Manifestare ecumenică la Reșița

În Centrul German „Alexander Tietz“ din Reșița joi, 7 aprilie 2022, la ora 15.30 va avea loc ediția a XV-a a manifestării ecumenice intitulate „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii”, eveniment pregătitor a marii Sărbători a Învierii Domnului, cu următoarea participare: pr. iconom stavrofor Gheorghe Șuveți, protopop – Protopopiatul ortodox român Reșița, preot paroh al parohiei ortodoxe române „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ Reșița, și părintele Veniamin Pălie, decan romano-catolic al Decanatului de Caraș și preot-paroh al parohiei romano-catolice „Maria Zăpezii” Reșița. Cu această ocazie va avea loc și vernisajul expoziției de fotografii „Ierusalimul creștin”, cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla.

a Biserica Ortodoxă din localitatea Cinciș-Cerna – Hunedoara s-a încetățenit obiceiul ca în Postul Sfintelor Paști preotul paroh Apietroaei Cosmin Gabriel să slujească parastase pentru cei plecați în lumea veșniciei.
Cinstirea celor adormiți și aflați în văzduhul Cerului, dragostea ce li se poartă și amintirile nepieritoare din călătoria lor pământească au creat un adevărat și respectat Cult al morților.
Așa se face că și președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, care nu de mult și-a mutat sufletul la cele cerești, a fost pomenit în rugăciunile de mijlocire pentru odihnă veșnică și mângâiere pentru cei rămași.
– Acest gest – ne spunea Cornel Poenar, directorul ziarului „Accent Media” – a fost nu numai un moment de pietate, ci și un suport moral pentru viața noastră.
A fost un dar al aducerii-aminte și respect pentru faptele bune ale lui Doru Dinu Glăvan care i-au împodobit viața pe pământ. Dumnezeu să-l odihnească!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Foto: Nicolae Șișu

5 aprilie 2022, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Anul jubiliar „150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, 1872 – 2022”. Discuții cu invitați la bibliotecă: Andrei Florin Bălbărău, coordonatorul Muzeului Cineastului Amator Reșița, și colecționarul reșițean Bogdan Andrei Mihele.

Editura UZP a fost înființată în 2017 la inițiativa regretatului nostru Președinte, Doru Dinu Glăvan, cel care a și coordonat activitatea primelor apariții editoriale sub egida Uniunii. Până în prezent, Editura a editat peste 130 de titluri, din care 45 doar în anul 2021. Coordonatorii Editurii, Teodora Marin și Ovidiu Zanfir, ne mărturisesc că majoritatea celor care își publică creațiile la Editura UZP sunt membri ai Uniunii, aceștia intrând în contact prin email la adresa editura@uzp.org.ro sau direct la sediul UZPR.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Fundația Ion I. Brătianu organizează în perioada 30 martie – 2 aprilie Salonul Cultural, ediția 2022, la Palatul Brătianu de pe Strada Visarion nr. 4-6 din București. Evenimentul amintit – marca premium – aduce în atenția cititorilor toate volumele apărute la Editura UZP până acum, arătând dimensiunea creației membrilor UZPR, fiind prezente totodată și publicații apărute la alte edituri. În aceeași ordine de idei, lansările cu fast din cadrul Salonului au fost prezentate detaliat pe site-ul nostru, desfășurarea de forțe fiind actualizată permanent.
UZPR are în derulare proiectul „Clipa de lectură” prin care autorul are prilejul să-și prezinte cartea, înregistrarea fiind promovată apoi pe site-ul UZPR, și își propune inițierea unei Gale a Editurii UZP.
Neagu Udroiu, Corneliu Vlad, Ion Marin, Mihai Milca, Nicolae Dan Fruntelată, Ioan C. Popa, Nicolae Rotaru, Viorel Popescu, Pavel Lică, Dumitru Țimerman, Eugen Doga sunt doar câțiva din monștrii sacri ai jurnalismului sau culturii cu lucrări tipărite la Editura UZP.
Editura UZP este un veritabil succes și dovada potențialului uriaș al jurnalismului românesc contemporan, aducând în atenție o amplă diversitate de teme și de subiecte, calitatea scrisului și mai ales interesul cititorilor față de această organizație de jurnaliști profesioniști.
Până în prezent, numărul cărților tipărite la Editura UZP a fost în fiecare an ascendent. Marea lor majoritate, cărțile amintite sunt o bogată resursă pentru istoria jurnalismului din țara noastră, autorii fiind cunoscuți ziariști, cu state vechi de activitate.
Editura UZP a participat în anii trecuți la Târgul de carte Gaudeamus, unde a prezentat o listă de titluri de succes, iar anul acesta, după cum se știe, are loc la Palatul Brătianu un adevărat festin de carte.

Tanța Tănăsescu / UZPR

Oraș cu buze de cleștar, vezi? E primăvară!
Orbecăind prin tine, mai mult ca oricând,
astăzi ne încălzim sentimentele obosite
cu raze fecioare, în carnea lor roșie scriem
despre aceia care ți-au fost odată aproape, 
au cântat pentru tine și ți-au dus numele
peste mări și țări, sunt mulți oameni curioși,
dar și iubitori de sport, cultură, istorie, religie, 
pășesc pe drumurile pe care ai pășit tu
 misteriosule, tenorule- Traian Grozăvescu.
Spiritul tău demn intră și iasă în fiecare clipă
din minunatul Teatru Municipal ce-ți poartă numele,
ești mereu la brațul spectatorilor încântați, fericiți,
ești mereu la brațul actorilor iubiți, ascultă tenorule,
acum suntem atât de îmbujorați în bătaia vântului,
suntem atât de grăbiți în pașii de pe Podul de Fier,
atât de înfometați de timp și salutăm târziu
Ceasul Electric, calmul din el, ticăitul, parcă
ar plânge, parcă ar râde, parcă ar cânta duios… 
Suntem fermecați de tine, oraș cu ochi de crin
și obraji de catifea, suntem îndrăgostiți de clipa
trăită ascultând clipocitul Timișului, tânăr voinic,
străjerul tuturor speranțelor născute într-un palat 
în care servitorii pești aruncă stropi de entuziasm 
pe malurile tale, oraș cu oameni buni și frumoși,
oraș al îndrăgostiților, oraș al prezentului, 
al viitorului, născut pentru a strălucii sub cerul
curcubeu, Lugojule, ți-ai dat cu parfum de cireși, 
sau de magnolie, te miros…îmi dai voie să te sărut?

Mia ROGOBETE-01.04.2022-Lugoj

În Ţara Almăjului – cetate a naturii, un izvor pururea reînteneritor, este o lume mai bună, mai aproape de cea în care ne-a vrut Dumnezeu, unde ca sursă a vieţii este duhul primordial al pământului, care poartă în sine un fel de a se întipări în fiinţele ce îl locuiesc. Este „expansiunea spiritului care dilată clipa pe dimensiunile veşniciei” (Cioran).
Almăjul este un ținut care conservă cum nu se întâlneşte în altă parte, stratul de expresivitate naturală îmbinată cu „miraculoasa memorie a poporului” – numită Sfânta Tradiţie – ce nu a pierdut aproape nimic din profunzimea ei. Tradiţii precreştine care s-au adaptat, ori s-au contopit cu creştinismul, au devenit piloni ai identităţii noastre româneşti. Ele scot la iveală notele specifice felului de viaţă a românilor almăjeni. Tradiţii care s-au opus şi se opun şi astăzi mitocăniei, grosolăniei şi mârlăniei ce se manifestă în stradă, dar şi la unii oameni cu funcţii politice şi administrative, care nu au frică de Dumnezeu şi nici ruşine faţă de oameni. O parte dintre sărbătorile şi tradiţiile calendarului popular care se păstrează şi azi, îşi au originea în substratul autohton trac şi geto-dac. Acestor întruchipări mitice, arhetipuri care au supravieţuit până azi, le-au fost atribuite sarcini precreştine, străine bisericii, să alunge bolile şi spiritele malefice, să instaureze pacea şi armonia prin diverse acte rituale şi practici magice.
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri româneşti de Lăsata secului debrânză, Zăpostât în satele din Valea Almăjului, este aşa numitul „Joc al cornilor”, un joc al vieţii ce răbufneşte în fiecare primăvară, reprezentând trecerea de la moarte la viaţă. Această sărbătoare populară, cu tineri şi oameni mascaţi îşi are origini străvechi precreştine. Oamenii mascaţi reprezentau spiritele rele, malefice pe care oamenii le alungă, pentru a putea sosi un an mai bun. Toate popoarele vechi sărbătoreau anul nou- Primăvara, când începea să prindă viaţă natura. Demult, nu era ceva organizat, ci totul era spontan. Oamenii mascaţi mergeau prin sat făcând giumbuşlucuri (glume), urmaţi de muzică (fanfară, tarat) , iar populaţia adunată pe uliţele satului îi alungă simbolizând alungarea spiritelor rele. Alaiul de măşti şi Jocul cornilor (maimuci) este practicat la o sărbătoare care celebrează înflorirea cornului, un arbust ce ocupă un loc special în culturile agro – pastorale, fiind un vestitor al schimbării de anotimp.
Festivitatea populară, Lunea Cornilor, cu origini străvechi este un obicei cu funcţie socială bine definită, care are loc în fiecare an aproape de venirea primăverii, la Zăpostât şi se desfăşoară în două zile – duminică şi luni. Ea este aşteptată cu nerăbdare şi mare bucurie de toată suflarea comunităţii din satele almăjene. Pe parcurs „Lunea cornilor” a devenit regizată, îndeosebi în satele Rudăria şi Bănia, azi fiind pregătită sub forma unei nunţi la Putna, Pătaş, Borloveni, Prilipeţ, Rudăria, Bănia şi Dalboşeţ. La Rudăria (Eftimie Murgu) sărbătoarea are loc numai luni. Aici, mascaţii se mai numesc şi maimozi, iar în celelalte sate li se spun corni, ori maimuci. Ritualul se desfăşoară asemănător în toate satele, cu mici diferenţe. Astăzi doar în satele Bănia şi Eftimie Murgu se mai organizează asemenea ritualuri – anual şi uneori la Prigor.
La Bănia sărbătoarea se desfăşoară pe parcursul a două zile şi este organizată aproape ca o nuntă. Duminică, la „tocma cornilor” nu se poartă măşti, ci doar haine tradiţionale şi nu lipseşte porcul fript în brucă şi buriul cu răchie. Astăzi, în mijlocul unei lumi in care mișună poftele necurate și voința crâncenă de înavuțire și putere la Bănia de Almăj, întreaga comunitate, păstrează Sfânta Tradiție ca sens al existenței omului în scurta trecere pe pământ, depășindu-se întunerecul ignnoranței. Sub auspiciile autorităților locale, bănienii au organizat un minunat spectacol de ”ziua cornilor”. A impresionat curățenia hainelor populare, albul imaculat, dar și curățenia sufleteasca a tinerilor implicați în spectacol. Ca și înaintașii ei luptă pentru identitatea neamului prin demnitate. O notă specială pentru fanfară. Așa se păstrează cultura (cântec, joc și port). Acești tineri sunt demni de înaintașul lor Dobromir Hîrcilă. Ei apreciază valorile cultural-spirituale nu cele hedoniste. Luni, nunta cornilor are o participare mai mare şi ca orice nuntă are miri, naşi şi nuntaşi. La fel ca la o nuntă mireasa împarte daruri la naşi, socri, rudele apropiate şi pentru toţi sătenii.
Darurile sunt, de fapt, strigături şi obiecte prin care se satirizează anumite persoane pentru faptele pe care le-au făcut, în cadrul comunităţii, în politică sau în administraţie. Ele sunt prezentate foarte subtil, pentru a nu se crea duşmănie şi adesea pot fi înţelese doar de către cei cărora le sunt adresate, dar nimeni nu se supără. Darurile de la „Lunea cornilor”erau şi sunt strigate de persoane care au un pic de talent şi erau oameni de bază în sat, cum au fost Hînda Nicolae şi Petru Creangă. Pentru ascultarea darurilor se adună tot satul. Vin şi mulţi străini. Strigăturile aveau drept scop îndreptarea unor manifestări şi apucături în comunitate.
Scrisorile cu daruri sunt introduse de oameni în prealabil într-o cutie metalică sudată într-un stâlp de beton. Ele nu puteau fi prezentate aşa cum erau scrise, de aceea o comisie le aranja şi le stiliza pentru a putea fi prezentate publicului:
Exemplul de daruri strigate:
-„Lu Pavel Crițan, naşul cornilor, mireasa îi dăruieşte un trailer cu păsui;
-Lu Ioţa Pera, cornii îi dăruiesc o cutie cu unsoare că s-ovătămat de când poartă clopotul junilor;
-Lu un politician mireasa îi dăruieşte un caiet în care să noteze – pentru a nu uita promisiunile” .
În fiecare an la Zăpostât se ţine şi Ziua Cornilor. Pe la ora 14, oamenii merg să se mascheze. Hainele sunt pregătite din timp. Se maschează mireasă, mire, stăgar, stăgăriţe, cumnat şi alţii, care de care mai urâţi, mascaţi.
Se strâng toţi mascaţii la capul satului. Toţi nuntaşii însoţiţi de muzică – participă la cununie – sub o salcă în care este agăţat un clopot. De la cununie nuntaşii şi muzica merg la plimbare prin sat. Cât merg aleargă copiii şi fetele, le „mânjesc” cu căneală. Când ajung în centru, merg la pod, la râu, şi aduc o vadră cu apă şi se spală pe mâini mirele şi mireasa. În vadră sunt puşi bani. Vadra este răsturnată şi se întrec care să ia banii. În această înbrânceală cad şi în apă, scăldându-se îmbrăcaţi. Ies la drum şi încep să joace pe pod până în centru. Lângă maimuci se prind şi fete mari, în horă. După ce termină jucatul, strâng darurile. După terminarea darurilor, fetele şi băieţii merg la bal până dimineaţa.
La Eftimie Murgu (Rudăria) „Lunea Cornilor” (Zăpostitul) era pregătită din timp de naşul cornilor, Ulian Fulga şi Ana, soţia, iar mai târziu de Dumitru Vela. Pregăteau hainele şi măştile care să reprezinte toate categoriile sociale din comunitate: miri, naşi, cumetri, preot, miliţieni, ţigani, ţărani etc.
La Bozovici de lunea cornilor, tinerii (numai bărbații, femeile participau doar ca spectatoare) se transformau în maimuci (mascați) cu o leoarfă din țesătură pe față (leoarfă = mască) îmbrăcânu-se cât strident posibil, dar și expresiv. Astăzi obiceiul s-a pierdut.(Ignea Alimpie)
La Prigor naş era Gheorghe Calin şi Ion Mărincu, Nicolae Călin apoi Toma Rădovan şi Gheorghiţă Calin, Tudor Măciucă. După ce se îmbrăcau la naş porneau în sat însoţiţi de muzică – taraful lăutarilor lui Emil Vlădia la Rudaria, iar la Prigor taraful lui Zaharia Stan – Tănănacu şi apoi Ion Stan – Tănănacu și Sandi Pufaică. Se mascau tineri între 18 şi 30 de ani în toate satele. Pe drum mascaţii se opresc şi joacă pe la porţile oamenilor, iar aceştia le dau de băut. După ce au ocolit tot satul, dintr-un capăt până la celălalt, merg la „naşul cornilor” – de unde au plecat. Aici cântă, joacă şi beau. De aici merg iarăşi spre centru satului unde joacă şi se pregătesc pentru daruri şi îşi scot măştile.
Darurile şi strigăturile satirizau apucăturile oamenilor din anul trecut. Ex: Cei leneşi
primeau un lămpaş să ajungă la colibă;
Salariaţii primeau o roată de bicicletă să nu întârzie la serviciu;
Se făceau şi propuneri – „Pentru Franţi Ungar – să ţină şi pomana porcului la şase săptămâni” .
În toate satele festivitatea se încheia cu baluri toată noaptea. La Dalboşeţ se organiza Balul maimucilor şi se organiza concursul măştilor, primele trei fiind premiate. Este interesant de precizat că în satele Lăpuşnicu Mare şi Prigor se organiza şi ritualul înmormântării. Unul din mascaţi – în femeie, era aşezat pe o masă şi în jurul ei se desfăşura toată procesiunea. În satele Putna, Pătaş şi Borloveni se mascau şi la zăpostâtul mic – cu o săptămână înainte. Erau mascaţi copii în jur de 14-15 ani, care alergau prin sat reprezentând duhurile rele ce trebuiau alungate. La Borlovenii Noi se mascau câţiva tineri în fiecare zi, între Zăpostitul mic şi Zăpostitul mare.
Copiii strigau după mascaţi:
„Maimuca lui Cinciric
Dă cu nasul de băgic”¬
(Borlovenii Noi)

Măimuca, păpuca, cicloada
Ne mănâncă coada”
(Pătaş)
Țara Almăjului a rezistat cu eroism o bună bucată de vcreme impactului modernității. Că jocul cornilor sau al măimucilor a supraviețuit este încă un miracol (Ion Marin Almăjan)
În Ţara Almăjului satul a tezaurizat o mulţime de valori spirituale, morale şi culturale.
Cunoaşterea şi perpetuarea acestor obiceiuri ale înaintaşilor crează o trăire personală care duce la transfigurarea şi umanizarea fiinţei umane devenind Om adevărat. Amăjul este un model nu doar pentru spațiul Românesc, dar și pentru cel European.(Alexandru Nemoianu)

Bibliografie
Surse:

• Panduru Pavel, Valori naţionale în Valea Almăjului, Revista „Reflex” 7-8-9-2007-, Reşiţa.
• Nicolae Andrei, „Monografia Localităţii Bănia”, Editura TIM, Reşiţa 2007.
• Vasile Pistolea, Sărbători religioase şi datini la români, Editura Marineasa, Timişoara, 2006.
  Informatori:
  – Zăvoianu Stana, 82 ani
  – Popovici Vasile, 82 ani
  – Motorga Vichente, 60 ani
  – Prof. Gheorghe Lopătiţă
  – Prof. Băcilă Nistor Ion. Prof. Pavel Panduru Se pare că obiceiul s-a păstrat cel mai bine la Rudăria, dar el exista și în celelalte localități din Almăj. Iată câteva date suplimentare față de excelentul material al prof. Pavel Panduru, date pe care le știu de la Bozovici și Rudăria. La Bozovici, obiceiul s-a pierdut; după cum povesteau cei bătrâni, Lunea Cornilor se ținea la zăpostât și era ziua nebunilor (corn = prost, nătâng, nebun – numai în Banat!), fără a avea legătură cu arbustul corn care prin florile galbene, vestește venirea primăverii. De lunea cornilor, tinerii – numai bărbații (femeile participau doar ca spectatoare) – se transformau în măimuci (mascați), cu o lioarfă din țesătură pe față (lioarfă = mască, probabil din latină, larva = mască), îmbrăcându-se cât mai strident posibil, dar și expresiv. La Rudăria, după ce se formează procesiunea măimucilor, merg la râu unde îngroapă moartea, adică iarna, ca să lase loc venirii primăverii, apoi merg în centru unde se încinge hora și, în final, se fac strigăturile, de regulă, cu caracter satiric. Oricum, obiceiul nu cred că a fost preluat de la catolici (fărșangul) așa cum susțin unii cercetători, deoarece populația din Almăj nu a fost în contact cu nemții decât târziu, iar originea cuvintelor specifice, amintite mai sus, se pierde în negura timpului. Prof.dr.ing. Alimpie Ignea

În data de 16 martie 2020 apărea Decretul nr. 195 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României. Motivul? „Situația epidemiologică internațională determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări, în care, aproximativ 160.000 de persoane au fost infectate și peste 5.800 au decedat, precum și declararea Pandemiei de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020, … luând act de evoluția situației epidemiologice pe teritoriul României și de evaluarea riscului de sănătate publică pentru perioada imediat următoare, care indică o creștere masivă a numărului de persoane infectate cu coronavirusul SARS-CoV-2…” Atunci eram speriați, nu știam ce se va întâmpla, cum va evolua situația în România, în Europa, în lume…
Acum, la mai bine de doi ani de zile de atunci, ne aducem aminte de toți cei care au sprijinit combaterea pandemiei, de cei care au salvat vieți omenești, fiecare în domeniul său de activitate și după responsabilitatea dată, de acei care au stat alături de cei bolnavi, mângâindu-le suferința, oferindu-le speranța într-o nouă zi mai bună… Sunt mii și mii de oameni care au făcut tot posibilul ca să trecem mai ușor de această stare de pandemie, înfruntând virusul, încrezători fiind că Bunul Păstor este alături de noi, de suferința noastră comună sau individuală… Lor, cu toții, trebuie să le mulțumim!
Din păcate, fără a putea întoarce timpul înapoi, tragem astăzi împreună linie și constatăm că am rămas în această perioadă mai săraci deoarece oameni apropiați nouă, părinți, bunici, frați, membri ai familiei, prieteni, colegi, cunoscuți, au pierdut lupta cu virusul ucigător… În județul Caraș-Severin, primul deces asimilat Covidului a fost înregistrat în 2 aprilie 2020, conform datelor emise de DSP Caraș-Severin.
Anul trecut, la inițiativa președintelui Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și a dr. Felicia Quint (președinte pe zona 2 vest a Districtului 124 România, membră a Clubului Lions Onix Reșița) s-a derulat un proiect al societății civile din municipiul Reșița, prin intermediul căruia s-au organizat mai multe manifestări cu caracter spiritual și laic spre a ne aduce aminte de toți concitadinii noștri care au trecut pragul spre veșnicie din momentul începerii pandemiei până la acea dată. Fiecare în parte a fost membru al unei familii de-a noastre, iubit, apreciat, iar în momentul plecării, a lăsat un loc liber, definitiv neocupat, urmat de lacrimi, de durere sufletească…
Iată că anul acesta, pe 2 aprilie, se împlinesc doi ani de la primul deces asimilat Covidului în județul nostru. Conform datele statistice primite de la Direcția pentru Sănătate Publică Caraș-Severin, în perioada 2 aprilie 2020 – 1 aprilie 2022, au decedat din cauze Covid un număr de 1.256 bolnavi infectați.
Anul acesta, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au realizat, ca de altfel și anul trecut, un plic filatelic ocazional care amintește de decesele asimilate Covidului și, având aprobarea CN Poșta Română SA și a Federației Filatelice Române, s-a realizat și o ștampilă ocazională de zi, cu care se obliterează întreaga corespondență trimisă de Oficiul Poștal Reșița 1, în data de 2 aprilie 2022.

Erwin Josef Țigla

Simpozion aniversar la o cafea cu scriitorii: Muzicologul Constantin-Tufan Stan – 65 Pr. dr. Daniel Crecan – 50

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa derulează, de foarte mulți ani, câteva proiecte întru cinstirea și promovarea scriitorilor, artiștilor, oamenilor de seamă ai locului, sub diverse titluri: „Să ne prețuim valorile!”, „Să ne cunoaștem scriitorii”, „Oameni de lângă noi” sau „Oameni de ieri și de azi”.

Sunt proiecte inițiate cu mult timp în urmă – din anul 2000 – împreună cu regretatul poet Octavian Doclin (Reșița) sau inimoasa pictoriță Maria Goian (Timișoara).  

Evenimentul din 30 martie 2022 face parte din proiectul „Să ne prețuim valorile!” și i-a avut în centrul atenției pe doi oameni ai cetății, două personalități ale Bocșei, care, prin activitatea lor remarcabilă desfășurată în diferite zone, au depășit fruntariile Bocșei, aparținând întreg Banatului.

Este vorba despre muzicologul Constantin-Tufan Stan și pr. dr. Daniel Crecan, doi oameni ai Bocșei, cunoscuți și recunoscuți în Banat prin rezultatele strădaniilor lor obținute de-a lungul vremii.

Constantin-Tufan Stan s-a născut în 13 februarie 1957 la Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin, este căsătorit la Belinț, în județul Timiș și își desfășoară activitatea la Lugoj.

Muzicolog, profesor, publicist, compozitor. Absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar din 2008 Doctor în Muzicologie, titlu obţinut  cu calificativul summa cum laude la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, cu teza Vocaţia muzicală a oraşului Lugoj. Monografie. Conducător ştiinţific prof. univ. dr. Francisc László.

Are o activitate didactică remarcabilă. Din 1981 este profesor titular la Şcoala de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, catedra de pian principal, iar din 2010 lector la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara.

Din 2004 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; în 2010 dr. Constantin Tufan Stan primeşte Premiul pentru istoriografie al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2009.

Cetăţean de Onoare al Comunei Belinţ, jud. Timiş (2006), iar, la propunerea Bibliotecii „Tata Oancea”, din 2009 este Cetăţean de Onoare al Oraşului său natal Bocşa. Evident, este o prezență constantă în cadrul activităților culturale și de gen: Festivalul – concurs de interpretare folclorică „Aurelia Fătu Răduțu”, precum și la Festivalul de romanțe și lieduri „Nicolae Florei”.

De asemenea, profesorului dr. Constantin-Tufan Stan i se datorează parteneriatul Şcolii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj cu Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, dar și cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, derulând împreună activități cultural-artistice deosebite și atractive, atât la Lugoj, cât și la Bocșa.

Volume: Rapsodia din Belinţ. Timişoara. Marineasa. 2003; Corul din Chizătău. Timişoara. Marineasa. 2004; Societatea Corală „Lira” din Lugoj. Timişoara. Marineasa. 2005; Zeno Vancea. Etape biografice şi împliniri muzicale. Reşiţa. Timpul. 2007; Laurian Nicorescu. Compozitorul şi artistul liric. Timişoara. Anthropos. 2008; Titus Olariu. Artistul şi epoca sa. Timişoara. Anthropos. 2008; György Kurtág. Reîntoarcerea la matricea primordială. Cluj-Napoca. MediaMusica. 2009. Centenar Dimitrie Stan. Cântecul străbate lumea (coautor). Timişoara. Eurobit. 2006; Remus Taşcău – 40 de ani de activitate artistică în fruntea corului „Ion Vidu” din Lugoj (1968 – 2008). Timişoara. Brumar. 2008; Victor Vlad Delamarina şi familia sa. Contribuţii biografice. (coautor). Timişoara. Eurostampa. 2009; George Enescu în Banat. Timişoara. Eurostampa. 2009; De la Reuniunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „Ion Vidu” 1810 – 2010. Timişoara. Eurostampa. 2010; Aurel C. Popovici-Racoviţă. Preotul-compozitor şi profesorul. Timişoara. Eurostampa. 2010.; Muzicieni din Banat. Timişoara. Eurostampa. 2011; Mihail Bejan. Autorul primei traduceri în limba română a Cronicii notarului anonim al regelui Béla. Timişoara. Eurostampa. 2012; Vasile Ijac – părintele simfonismului bănățean. Timișoara: Eurostampa, 2013; Liviu Tempea, pianistul compozitor. Timișoara: Eurostampa, 2015; George Enescu – consonanțe bănățene – cronici, evocări, interviuri, omagii, mărturii. Timișoara: Eurostampa, 2016 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită în 2018; Ioan Vidu. Doinitorul Marii Uniri. Timișoara: Eurostampa, 2017; Banat. Miscellanea musicologica.(culegere de articole)Timișoara: Eurostampa, 2018; Eternul feminin. Particularități stilistice în creația vocală a lui Nicolae Coman. Timișoara: Eurostampa, 2019; Ioan Vidu. Creația literară. Culegere de studii, articole, amintiri…întocmită de Viorel Cosma. Timișoara: Eurostampa, 2019; Corul de la Chizătău, Ediția aII-a, revăzută și adăugită. Timișoara: Eurostampa, 2020; Victor Vlad Delamarina: acuarelist.- ediția a II-a revăzută și adăugită; cuvânt-înainte de Ionel Bota.- Timișoara: Eurostampa, 2020; Bredicenii: studii și articole. Timișoara: Eurostampa, 2021.

 Îl găsim ca îngrijitor de ediții la cărți precum: Poezii de Alexandru Racolța, Monografia muzicală a comunei Belinț de Sabin V. Drăgoi, Scrieri de Felician Brânzeu etc. Semnează studii de muzicologie în volume colective şi amintim doar volumul Vi-l prezentăm pe Ioachim Perian. Reşiţa. Timpul. 2004.

Creaţie corală: Voroneţ, pentru cor mixt, pe versuri de Constanţa Buzea în volumul de Cântece patriotice. Bucureşti. Editura Muzicală. 1986; Doină şi iar doină, cor mixt, pe versuri de Vasile Voiculescu; Aştept anul unu, cor mixt, pe versuri de Magda Isanos; Dorul, cor mixt, pe versuri de Lucian Blaga; Patriei, cor mixt, pe versuri de Virgil Carianopol.

Referinţe: Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic. vol. VIII/ Viorel Cosma.- Bucureşti: Editura Muzicală, 2005;  Bocşa din inimă III/ Vasile Bogdan.- Reşiţa: TIM, 2011; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Cărăşeni de neuitat XIV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2013; Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban în: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019, p. 228 – 258.

După cum se poate observa, muzicologul Constantin Tufan Stan este un harnic și minuțios cercetător, publicând volume valoroase și semnând articole în revistele vremii din țară și străinătate, dar eu mă opresc doar la revista reșițeană „Reflex” și la cea bocșeană, „Bocșa culturală”.

Și mai semnalez un aspect demn de admirația noastră: în prag de pensionare, prof. dr. Constantin-Tufan Stan este „tânăr” doctorand al Facultății de istorie din Oradea. Tratând cu seriozitate fiecare implicare a sa, cel mai recent proiect inițiat de doctorandul în istorie, de astă dată, este Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” Ediția I, România, Lugoj, 2021, care s-a desfășurat în perioada 17 – 19 septembrie 2021, la Lugoj, județul Timiș, gazdă fiind prestigioasa Universitate Europeană „Drăgan” din Lugoj. Evenimentul a fost organizat de o serie de instituții importante, care și-au dat mâna pentru a reuni, timp de trei zile, personalități și oameni de seamă din țară și străinătate, iar, inițiatorul acestui veritabil  și important proiect a fost harnicul și creativul prof. dr. în muzicologie și drd. în istorie, Constantin –Tufan Stan.

Cel de-al doilea aniversat este, de asemenea, un bun colaborator al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, unul dintre prietenii de bază și de nădejde.

Preotul Daniel Crecan, doctor în filozofie, s-a născut în 7 februarie 1972 la Reşiţa, jud. Caraş-Severin. Aici urmează cursuri elementare şi liceale, apoi Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu. În 2009 obţine titlul de Doctor în filozofie cu teza: Hermeneutica sacrului la Mircea  Eliade, coordonator ştiinţific acad.prof.dr. Vasile Tonoiu. Din anul 1994 este preot la Doclin, apoi la Bocşa Montană, Gherteniş și, actualmente, la Bocșa Vasiova (Coordonatorul Centrului de Tineret „Vasiova”). De asemenea este profesor la Universitatea “Eftimie Murgu” Reşiţa.

 Volume: Puterea, administraţia şi dreapta românească interbelică (coautor). Alba Iulia. Altip. 2005; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară (coautor). Timişoara. Mirton. 2011; Educaţie şi învăţământ. Repere filozofico-pedagogice (coautor). Timişoara. Mirton. 2012; Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene (coautor). Timișoara: David Press Print, 2016; Biserică și comunitate în Protopopiatul Bocșei (1892 – 1950) (coautor). Timișoara: David Press Print, 2018.

Referinţe: Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2010; Cărăşeni de neuitat XV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2012; revista Bocşa culturală; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30). 

Preotul Daniel Crecan este un exemplu de viață frumoasă și de aleasă slujire a lui Dumnezeu, a Bisericii și a Cărții. Mânuitor de condei, dar și iubitor și cititor de carte, ticluiește cu atenție cuvântul, astfel încât este capabil să atingă sufletul oamenilor, să le pătrundă la inimă și să obțină, adesea, ascultare.

Este un preot cu chemare și asta o demostrează modul în care își îndeplinește misiunea încredințată. Desfășoară o activitate impresionantă pe toate planurile în care se cuvine să lucreze, să acționeze un preot: pastoral, liturgic, cultural, misionar și, excepțional, administrativ!

Deși se află de puțină vreme la cârma Parohiei Vasiova (din toamna lui 2018), atât frumoasa Biserică a lui Tata Oancea, cât și casa parohială, au fost restaurate, renovate, s-au efectuat lucrări de amenajare și modernizare și, încă, se lucrează în incinta lăcașului sfânt, părintele Crecan dorind să îngrijească și să scoată în evidență frumusețea acestei Biserici, după cum o binemerită!

După cum spun scriptele, Biserica din Vasiova s-a zidit în anul 1775 și a fost pictată în 1897 de Filip Matei, iar, între anii 1954 – 1958, sculptorul Petru Encovetti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, realizează iconostasul. Pictura interioară va fi executată apoi de Gheorghe Vânătoru (1958-1959), iar cea exterioară de Ieremia Profeta (1975 – 1976).

O astfel de „bijuterie” a Bocșei merită a fi îngrijită și pusă în valoare cum se cuvine, iar parohul Daniel Crecan, ajutat de autoritățile locale, de enoriașii vasioveni și alți credincioși apropiați familiei, fac acest lucru cu dăruire și meticulozitate.

Iată, două succinte portrete de „oameni de seamă” ai micului nostru burg, valoroși slujitori ai culturii Banatului, pe care biblioteca și autoritățile locale bocșene au considerat că merită să-i aniverseze în mod public și festiv.

Așadar, primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, a acordat celor doi aniversați câte o „Diplomă aniversară” sub formă de plachetă, în semn de stimă și prețuire, alături de „Diploma de cinstire” venită din partea instituției organizatoare – Biblioteca. Evident că, aceste însemne aniversare au fost însoțite de aranjamentele florale, nelipsite la astfel de întruniri festive.

De asemenea, primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, a rostit câte un excepțional laudatio pentru fiecare dintre aniversați, aceștia numărându-se între vechii cunoscuți și colaboratori, împreună derulând proiecte cultural-spirituale de succes de multă vreme.

Așa cum se procedează la ceas aniversar, despre activitatea și personalitatea celor doi au fost rostite alese cuvinte de către prieteni și colaboratori prezenți la eveniment: istoricul Mihai Vișan (Bocșa), pr. Mihai Petru Vucu (Dognecea), pr. Valentin Costea (Bocșa), pr. Mihai Zaharia (Dognecea), pr. Daniel Adam (Bocșa), jurnalistul Mihai Chiper (Anina), poetul Ion Rășinaru (Anina), ing. Nicolae Mărășescu (Anina), artist plastic Livia Frunză (Reșița) și artistul plastic Nik Potocean (Bocșa).

Cu bucurie pot afirma că evenimentul a fost înnobilat de cantautorul lugojean George Popovici, profesor, folkist și poet important din Banat, membru al USR filiala Timișoara, drag apropiat al bibliotecii bocșene și fidel prieten al muzicologului Constantin-Tufan Stan.

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, și a fost moderat de Gabriela Șerban, managerul instituției gazdă, cea care a și prezentat primul număr din acest an al revistei trimestriale „Bocșa culturală”, publicație care a pășit în cel de-al XXIII-lea an de apariție.

Finalul întâlnirii a fost destinat sesiunii de autografe pe cărțile dăruite de către aniversați, pe acordurile muzicale susținute cu măiestrie de îndrăgitul interpret George Popovici.

  În 31 martie  2022 se împlinesc 10 ani de la plecarea în veșnicie a celebrului olar de la Biniș, Ionică Stepan, „omul care a dus în toată țara și în străinătate faima olăritului românesc și bănățean.”[1]

S-a născut în 15 mai 1923 la Biniş şi a murit în 31 martie 2012 tot la Biniş. Drag prieten al nostru, omul poveste cum îmi plăcea mie să-i spun, de când se ştia pe lume, făcea oale din lut. Iar acasă la nea Ionică era un adevărat atelier.

În 1947 a lucrat la Întreprinderea Minieră Bocşa, chiar şi în subteran, la Mina Ursoanea de la Ocna de Fier. Însă pasiunea lui era olăritul şi aşa a devenit cunoscut în ţară şi peste hotare. A fost invitat la târguri şi expoziţii, a fost inclus în albume de artă tradiţională apărute în ţară sau peste hotare, primea comenzi să  execute lucrări pentru diferite evenimente. Plata nu era întotdeauna pe măsura muncii, dar pasiunea era mai presus de bani.

Un excepțional interviu cu Ionică Stepan realizeză jurnalista Laura Ion în anul 2004, interviu publicat în revista „Bocșa culturală” Anul V, nr. 10-11-12/ octombrie-noiembrie-decembrie/ 2004, p. 40-41, intitulat „O pasiune și o meserie: olar și olărit la Biniș: Ionică Stepan”.

În 2010, când împreună cu regizorul Ioan Cărmăzan am organizat un workshop de regie şi film la Bocşa, unul dintre subiecte l-a constituit olăritul şi personajul de basm  Ionică Stepan. A fost o întâlnire de excepţie. Familia lui nea Ionică de la Biniş s-a dovedit a fi ca de obicei: caldă, primitoare. Nişte oameni minunaţi care ne-au dăruit o după amiază deosebită. Iar nea Ionică a fost senzaţional. I-a cucerit pe tinerii studenţi, care nu mai pridideau cu fotografiatul şi filmatul.

Astăzi, la 10 ani de la moarte, ne amintim cu plăcere de omul poveste de la Biniș, Ionică Stepan, care, prin talentul și munca sa, a făurit și a păstrat autentică tradiția olăritului.[2]

„Olăritul l-a deprins la vârsta de 12 ani. La 17 ani a cunoscut toată lucrarea în ceramică la roată. A păstrat tradiția autentică a olăritului din Biniș. A organizat la fiecare expoziție un colț de atelier unde făcea demonstrații la roata olarului, în fața publicului vizitator. Ionică Stepan este membru al Academiei de Artă Populară din Sibiu, distins cu numeroase premii și diplome. Ceramica lui impresionează prin alb-ocrul de fond, prin suplețea figurației și deopotrivă prin ornamentul în brâuri alveolate, albe în întregime sau roșii, ondulând la gura „ulciorului mincinos”, creație care-l distinge pe olarul dinBiniș. Tot ce face e gândit în limitele artei.” scria Ada D. Cruceanu Chisăliță.[3]

Deşi nu are urmaşi în ale olăritului, pasiunea şi munca olarului de la Biniş rămân nepieritoare. Oalele de lut modelate de Ionică Stepan şi ajunse în colecţii personale sau ale unor muzee din ţară şi străinătate vor ţine mereu vie memoria acestuia.

Dumnezeu să-l odihnească! Veșnică fie-i memoria!

---

[1] Daniel Botgros. A doua vârstă a lutului. Reșița: TIM, 2003;

[2] https://adevarul.ro/locale/resita/a-murit-ultimul-olar-banat-maestrul-stepan-Intreaga-viata-si-a-dedicat-o-respectarii-traditiei-1_50aec3a37c42d5a663a019fc/index.html

[3] https://m.facebook.com/CeramicaRomaneascaVeche/posts/116355377184558

La toate structurile Palatului Copiilor din Deva, din spusele prof. Rodica Pleșa (foto 1), în calitatea sa de director, se pune accent pe aprofundarea și extinderea cunoștințelor obținute în procesul de predare-învățare, potrivit vocației fiecăruia dintre elevi, prin activități complementare celor din școală.
Nu lipsește stimularea spiritului de investigație a creativității.

Pentru exemplificare am cerut amănunte de la prof. Adriana Trif Vințan (foto 2), coordonatorul structurii Hațeg și care ne-a relatat:
– În prezent Clubul Copiilor Hațeg funcționează cu 5 cercuri: desen/pictură, cultură și civilizație engleză, muzică vocal-instrumentală, informatică și dans clasic.
Copiii care frecventează aceste cercuri sunt atât din orașul Hațeg, cât și din satele și comunele aparținătoare.
Activitatea din cercurile palatelor și cluburilor copiilor este proiectată astfel încât să evite paralelismul și/sau suprapunerile cu conținutul tematic al programelor specifice educației formale.

Am să prezint pe scurt cercul de muzică vocal-instrumentală de la Palatul Copiilor Deva – filiala Clubul Copiilor Hațeg, locul unde îmi desfășor activitatea ca profesor de muzica din anul 2014, iar din septembrie 2021 sunt și coordonatorul Structurii Hațeg. Ca și activitate didactică la catedră însumez aproximativ 25 de ani.
Lucrez cu aproximativ 100 de elevi împărțiți în 9 grupe: canto muzică populară, canto muzică ușoară, flaut dulce, vioară.
Elevii nu dau test de aptitudini pentru a face parte dintr-un cerc de muzică, vin din plăcere.
Rolul meu ca profesor de muzică este de a lucra cu elevii și de a-i face să perceapă corect muzica, să iubească toate genurile de muzică și să descopăr noi talente pentru a le finisa și pentru a le îndruma înspre școlile vocaționale.
Nu se lucrează la nivel de școală vocațională pentru că numărul elevilor este mare și ar fi preferabil a se lucra individual pentru o mai bună performanță.
Am participat cu elevii de la canto la diferite concursuri și mare mi-a fost bucuria în momentul în care am obținut premii importante, chiar și marele premiu.
Și grupa de vioară și flaut dulce (blokflote) a început așa timid să participe la diferite concursuri obținând premii.
Avem un parteneriat cu Casa de Cultură a orașului Hațeg și suntem invitați de către domnul director Bătrâncea Cristinel la diferite evenimente culturale din oraș cu grupele de canto: populară și ușoară, producând astfel bucurie în rândul familiilor elevilor și prietenilor acestora.
Ca planuri de viitor am împreună cu elevi mei să muncim mai mult pentru a avea rezultate mult mai bune, iar dacă vremurile bune vor reveni întru totul să putem arăta și părinților munca noastră prin serbările cercului la care participăm cu atâta drag.
Mie personal îmi place muzica și ascult cu drag orice gen muzical, considerând că în orice melodie poți găsi ceva drăguț. Îmi iubesc munca cu copiii și aceasta îmi aduce satisfacție și bucurie sufletească, iar dacă văd că am reușit să sădesc în suflețelul lor pur un strop de dragoste pentru muzică, simt că mi-am îndeplinit misiunea de profesor.
În momentul de față dacă aș putea să dau timpul înapoi pentru a-mi alege o profesie, cred că aș alege din start același lucru: ,,profesor de educație muzicală”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

La structura Brad se învață lucruri interesante și utile, pentru un parcurs în viață ușor și dinamic

La Palatul Copiilor Deva și la structurile acestuia – după cum ne spunea prof. Rodica Pleșa (foto 1), directorul acestuia – se desfășoară activități instructiv educative specifice, în afara cursurilor școlare, prin care se aprofundează și completează cunoștințe, se dezvoltă aptitudini potrivit vocației și opțiunii copiilor.

Pe acest fond, în calitatea sa de coordonator al structurii Brad, prof. Sava Voicu Constantin (foto 2), ne-a relatat:

– Parafrazând un citat celebru, care spune că „educația este pâinea sufletului”, putem argumenta că activitățile extrașcolare și nonformale care se desfășoară la structura Brad din cadrul Palatului Copiilor Deva au o mare importanță socio-umană și didactico-pedagogică în rândul copiilor și elevilor, atât din municipiul Brad, cât și și din zonele adiancente acestuia (Crișcior, Baia de Criș, Luncoiu de Jos, Vălișoara etc.).

De-a lungul timpului, cercurile la care au participat generații întregi de elevi au avut un impact pozitiv asupra personalității multor dintre aceștia; tot aici s-au pus bazele multor cariere. Mediul plăcut, antrenant și ,,ispititor” au atras de-a lungul timpului toate categoriile de elevi, mulți dintre ei având rezultate excepționale.

Instituția își are sediul în municipiul Brad, str. Victoriei nr.1, având spații moderne, dotate cu tot ceea ce este necesar pentru ca elevii să își poată desfășura activitățile într-un climat cât mai plăcut și atractiv.

În momentul actual, la Brad funcționează următoarele cercuri: educație rutieră (activitate coordonată de prof. Sava Voicu Constantin), aeromodele-karting (sub îndrumarea prof. Macsim Adrian), orientare turistică (cerc coordonat de prof. Rus Daniela) și dansuri moderne (activitate desfășurată sub îndrumarea prof. Cobori Sorina).

Dăruirea, priceperea și inteligența metodico-pedagogică de care dă dovadă întregul colectiv de cadre didactice de la structura Brad au motivat plăcut foarte mulți elevi dornici de cunoaștere, de a desfășura noi activități față de disciplinele formale la care participă în mod normal la școală.

Activitățile tehnico-aplicative (educație rutieră, karting, aeromodele) motivează în mod deosebit toate categoriile de vârstă de elevi, aceștia atingând apogeul „carierei” la concursurile de profil (județene, naționale, internaționale) la care participă și obțin rezultate deosebite cu care ne putem mândri cu toții, de la profesori și până la părinți și întreaga comunitatea locală.

Cercurile sportive, de orientare turistică și dans modern strâng foarte mulți participanți, pasionați de mișcare, dornici de socializare și interacțiune, atât în cadrul activităților zilnice, cât și atunci când participă la diverse competiții, de toate nivelurile.

Interacțiunea pozitivă și extrem de profesională dintre cadrele didactice mai sus menționate și colectivul de profesori, învățători și educatori de la instituțiile școlare partenere de pe raza municipiului Brad și comunitatea locală și județeană, este deosebit de benefică pentru toți cei care frecventează activitățile extrașcolare din cadrul filialei Brad a Palatului Copiilor Deva. Această legătură permanentă între formal și nonformal constituie baza dezvoltării personale și profesionale continue a participanților.

Este important de menționat că toate activitățile sunt oferite în mod gratuit, începând cu vârsta de 6 ani. Participarea este voluntară, structura activităților fiind flexibilă și permanent adaptată la nevoile și interesele elevilor. Gama diversă de cercuri oferă posibilitatea ca fiecare participant să aleagă la ce activitate dorește să participe, precum și ce aptitudini și competențe vrea să acumuleze ori să dezvolte.

În ciuda faptului că ultima perioadă a fost dificilă din toate punctele de vedere, chiar și pentru mediul școlar, numărul participanților la activitățile desfășurate la Brad este în continuă creștere, lucru care ne bucură și totodată ne face să fim mai responsabili și mai dedicați spre a educa noua generație în spirit civic și profesional. Bucuria revederii cu copiii și elevii de zi cu zi constituie pentru noi, cadrele didactice, un motiv de imensă satisfacție profesională, umană și sufletească.

Așteptăm în continuare ca „familia” filialei Brad a Palatului Copiilor Deva să crească la fel de frumos ca și până acum, porțile instituției fiind deschise mereu pentru toți cei care doresc să socializeze, să învețe lucruri interesante și utile, pentru un parcurs în viață mai ușor și mai dinamic.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR