din metalurgie (Federația Sindicală Metarom și Organizația patronală Metalurgia au fost: Convenția de acompaniament social al restructurării siderurgiei semnată în 1996, acordurile sociale (ca anexe la contractele de privatizare) și contractele colective de muncă.

Sindicatul „Siderurgistul” a abordat cu multă maturitate toate problemele firmei și a aplicat toate mijloacele legale de acțiune pentru a-și apăra membrii de sindicat, dar și pentru a obține maximum de protecție socială pentru cei concediați.

În lipsa unor resurse care să permită finanțarea măsurilor din  Convenția de acompaniament social al restructurării, Sindicatul „Siderurgistul” a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Iancu de Hunedoara,  organizație neguvernamentală care a oferit servicii de ocupare și consiliere în afaceri persoanelor disponibilizate și familiilor acestora.

Asociația a fost finanțată din fonduri europene, ale Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare și ale sindicatului, în perioada 1997 – 2005; a găzduit centrul regional de instruire al Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa; a înființat în anul 2001 Centrul de Reconversie Profesională care oferă servicii șomerilor, dar și angajaților companiei (în anul 2006 a oferit cursuri de formare profesională unui număr de 680 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și cursuri de formare continuă unui număr de peste 1200 de angajați ai Mittal Steel); a creat mai multe firme care au oferit peste 300 locuri de muncă pentru persoanele disponibilizate din întreprindere (producție și servicii); a devenit acționar al Parcului Industrial, alături de Primăria Hunedoara; a luptat pentru finanțarea activității Clubului Siderurgistul (casa de cultură), clubului sportiv, bibliotecii și a altor facilități sociale care oferă zeci de locuri de muncă și a constituit primul sindicat de platformă industrială pentru a păstra membrii de sindicat după scindarea companiei în 9 firme distincte. Sindicatul de platformă reprezintă o inovație în materie de strucruri sindicale, ca reacție la constrângerile legislației românești în vigoare la acel moment cu privire la organizațiile sindicale.

În final voi sublinia cele mai importante 3 etape cu influență puternică asupra viitorului siderurgiei din Hunedoara: realizarea investiției la Turnarea continuă – care a reprezentat un succes tehnologic la Hunedoara – în anul 1998; finalizarea instalației la Cuptorul electric nr. 3 – 100 tone – în anul 2002 (dacă nu se finaliza această investiție, Hunedoara nu avea tehnologie pentru producerea oțelului, practic nu mai exista obiectul privatizării la Hunedoara); aprobarea, după privatizare, în anul 2009, a investiției la laminor și finalizarea ei în anul 2012.

Fără construcția unui laminor, astăzi, nu mai făcea parte din familia europeană a producătorilor de profile economice, fiind transformată într-un punct de lucru pentru țaglă țeavă la Petrotub Roman”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Recent, la Galeria Army a Cercului Militar din cetatea culturală a Lugojului, Filiala UZPR ,,Valeriu Braniște”, în parteneriat cu Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” și Mișcarea Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului Timișoara (MNADOR), a organizat Simpozionul ,,Eminescu, ziaristul” care s-a dovedit a fi o reușită prin diversitate, acuratețe și profunzime a temelor prezentate, referitoare la viața și activitatea în toate ipostazele sale a geniului eminescian, răsplătită cu aplauze intense de către participanții iubitori de Eminescu și de fenomenul cultural din urbea bănățeană.

Dintre temele prezentate reținem: Eminescu în Banat, Eminescu și Slavici – jurnaliști, Eminescu – ziaristul. Protagoniști: Ioan Medoia, Dumitru Mnerie, Gheorghe Lungu, Sylvia Hârceagă, profesori și membri UZPR.
În partea a doua a acestui moment de revelație eminesciană, poezia a fost la înălțimea așteptărilor prin cărțile lansate în premieră: Lumini și ove, autor Mirela Cocheci, Petroșani, o carte ca o călătorie de vis spre cel de-al cincilea anotimp; Picătură de iubire, autor Aurel Constantin Muntoiu, Lugoj, o carte ca o flacăra a mântuirii prin rugăciune și credință în Dumnezeu; Pandemie și patriotism, autori Dumitru Buțoi – versuri și Cristinel Vecerdea CRIV – ilustrații, o carte inspirată de concursul ,,Pandemie și patriotism” inițiat, sub egida UZPR, de cel ce a fost președintele UZPR Doru Dinu Glăvan.
Au rostit alocuțiuni referitoare la aceste apariții editoriale inedite Maria Rogobete, Nicolae Toma, Ioan I. Ionescu, membri UZPR.
Moderator: Dumitru Buțoi, membru UZPR.

Text și foto: Grigore MÂINEA / UZPR Timiș

București, 28 iunie 2022. O Zi festivă. O Zi Elogiu lui Mihai Eminescu. Gala Premiilor „Eminescu, ziaristul” – ediția 2022!

Am vrut neapărat să fiu și eu prezentă la această sărbătoare. Am vrut să regăsesc atmosfera și spiritul celorlalte ediții.

Vă amintiți? În 28 iunie 2019, sala „Constantin Brâncuși” din Palatul Parlamentului părea neîncăpătoare pentru confrații noștri poposiți de prin toate colțurile țării!

Amintiri! Nemuritoare amintiri?!

Să nu ne amăgim, totul trece, se transformă și-ar putea deveni perfectibil? Vom trăi și vom vedea!

Și-aud, sau mi se pare?!…

„El trece dus pe Steaua ce zboară ca un gând”, „alunecă în zbor”, și „printre nori își face drum”!…

Mirarea este „mama înțelepciunei”, glăsuiește, în „Archaueus”, Mihai Eminescu.

Precum „visătorul” Dionis, orice este posibil. Sufletul poate călători…

Câte suflete tot atâtea stele „cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții”.

Să nu ne mirăm. Chiar și planetele se joacă, dansând și aliniindu-se la o perioadă anume. De ce nu, și-o minusculă stea, cu voință divină, și-ar putea dori o mică abatere din traiectoria ei?! Așa, ca să se bucure de prezența noastră, de laureații ediției 2022, de un moment festiv-omagiu.

„Viața-i umbră și zilele sunt vis”!…

După circa opt luni de tăcere, o stea nu și-ar putea devia zborul?

Nu-mi luați în nume de rău fantezia. Din înaltul „locaș al pătimirei”, orice-i posibil!

În fond, au știut prietenii din juriul UZPR 2022 de ce au creat și un premiu unic în felul său. Acela a fost momentul când steaua „Dor cu Dor” a strălucit, din înalt, pentru noi, încurajându-ne.

Cinste tuturor acelora care-ți urmează și-ți întregesc Visul!…

Nobil vis: 28 IUNIE să devină OFICIAL ZIUA ZIARISTULUI ROMÂN!

Și astfel, a nu uita data de 28 iunie 1883 – și de a preamări Steaua Presei Românești „tremurând”, in aeternum, în „nemărginirea albastră a cerului”, MIHAI EMINESCU!

Merită acest efort.

Din jilțul „nepătrunsului ascuns”, Steaua EMINESCU se aprinde, christic: „Lumea nu-i decât o vecinică plătire cătră viață, o vecinică încasare din partea morții”!

Deopotrivă, și-o inimă, dintr-o ramă, șoptește, cu vădită speranță: „Fiți uniți, confraților, vom birui”!

Livia Ciupercă / UZPR

3 iulie 2022, orele 16.00 – 18.00, Centrul German „Alexander Tietz” Reșița:

Proiectul „Reșița: 250 + 1 de ani de industrie”.

251 de ani de la aprinderea primelor două furnale la Reșița, „Josephus” și
„Franziskus”, 3 iulie 1771 – momentul 0 a ceea ce astăzi este Reșița.

Vernisarea expoziției de fotografii „Reșița pierdută” din colecția Ioan
Mato (*13 octombrie 1932, Iersig – †27 iunie 2004, Reșița), cu fotografii
din istoria orașului vechi, parte care a fost demolată ca urmare a
extinderii uzinelor reșițene în perioada comunistă. Manifestare
expozițională organizată cu sprijinul fiului fotografului, Jancsi Mato.

de Gelu DRAGOŞ, U.Z.P.R.

Marți, 28 iunie, maratonul literar, cum am îndrăznit să-l numesc, s-a încheiat cu prezentarea cărţii-album „Monumentele Mihai Eminescu”, autori Gheorghe Jurma şi Erwin Josef Ţigla din Reşiţa, un album de colecţie editat de „Banatul Montan” Reşiţa şi finanţat de către Forumul Democrat al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. 

Moderatorul evenimentului, dr. Teodor Ardelean, într-o vervă deosebită, a mulţumit oaspeţilor pentru cadoul oferit şi faptului că în periplul lor cu lansarea cărţii (prima dată la Botoşani, aşa cum era şi normal) s-au oprit şi la Baia Mare.

Erwin Josef Ţigla a vorbit despre cei peste 25.000 km parcurşi în descoperirea monumentelor închinate Poetului Naţional, despre piedicile întâmpinate, dar şi despre satisfacţiile morale avute la ducerea la îndeplinire a proiectului. A vorbit de asemenea despre dorinţa de a continua acest proiect cu tipărirea unei noi cărţi, care să completeze informaţiile ce le-au scăpat în primul volum.

Scriitorul, editorul şi jurnalistul Gheorghe Jurma a vorbit pe larg despre „fenomenul Eminescu”, ne-a recitat din lirica Voievodului Stelar, ne-a vorbit despre busturile, efigiile şi statuile realizate pentru aducerea-aminte a Poetului Nepereche.

Din sală au luat cuvântul preot Gheorghe Pop, Mihai Cosmin Pop, inspector şcolar general, prof. Ioana Cadar, dr. Ilie Gherheş, conf. univ. dr. Florian Roatiș ş.a.

Ceea ce este interesant sau dacă vreţi paradoxal, e faptul că cei doi autori sunt din Reşiţa, oraşul care nu are  nici un monument Eminescu! Poate după tipărirea în 2018 a acestei cărţi-TEZAUR lucrurile se vor schimba în bine.

Din cuprins, reţinem:

– Monumentele Mihai Eminescu; – Despre autori, în câteva cuvinte; – Poezia „La steaua care-a răsărit”; – Muşat şi ursitorile; – „Ai să aduni toată Moldova”; – Pe drumurile Transilvaniei; – Banatul şi Eminescu; – Cum se apără o graniţă; – „De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră”; – Viaţa, iubirea, moartea şi eternitatea; – „Porni Luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe”; – Chipul geniului; – „Dă orizont nemărginit singurătăţii mării”.

De remarcat, faptul că pagina 78 este dedicată Băii Mari şi monumentului din faţa Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, mai concret, bustului realizat de dr. Ioan Marchiş în anul 2000 Poetului Naţional.

Felicitările noastre sincere.

********

prof. Gelu Dragoș

https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com

         Motto: „Timpul nu poate fi împachetat, să îi pui fundiță și să îl lași apoi sub Pomul de Crăciun. Timpul nu poate fi dat. El trebuie împărțit cu ceilalți” (Cecelia Aherm, Dublin, Irlanda).

Dacă suntem sau nu o colecție de momente de timp, am să încerc să răspund cu un leit- motiv care va însoți acest eseu evocativ și anume „Ce-aș fi spus dacă…”

Așadar… dacă nu era toamna unei zile cu nori urcători, ca pentru o ultimă rugare aș fi preferat albul! Deși nici iarna nu-mi place! Are giulgi de fulgi! Și, când ne pleacă Domnul Timp, totul e alb! Prapori, hlamide, batiste, lumini! Până și vulcanul alb irumpe acel halou la fel ca și floarea de cireș la care sebișanul poet, Mihai Beniuc, se ruga („În drumul lui către Înalt”).

Ce-aș fi spus dacă… nu aș fi știut că „lumea nu este decât un pustiu” (Fr. Bacon) și Cerul nu ar fi primit stele? Nu știu cât a cerut Doru Dinu Petru Glăvan retras în curata, dar esențiala sa  existență, dar și în cumințenia și civilizata sa generozitate.

Ce-aș fi spus dacă… nu aș fi știut că lumea cu adevărat e cea a esențelor și a dăruirii!  Nu știu cât a cerut, dar știu cât a dăruit  Doru Dinu Petru Glăvan! Pentru că,odată, din (Ne)timpul său s-a îndurat să-mi asculte un grăunte din timpul mei! În puținele dăti, așadar, la ore aleatoriu alese, i-am cerut să asculte colecția mea de povești, deloc acre, ci aniversare ori anotimpurale și mai apoi am primit feedback!

Ce-aș fi spus dacă… vorbele sale șoptite despre Prietenie (pentru că liriza scriind și recitând) nu semănau a adevărate Poeme, doar de el știute!

Nu am vorbit de multe ori față în față, dar se făcea că sunt în fața unui Pom cu poame din care, în surdină, îmi cădea, câte una, molcom, în poala sufletului!

Așa doream să mă apropii, ci modestia și stângăcia cuvintelor în fața unui om, doar din spatele emoțiilor!

Ce-aș fi spus dacă… nuanța sensibilității sale nu o purta în valiza plecărilor-veniri și la Arad cu atâta tandrețe și măsură a încurajărilor? Deși părea un om al tăcerilor de catifea, impresiona prin disponibilitatea de a purta pe umeri, ca pe un manșon, timpul întrevederilor!

Ce-aș fi spus dacă… nu îi era timpul acel Modus-vivendi care inspira bonomia ființei sale, umane și omenoase de o căldură de jad!

Dorința scurtă de a asculta, pentru că NeTimpul îi persecuta și îi decroșeta Rozeta momentelor, îi era personală și particulară!

Ce-aș fi spus dacă… aerul de viță nobilă inspirat nu era un iz exotic, nespulberat de ultima bătaie de vânt… Consumator de presă și de vești nebun de bune se baza pe un anume Timp al său. Care nu-l certa ci îi oferea „minutul” ca un fel de open-sourcing coroborativ și relațional, neapărat asortat la papillon, butoni la manșete și microfon!

Ce-aș fi spus dacă… acum, din casta jurnaliștilor stele vor cădea și lacrimi vor seca…

Bun causeur și jovial cu priviri de lumini căzătoare, Doru Dinu Glăvan avea o expresie unlimited! A la longue…

Și, din foarte puținele întâlniri, își asorta  îmbrățișările cu un mimetism aparte! Ca o spovedanie fără preot!

Acum, din fortăreața sa fără de lumină, la imperativul-vocativ, se impune o altă stare!

Update!

Ce-aș fi spus dacă… Etica sa aparte nu era molipsitoare? Cât un reper, cât un Set de Majore Modele… pentru un Alt Timp! Alegoric! Cât un (eventual) Manual de Jurnalistică! Cât o Monedă, dacă vreți, de schimb!

Ce-aș fi spus dacă… La Ceasul Marii Sale Treceri, tăcerile noastre să ne fie cât reflecții interioare de amintiri dintr-un alt Netimp! Prezentul continuu ca o mărturie a harului său inconfundabil.

Ce-aș fi spus dacă… „Prezentul este acel timp în care timpul  atinge eternitatea” (C. S. Levis).

Ce-aș fi spus dacă… Acum, conceput a fi un Construct aș numi timpul de acum simplu: Doru Dinu Petru Glăvan! Sau Apostol!

Ce-aș fi spus dacă… timpul lui Doru Dinu Glăvan este, acum, Eternitate?…

Florica R. Cândea/ UZPR /Filiala Arad

Acasă

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a organizat din nou unul dintre evenimentele de referință ale organizației: Premiile „Eminescu, ziaristul”.
În prezența unui public care a umput până la refuz sala AGIR din București, într-o atmosferă de caldă emoție, invitații și cei premiați s-au bucurat să fie din nou împreună sub auspiciile presei profesioniste.

UZPR marchează de mai mulți ani ziua în care Mihai Eminescu, cel dintâi redactor în deplinătatea termenului din presa românească, a fost scos din viața publică din cauza unui articol despre libertatea presei. Mult mai mult decât o comemorare, această zi are simbolistica specială sub semnul căreia stă de atunci încoace gazetăria din România și pe care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România o celebrează și o slujește în fiecare zi, ca pe un câștig al societății românești: neprețuita libertate de exprimare.
Sub aceste auspicii faste, UZPR a distins din nou excelența în jurnalism de Ziua Ziaristului Român, 28 iunie, inițiativă a regretatului președinte al UZPR Doru Dinu Glăvan, în memoria căruia cei prezenți au ținut un moment de reculegere și despre care președintele Sorin Stanciu a mărturisit că „Doru va rămâne mereu ca un DOR în inimile noastre”.
Premiile „Eminescu, ziaristul” au răsplătit activitatea jurnalistică a unor colegi de breaslă care s-au remarcat prin vocație, constanță și dăruire pentru profesie. Au urcat pe scenă, rând pe rând, pentru a-și primi premiile, Alina Florescu – Kanal D, Adrian Artene – Gândul, Bogdan Comaroni – Ziua News, Alexandru Răducanu – Canal 33, Anca Mazilu – TVR 1, Mădălin Ionescu – Metropola Tv, Val Vâlcu – DCNews, Mirel Curea – Evenimentul Zilei, Flavia Voinea – București FM, Tudor Barbu – Tvr 3, Adrian Ursu – Antena 3, Denis Ciulinaru – Național FM, Nicoleta Popa – Centrul Național Media, Marius Ghilezan – România Liberă, Andrei Păunescu, Claudiu Popa – EuroNews România, Lavinia Șandru – Canal 33 și Impact.ro, Dumitru Constantin – Top Business.

În cadrul aceluiași eveniment, componenta dedicației pentru opera eminesciană a fost ilustrată de premiile acordate unor personalități care s-au remarcat în cercetarea operei eminesciene, dăruind astfel și jurnalismului românesc un adevărat tezaur. Premiile UZPR „Eminescu, ziaristul” pentru activitatea eminesciană le-au revenit cunoscuților Dan Toma Dulciu, unul dintre cei mai activi promotori ai personalității lui Mihai Eminescu, Mihai Costin,  președintele Grupării Colecționarilor de Medalii Eminesciene din cadrul Societății Numismatice Române, prof. univ.  Florin Cristian Gheorghe, precum și prof. univ. Tiberiu Spircu, In memoriam.

Unul dintre momentele încărcate de emoție ale evenimentului a fost decernarea unui Premiu special „Eminescu, ziaristul” In memoriam lui Doru Dinu Glăvan, „pentru devotamentul total și necondiționat de recuperare a personalității de jurnalist a lui Mihai Eminescu”.
Evenimentul a beneficiat de aportul artistic remarcabil al pianistului Alexandru Burcă și al sopranei Ana Stănescu, de la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, precum și de un recital susținut de Andrei Păunescu, care a entuziasmat întreaga asistență.
Bucuroși să se revadă, apreciind la justa valoare inițiativa UZPR de a-i premia și, prin acest gest, de a-și manifesta prețuirea pentru efortul și cariera celor care trudesc în una dintre cele mai complicate și mai solicitante profesii, jurnaliștii prezenți au umplut cu personalitatea lor spațiul în care s-au reunit, o dată în plus, sub auspiciile celei mai mari organizații de breaslă din România, care îi susține, îi reprezintă și le recunoaște meritele.

Departamentul Comunicare
Foto: Florin Eșanu, Mădălina Corina Diaconu

Când debuta la Reșița, în anul 2011, Festivalul Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”, orașul Bocșa, prin Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, a fost între primii parteneri care au acceptat provocarea. Și ediția a fost una de succes!

Iată că, la cea de-a X-a ediție, Bocșa este onorată să se afle din nou între partenerii festivalului și să găzduiască acest prestigios eveniment, pentru o zi. Iar ziua a fost una specială, cu frumoase și sensibile conotații: 24 iunie, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica), Ziua Iei la români.

Așa cum se procedează de obicei, organizatorii bocșeni au dorit să arate invitaților străini ce au ei mai frumos, mai reprezentativ, mai românesc, să promoveze ia românească, dansul și portul din Banat, sculptura bisericească și arta picturii icoanelor, precum și arta contemporană semnată de maestrul Constantin Lucaci.

Inițiatorul și coordonatorul Festivalului, poeta Liubița Raichici, i-a acordat încredere și de această dată managerului bibliotecii bocșene și a acceptat programul propus de Bocșa pentru minunata zi de 24 iunie 2022, zi de sfântă și frumoasă sărbătoare!

Ziua dedicată Bocșei a debutat la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova, un loc desprins parcă din poveste, unde, după Sfânta Liturghie, părintele protosinghel Ioanichie a întâmpinat oaspeții cu vădită bucurie.

După cuvintele de salut din partea primarului orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, managerul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, Gabriela Șerban și părintele duhovnic dr. Ioanichie Petrică, poeta Liubița Raichici a prezentat invitații, iar aceștia au susținut un recital de poezie, „funcția” de translator revenindu-i poetei Ela Iakab (Lugoj).

Gjeke Marinaj din SUA, Inga Krukauskiene din Lituania, Kayoko Yamasaki din Japonia, Luisa Veresano din Italia, Peppino Piacente din Italia, Anna Paola din Italia, Jelena Ćirić din Cehia, Milutin Mićović din Montenegru, Savva Radulović din Montenegru, Hristina Mrša din Bih, Rep. Srpska, Tomislav Domović din Croația, Mandics Gyorgy din Ungaria, Lorincz P. Gabriela din Ungaria, An Rychner din Polonia, Elka Njagolova din Bulgaria, Miroslav Aleksić din Serbia (câștigătorul premiului Festivalului de Poezie „Porțile Poeziei” ed. a X-a, 2022), Vera Horvat din Serbia, Miljan Gubernić din Serbia, Sladana Pejović din Serbia șiDorde Despić din Serbia au fost poeții care au poposit, pentru o zi, în orașul Bocșa, au recitat în Paraclisul Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor” din Vasiova, au admirat lucrările maestrului Constantin Lucaci în muzeul „Spațiu și Lumină”, s-au plimbat pe Aleea cu Tei de la Bocșa Izvor și au urmărit cu bucurie și interes spectacolul oferit pe Insula „Paradis” de o parte  – partea cea mică – din Ansamblul „Bocșana” (instructori Octavian Pieptenar și Ilia Ciurcea), recitalul vocal al Coralei „Armonia”(dirijor pr. dr. Silviu Ferciug) și încântătoarele acorduri ale Fanfarei Creștine coordonate de Mircea Rămneanțu (dirijor prof. Mircea Petruț).

La ceas de sărbătoare, de Sânziene, bocșenii au sărbătorit ia românească alături de poeți veniți din diferite colțuri ale lumii!Membrii Coralei „Armonia” au oferit invitaților cununițe din flori de sânziene, împletite armonios cu tricolorul românesc, cununi pe care invitații le-au primit cu bucurie și le-au pus la mână. Mulțumim, prof. Mihaela Țăranu, pentru măiestrie și generozitate!

Alături de revista „Bocșa culturală”, scriitorii prezenți la Bocșa au primit în dar câte o carte a Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor”, un pliant al orașului Bocșa realizat în câteva limbi de circulație internațională și un semn de carte (handmade) confecționat de prof. Stela Boulescu. Daruri simbolice, care să le amintească de Bocșa, de locurile pe care le-au vizitat și de care s-au arătat încântați (de menționat că abia am reușit să-i luăm de pe Aleea cu Tei pentru programul artistic!)

De altfel, la lansarea „Caietului Festivalului…”, poeta Liubița Raichici a insistat pe faptul că, la finalul cărții, există un material dedicat Bocșei, tocmai pentru o mai bună promovare în exterior a acestui spațiu miraculos, a acestei frumoase și istorice localități. 

Festivalul Internațional de Poezie „Porțile Poeziei” este un extraordinar proiect care adună laolaltă nume importante ale literaturii naționale și internaționale, pe care le prezintă iubitorilor de poezie și cultură de la noi și, prin care, „trimite” în lumea largă numele Banatului Montan, numele, valorile și tradițiile localităților care-l găzduiesc, tot ceea ce are acest minunat județ Caraș-Severin mai frumos și mai reprezentativ.  Iar Bocșa, cu cinste și onoare, este părticică din acest prestigios și veritabil proiect! Mulțumim, Liubița Raichici! Mulțumim, tuturor celor care ne-au fost alături în această zi minunată, 24 iunie 2022!

Ȋn pofida unor mari provocări, creația jurnalistică tradiţională nu se stinge. Noi, făuritorii de presă regională, ducem o luptă aprigă pentru informarea cetăţenilor.
Suntem convinşi că rațiunea e cu noi. Puţini sunt cei care doresc adevărata biruinţă a raţiunii. Fiind ziarist, aș vrea să vorbesc despre cuvântul tipărit. Astfel, o amenințare s-a lăsat deasupra cititorului ca un nor negru… Ziariștii și scriitorii romȃni apărǎ prețioasele tradiții ale trecutului. Existǎ o culturǎ vie a poporului romȃn. Și totuși, se tipăresc ȋn continuare cărţi, ziare şi reviste. Dar problema noastră, a tuturor, este că avem de-a face cu un capitalism ce ne arată o realitate sumbră, şi anume aceea că valoarea umană în societatea capitalistă s-a depreciat complet şi că doar banul dictează, nu şi bunul-simţ, educaţia etc. Cine permite distrugerea totală a ţării, de la tăierea pădurilor până la distrugerea agriculturii sau lichidarea majorităţii firmelor? Umilinţa şi sărăcia românilor au fost mereu folosite în campaniile electorale şi imediat uitate după alegeri.
Astăzi întâlnim unii semeni de-ai noștri care nu mai ştiu ce înseamnă să se bucure din suflet, ei fiind nişte corpuri în mişcare, nepăsători, neprietenoşi şi bucuroşi numai dacă se întâmplă ceva spre folosul şi bunăstarea lor. În aceste grele încercări, poporul român trebuie să aibă forța morală și să reziste încercărilor la care este supus. Lumea se cunoaşte la nenorocire. Este ridicol felul în care se procedează privind scumpirile la carburanți. Jaful colosal care se petrece de ceva timp la pompe pare a fi invizibil pentru guvernanţii acestei ţări. Ar trebui să nu mai circulăm măcar o lună de zile cu maşinile şi să folosim bicicletele sau transportul în comun. Să vedem atunci dacă cei responsabili vor să ia măsuri pentru ieftinirea combustibililor în cazul unei scăderi la jumătate a vânzărilor.
Avem economie de piaţă sau cădem iar în aceleaşi capcane socialiste? Oare n-au fost de ajuns aproape cinci decenii de comunism? Este ruşinos ce se întâmplă, pentru faptul că e jecmănit poporul român. Cei care sunt stăpâni îşi pot pune ce preţ vor ei, iar statul român poate doar să se uite cu amărăciune la aceştia. În concluzie, toată lumea se plânge din cauza creşterii „nejustificat” de mare a prețurilor la energie, care se repercutează în existența de zi cu zi a românilor.

Florenţ Mocanu / UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”

Marţi, 28 iunie, în organizarea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, va avea loc o manifestare consacrată celebrării Zilei Ziaristului Român. În acest cadru se vor decerna premiile „Eminescu, ziaristul” şi alte premii unor marcante personalităţi ale jurnalisticii, ale ştiinţei, artei şi culturii româneşti. În aceeaşi zi, la Viena, din iniţiativa maestrului Eugen Doga, membru de onoare al UZPR şi a doamnei Iuliana Gorea Costin, în parteneriat cu Fundaţia „Mihai Eminescu”, vor fi lansate noile albume din colecţia „Doga – Mergând după soare”.
Am menţionat aici Ziua Ziaristului Român, dar, spre sincerul meu regret şi, sunt convins, şi al altor membri ai breslei noastre, ideea instituirii acestei zile sărbătoreşti este, încă, în stadiul unui proiect. Proiect avansat spre dezbatere şi aprobare Parlamentului de către regretatul preşedinte al Uniunii noastre, Doru Dinu Glăvan, dar care, din păcate, a fost respins în baza unor obiecţii mai degrabă tendenţioase şi fără temei. De aceea, reluând şi susţinând proiectul instituirii Zilei Ziaristului Român, consider necesar să menţionez faptul că această dată – 28 iunie – este ziua în care, acum 139 de ani, Mihai Eminescu, primul redactor profesionist al gazetei Timpul, era eliminat din viaţa politică şi culturală a ţării, în urma unor comentarii critice despre intrarea României în alianţă cu Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Decizie care, potrivit lui Al. Paleologu, marchează „momentul schimbării axei de interes geostrategic a României”. Fireşte, judecând lucrurile din perspectiva cursului ulterior al evenimentelor, această decizie poate şi trebuie să fie apreciată în funcţie de o diversitate de criterii, în primul rând din perspectiva interesului naţional al României, dar şi din cel al reporturilor de forţe din arealul geostrategic al acelor vremi. Criterii în funcţie de care putem şi trebuie să citim şi să apreciem şi comentariile gazetarului Mihai Eminescu pe acest subiect fierbinte.
Rămâne, însă, mai presus de orice îndoială faptul că în această zi de 28 iunie 1883, Mihai Eminescu publică în gazeta Timpul un articol despre libertatea presei! Ceea ce a şi constituit şi, cred că trebuie să rămână, un simbol al respectării şi apărării demnităţii şi onoarei profesiunii de ziarist, în ultimă instanţă al dreptului de a avea o opinie şi de a o susţine, argumentat şi corect. Ziaristul fiind, prin însăşi natura profesiunii sale, Istoric al Clipei, aşa cum au fost, sunt şi trebuie să rămână şi ziariştii români, fără deosebire de naţionalitate sau de credinţa lor politică şi religioasă! Adevăr pe care, în vorbe, nu l-am întâlnit prea des contestat, dar pe care, nu putem să uităm că, din păcate, nu puţine sunt cazurile în care el este brutal încălcat. După cum nu trebuie să uităm că, sub dictatura lui Carol al II-lea, a lui Ion Antonescu, dar şi atâta vreme după aceea, mulţi, dureros de mulţi ziarişti, oameni cu har şi curaj, au plătit cu ani grei de temniţă şi chiar cu viaţa pentru convingerile lor.
Iar pentru că în aceste sumare notaţii încerc şi eu să scriu o filă dintr-o Istorie a Clipei, consider că trebuie să ne amintim că, în urmă cu 82 de ani, URSS dădea României acel funest ultimatum în urma căruia, pe 28 iunie 1940, va ocupa, în mod samavolnic şi brutal, teritoriul situat între Nistru şi Prut, precum şi o mare parte din Bucovina, străvechi ţinuturi româneşti. Evocare a unor atât de dureroase evenimente care, astăzi, este profund marcată de ceea ce se petrece în Ucraina, ca şi de ameninţările regimului de la Kremlin, care pun în mare pericol atât Republica Moldova, cât şi stabilitatea şi pacea din această atât de importantă zonă geostrategică. Evenimente faţă de care, după cum prea bine se cunoaşte, un impresionant număr de profesionişti din presa scrisă, din audiovizual, şi din social-media din ţara noastră şi-au exprimat şi îşi exprimă opinii tranşante şi evaluări temeinice, la obiect. Opinii şi evaluări care întrunesc un semnificativ consens în opinia publică şi, prin aceasta, contribuie la consolidarea prestigiului ziariştilor noştri.
Acestea ar fi doar câteva motive pentru care salut şi susţin reluarea, de către conducerea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, a demersurilor în vederea consacrării prin lege a Zilei Ziaristului Român, adevărat şi binemeritat simbol al profesionalismului şi al demnităţii ziaristului român, cetăţean şi cronicar al României Europene!

Șerban Cionoff