„Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția a XXXV-a, a devenit istorie… În perioada 1 – 17 octombrie 2025, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu s-a desfășurat în 10 zile calendaristice și a demonstrat că, chiar dacă trăim cu toții timpuri complicate, dacă există voință, se găsesc și soluții pentru a merge mai departe. Căci numai împreună vom reuși să mergem mai departe…
Organizatorii principali și ai acestei ediții au fost Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Anul acesta au fost organizate 51 de manifestări în 12 localități ale județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Timiș. Având sprijinul oferit constant de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Departamentul pentru Relații Interetnice, precum și al altor instituții și organizații, manifestarea de răsunet în mediul cultural de limbă germană din spațiul estic și central european, anul acesta participând invitați din întreaga țară precum și din Austria, Croația, Germania, Italia, Serbia, Slovenia, Ucraina și Ungaria, „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2025, s-a dorit a fi, ca și cele din anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte.
Recent, 9 jandarmi din cadrul Detașamentului 6 Petroșani au alergat alături de voluntarii Invictus România pe traseul parcurs prin municipiul Petroșani, într-un gest de solidaritate, respect și susținere față de eroii care au servit cu onoare țara sub drapelul tricolor.
Pe lângă participarea efectivă la activitate – din spusele purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara, căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) – jandarmii au asigurat și măsurile de ordine publică pe întreg parcursul desfășurării evenimentului, contribuind la buna desfășurare a acestuia și la protejarea participanților.
Tronsonul albastru al ștafetei străbate în aceste zile județul Hunedoara, evenimentul urmând a se încheia la Carei, județul Satu-Mare, pe data de 25 octombrie, de „Ziua Armatei Române”, printr-un moment solemn de recunoștință pentru eroii care au luptat pentru libertate.
Ajunsă la ediția a XII-a, „Ștafeta Veteranilor” face parte din seria de activități organizate sub egida Invictus România, și are ca scop promovarea valorilor naționale, recunoștința față de cei care au servit țara și încurajarea solidarității între generațiile de militari și civili.
Prin participarea la această acțiune simbolică, jandarmii s-au alăturat celor care își arată în fiecare an respectul și recunoștința față de veterani și față de eroii care și-au sacrificat viața pentru țară și pentru libertate.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Zilele de 17 și 18 octombrie, au găzduit Colocviile Presei din Banatul de Munte, ediția 2025. Organizate de către Filiala Caraș-Severin a UZPR și Clubul Presei din Banatul de Munte, acestea s-au desfășurat, în cele două zile dedicate manifestării, în două locații distincte, Reșița și Șopotu Vechi, simbolizând legătura strânsă dintre mediul urban și cel rural în conceperea actului jurnalistic. Prima, desfășurată la Reșița, la sediul filialei, a avut ca temă dezbaterea cu titlul: O uniune puternică = filiale puternice. Această dezbatere a adunat jurnaliști, membrii ai filialei, precum și membrii ai conducerii centrale a UZPR, respectiv pe vicepreședintele Emil Stanciu și prof. univ. dr. Lavinia Betea – membru al Consiliului Director al UZPR. Discuțiile s-au axat pe câteva puncte cheie: autonomia filialelor și colaborarea, subliniindu-se necesitatea unui echilibru între autonomia decizională a filialelor, adaptată specificului regional, și o colaborare mai strânsă cu conducerea centrală. De asemenea, în acest context, s-a desfășurat și o analiză a rolului și responsabilității filialelor în consolidarea Uniunii la nivel național. Concluzia generală a fost că puterea unei uniuni este dată de vigoarea membrilor săi. Filialele puternice, capabile să organizeze evenimente, să apere drepturile profesionale și să stimuleze dezbaterea etică la nivel local, sunt fundamentul care asigură influența și relevanța UZPR în peisajul mediatic național.
Colocviile au continuat în ziua de sâmbătă, 18 octombrie, la Șopotu Vechi. De această dată, afiliate unei mai ample manifestări, respectiv Conferinței istoricilor din Banatul istoric, ediția a IV-a, întâlnirea s-a desfășurat în programul manifestării acesteia la secțiunea ,,Istoria Presei”, în incinta Muzeului Presei Bănățene din aceeași localitate, muzeu fondat de Gheorghe Rancu Bodrog, membru marcant al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, respectiv a filialei Caraș Severin. Momentul inițial al manifestării, cel de primire a invitaților de către organizatori s-a produs în sala de spectacole a Casei de Cultură din localitate, moment ce a precedat lucrările conferinței. Întâmpinarea invitaților a fost făcută de organizatorul manifestării, respectiv de istoricul dr.Dacian Rancu, fiul regretatului Gheorghe Rancu, inițiator și fondator al manifestării, ajunsă astăzi la cea de-a IV-a sa ediție. Cu acest prilej s-a desfășurat un scurt ceremonial de decernare, din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a unor distincții comemorative, dedicate celui care a fost Gheorghe Rancu Bodrog, a cărui personalitate și existență a marcat o etapă istorică importantă în conservarea și promovarea culturii tradiționale în Valea Almăjului. Nu în ultimul rând, Gheorghe Rancu Bodrog a fost și unul dintre actorii remarcabili în afirmarea identității și a importanței presei rurale, a cărui activitate, în culminația sa, a produs înființarea primului muzeu al presei bănățene, în inima Văii Almăjului, la Șopotu Vechi. În acest context, I.D. Cucu, președintele filialei Caraș Severin a UZPR, împreună cu prof. univ. dr. Lavinia Betea – membru al Consiliului Director al UZPR, au înmânat familiei regretatului profesor Gheorghe Rancu Bodrog, o diplomă post mortem, din partea filialei, respectiv, din partea centrală a UZPR o medalie centenară UZP 100 – ,,Împreună scriem istoria clipei”. Fiul și organizatorul manifestării – Dacian Rancu, a ținut o scurtă cuvântare de mulțumire pentru prezență, adresat tuturor participanților, precum și pentru distincțiile acordate.
Un alt moment distinct în debutul manifestării a fost reprezentat și de prezentarea cărții Învățătorii – Autoportretul unei generații, coordonator Prof. univ. dr. Lavinia Betea. Odată cu consumarea acestui moment, participanții s-au repliat grupându-se în cele două secțiuni consacrate ale conferinței: Istorie, biserică, școală, tradiții și obiceiuri și Istoria presei. O secțiune nouă, începând cu această ediție, în cadrul conferinței, a fost Adunarea Generală a membrilor Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, sub conducerea muzeografului Ion Traia, mulți dintre membrii acestei asociații fiind și membrii ai filialei Caraș Severin. Două puncte distincte ale adunării: comemorarea regretatului Gheorghe Rancu Bodrog, membru marcant și vicepreședinte al asociației, respectiv alegerea noii conduceri. În urma acestor alegeri, funcția de președinte a asociației a fost preluată de ec. Petru Opruț, ce îl înlocuiește pe prof. Ioan Traia. Unul dintre vicepreședinții asociației, reprezentat al arealului geografic al Văii Almăjului – Băile Herculane, a fost ales ing. Constantin Vlaicu, alături de pr. Vasile Suciu și poetul Vasile Barbu, reprezentând celelalte zone geografice și culturale din cuprinsul bănățean.
La secțiunea de Istorie a Presei, desfășurată sub auspiciile Clubului Presei din Banatul de Munte, coordonat de Dorina Sgaverdea, tema abordată a fost: De la limbajul de lemn, la fake news.
Inițial discuțiilor pe această temă, participanții au asistat la un scurt moment artistic susținut de profesoara Elena Borchescu, împreună cu un grup de tineri, care au interpretat câteva poezii în grai, compoziții proprii ale doamnei profesoare.
Dezbaterile au debutat cu luarea de cuvânt a doamnei Prof. Dr. Lavinia Betea, membru al uniunii și al Consiliului Director al UZPR, cercetător cu expertiză în psihologie socială și politică aplicată istoriei recente.
Domnia sa a prezentat concluziile studiului său asupra „Limbii de lemn în varianta Ceaușescu”. Metodologia sa științifică de cercetare, bazată pe analiza de conținut, o metodă statistică riguroasă, neafectată de opinia personală. Corpusul de analiză ales a fost cuvântul de încheiere al lui Ceaușescu la Congresul al XIV-lea (1989), comparat cu un text jurnalistic de referință (Ion Cristoiu) ca etalon de limbaj natural. Din concluziile acestui studiu, desprindem câteva aspecte foarte interesante: – limbajul public al lui Ceaușescu era extrem de limitat, folosind sub 500 de cuvinte (față de 2500-3000 necesare pentru un limbaj normal). O alegație interesantă o face doamna Betea citând pe Ludwig Wittgenstein: „Limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”. O altă constatare interesantă, rezultată din analiza stenogramelor discuțiilor private și diplomatice, este că Ceaușescu avea două limbaje: un limbaj public rigid și un limbaj privat natural, demonstrând o formă de inteligență emoțională în relațiile interpersonale. În încheierea prezentării sale, doamna profesor a insistat asupra neutralității cercetătorului, prin distanțarea de tendința generală de a judeca sau împărți în buni și răi. De asemenea, a criticat condamnarea forțată a comunismului, considerând-o un tip de manipulare; blamarea trecutului ar trebui înlocuită cu efortul de îmbunătățire a prezentului.
În continuare, doamna Dorina Sgaverdea, explorează impactul post-adevărului, al știrilor false și al influenței rețelelor sociale asupra societății contemporane și a rolului mass-mediei. Se evidențiază rolul social media în răspândirea fake news-urilor și influența influencerilor și a trolilor, subliniind că aceștia nu pot fi comparați cu ziariștii profesioniști. În final, se exprimă optimism cu privire la supraviețuirea mass-media tradiționale, argumentând că oamenii au nevoie de diversitate și că inteligența umană, în colaborare cu inteligența artificială, va putea distinge între adevăr și fals.
Mario Balint, în intervenția sa. abordează problema știrilor false, a manipulării și a propagandei, subliniind că acestea nu sunt fenomene noi și că au fost utilizate cu mult înainte de a fi teoretizate. Se pune accent pe faptul că războiul este tragic peste tot, cu victime și distrugeri indiferent de naționalitate sau ideologie, și că, de fapt, este un instrument prin care cei bogați devin și mai bogați. Se critică modul în care mass-media contribuie la distorsionarea adevărului și la manipularea opiniei publice, dându-se exemple istorice de știri false și propagandă (Napoleon, cucerirea orașului Anvers). Se menționează momentul în care jurnalismul a devenit o armă de război și o țintă legitimă. O concluzie esențială a celor prezentate este necesitatea imperioasă de a verifica atât informațiile, cât și sursa, și de a nu le crede orbește.
Un moment extrem de interesant în desfășurarea Colocviilor, a fost cel creat de prezența a doi cunoscuți jurnaliști din Banatul sârbesc: Mariana Stratulat și Valentin Mic. Aceștia au făcut o prezentare succintă a activității Casei de Presă și Editură Libertatea din Serbia, o instituție prestigioasă a românilor din Serbia, care tocmai a aniversat 80 de ani de existență. În cuprinsul intervenției se menționează publicațiile pe care le editează, precum săptămânalul Libertatea, revistele pentru copii și tineri, și cărțile. Se discută despre provocările menținerii limbii române în contextul influenței mediului online și a migrației, dar și despre eforturile de a atrage tinerii prin intermediul rețelelor de socializare. Se subliniază importanța menținerii formatului tipărit al săptămânalului Libertatea, apreciat de comunitatea românească din Serbia și din diaspora. Se evidențiază, de asemenea, utilizarea pe scară largă a ChatGPT ca unealtă de documentare, dar se exprimă și rezerve față de folosirea excesivă a acestei tehnologii în creația literară. Cei doi jurnaliști propun înființarea unei filiale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști care să reprezinte acest nucleu de presă de limbă română din mijlocul comunității românești din Serbia. Oglindă a puterii și a vitalității acestui nucleu, notăm informația privind activitatea remarcabilă a Casei de Presă și a Editurii Libertatea: cea mai importantă publicație este săptămânalul Libertatea, cu un tiraj de 2400 exemplare, apoi revistele Bucuria Copiilor, Tinerețea, Lumina, și peste 20 de titluri de carte anual. Cu toate că finanțarea provine de la Guvernul Voivodinei, acesta finanțând săptămânalul, cărțile sunt finanțate prin multiple proiecte, precum și de către numeroșii autori. Ca public țintă sunt românii din Banatul sârbesc până în Serbia de răsărit, inclusiv diaspora, care prezintă un interes deosebit pentru toate aceste creații publicistice.
În continuare, prezentările au abordat presa din Banatul istoric, cu accent pe publicații din urmă cu aproximativ 100 de ani. Ariana Jianu a vorbit despre ziarul „Progresul” din Oravița, fondat în 1907 de străbunicul său, Gheorghe Jianu, și despre legăturile acestuia cu Vârșeț și Coștei. A menționat articole din anii 1924 despre viața satelor, importanța lecturii în limba română, asociația orașelor din Voivodina Sârbească și crășovenii din Banat. A subliniat implicarea lui Gheorghe Jianu în viața comunității, culminând cu delegarea sa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Profesorul Martin Olaru s-a concentrat pe presa turistică din Banat, în contextul organizării unui muzeu al presei. A prezentat revista rurală „Zorile Banatului”, apărută în județul Caraș în 1928, coordonată de Paul Țârbățiu și Ion Stoian, și a menționat articolele și personalitățile prezentate în revistă. A arătat, de asemenea, „Calendarul Românului” din 1891, cea mai veche publicație din donațiile pentru muzeu.
Spre finalul întâlnirii au luat cuvântul scriitorii Nicolae Sîrbu și Gheorghe Jurma, susținuți de vicepreședintele Emil Stanciu, împreună antamând o discuție despre importanța memoriei culturale și a rolului jurnaliștilor în crearea acesteia, cu accent pe Banat și pe inițiativele de a înființa un muzeu literar și al presei. Se subliniază contribuția jurnaliștilor la istorie și necesitatea de a lăsa ceva durabil în urmă. De asemenea, se discută despre activitatea editurii Timpul și despre cărțile aduse pentru a fi donate muzeului, de către administratorul acesteia, domnul Gheorghe Jurma. Vicepreședintele Emil Stanciu, evidențiază importanța filialelor Uniunii Ziariștilor și necesitatea de a crea secțiuni specializate. De asemenea, păstrarea efortului de a constitui o echipă care să facă o uniune. Se exprimă recunoștință față de Lavinia Betea pentru prezență și se discută despre sprijinul pentru înființarea filialei Uniunii Ziariștilor în Serbia.
Concluzie a acestei ediții a Colocviilor Presei din Banatul de Munte, este că ea a fost un succes prin capacitatea ei de a genera dialog și în același timp de a onora memoria lui Gheorghe Rancu Bodrog. Capacitatea sa de dezbatere prin ancorarea în știință și istorie (studiul despre limbajul de lemn) și de a privi cu pragmatism spre viitor (provocările fake news, inteligența artificială și nevoia de consolidare a Uniunii), dovedește încă o dată puterea și vitalitatea Uniunii, reconfirmând rolul jurnalismului nu doar de istoric al clipei, ci și de gardian al identității culturale și al memorieicolective. Obiectivul de a lăsa ceva durabil în urmă, fie că vorbim de o Uniune puternică, de un muzeu al presei sau de o presă onestă, rămâne angajamentul ferm al jurnaliștilor din Banatul de Munte. De asemenea, nu în ultimul rând, de remarcat este că Colocviile din acest an au pus un accent puternic pe dimensiunea transfrontalieră și culturală a jurnalismului. Prezența jurnaliștilor de la Casa de Presă și Editura Libertatea, din Serbia, a evidențiat vitalitatea presei de limba română din afara granițelor, generând o propunere concretă de înființare a unei filiale UZPR în Serbia, proiect ce sperăm să se concretizeze într-o întreprindere de succes.
19 octombrie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Biblioteca și bibliotecarii ei: Erwin Josef Țigla, de 30 de ani activ la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin.
Expoziție de carte, autor Erwin Josef Țigla.
Expoziție de artă plastică dedicată Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ Reșița, cu lucrări ale membrilor Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) și a invitaților acestuia. Expun: Mihaela Buruiană (Piatra Neamț), Puiu Busuioc (Anina), Alice Dobre (Timișoara), Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița), Tünde Enikő Petneházy (Lugoj), Nik Potocean (Bocșa), Maria Tudur (Reșița) și Tatiana Țibru (Reșița).
19. Oktober 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Die Bibliothek und ihre Bibliothekare: Erwin Josef Țigla, seit 30 Jahren aktiv innerhalb der „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin.
Bücherausstellung, Autor: Erwin Josef Țigla.
Kunstausstellung, der Deutschen „Alexander Tietz“-Bibliothek gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und seiner Gäste. Es stellen aus: Mihaela Buruiană (Piatra Neamț), Puiu Busuioc (Anina), Alice Dobre (Temeswar), Viorica Ana Farkas (Reschitza), Livia Frunză (Reschitza), Adina Ghinaci (Reschitza), Doina & Gustav Hlinka (Reschitza), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reschitza), Tünde Enikő Petneházy (Lugosch), Nik Potocean (Bokschan), Maria Tudur (Reschitza) und Tatiana Țibru (Reschitza).
Cu ocazia programului educațional „Școala altfel”, peste 200 de copii din cadrul Grădiniței cu program prelungit nr. 7 din municipiul Deva și-au petrecut o zi de neuitat în aer liber alături de jandarmii hunedoreni.
Alături de cadre didactice și părinți, preșcolarii au descoperit o parte din materialele și autospecialele din dotarea jandarmeriei, s-au bucurat de scurte plimbări cu ATV-ul, de tiroliana special amenajată de jandarmii montani pentru ei și au făcut cunoștință cu cel mai jucăuș și prietenos partener patruped din echipa jandarmilor.
Copiii au adresat numeroase întrebări, au primit răspunsuri adaptate vârstei și au avut ocazia să afle, pe înțelesul lor, ce înseamnă profesia de jandarm și cum contribuie aceasta la siguranța tuturor.
Entuziasmul și energia copiilor ne motivează și vom continua și în perioada următoare cu desfășurarea de activități educative în școli și grădinițe – ne-a declarat căpitan Murguleț Denis Luiza (foto), persoană de contact a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
17 octombrie 2024, ora 12.00, sala A2.2, Centrul Universitar UBB din Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Întâlnire cu istoria și limba germană.
Vernisajul expoziției documentare dedicate șvabilor bănățeni și germanilor din Banatul Montan, organizată de FORUMOST, Centrul de Cercetări și Cooperare cu Europa Centrală, de Est, de Centru-Est și de Sud-Est al Universității din Augsburg (Germania).
Cu participarea Prof. Dr. Alfred Wildfeuer (Augsburg) și Dr. Sebastian Franz (Heidelberg).
Program muzical cu participarea Corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) din Reșița.
17 octombrie 2025, ora 17.30, foaierul Centrului Universitar UBB din Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Inaugurarea expoziției filatelice interjudețene cu participare internațională „Etnic 2025 / Un panou”.
Program muzical cu participarea următoarelor formații: Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) precum și „Resicza“ (coordonare: Iuliu Fazakas), urmat fiind de o reprezentație de dansuri populare germane cu Formația „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
Închiderea festivă a celei de a XXXV-a ediții a „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan”.
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Begegnung mit der deutschen Geschichte und Sprache.
Stellwandausstellung zu den Banater Schwaben und Banater Berglanddeutschen, in der Organisation von FORUMOST, das Forschungs- und Kooperationszentrum Mittel-, Ost-, Ostmittel- und Südosteuropa der Augsburger Universität. Mit der Teilnahme von Prof. Dr. Alfred Wildfeuer (Augsburg) und Dr. Sebastian Franz (Heidelberg).
Anschließend, musikalisches Kulturprogramm mit dem „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea).
17. Oktober 2025, 17:30 Uhr, Foyer des UBB-Universitätszentrums Reschitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Festliche Eröffnung der philatelistischen kreisübergreifenden Ausstellung mit internationaler Beteiligung „Etnic 2025“.
Anschließend Kulturprogramm mit dem „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und der „Resicza“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas) sowie Tanzauftritt mit der deutschen „Enzian”-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordinatoren: Marianne & Nelu Florea).
Festlicher Abschluss der XXXV. Auflage der „Deutschen Kulturdekade im Banater Bergland”.
Un soare blând de toamnă montană scălda platoul din fața Bisericii Romano – Catolice „Neprihănita Zămislire” din Orșova, în așteptarea credincioșilor și a musafirilor din țară și străinătate, cu ocazia Zilelor Culturii Germane.
11 octombrie 2025, zi de sărbătoare pentru credincioșii catolici, un prilej de întâlnire culturală a etniei germane începând din zona Banatului până departe, în zona Sucevei.
În calitate de jurnalist, primisem invitația de a participa la acest eveniment cultural, în cadrul căruia Excelența Sa Josif Csaba Pal, Episcopul de Timișoara, a celebrat Sfânta Liturghie.
În programul cultural, mai multe echipe de dansatori, copii și seniori din Reșița, Bocșa, Timișoara, Caransebeș, Suceava, Bistrița, ne-au prezentat o suită de dansuri și port popular al etniei germane, alături de formații corale, care au reținut atenția spectatorilor până după-amiază târziu.
În interiorul bisericii a fost organizată o expoziție de artă, în cadrul căreia au expus numeroși artiști veniți din toată țara, dintre care îi amintesc pe: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkaș, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina și Gustav Hinka, Eleonora și Gabriel Hodut, Nik Potocean, Maria Tudor , Tatiana Tibru, Windy Bircu și Florin Cotarcea.
Dintre participanți, artiștii orșoveni Windy Bircu și Florin Cotarcea au atras atenția vizitatorilor. Cu această ocazie, cei doi artiști au lansat un album comun, cu operele lor reprezentative.
Tânăra Windy Bircu, cunoscută ca fiind fondatoarea noului curent suprarealist în pictură „Revelația Windy”, are în palmares peste 22 de apariții publice în care și-a expus picturile pe simezele unor mari expoziții din București, Luxemburg, Paris, New York, Barcelona, Londra, Berlin, Osaka, Orșova și Drobeta Tr. Severin.
Prof. dr. Armand Steriadi, un reputat critic de artă, menționa: „Construită pe principiul polifoniei vizuale, o pictură de acest gen vădește rigoare și persistență a lucrului cu materia. Cu cât este mai intensă, mai dinamică imaginea, cu atât crește și puterea mesajului. O astfel de creație oferă nu atât aburul vieții trăite cândva departe, cât nostalgia expresiei tinereții. Privită în ansamblu, ea reconstituie de fapt o îndelungată introspecție, un posibil îndemn la a reîncepe lungul drum al nașterii”.
Ca jurnalist și amator de artă vizuală, am precizat, într-un expozeu la vernisajul expoziției de pictură de la Orșova, că Wuidy Bircu, continuatoare a suprarealismului clasic, reușește să treacă mai departe, prin încercarea de a descoperi prin revelație, stări și imagini din afara realității, aducând o contribuție majoră la crearea unui nou curent în suprarealism. Introspecția ca proces de autoobservare și meditația, sunt pârghiile care o ajută pe tânăra artistă să-și exprime prin culoare și formă, prin linii și combinații grafice nu întotdeauna cu corespondențe reale, stări mentale sau fragmente ipotetice dintr-o imagine deformată de unde ale irealului.
Cel de-al doilea artist orșovean, Florin Cotarcea, un cunoscut grafician, pictor și sculptor, este artistul care a realizat, timp de 10 ani, monumentala statuie a lui Decebal din Cazanele Dunării.
Dr. George Vlaicu apreciază că „Florin Cotarcea a imortalizat în stâncă muntoasă, chipul nemuritor și impresionant al lui Decebal”. Referindu-se la tandemul creației celor doi artiști, afirma: „Cu aceeași atitudine critică sau vizionară, că dalta mânuită de acest sculptor, genial nu doar prin talent și modestie, aproape că atinge înălțimea credinței cu care foarte tânăra pictoriță mânuiește penelul dăruindu-ne, pe simeze, nemuritoare și impresionante lucrări, cum nu s-au mai creat, până acum, altundeva în lume”.
Trebuie să ne reamintim faptul că Florin Cotarcea avea numai 26 de ani când a fost declarat câștigătorul concursului pentru cea mai ambițioasă sculptură din România, având sarcina de a sculpta chipul lui Decebal în stâncă, pe malul Dunării. Timp de 10 ani, la 55 de metri înălțime, Florin Cotarcea, împreună cu echipa sa de alpiniști, trecând prin multiple pericole, a reușit monumentala operă care stă de strajă la hotarul țării, în Cazanele Dunării.
În anul 2008, după moartea finanțatorului prof. dr. Iosif Constantin Drăgan, lucrarea a fost sistată, deși era realizată în proporție de 60%. Păcat că această operă națională de artă, care aduce anual peste 50.000 de turiști, nu își găsește finanțatori pentru finalizarea lucrărilor. Cred că ar fi necesară o implicare a autorităților locale, județene și naționale, care, împreună eventual cu capital românesc privat, să finalizeze proiectul, atât timp cât creatorul acestuia mai este tânăr și poate escalada stânca muntelui.
Pe drept cuvânt dr. George Vlaicu afirmă: „Fără îndoială că Bunul Dumnezeu a făcut, prin sfințire cu apă din Cazanele Dunării, ca operele acestor doi artiști de largă recunoaștere internațională, din Orșova, să devină monumente de neclintit ale spiritualității noastre naționale”.
A apărut numărul 35 (septembrie 2025) al revistei „Tribuna seniorilor mehedințeni”, publicație editată la Orșova sub îndrumarea distinsei Andrușa R. Vătuiu, redactor-șef și suflet al acestei tribune culturale dedicate seniorilor. Revista, ajunsă la o maturitate remarcabilă, continuă să fie o oglindă fidelă a vieții culturale și spirituale a județului Mehedinți, promovând valorile locale și dialogul între generații.
Colectivul redacțional este format din nume bine-cunoscute ale culturii și educației mehedințene: Nicolae Armanca, prof. Ana Buzatu, prof. Elisabeta Diaconescu, Florian Lăpădătescu, ing. univ. dr. Dumitru Pătășanu, iar ca redactori asociați – Al. Florin Țene, prof. univ. dr. Florentin Smarandache, Ana Zlibuț ș.a. Împreună, aceștia conferă revistei o direcție coerentă și un conținut de înalt nivel intelectual.
În acest număr, Andrușa R. Vătuiu semnează un articol despre mobilitatea de grup a seniorilor și despre proiectele ambițioase dezvoltate la Orșova, ilustrând dinamismul și implicarea generației vârstnice în viața comunității. Mihai Bărbulescu semnează textul „Pensia nu este un cadou”, un eseu de atitudine care pledează pentru respectul față de munca și demnitatea seniorilor.
Un amplu studiu semnat de prof. univ. dr. Virgil Ene, intitulat Apariția statului dac, oferă cititorilor o incursiune în istoria vechii Dacii, bazată pe date arheologice și interpretări moderne.
Ionela Simescu dedică un articol emoționant și documentat scriitorului Al. Florin Țene, pe care îl caracterizează drept „scriitorul total, spirit vizionar și păzitor al demnității culturale”, reliefând complexitatea unei opere care traversează genurile și epocile.
Pe paginile de umor fin și spirit critic, Vasile Vulpașu semnează o serie de epigrame pline de vervă, în timp ce conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița aduce în atenție un studiu captivant despre corespondența lui Albert Einstein cu Elena Phillis, un episod mai puțin cunoscut din viața marelui savant.
Numărul se încheie cu o notă lirică deosebită: poetul militar Comandor Aviator oferă cititorilor poezia Când ridicăm un bulgăre de glie, o meditație patriotică și existențială, plină de sensibilitate și forță evocatoare.
Prin apariția acestui număr, „Tribuna seniorilor mehedințeni” își confirmă menirea de revistă de cultură vie, în care trecutul și prezentul se întâlnesc sub semnul valorilor morale și spirituale. O publicație care dovedește, încă o dată, că seniorii din Mehedinți nu sunt doar martori ai timpului, ci creatori ai unei identități culturale durabile.
Luni, 13 octombrie 2025, la Cinematograful de Artă – Studioul Horia Bernea – din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român București, a avut loc premiera filmului artistic „Povestiri din Bocșa” în regia lui Ioan Cărmăzan.
Cele 300 de locuri au fost aproape toate ocupate de către un public excepțional, cinefil și literat, iubitor de carte, artă cinematografică și actori! Chapeau!
Filmul „Povestiri din Bocșa” are la bază o carte ale căror povestiri sunt traspuse în secvențe cu veritabilă măiestrie cinematografică – și aici nu mă refer doar la arta regizorului-scenarist, ci și la abilitatea celor de la tehnic – imagine, montaj, sunet – precum și la actorii talentați, care și-au jucat rolul la modul excepțional!
Un film realizat cu prieteni din dragoste pentru Bocșa, locul care va rămâne pentru totdeauna „acasa” lui Ioan Cărmăzan!
Se cuvine să amintim totuși că rolurile principale sunt interpretate într-un mare fel de îndrăgiți actori precum Ion Ionuț Ciocia, Marius Chivu, Adrian Ciobanu, Raluca Guslicov și Oana Zara, iar bănățeanul Valeriu Sepi, cunoscut artist plastic și percuționist român, nu se lasă mai prejos și face un rol de zile mari în filmul prietenului său Nuțu Cărmăzan, dând viață personajului „Șamu”, un personaj complex și nu tocmai facil de interpretat.
În film mai pot fi „zăriți” bocșeni – alături de alți actori profesioniști – între care primarul Mirel Patriciu Pascu îl întruchipează pe Pătru Mantu, iar dansatori ai Ansamblului „Bocșana” sunt participanți la o nuntă.
Filmul este savuros și are toate ingredientele unui film de succes: are la bază un text alert, impecabil scris, și vă îndemn să-l citiți: „Povestiri din Bocșa: Lumea 9 și pianul de lemn”, narațiune care se află în volumul „Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatăl meu”[1], o carte care adună între coperțile sale povestiri mai vechi sau mai noi, rescrise, reinventate, într-un fel sau altul; personaje și întâmplări povestite în volumul de debut: „Povestiri din Bocșa”[2] (Timișoara: Facla, 1983) readuse în actualitate. O poveste marca Ioan Cărmăzan, redată într-o scriitură recognoscibilă, „un amalgam real, fantastic, oniric, care se țese ca un nou tărâm ce ne face să pășim dincolo de realism.”[3]
De asemenea, un casting foarte bun, actori faini, cunoscuți, au făcut roluri senzaționale, în ciuda complexității și dificultății acestora! O poveste interesantă, plină de umor care, uneori, se transformă în dramă, pentru că, nu-i așa, e de ajuns o răsturnare de situație pentru a converti comicul în dramatic și tragic. Nu în ultimul rând, o coloană sonoră „decentă” sau, mai bine spus „nobilă”, pentru că pianul este un instrument delicat, al sufletului.
Putem afirma, fără a exagera, că regizorul Ioan Cărmăzan dăruiește Bocșei un film de senzație, deoarece are la bază o poveste extraordinară pe care acești talentați actori reușesc să o transpună în imagini; are la bază „o scriitură aparte,bine condusă, miraculoasă pe alocuri, cu personaje și întâmplări de o coloratură vie, nuanțat redată, cu saft, pictural și cinematografic. Cred că putem vorbi aici și despre o marcă bine conturată, «brandul Cărmăzan». O țesătură stranie, de o poeticitate tulburătoare. E formidabil cum, în doar câteva rânduri, se deschid miraculoase ferestre spre acel «dincolo», unde necunoscutul dobândește aură.”[4]
Așadar, vă recomandăm să nu ratați nici cărțile, dar nici filmul marca Ioan Cărmăzan! Cele două cărți: „Povestiri din Bocșa” și „Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu” sunt lecturi excepționale, iar filmul „Povestiri din Bocșa: Lumea 9 și pianul de lemn” este un deliciu!
Iar pentru reușita acestui proiect cinematografic merită felicitări toți cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la înfăptuirea lui! Cele mai alese felicitări merg spre maestrul Ioan Cărmăzan! Felicitări, Nuțu al nostru! Fie toate proiecțiile la fel de bine primite precum premiera! Nenumărate aplauze!
PS.
Luni, 13 octombrie 2025, la Cinematograful de Artă – Studioul Horia Bernea – din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român București, a avut loc premiera filmului artistic „Povestiri din Bocșa” în regia lui Ioan Cărmăzan. La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai Banatului – Bocșa și Reșița, prieteni și colaboratori de seamă ai regizorului Ioan Cărmăzan: președintele Consiliului Județean Caraș-Severin – Silviu Hurduzeu, doamna deputat Silvia Mihalcea, deputatul Marius Isac, primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu și directorul Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa, Gabriela Șerban. O echipă care a dorit să-i fie alături maestrului Cărmăzan într-un astfel de frumos moment al împlinirii unui proiect-mărturie despre Bocșa copilăriei sale și oamenii săi „de lut”, cu atât mai mult cu cât Ioan Cărmăzan este unul dintre Cetățenii de Onoare ai Bocșei și ai județului Caraș-Severin.
[1] Ioan Cărmăzan. Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2024;
[2] Ioan Cărmăzan. Povestiri din Bocșa. ed. a II-a. Reșița: TIM, 2010 (Bocșa, istorie și cultură”;
[3] Victor Constantin Măruțoiu ÎN Ioan Cărmăzan. Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2024;
[4] Monica Rohan în: Ioan Cărmăzan. Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2024;
Filip Matei, pictor bisericesc, s-a născut în 1853 în judeţul Timiş, comuna Igriş, și s-a stins în 1940, în Bocşa Montană, județul Caraș-Severin.
Plecat de acasă și ajutat de învățătorul său Gheorghe Popovici, Filip Matei ajunge ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița. Aici a deprins tehnica picturii alături de primii săi dascăli: Dimitrie și Mihai Popovici. După moartea acestora, Filip Matei preia atelierul și finalizează lucrările deja începute.
În anul 1877 s-a căsătorit cu bocşanca Emilia Diaconovici şi s-a mutat în Bocşa Vasiova. Aici şi-a construit o casă după proiectare proprie: model vienez: casă stil vilă, înaltă, trepte din lemn, sculptura în lemn fiind executată tot de el, aici funcționând și atelierul său de lucru.[1]
„Am cunoscut pe acest om din anii copilăriei mele. L-am stimat și l-am iubit pentru că avea o fire plină de veselie și foarte interesantă, încât aș fi stat zi și noapte ca să-i ascult sfaturile și poveștile lui pe care le rostea cu o voce clară ce apăsa fiecare cuvânt; iar când cânta în strana bisericii, vocea lui clară avea un farmec deosebit. Casa lui din Vasiova, pe care a zidit-o în formă de vilă, încadrată de o grădină mare, plină cu flori și pomi roditori, a fost o frumusețe ce desfăta privirea, ca un colțișor de rai pe pământ.” consemna condeierul plugar din Vasiova, Aurel Novac.[2]
În această casă, în anul 1900, s-a născut Zeno Vancea, compozitorul şi muzicologul vasiovean ai cărui părinţi locuiau cu chirie la pictorul Filip Matei la acea vreme.
Filip Matei a construit casa după placul său şi a trăit aici aproximativ 50 de ani. În tot acest timp casa a fost folosită drept „centru de cultură”, devenind, nu doar școală de învățătură picturală, ci și un centru al românismului în perioada dualistă de stăpânire a Banatului. Aici s-au desfășurat întâlnirile Astrei și ale Societății de Lectură „Doina”, condusă de Filip Matei.
„Aici și-a transformat atelierul într-o adevărată școală de pictură religioasă, cu ucenici, calfe și lucrători, având multe comenzi de pretutindeni și fiind foarte cunoscut în toată regiunea, mai ales că era o figură activă și în viața publică a Bocșei. Casa lui Filip Matei a devenit un centru de cultură și de acțiune românească.”[3]
„Bocșa a avut tradiție în măiestritul picturii. În veacul al XVIII-lea diaconul Vasile a înființat la Bocșa Montană o școală de pictură. Această inițiativă este continuată de pictorul academic Mihail Velceleanu care a executat în primul rând comenzi de pictură bisericească, murală, iconostase, icoane pe lemn sau pânză și steaguri. […] Avem informația potrivit căreia Filip Matei fusese elevul lui Velceleanu. ( vezi Ioan B. Mureșianu. Colecția de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului, 1973). Atât de la Popovicii din Oravița, din colaborarea ulterioară cu academicii Nicolae Popescu și Mihail Velceleanu, Filip Matei a devenit cel mai productiv pictor de opere religioase. Prin deschiderea propriului atelier la Bocșa, Filip Matei a pus sfârșit unei epoci și anume aceea a sistemului diletant. În atelier i-a avut pe unii parteneri, pe alții ucenici: Gheorghe Marișescu, Ștefan Lazăr, Iosif Liuba, Nicolae Popovici, Mihai Spineanu, Iosif Matei, apoi Ioan Zaicu, cel mai valoros ucenic.” [4]Ioan Zaicu, după o perioadă de ucenicie de 10 ani în atelierul lui Filip Matei, în perioada 1882-1893, a urmat cu o bursă Gojdu cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. Ca ucenic, Zaicu și-a secondat maestrul în pictarea a trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici.
Ioan Zaicu, după o perioadă de ucenicie de 10 ani în atelierul lui Filip Matei, în perioada 1882-1893, a urmat cu o bursă Gojdu cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. Ca ucenic, Zaicu și-a secondat maestrul în pictarea a trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici.
Ioan Zaicu a păstrat pe mai departe iconografia lui Filip Matei. Acest lucru poate fi sesizat la biserica din Uzdin (1908). Pe bolta bisericii, Ioan Zaicu și calfele sale au pictat patru zone cu șapte compoziții: Dumnezeu Savaot între cei patru evangheliști; Iisus hrănește poporul cu cinci pâini și doi pești, Vindecarea orbului, Furtuna pe mare, Pescuitul miraculos, Bunul Samarinean și Sfântul Ioan Botezătorul. Majoritatea acestor scene sunt redate de Filip Matei de la primele biserici unde a lucrat și până la cele din iarna vieții, la Birda (1925) și Gătaia (1926), unde moalerul a avut 72, respectiv 73 de ani.[5]
Filip Matei era prieten şi adesea vizitat de Iuliu Maniu, de Brediceanu şi alte personalităţi ale vremii. Camil Petrescu îl descrie ca fiind „un pictor cu cioc, entuziast ca un descendent al școalei italiene…”[6]
În timpul ocupaţiei austro-ungare a luptat pentru cultura românească vasioveană în special, pentru păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare româneşti. Aduna oameni, îi îmbrăca în costum naţional românesc şi defilau cu carul cu boi. În perioada unirii principatelor pictorul a scos şi a pus pe această casă tricolorul, fapt pentru care a fost arestat. Evident, acestui gest de curaj i s-au mai adăugat și altele, care au dus la întemnițare. De exemplu, pictorul era și un talentat epigramist, versificator, abordând satira, iar poezia „Cucu”, publicată în „Foaia Poporului Român” din Budapesta, nr. 45; 46/ ̸ 1910, în care milita pentru susținere în alegeri a candidatului național la Budapesta, i-a asigurat 4 ani de temniță în capitala Ungariei.
Așadar, dacă ar trebui să vorbim despre Școala de pictură de la Bocșa, va trebui neapărat să vorbim și despre zugravul/moalărul/ și pictorul bisericesc Filip Matei; dacă este vorba despre românism și lupta pentru limba română și pentru neamul românesc, de asemenea trebuie să-l amintim pe românul Filip Matei; iar dacă ne gândim la participanții bocșeni la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, din nou trebuie să facem referire și la omul Filip Matei, ca delegat al ASTREI din Bocșa.[7]
„Prin grija sa a luat ființă ASTRA la Bocșa, iar prin curajul său de a satiriza în scris stăpânirea maghiară a fost condamnat și a suferit detenție în Köbánya, unde erau întemnițați cei cu delicate de presă.” [8]
Despre prietenia sa cu Brediceanu aflăm consemnat și în monografia Igrișului realizată în 2009 de către inginerul Florea Jebelean, care, de altfel, conturează un real portret al moalărului:
„Bocșa era fieful electoral al lui Coriolan Brediceanu. Această circumscripție a reprezentat-o el ca deputat în parlamentul maghiar de la Budapesta. Centrul său de acțiune era casa lui Filip Matei, cu care se împrietenise, existând o vădită potrivire de caracter între ei: amândoi erau foarte legați de popor și se bucurau de o largă popularitate. Și Filip Matei ca și Coriolan Brediceanu avea darul de a întreține o atmosferă de veselie în jurul său. A fost un om de glume și de umor, în gen popular, care plăcea tuturor. Purta cu sătenii conversații într-un spirit satiric și critic la adresa celor hrăpăreți, egoiști și vanitoși, la adresa celor care huzureau în dauna mulțimii nevoiașe. Această fire i-a adus prietenia lui Coriolan Brediceanu, tribunul popular din Lugoj.[…] Filip Matei a fost un însuflețit luptător pentru unire și pentru drepturile poporului român. Acționase înainte de primul război mondial în Partidul Național Român alături de dr. Valeriu Braniște, de Coriolan Brediceanu, de protopopul scriitor Mihail Gașpar și de ceilalți fruntași ai vieții publice. La alegerile de deputați din anul 1906 pentru parlamentul din Budapesta, Filip Matei a avut curajul să arboreze steagul tricolor pe casa sa, unde era centrul de acțiune electorală a lui Coriolan Brediceanu.”[9]
Un asemenea om n-ar fi putut sta departe de evenimentele de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La Adunarea Națională pentru Unire, la 1 decembrie 1918, Filip Matei a fost la Alba Iulia în fruntea unei delegații de țărani din zona Bocșei, ca reprezentant al ASTREI bocșene. Prietenul său, Aureliu Novac, (el însuși un personaj deosebit al Vasiovei lui Tata Oancea, fiind dirijor al corului „Doina” din Vasiova, autor de poezii și, după Marea Unire, primul țăran senator, apoi primar al comunei Vasiova) consemnează în pagini de jurnal, sub titlul de „Amintiri din viața pictorului și prietenului meu de suferință Filip Matei”, despre acest eveniment:
„În anul 1918 Filip Matei reușește să ajungă la Marea Adunare de la Alba Iulia; de aici ne-a adus versuri și melodii, cântece noi pe care le-am învățat în casa lui cu corul de adulți și copii, pe care le-am cântat la primirea ostașilor români (1919). Am făcut demonstrații defilând cu carele cu boi pline de copii și steaguri trei culori și cu banderiu de călăreți pe strada principală de la Bichiștin până la Podu Mare la Bocșa Montană și îndărăt. A fost o bucurie de nedescris. Bătrâni, tineri, copii toți cântând cu lacrimi de bucurie: Așa-mi scrie prin Românu/ Așa-mi scrie prin Drapel/ Că românu liber este/ Soarta și-o dispune el./ De la Tisa pân’ la Nistru/ Una este glasul nostru/ O frenetică strigare/ Ura, România Mare!/ Mureș, Mureș, apă lină/ Nu mai curgi tu-n țară străină/ Că izvorul tău răsare/ Azi în România Mare!/ Și te-ntorci la Seghedin /Loc de-amar și de suspin/ Ș-apoi pleci îngândurat/ Cu apa Tisei amestecat/ Și cu Dunărea bătrână/ Vă luați cu toții de mână/ Pân’ la Marea Neagră largă/ Dorule, aleargă, aleargă!/ Și cu apa Nistrului/ Faceți semn hotarului/ Unei țări mândre sub soare/ Ura, România Mare!
Am scris versurile aduse de Filip Matei de la Alba Iulia ca amintire de acele vremuri istorice înălțătoare și de neuitat. Alături de Filip Matei ne-am bucurat în toamna anului 1918 și am trăit zile mărețe și pline de însuflețire pentru visul nostru împlinit – Unirea cu România.”
Pictorul Filip Matei a murit în 1940 în Bocşa Montană, n-a avut copii, a trăit şi a murit sărac; a fost înmormântat în cimitirul din Bocşa Montană de Dimitrie Zgriban, învăţător pensionar din Bocşa, rudă cu cea de-a doua soţie a pictorului.
Tata Oancea îi scrie un necrolog în revista „Vasiova” (an XII, nrii 2-4. Timișoara 15 ianuarie – 15 martie) intitulat „La moartea pictorului și auritoriului Filip Mateiu”și datat: Timișoara 3 februarie 1940. În acest necrolog, între altele, consemnează și acest puternic naționalism al pictorului:
„Luptător fanatic pentru idealul românesc. N-a fost nici o serbare, nici o mișcare românească, la carea dânsul să nu fie fost primul, și cu vorba și cu fapta. Mână dreaptă a lui Brediceanu și Braniște și Maniu și Vaida și Vlad. În preajma alegerilor nu mai cunoștea hodină și pace. A fost în nenumărate rânduri președintele vestitului cor „Doina” din Vasiova, apoi președintele Corporației meseriașilor din Bocșa Montană și Vasiova, corespondent al despărțământului ASTRA din Sibiu, etc, etc.”
Filip Matei a pictat interiorul bisericii din Vasiova precum şi alte biserici din Banatul istoric (exemplu din imediata apropiere: Ocna de Fier, Biniș, Ramna).„Pictura bisericească a lui Filip Matei a fost extrem de prolifică și bogată în creații de tablouri religioase, de iconostase în ulei executate pe pânză și apoi cusute pe prapori, de icoane pictate pe lemn și chiar pe sticlă, și de alte forme de artă cerute de popor.”[10]
În 1930 Filip Matei vinde casa din Vasiova – str. Tudor Vladimirescu nr. 82 – plugarului Mircea Petru, bun gospodar, pentru o importantă sumă de bani. Acesta a lăsat-o moştenire unicului său fiu Iosif, care, căsătorindu-se cu Maria, au avut patru copii: doi băieţi şi două fete. Unul dintre băieţi a murit ceilalţi rămânând în Vasiova în continuare: Nicolae în casa părintească, iar celelalte două surori căsătorite în Vasiova: Vârdău Elena şi Laslo Maria.
În 2007 ing. Segărcean Petru din Bocşa Română cumpără o parte a casei, o restaurează şi deschide o farmacie, însă parfumul acelor vremi este păstrat: domnul Petru Segărcean a angajat un pictor profesionist să restaureze „urmele” lăsate de Filip Matei şi a fost de acord şi cu amplasarea unei plăci comemorative, conştient fiind de valoarea, mai ales culturală, a acestei „case de cultură” a anilor 1877 – 1930.
În aprilie 2001 Biblioteca “Tata Oancea” Bocşa a organizat un Medalion Filip Matei care a cuprins un simpozion : „Filip Matei şi şcoala de pictură de la Bocşa”, precum şi o vizită la casa acestuia. Atunci s-a vorbit despre viaţa şi activitatea pictorului, despre munca desfăşurată în domeniul cultural – artistic şi din acestă manifestare a rămas un film realizat de Vasile Bogdan de la TVR Timişoara. În 2007, tot la propunerea bibliotecii bocșene, Consiliul Local a aprobat amplasarea unei plăci comemorative pe casa lui Filip Matei, de astă dată împărţită între două familii, uşor modernizată, iar dintre picturile / zugrăvelile viu colorate lăsate de Filip Matei nu au mai fost păstrate decât cele de pe tavan, expuse publicului care trece pragul farmaciei vasiovene.
În anul 2017, Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești, Centrul pastoral-misionar Bocșa, coordonator. pr. Doru Melinescu, a gândit realizarea unei expoziții de icoane vechi, icoane reprezentative ale unor biserici din acest centru. Astfel, în 19 mai 2017, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a fost vernisată o frumoasă expoziție intitulată sugestiv: „Icoana, fereastră spre cer”. Cele 57 icoane vechi provenite din parohiile Centrului pastoral-misionar Bocșa purtau semnătura unor iconari cunoscuți, între care și Filip Matei. Cu acest prilej, am avut bucuria să admirăm, chiar să pipăim, icoane realizate de Filip Matei, să simțim parfumul vremurilor vechi, dar, mai ales, sfințenia rugăciunilor de sute de ani și încărcătura spirituală deosebită.
În încheiere, astăzi, când comemorăm 85 de ani de la plecarea în veșnicie a pictorului Filip Matei, voi apela tot la Aurel Novac și voi cita fragmentul care încheie jurnalul său cu privire la Filip Matei: „Pictorul Filip Matei a fost un om de cultură aleasă, i-am fost prieten și amândoi am suferit în temniță unde am descoperit sufletul lui românesc pătruns de dragoste de neam și țară. Fie-i țărâna ușoară și memoria să-i rămână neuitată!”
Referinţe: Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa: Timpul, 2000; Oameni şi locuri din Bocşa./ Iosif Cireşan Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa: TIM, 2006; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa: TIM, 2008; Igriş: monografie/ Florea Jebelean. Timişoara: Mirton, 2009; Cărăşeni de neuitat III/ Petru Ciurea, Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2010; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Cărăşeni de neuitat XXII/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2013; Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice/ pr. dr. Valentin Bugariu.- Arad, 2017; Cărăşeni de neuitat XXXV/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2018; Cărăşeni de neuitat XXXVI/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2018; Gabriela Șerban, Filip Matei – artist și patriot. 165 de ani de la naștere. în: Morisena. Anul III, nr. 2 (10)/ 2018, p. 37-40; Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale);„Arhanghelul” din Birda. 10 ani în slujba comunității parohiale. Revistă de cultură și religie rurală/ coord. pr. dr. Valentin Bugariu.- Craiova: Sitech, 2022; Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Colocviile Presei din Banatul de Munte, ediția 2025, organizate de către Filiala Caraș-Severin a UZPR și Clubul Presei din Banatul de Munte, vor avea loc în zilele de 17 și 18 octombrie.
Manifestarea va debuta la Reșița, în ziua de vineri, 17 octombrie, cu o întâlnire la sediul Filialei Caraș-Severin, unde va fi organizată o dezbatere pe tema: „O uniune puternică = filiale puternice”.
Participă:
Emil Stanciu, vicepreședinte al UZPR
Prof. univ. dr. Lavinia Betea, membră în Consiliul Director UZPR
ID Cucu, membru al Juriului de Onoare UZPR
Moderatorul întâlnirii va fi ID Cucu, președintele filialei Caraș-Severin a UZPR.
Colocviile vor continua în ziua de sâmbătă, 18 octombrie, la Șopotu Vechi. Această manifestare va fi inclusă în amplul program al „Conferinței istoricilor din Banatul istoric”, ediția a IV-a, ediție dedicată personalității și activității celui care a fost GHEORGHE RANCU – BODROG.
Acțiunea se va desfășura în localitatea ȘOPOTU VECHI, la Căminul Cultural, în data de 18 octombrie 2025, începând cu ora 10:00.
Conferința își propune să evidențieze aspecte ale Banatului istoric în lumina preocupărilor istoricilor și cercetătorilor din acest areal.
Lucrările se vor desfășura pe două secțiuni:
– Istorie, biserică, școală, tradiții și obiceiuri (la Căminul Cultural din Șopotu Vechi)
– Istoria presei (la Muzeul Presei Rurale din Banat)
Conferința se va deschide cu prezentarea cărții „Învățătorii – Autoportretul unei generații”, coordonator Prof. univ. dr. Lavinia Betea (membru al Consiliului Director al UZPR). Cartea va fi prezentată de Emil Stanciu (vicepreședinte UZPR).
Totodată, începând cu această ediție, va avea loc și Adunarea Generală a membrilor Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, sub conducerea muzeografului Ion Traia.
16 octombrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Arc peste timp: Istorie, cultură și poezie.
Prezentare de carte: „Luptele de la Mărășești”, autor: Costică Telescu, apărută la Editura „Castrum de Thymes” din Giroc, 2023. Volumul cuprinde poeziile lui Costică Telescu, scrise în limba română și traduse în macedoneană de nepoata sa, Aliki Telescu.
Întâlnire cu poezia lui Octavian Doclin, tradusă în macedoneană de Aliki Telescu.
Incursiuni culturale cu Adriana Telescu și vizita ei la Kruševo în Macedonia.
La manifestare va fi prezentă ca invitată de onoare Aliki Telescu din Cipru.
Incursiuni muzicale: grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
16. Oktober 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Bogen durch die Zeit: Geschichte, Kultur und Poesie.
Buchpräsentation: „Luptele de la Mărășești”, Autor Costică Telescu, im Mazedonischen, von Aliki Telescu übersetzt, erschienen im „Castrum de Thymes”-Verlag Giroc, 2023.
Begegnung mit Octavian Doclins Poesie, übersetzt in Mazedonisch von Aliki Telescu.
Kulturelle Ausflüge mit Adriana Telescu: Kruševo in Mazedonien.
Als Ehrengast der Veranstaltung: Aliki Telescu aus Zypern.
Musikalische Einlagen: die vokal-instrumentale Gruppe „Resicza“ (Koordinator: Iuliu Fazakas).
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13 august 1802, Csatád / astăzi Lenauheim – † 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien): comemorare poetică, la 175 de ani de la trecerea în eternitate a poetului austriac, născut în Banat, cu participarea dr. Ionel Bota și Erwin Josef Țigla.
14 octombrie 2025, ora 15.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
80 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Vernisajul expoziției documentare din arhivele și cu sprijinul Ministerului de Externe, București.
14 octombrie 2025, ora 17.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
30 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție documentară cu tema: 30 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
14. Oktober 2025, 11:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13. August 1802, Csatád / heute Lenauheim – † 22. August 1850, Oberdöbling bei Wien): Poetische Würdigung, anlässlich dessen 175. Todestags. Mit Dr. Ionel Bota und Erwin Josef Țigla.
14. Oktober 2025, 15:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
80 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Vernissage der Dokumentationsausstellung, organisiert mit der Unterstützung des Außenministeriums Rumäniens, Bukarest.
14. Oktober 2025, 17:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Deși Școala Gimnazială Bănița este o unitate de învățământ din mediul rural, va oferi și în acest an școlar o educație de calitate și activități moderne.
Care este contribuția Primăriei și a Consiliului local în acest sens, l-am rugat pe primarul comunei, Dorin Petru Marc, (foto) să ne vorbească.
– Ne aflăm în derulare cu proiectul „Dotarea Școlii Gimnaziale Bănița, cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale”. Până în prezent școala a beneficiat de mobilier școlar la standarde europene în valoare de 195.136,89 lei, fără TVA (aici vorbim de dulapuri, catedre, scaune, bănci, echiparea laboratorului de biologie cu mobilier specific, a laboratorului de informatică și a cabinetului de limba română), crearea unui laborator de psihopedagogie.
S-au achiziționat echipamente IT în valoare totală de 266.969 lei, fără TVA. Aici vorbim despre table inteligente, calculatoare, laptopuri, imprimante, diverse softuri educaționale.
Am demarat achiziția de materiale didactice în valoare de 182.520 lei, unde elevii vor beneficia de săli de sport amenajate corespunzător. Sălile de clasă vor fi dotate cu materiale didactice specifice fiecărei grupe de vârstă. Laboratoarele, de asemenea.
Totodată, Primăria a făcut demersurile necesare pentru a se menține programul masa caldă și pentru Școala Gimnazială Bănița. În prezent, elevii beneficiază de o masă caldă pe zi.
De notat că Primăria a sprijinit școala în reparațiile minore: revopsirea sălilor de clasă și recompartimentarea unora dintre acestea pentru a crea spații mult mai primitoare.
Jitea-Nicolae Andreea-Simona
Pe fondul discuțiilor cu primarul Dorin Petru Marc, directoarea Școlii Gimnaziale Bănița, prof. Jitea-Nicolae Andreea-Simona (foto) a venit cu noi amănunte.
– În prezent, unitatea noastră școlară cuprinde 14 preșcolari, 25 de elevi în învățământul primar și 17 elevi în învățământul gimnazial.
Sălile de clasă au mobilier modern, iar infrastructura IT permite desfășurarea activităților educaționale într-un cadru atractiv și adaptat nevoilor elevilor.
În anul școlar 2025-2026, comunitatea școlară a marcat deja câteva evenimente importante: participarea la campania „Let’s Do It, România!”, cu prilejul Zilei Curățeniei, precum și celebrarea Zilei Europene a Limbilor, prin activități educative și culturale. De asemenea, au fost derulate acțiuni în parteneriat cu organizația Salvați Copiii, axate pe siguranța și drepturile celor mici.
Pentru perioada următoare, școala își propune continuarea parteneriatului cu Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara în cadrul Programului Erasmus+, care oferă elevilor și cadrelor didactice oportunități de învățare europeană, prin cursuri de formare pentru profesori, dar și vizite ale elevilor la școli din diverse state ale Uniunii Europene. Totodată, vor fi continuate activitățile demarate prin proiectul finanțat prin PNRR – „Momârlanii de la Bănița – Cetatea Dacică”, în special atelierul de broderie și gravură în lemn, un exemplu frumos de îmbinare a tradiției cu educația modernă.
La Școala Gimnazială Bănița, fiecare zi înseamnă un pas înainte spre formarea unor tineri responsabili, implicați și mândri de rădăcinile lor.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Cu ce a sprijinit Primăria și Consiliul local Călan buna desfășurare a activităților în anul școlar 2025-2026, l-am rugat pe domnul Adrian Filip Iovănesc (foto) în calitatea sa de primar, să ne vorbească.
– Pentru buna desfășurare a activității anului școlar 2025-2026, prin grija Primăriei și a Consiliului local, au fost realizate următoarele: deratizarea/dezinfecția/dezinsecția tuturor spațiilor școlare, curățirea și cosirea curților de la toate structurile, au fost achiziționate produse de curățenie pentru buna desfășurare a activității în școli, în toate structurile au fost făcute, acolo unde a fost necesar, zugrăveli și vopsitorii parțiale, reparații la instalațiile de încălzire și alimentare cu apă și canalizare.
După finalizarea licitației pentru programul „Masa sănătoasă”, începând cu data de 16 septembrie, se furnizează elevilor peste 1200 de pachete zilnic.
Se află în plină desfășurare lucrările la proiectul „Renovarea energetică moderată a clădirii publice Școala Gimnazială Călan, situată în Călan, str. Independenței nr. 8”, finanțat prin PNRR. Valoarea totală a lucrărilor depășeșeste 5 milioane de lei, termenul de finalizare fiind aprilie 2026.
În cadrul proiectului „Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente a Liceului Tehnologic „Ovid Densusianu” Călan, finanțat prin PNRR, au fost furnizate sau se află în curs de livrare: echipamente digitale în valoare de 2.000.000 lei, mobilier pentru săli de clase în cuantum de 1.223.000 lei, materiale specifice pentru sală de sport în valoare de 58.000 lei.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 