Miercuri, 5 octombrie 2022 (Ziua a 4-a în cadrul Decadei)

REȘIȚA

Program festiv dedicat Zilei Unității Germane (3 octombrie) și împlinirii anul acesta a 30 de ani de la semnarea Tratatului între România și Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa

·  Sala „Lira“ a Liceului de Arte „Sabin Păuța“ / ora 17:00

Concert extraordinar cu „Bel Voce – Gesangsolisten” din Germania, conducerea artistică: Erika Sommer, în organizarea Consulatului Republicii Federale Germania din Timișoara.

Luni, 3 octombrie 2022, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, a avut loc un eveniment de suflet desfășurat în cadrul celei de-a XXXII-a ediție a Decadei Culturii Germane în Banatul Montan.
Participanții la eveniment s-au putut bucura de întâlnirea cu îndrăgiți artiști plastici din Banat, cu scriitorii Erwin Josef Țigla, Gheorghe Jurma și Ada D. Cruceanu, dar și de întâlnirea cu savuroasele povești ale lui Alexander Tietz.
Așadar, chiar de sărbătoarea Zilei Unității Germane, la biblioteca bocșană a fost organizat un eveniment cultural în parteneriat cu Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și cu Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”, eveniment constituit din două părți: una dedicată artei, cealaltă aparținând cărții și literaturii.
În prima parte a fost vernisată expoziția de pictură semnată de Eleonora și Gabriel Hoduț, lucrări calde și liniștitoare, plăcute ochiului și îmbucurătoare pentru suflet. Despre arta familiei Hoduț a vorbit doamna culturii cărășene, criticul dr. Ada D. Cruceanu.
Cea de-a doua parte a fost dedicată cărții și poveștilor lui Alexander Tietz, dar și amintiri despre profesorul Alexandru Tietz depănate cu nostalgie de ing. Victor Creangă, fost elev al lui Tietz.
De asemenea, a fost lansată o nouă ediție a volumului „Alexander Tietz și Banatul Montan” realizat de Erwin Josef Țigla, prima ediție văzând lumina tiparului la Editura „Timpul” din Reșița, în 1998; cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, îmbogățită, mult mai atractivă prin imagini și culoare, a apărut la Editura „Banatul Montan” din Reșița, în anul 2019, tot sub îngrijirea lui Erwin Josef Țigla.
„Alexander Tietz (9.01.1898 – 10.06.1978) este un binecunoscut etnograf și pedagog reșițean, reprezentantul cel mai marcant al mișcării culturale germane din sec. XX în Banatul Montan. El a editat în timpul vieții un număr de cinci cărți în limba germană, care conțin legende și povestiri culese de la toți locuitorii acestui spațiu. A scris totodată multe articole în presa germană și română a timpului. Postum i-au apărut opt cărți, editate la Reșița și București. De asemenea, i-au fost ecranizate câteva povești pentru o înregistrare pe disc. Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuți pedagogi germani reșițeni din același secol, care a insuflat elevilor săi dragostea pentru locul natal, pentru cultură, turism și protecția mediului.” afirma scriitorul Erwin Josef Țigla în comunicarea sa.
Despre carte și autor au mai vorbit criticul și editorul Gheorghe Jurma, precum și invitați prezenți la eveniment: dr. Martin Olaru, dr. Dana Bălănescu și dr. Mihai Vișan.
În această zi specială – Ziua Unității Germane și cea de-a treia zi a Decadei Culturii Germane în Banatul Montan – la biblioteca publică din Bocșa au fost lecturate cu voce tare povestiri în limbile germană și română culese și prelucrate de prof. Alexander Tietz și interesante pentru întreg Banatul, în special pentru Bocșa: „Unde o mai fi și Reșița asta?”, „Călătoria la Bocșa”, „Primul tren”, „Balaurul și vrăjitorul”, „Uriașii din Cetatea Bocșei” etc.
Ultimul cuvânt l-a avut criticul și istoricul Gheorghe Jurma, care, înainte de a lectura unul din texte, a precizat:
„În anii ’70, când am venit eu la Reșița, orașul nu avea scriitori. Exista cenaclul literar „Semenicul”, din 1968 cu numele acesta, apăreau niște tineri, scriau, dar niciunul nu avea o carte. Singurul scriitor al Reșiței, în acei ani, era Alexander Tietz, autor a două cărți, de povești și de folclor. În ultimă instanță, în 1956, în 1959, oricum, înainte de 1960, un autor cunoscut și în zonă și la Timișoara și în toată țara, chiar poate și dincolo de granițe. Pentru că, pe de-o parte, a cules folclor muncitoresc, cum se spunea atunci și cum este și corect. Pe de altă parte, pentru ceea ce a scris dovedește simțul deosebit al literaturii, al textului, al valorii artistice.”
Evenimentul s-a încheiat cu cele două sesiuni mult așteptate: de autografe și de fotografii.

Luni, 3 octombrie, se sărbătorește pentru a 32-a oară Ziua Unității Germane, ziua națională a acestei țări central europene. Atât în Germania cât și în diverse alte părți ale lumii, acest eveniment se sărbătorește în diferite moduri, în plan central aflându-se desigur istoria prăbușirii sistemul socialist în estul Europei și transformarea acestui spațiu într-unul al valorilor democratice și de respectare al drepturilor omului. Reunificarea Germaniei a însemnat pentru Europa acelor vremuri împlinirea idealurilor de libertate ale poporului german.
Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, alături de partenerii acestora din Reșița și Bocșa organizează mai multe evenimente dedicate Zilei Unității Germane, acestea organizate fiind în cadrul celei de a treia zile ale „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan”:REȘIȚA

• Centrul Social „Frédéric Ozanam“ / ora 10.00:
Expoziții dedicate Zilei Unității Germane:

• Expoziție de fotografii „Berlin, capitala Germaniei”, cu fotografii realizate în anii anteriori de Erwin Josef Țigla;
• Expoziție de filatelie dedicată Zilei Unității Germane, din colecțiile Erwin Josef Țigla și Gustav Hlinka.

• Direcția Județeană pentru Cultură Caraș-Severin / ora 12.00:
Expoziție de artă plastică din colecția Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

• Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / orele 16.00 – 18.00:
Proiect „Reșița: 250 + 1 ani de istorie industrială“: Expoziția filatelică dedicată Reșiței industriale, din colecțiile Erwin Josef Țigla și Gustav Hlinka.BOCȘA

• Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” / ora 13.30:
Expoziție de artă plastică a pictorilor reșițeni Eleonora și Gabriel Hoduț.
• Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” / ora 14.00:
Prezentare de carte: editorul Erwin Josef Țigla prezintă cartea „Alexander Tietz și Banatul Montan”, apărută la Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2019, cea de a 96-a publicație a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Anul acesta s-au împlinit 30 de ani de la semnarea „Tratatul între România și Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa”, pe scurt, așa-numitul „Tratat de prietenie”.

Sâmbătă, 1 octombrie 2022, de Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, la Bocșa a fost sărbătorit cel mai vârstnic locuitor, chiar la împlinirea celor 100 de ani!

Nicolae Olan sau nea Gică Olan, cum îi spun prietenii, s-a născut în 1 octombrie 1922 la Pleșcoi, județul Buzău, iar din anul 1947 trăiește și muncește în orașul Bocșa, Caraș-Severin. În 1949 s-a căsătorit cu Elena Roșcoban, au avut patru copii și o viață plină.

A muncit mult, a trecut prin multe, bune și rele, iar astăzi, la împlinirea celor 100 de ani, Nicolae Olan a avut alături familia – copii, nepoți -, prieteni, vecini și alți apropiați.

În dimineața zilei de 1 octombrie, în sala de festivități a Consiliului Local Bocșa, primarul orașului, dr. Mirel Patriciu Pascu,  l-a sărbătorit așa cum se cuvine pe cel mai vârstnic locuitor al urbei pe care cu cinste o păstorește, l-a felicitat și l-a premiat pe dl. Nicolae Olan, eveniment de care s-a bucurat nu doar familia, ci și alți participanți prezenți!

A fost un eveniment inedit! În orașul Bocșa încă nu a fost organizat un astfel de eveniment!

Veteranul de război Nicolae Olan a primit din partea primarului Mirel Patriciu Pascu și a Consiliului Local Bocșa o Plachetă aniversară – vârsta de aur- 100, o Diplomă de Excelență în semn de aleasă prețuire și recunoștință pentru întreaga sa viață dedicată neamului românesc și comunității în care trăiește, un premiu în bani în valoare netă de 1000 de lei, un tort și un coș cu 100 +1 trandafiri.

La eveniment a participat și un reprezentant al Centrului Militar Caraș-Severin, dl. Onuț Cioca, acesta oferind veteranului Nicolae Olan o diplomă aniversară.

La final, invitații au ciocnit o cupă cu șampanie în cinstea sărbătoritului și a avut loc o sesiune de fotografii, dl. Olan simțindu-se foarte bine alături de familie și prieteni.

Un eveniment de suflet organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, la inițiativa primarului orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu.

Despre Nicolae Olan și viața domniei sale puteți afla mai multe din interviul realizat de jurnalistul Hardy Chwoika de la Radio Reșița pentru emisiunea „Oameni și locuri” (https://www.radioresita.ro/oameni-si-locuri/audio-foto-a-luptat-in-al-doilea-razboi-mondial-si-si-a-dedicat-viata-muncii-nicolae-olan-si-povestea-fascinanta-a-bocsanului-de-100-de-ani?fbclid=IwAR0K_HHjySAc2TzcrDpG_Fxor78ZRPZvjk6AV7g15XvMqcA6pevOdiic5dk).

Stimați oaspeți și prieteni,
iubiți concetățeni!

Avem deosebita plăcere de a vă invita pentru a 32-a oară la „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu.
Ea se va desfășura, ca urmare a situației pandemice în care ne situăm cu toții, altcumva decât până în 2019, și cu toate acestea, va avea loc, la fel ca anul trecut și acum doi ani. Decada se va desfășura în 10 zile calendaristice de-a lungul întregii luni octombrie și va demonstra astfel că se poate derula cu toate opreliștile cotidiene pandemice existente. Dacă există voință, se găsesc și soluții, respectând însă toate normele și măsurile impuse de autorități, reglementate pentru aceste zile. Avem o Decadă 2022 limitată din mai multe puncte de vedere, însă totodată vizibilă, virtuală sau cu prezență fizică, invitându-vă să ne fiți alături. Căci numai împreună vom reuși să mergem mai departe…
Ediția din acest an este dedicată împlinirii a 30 de ani de la semnarea Tratatului între România și Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa și a 35 de ani de la constituirea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
În vederea asigurării sănătății tuturor participanților, vor fi luate toate măsurile necesare conform măsurilor și regulilor pentru evenimentele / acțiunile culturale organizate în aer liber sau în interior, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, așa cum sunt ele stipulate de către instituțiile abilitate în acest sens. Multe vor fi anul acesta, precum anunțam deja, altfel. Am adaptat programul la actualitățile cotidiene de astăzi, dar am păstrat și activități care se vor putea desfășura în condițiile date, mizând pe continuitate. Și așa precum ne-am propus de la bun început, „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2022, se dorește a fi, ca și cele din anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte. Suntem convinși că Dumneavoastră, ca oaspeți, participanți sau spectatori, veți găsi momente de trăire spirituală înălțătoare la manifestările programate. Cu această speranță vă dorim o participare fizică sau online cât mai plăcută alături de noi, sperând că veți rămâne și de data aceasta cu amintiri frumoase!

Erwin Josef Țigla
Octombrie, 2022Sâmbătă, 1 octombrie 2022 (Ziua 1 în cadrul Decadei) SASCA MONTANĂ

• Biserica romano-catolică „Sfântul Francisc de Assisi” / ora 11.00:
Sfânta Liturghie de hram, celebrată de pr. Martin Jäger (Anina).

• Piațeta de lângă biserica romano-catolică „Sfântul Francisc de Assisi” / ora 12.00:
Program cultural prezentat cu prilejul hramului, cu participarea formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne și Nelu Florea).

• Centrul Cultural / ora 12.30:
Să ne cunoaștem Banatul Montan: În vizită la muzeele din centrul localității și la galeria de artă.RADNA / LIPOVA

• Basilica Minor „Maria – Mama Harurilor“ / ora 10.00:
Sfântă Liturghie Pontificală celebrată de mons. József Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara, cu prilejul Pelerinajului clerului, al persoanelor consacrate și al colaboratorilor parohiali la Maria-Radna, la care participă și pelerini din Banatul Montan.STEIERDORF - ANINA

Cel de-al 16-lea Festival al Fanfarelor la Steierdorf

• Spațiul din fața sediului Forumului German / ora 16.30:
Concert de muzică de fanfară.

• Sediul Forumului German / ora 17.30:
Program cultural, cu participarea fanfarei din Anina – Steierdorf și a invitaților ei din România și din Serbia.REȘIȚA

Noaptea Albă a Galeriilor, 2022
Anul jubiliar „150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, 1872 – 2022”

• Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / orele 18.00 – 21.00:
Expoziție de artă plastică „Locomotivele cu abur”, cu lucrări ale artiștilor plastici din Stuttgart / Germania (Adriana Hermle), Bocșa (Nik Potocean), București (Luciana Cristina Ionescu), Reșița (Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Tatiana Țibru) și Timișoara (Lia Popescu).Duminică, 2 octombrie 2022 (Ziua a 2-a în cadrul Decadei) VĂLIUG

• Piațeta de lângă biserica romano-catolică „Sfântul Francisc de Assisi” / ora 14.30:
Program cultural prezentat cu prilejul hramului, cu participarea Fanfarei din Anina (dirijor: Dimitrie Omescu).

• Biserica romano-catolică „Sfântul Francisc de Assisi” / ora 15.00:
Sfânta Liturghie de hram, organizată cu prilejul împlinirii a 162 de ani de la construirea bisericii, celebrant fiind pr. Veniamin Pălie, paroh de Reșița 1 („Maria Zăpezii”) și arhidiacon al Banatului Montan. Înfrumusețarea liturgică: corul de tineret „Fiamma” din Reșița (coordonator: Christine Maria Surdu).

• Piațeta de lângă biserica romano-catolică „Sfântul Francisc de Assisi” / ora 16.00:
Sărbătoarea „Kirchweih“-ului, cu ridicarea pomului și program cultural cu participarea Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne și Nelu Florea) și a Fanfarei din Anina (dirijor: Dimitrie Omescu).Luni, 3 octombrie 2022 (Ziua a 3-a în cadrul Decadei) REȘIȚA

Ziua Unității Germane și 30 de ani de la semnarea Tratatului între România și Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa

• Centrul Social „Frédéric Ozanam“ / ora 10.00:
Expoziții dedicate Zilei Unității Germane:

• Expoziție de fotografii „Berlin, capitala Germaniei”, cu fotografii realizate în anii anteriori de Erwin Josef Țigla;
• Expoziție de filatelie dedicată Zilei Unității Germane, din colecțiile Erwin Josef Țigla și Gustav Hlinka.

• Direcția Județeană pentru Cultură Caraș-Severin / ora 12.00:
Expoziție de artă plastică din colecția Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Proiect „Reșița: 250 + 1 ani de istorie industrială“

• Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / orele 16.00 – 18.00:
Expoziția filatelică dedicată Reșiței industriale, din colecțiile Erwin Josef Țigla și Gustav Hlinka.

Festivalul-concurs „Tradiții cărășene“, ediția I, faza finală

• Cinematograful „Dacia“ / ora 16.30:
Participarea corului „Franz Stürmer” Reșița (dirijoare: Elena Cozâltea).BOCȘA

• Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” / ora 13.30:
Expoziție de artă plastică a pictorilor reșițeni Eleonora și Gabriel Hoduț.

• Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” / ora 14.00:
Prezentare de carte: editorul Erwin Josef Țigla prezintă cartea „Alexander Tietz și Banatul Montan”, apărută la Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2019, cea de a 96-a publicație a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

La sfârșitul lunii august 2022 am avut bucuria să mă aflu în vizită la prietenii noștri din județul Timiș, mai precis în satul Ictar-Budinț din comuna bănățeană Topolovățu Mare, la familia Stroia.

Doru și Lia sunt oameni extraordinari și gazde minunate, bocșeni stabiliți în Timiș și trăitori în Germania, însă frumoasa gospodărie amenajată la Ictar-Budinț dovedește că nu peste mult timp prietenii noștri se vor întoarce definitiv acasă, în România, în Banat.

Vorbind despre una-alta de prin Bocșa noastră dragă, am ajuns la Aleea cu Tei de la Bocșa Izvor și, spre surprinderea mea aflu că și la Ictar-Budinț există o Alee cu Tei, mai mult, chiar o pădure cu tei, iar la capătul Aleii se află un bust al poetului Mihai Eminescu. Un bust recent inaugurat în satul Ictar-Budinț într-un spațiu de poveste, cu iz eminescian!

Bineînțeles că am plecat în căutarea bustului!

Satul se situează pe malul drept al râului Bega și se află destul de aproape de Recaș, localitatea cunoscută datorită viilor și cramelor de aici, de asemenea foarte aproape de Timișoara și Lugoj.

Satul Ictar-Budinț a luat naștere în 1968 prin unirea celor două sate, fiecare dintre ele având vechime considerabilă: Ictar atestată în 1365 și Budinț în 1444.[1]

De o parte și de alta a străzii principale pot fi admirate case vechi, care, deși modernizate în interior, exteriorul păstrează arhitectura veche, de o frumusețe cuceritoare.

Am străbătut ulița până la biserică, Biserica Ortodoxă Română cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, zidită în 1887 și târnosită de curând (în 2019) după ce s-au săvârșit lucrări de renovare și reabilitare la acoperiș, la exterior și la  sfântul altar, apoi, la răscruce de drum, am cerut ajutorul localnicilor care-și scuturau prunii. Aceștia m-au îndrumat spre o pădure de tei la poalele căreia curge lin râul Bega.

Într-un peisaj de basm am descoperit bustul poetului nepereche, care se ridică falnic spre un cer amețitor!  

Am căutat informații cu privire la autorul lucrării, la data inaugurării, dezvelirii monumentului. Nimic din toate acestea! Doar, în fața bustului se află o placă din piatră pe care sunt inscripționate următoarele cuvinte: „Fără Eminescu, nici o delegație românească la Înaltele Porți nu are nici o șansă la întregirea țării. Ioan, Mitropolitul Banatului”.

Frumusețea locului nu poate fi redată în cuvinte! Bustul e simplu, iar cărămizile așezate într-un anume fel îi dau o notă aparte. Cred că este unicat în țara noastră această lucrare: un bust Eminescu, într-un sat, pe o alee cu tei!

L-am întrebat pe părintele Nicu-Daniel de la Biserica „Sf. Gheorghe” despre acest bust, din păcate domnia sa e doar de puțină vreme în sat și încă nu cunoaște istoricul locului.

Totuși, prin intermediul internetului, am reușit să mă dumiresc cât de cât cu privire la acest recent bust al „luceafărului” poeziei românești răsărit în satul Ictar-Budinț din Banat.

În revista „Banchetul” nr. 55-56-57 (iulie-august-septembrie) 2020 apare un articol semnat de Diandra David, intitulat „Eminescu, chipul de aur”,  datat 28 august 2020 și înnobilat cu imagini reprezentând bustul Eminescu de la Ictar-Budinț. În acest articol autoarea vorbește despre bust, despre aleea cu tei și despre cărțile lansate cu prilejul inaugurării bustului „Aleea Mihai Eminescu” din Ictar-Budinț:        „Bustul său, fie că e înălțat la Montreal de artistul Petre Ilie-Birău, fie la Ictar-Budinț de Anonymus, păstrează în amintirea razelor crepusculare ale soarelui strălucirea cetății cu merele de aur, pe care un popor le primește spre hrană spirituală.”[2]

În urma articolului Diandrei David, mi-a fost mult mai simplu să găsesc și o altă informație, mai edificatoare:

„La Editura „Ardealul” din Târgu Mureș, a apărut, în plină pandemie, cartea acad. Alexandru Surdu Eminescu și filosofia. Întâmplarea a făcut ca la una dintre lansări, cea din data de 23 august 2020, în satul bănățean Ictar, com. Topolovăț din apropierea Lugojului, să fiu prezent, lucrarea fiind prezentată de profesorul Simion Dănilă, traducătorul Operelor complete, în șapte volume, ale lui Friedrich Nietzsche. Prilejul: dezvelirea unui bust Mihai Eminescu, într-un peisaj eminescian, evocând șirul plopilor fără soț, dar, de astă dată – în ipostaza atât de familiară a teilor eminescieni, străjuitori ai aleii. Bustul a ajuns la Ictar prin strădania neobositului împătimit de Eminescu, părintele Teofil Bradea, sprijinitor și al acestei apariții editoriale (vezi Prefața autorului, p. 12).[3](Theodor Codreanu)

Iată deci, bustul lui Mihai Eminescu de la Ictar-Budinț a fost realizat prin grija scriitorului preot Teofil Bradea și a fost dezvelit în 23 august 2020.

Ce nu înțeleg eu este faptul că presa nu a consemnat nicăieri acest eveniment, deoarece realizarea unui monument Mihai Eminescu este un eveniment! Cu atât mai mult cu cât acest monument se află într-un sat! Pe o Alee cu Tei…

---

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ictar-Budin%C8%9B,_Timi%C8%99

[2] https://en.calameo.com/read/0060770648a9458f446aa

[3] https://www.activenews.ro/opinii/ALEXANDRU-SURDU-EMINESCU-FILOSOFUL-164195

Recent, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne informa consilierul CRP, Cristina CREȚ, (foto) – a desfășurat campania națională privind respectarea de către beneficiari sau împuterniciți ai acestora a prevederilor Legii nr. 52/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a normelor metodologice de aplicare ale acesteia, prin acțiuni de control cu caracter inopinat.

După cum stabilește Legea nr. 52/2011, zilierii sunt persoane fizice, cetățeni români sau străini care au capacitatea de muncă și care desfășoară activități necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar sau un împuternicit al acestuia, contra unei remunerații, activând în mai multe domenii, printre care agricultură, vânătoare și servicii anexe, silvicultură, pescuit și acvacultură, activități de alimentare (catering) pentru evenimente, restaurante, baruri, hoteluri și alte facilități de cazare, baze și cluburi sportive, grădini zoologice, botanice, întreținere peisagistică și spații verzi etc.    

Obiectivele campaniei au fost de a identifica beneficiarii care folosesc zilieri și de a aplica măsurile care se impun pentru nerespectarea de către aceștia a prevederilor legislației privind munca zilieră, identificarea beneficiarilor care utilizează munca tinerilor și a copiilor fără respectarea prevederilor legale, identificarea beneficiarilor care folosesc zilieri în condițiile în care se impunea încheierea contractelor individuale de muncă și luarea măsurilor care se impun pentru respectarea de către beneficiari din domeniile care fac obiectul campaniei.

Scopul campaniei a fost de a diminua consecințele sociale și economice negative rezultate din nerespectarea de către beneficiarii din domeniile controlate și determinarea beneficiarilor de a respecta obligația de a înființa, completa registrul de evidență a zilierilor și de a transmite un extras al acestuia la Inspectoratul Teritorial de Muncă în raza căruia se afla sediul societății.

S-a urmărit creșterea gradului de conștientizare a beneficiarilor sau împuterniciților acestora și a zilierilor care desfășoară activități cu caracter ocazional în domeniile stabilite de către legiuitor, în ceea ce privește necesitatea aplicării și respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă, stipulate de Legea nr. 52/2011

Cu ocazia acestei campanii, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara a efectuat controale la un număr de 21 de beneficiari din județul Hunedoara, pentru care desfășurau activitate un număr total de 142 zilieri, din care 71 femei, 66 bărbați și 5 tineri sub 18 ani.

Pentru neconformitățile identificate, inspectorii de muncă au dispus 6 măsuri de remediere a acestora.

Având în vedere complexitatea relațiilor de muncă, considerăm că acest tip de controale tematice reprezintă un cadru legal, coerent și preventiv de acțiune în vederea respectării legislației specifice de către toți angajații și angajatorii.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În 30 septembrie 1997, la Bocșa, sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, la inițiativa primarului Victor Creangă și în coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc, a apărut primul număr al periodicului „Bocșa 2000”. Nimeni nu s-a gândit în acel moment că acesta va fi primul pas în realizarea unei reviste de cultură la Bocșa!

„ «Bocșa 2000» dorește să prezinte în paginile sale realitatea cotidiană a unui oraș aflat în perioada sfârșitului de mileniu și care se confruntă cu problemele tranziției prin care trece țara noastră. Publicația se dorește a fi un buletin cu caracter informațional, venit în sprijinul cetățeanului preocupat de grijile existenței de zi cu zi, o punte de legătură între locuitorii orașului și oamenii aleși să-i reprezinte. În acest fel vor fi făcute publice hotărârile primăriei, intențiile acesteia ca instituție, dar și dorințele cetățenilor, sugestiile și opiniile lor. Nu ne rămâne decât să așteptăm urmările acestei colaborări, iar pe dumneavoastră, dragi cititori, să vă rugăm să ne primiți în fiecare casă prin intermediul distribuitorilor de presă.” Acesta era argumentul, cuvântul de început, al redacției  buletinului informativ „Bocșa 2000”, redacție constituită din tineri inimoși precum: Claudia Udoviță, Gabriela Tiperciuc, Patricia Stoica, Mircea Sorin Laslo, Laura Ion, Rodica Țene, Gheorghe Vesa, Ioana Cioancăș, alăturându-se, mai târziu, Marius Tötös și Daniel Melcescu.

Mai trebuie precizat că, încă de la început, echipa „Bocșa 2000” l-a avut alături, ca îndrumător și editor, pe maestrul Gheorghe Jurma. Gabriela Tiperciuc, cea care avea misiunea realizării unui periodic, habar n-avea de modul în care acesta se realiza, iar colaboratorii cei mai apropiați la fel. Așadar, a apelat din start la profesionalismul jurnalistului și editorului Gheorghe Jurma și de atunci această colaborare s-a dovedit a fi rodnică și de succes.

Bineînțeles că orașul Bocșa nu se afla la prima încercare de editare a unui periodic.

În volumul „Presa și viața literară în Caraș-Severin” (Reșița, 1978) și, mai târziu, în volumul „Panorama presei din Caraș-Severin”(Reșița, 2018) Gheorghe Jurma prezintă un istoric al presei bocșene, precum și importanța acestei localități ca centru de presă, de tipar, în Banat. Este redată o precizare din 1947 privind situația presei din Banat demonstrând aceste afirmații: „ În Banatul întreg mai apar astăzi trei gazete săptămânale: «Curierul Banatului» care apare la Timișoara sub direcția d-lui Iancu Cioncatu, fiind într-al XXVIII-lea an de apariție; «Răsunetul» de la Lugoj condus, de 25 de ani, de către inimosul tipograf Gh. Țăran și «Curentul nou», care apare de două decenii la Bocșa Montană, sub îndrumarea neobositului M. Velceleanu./ Trei făclii care au învins imposibilul, continuând să existe fără subvenții și fără fondurile partidelor politice. Trei tribune independente, cari au răzbit să trăiască pentru a lumina calea adevărului asupra Timiș-Torontalului, Severinului și Carașului.” (Const. Severeanu, Trei tribune bănățene, în „Curentul nou”, XIX, nr. 689, 1 iulie 1947.)

Citește articol întreg:

Un nou an școlar – după cum ne relata în exclusivitate prof. Nicolae Cîrstea în calitatea sa de director – a debutat mai repede față de anii trecuți, a sosit cu emoție și bucurie pentru elevii Școlii Gimnaziale Teliucu Inferior, care fremătau de nerăbdarea începerii cursurilor în școala care, parcă, se gătise și ea în așteptarea lor. La rândul lor, cadrele didactice, au fost copleșite de emoțiile care pluteau în aer.

Comuna Teliucu Inferior este situată în apropierea orașului care găzduiește maiestuosul Castel al Huniazilor, fiind străbătută de DJ 687D, care conduce călătorul spre pitorescul peisaj al ținutului pădurenilor. Elevii învață în clădirile recent renovate și dotate ale școlii, în urma implementării unui vast proiect de investiții inițiat de oameni inimoși care s-au mobilizat pentru a duce un suflu nou învățământului în comuna de pe malurile Cernei. Asftel, în urma unei colaborări fructuoase între conducerea Școlii Gimnaziale și persoanele din fruntea Comunei, primar Pupeză Daniel și viceprimar Modîrcă Mircea, cu sprijinul echipei de proiect condusă de Larisa Ienășescu, a prins contur visul copiilor de a învăța într-o școală „ca afară”.

Aceste emoții copleșitoare s-au accentuat, în momentul în care elevii au intrat în noile lor clase renovate, dotate cu mobilier nou și aparatură de ultima generație. Toate dotările ajutând noile generații să descopere o altă față a educației. O față mult mai practică și mai aplicabilă în viața de zi cu zi.

Trecând printr-o perioadă de reabilitare a școlii, dar și printr-o perioadă pandemică, în care orele online au permis cadrelor didactice să pătrundă mai bine în viața și în familia elevilor, acestea au înțeles mai bine nevoile și oportunitățile de care elevi au nevoie. Astfel, am creat un sistem de valori prin care ne dorim să punem mai mult accent pe părerea, sentimentele și emoțiile elevilor, dar și a cadrelor didactice. Creăm un mediu sigur, în care atât elevii, cât și profesorii să se poată dezvolta armonios și eficient. Avem ca și scop formarea deprinderilor, abilităţilor şi competenţelor ce permit încadrarea elevilor în normele societății moderne.

Un aspect foarte important pe care noi punem accentul este menținerea unui mediu motivațional și de încredere pentru toți elevii care îi trec pragul, lăsând o amprentă valoroasă în suflete, dar și în cariera pe care aceștia o vor urma. Un exemplu pertinent este chiar Ana C., fostă elevă a școlii, care, în prezent, s-a întors în postura de cadru didactic pentru a-și face meseria așa cum a învățat de la doamna învățătoare… ,,cu multă dragoste”.

Cine va trece pragul Școlii Gimnaziale Teliucu Inf., va descoperi ,,secretele” celei mai frumoase comunicări dintre elevi și profesori, va vedea munca și satisfacția care o depunem în mod unitar pentru a avea rezultate deosebite, pentru o comunitate de valoare.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Miercuri, 28 septembrie 2022, va fi sărbătorită în cadrul unei Sfinte Liturghii festive în trei limbi, română, germană și maghiară, împlinirea a 245 de ani de la binecuvântarea primei biserici romano-catolice din Reșița. Celebrantul Sfintei Liturghii de la ora 19.00 va fi pr. pr. Veniamin Pălie (paroh, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița, arhidiacon al Banatului Montan). Înfrumusețarea liturgică muzicală a Sfintei Liturghii de hram va fi oferită de corul parohial „Harmonia Sacra”, dirijor: George Colța, la orgă: Christine Maria Surdu.

Conform datelor furnizate de dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivist la Dieceza Romano-Catolică de Timișoara, istoria de început este marcată de:

• 29 iunie 1770: Este realizată lista cu primele 81 de suflete (50 bărbați, 12 femei, 14 copii și 5 servitori), credincioși catolici care se găseau la Reșița (Montană, așa cum se numește această parte a orașului, și astăzi), încă înaintea construirii primelor stabilimente industriale. Covârșitoarea lor majoritate era formată din germani, dar sunt înregistrați și câțiva cehi, maghiari și români;
  • 6 iulie 1770: Administrația montanistică din Oravița îi solicită episcopului Franz Anton Engl zu Wagrain să dispună ca unul dintre călugării franciscani din Carașova să vină la Reșița pentru a celebra, duminicile și în sărbători, Sf. Liturghie pentru credincioșii catolici aflați aici;
  • 3 iulie 1771: P. Michael Grozdich, călugăr franciscan, administrator parohial al Parohiei Carașova, binecuvântează primele două cuptoare de topire a minereului de fier, notând acest lucru în Matricola parohiei Carașova, volumul ce conține date despre botezuri, căsătorii și înmormântări pentru anii 1758 – 1773.
  • 1772: este întemeiată Parohia Romano-Catolică din Reșița, primul ei paroh fiind preotul diecezan Adam Pilzbach, care rămâne aici până în anul 1776, după care se transferă la Dognecea.
  • În 1776 Erariul (administrația financiară imperială-regală) recunoaște oficial întemeierea parohiei, fapt pentru care uneori acest an apare drept moment de început al pastorației catolice la Reșița. Cert este că între 1770 și 1772 franciscanii din Carașova au păstorit credincioșii din tânăra filială Reșița. În 1770 este binecuvântat și cimitirul catolic (azi Cimitirul Nr. 2 – 3).
  • 28 septembrie 1777: este binecuvântată prima biserică romano-catolică din Reșița. Ea avut încă de la început hramul cunoscut până azi: Sf. Fecioară Maria a Zăpezii. Celebrantul sfințirii a fost Pr. Joseph Ermon, paroh de Bocșa, delegat în acest sens de Vicarul General de atunci. Au participat: Adam Pilzbach, paroh de Dognecea, și Franz Somer, paroh de Reșița, împreună cu întreaga comunitate. Odată cu biserica au fost ridicate (între 1776 și 1777) casa parohială și o școală cu două clase, toate unele lângă celelalte.

COMUNICAT  DE  PRESĂ

AL  FORUMULUI  DEMOCRATIC  AL  GERMANILOR  DIN  JUDEŢUL  CARAŞ-SEVERIN

ŞI  AL  ASOCIAŢIEI  GERMANE  DE  CULTURĂ  ŞI  EDUCAŢIE  A  ADULŢILOR  REŞIŢA

Ziua Mondială a Inimii, 29 septembrie, marcată la Reșița din punct de vedere filatelic

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița sărbătoresc Ziua Mondială a Inimii printr-o miniexpoziție filatelică a colecționarului reșițean Ioan Felmeth. Aceasta a fost pregătită la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din municipiul de pe malul Bârzavei și va putea fi vizitată la sediul acesteia în data de 28 septembrie, între orele 15.30 și 18.00 și în 29 septembrie, între orele 14.30 și 16.00. Expozantul se ocupă de mulți ani de această tematică filatelică, reușind să câștige, de-a lungul timpului, importante premii.

De menționat este faptul că Ziua Mondială a Inimii este sărbătorită în fiecare an în 29 septembrie începând cu anul 2000, cu scopul de a informa populația de pe mapamond cu privire la principala cauză de deces, bolile cardiovasculare. Ziua Mondială a Inimii este organizată la nivel internațional de World Heart Organisation.

„De-aș avea un singur dor

Aș trăi-n lume ușor

Dar eu am multe doruri grele

Și nu pot scăpa de ele

Au, inimă, au…”

Cântecele Aureliei Fătu Răduțu sunt nemuritoare, cum vie-i este încă memoria în Bocșa Banatului unde s-a născut și de unde a pornit în viață. O viață dedicată muzicii, pe care a slujit-o cu pasiune și devotament până la moarte. O viață scurtă, dar intensă și plină de satisfacții. O carieră care-i asigură un loc distinct în istoria muzicii populare românești.

S-au scurs 50 de ani de la plecarea îndrăgitei interprete „în lumea cea fără de dor”, ani în care orașul Bocșa a păstrat vie memoria acesteia prin diverse activități cultural-artistice, cea mai importantă, firește, fiind cea intitulată Festivalul  cântecului popular bănățean ”Aurelia Fătu Răduțu”, eveniment inițiat în anul 1977.

Aurelia Fătu Răduțu s-a născut la Bocşa Vasiova în 12 iunie 1929, Caraş-Severin, şi s-a stins la Bucureşti în 27 septembrie 1972.

Interpretă de muzică populară, este prima cântăreaţă de folclor din Banat care a ajuns în Bucureşti, pe scenele capitalei.

A urmat cursurile şcolii din localitatea natală, apoi cursuri liceale la Reşiţa. Aici activează  în corul Ansamblului CFR unde talentul i-a fost remarcat de profesorul şi dirijorul Ion Românu. După terminarea liceului s-a angajat la Combinatul Siderurgic din Reşiţa. În scurt timp ia drumul capitalei; urmează cursurile Conservatorului “Ciprian Porumbescu”, iar din 1955 devine solistă la Ansamblul “Ciocârlia”, cariera sa evoluând fulminant. Urmează perioada de glorie a interpretei, turnee în ţară şi străinătate, premii, medalii, Titlul de “Artist Emerit”. A fost căsătorită (1950) cu Ion Răduţu, colonel de aviaţie, şi au împreună un fiu, Adrian, inginer.

„Cântăreață de muzică populară, o adevărată vedetă a podiumului de spectacole și concerte, a radioului și televiziunii mijlocului de secol XX, talentată și instruită, la Reșița i-au fost profesori de muzică Ion Românu și prietenul lui Dinu Lipatti, pianistul și dirijorul Miron Șoarec…” astfel o caracterizează Ioan Tomi în „Lexicon. Muzicieni din Banat” vol. I, ed. a II-a. Timișoara: Eurostampa, 2012.

Iar presa vremii scria că „Aurelia era o femeie frumoasă, cu o ținută statuară, cu păr negru și ochii căprui, tipul bănățencei, iradiind în jur siguranță și bună-dispoziție.”[1]

Despre frumusețea acestei talentate bănățence scria și colegul ei, Milan Petrovici, la superlativ: „Dacă era frumoasă Aurelia? Era fascinantă! Frumusețea trăsăturilor feței era accentuată de o privire care te-nvăluia cu bunătate. De fapt, din orice gest, cât de mic, iradia bunătate, generozitate, dragoste de semeni. Un om de cea mai bună calitate! Dacă atunci când o vedeai erai fascinat, ce-aș mai putea spune despre momentele  când o ascultai cântând! Era unică! Vocea, interpretarea, trăirea ei nu le-am mai întâlnit la niciun artist. Cânta într-un stil bănățean pe care  nu l-am mai auzit până la ea și nici de atunci încoace. Intransigentă cu ea, dar și cu ceilalți, muncea mult ca să iasă totul perfect. Nu era doar interpreta ci și creatoarea multora dintre cântecele sale.”[2]

S-a stins în plină ascensiune, dar prin talentul său, originalitatea personalităţii ei muzicale, prin dăruirea artistică, şi-a câştigat un loc special, distinct, în istoria muzicii populare româneşti. Foști colegi și prieteni își amintesc cu drag și cu mare placer de această Doamnă a Cântecului din Banat, de această voce de aur a cântecului bănățean:

„Pentru mine, Aurelia Fătu a fost și rămâne un model.”mărturisește îndrăgita interpretă Valeria Arnăutu în volumul „Aurelia Fătu Răduțu – vocea de aur a cântecului bănățean”(Reșița: TIM, 2009«Bocșa – istorie și cultură») „ Am fost fascinată de glasul și chipul Aureliei Fătu încă din copilărie. Ascultam ore-n șir, în casa bunicilor mei din Reșița, discul ei intitulat „La mină la Anina” – singurul pe care-l aveam – și îi priveam cu interes chipul atât de expresiv de pe coperta discului.[…] Chiar dacă Aurelia Fătu ne-a „părăsit” nedrept de timpuriu, ea trăiește prin cântecele ei în inima fiecărui bănățean.”

„Era o artistă de excepție, cu un repertoriu elevat, iar vocea era studiată. Aurelia avea ceva al ei și nu va putea fi imitată de nimeni” povestește una dintre prietenele sale, interpreta Maria Păunescu.

Taragotistul Ion Milu ne împărtășește, în același volum dedicat Aureliei Fătu Răduțu, câteva gânduri la plecarea interpretei: „ A murit la 42 de ani la spitalul „Victor Babeș” de lângă Foișorul de Foc. Noi eram în turneu la Brașov când am aflat că ea a murit. Șeful „Ciocârliei” de atunci, colonelul Zinca, a suspendat turneul și ne-am întors la București. E un episod foarte trist. […] S-a prăpădit așa de tânără, din păcate. Ar mai fi avut atâtea de făcut! Era o mare artistă și un Om cu suflet mare!…”

Altă colegă, doamna Angela Moldovan, remarca profesionalismul Aureliei Fătu Răduțu: „ Cred că cel mai important lucru care se poate spune despre Aurelia (l-am remarcat eu, care am cântat cu toți artiștii din România) este faptul că din punct de vedere profesional nu făcea rabat de calitate. A știut întotdeauna să respecte costumul popular și nu s-a abătut, nici n-a cântat altceva, decât folclorul ei bănățean. Și asta e de admirat. Îi făcea ansamblul costume, dar tot după cerințele ei. Se documenta în tot ceea ce făcea și nu greșea niciodată.”

La cinci ani după moartea acesteia, la Bocşa ia fiinţă Festivalul naţional Aurelia Fătu Răduţu, parte integrantă a Festivalului Naţional “Cântarea României”. Din 1987 acest festival se mută la Băile Herculane până în 1992. Se întoarce la Bocşa, după care se întrerupe. În 2010, după 18 ani, acest festival este reluat prin grija Bibliotecii Orăşeneşti “Tata Oancea” Bocşa. Tot prin grija acestei instituţii, în 2009 i-a fost conferit, post mortem, Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Bocşa interpretei Aurelia Fătu Răduţu, a fost realizată o carte monografică – prima şi singura până acum -, un reportaj TV cu sprijinul TVR Timişoara, precum şi un eveniment de excepţie la casa natală a interpretei care se află în Vasiova, pe strada care îi poartă numele.

Scriitorul Vasile Bogdan, apropiat prieten al bibliotecii bocșene și cetățean de onoare al orașului Bocșa, s-a aplecat și asupra acestei personalități și a realizat câteva interviuri excepționale cu oameni ai locului care au avut bucuria și onoarea să o cunoască și să o aibă alături adesea pe Aurelia Fătu Răduțu, interviuri cuprinse și în volumele „Bocșa din inimă” (Reșița: TIM, 2010 și 2011). Între aceștia îi amintim pe: Doamna Cântecului Bănățean, Ana Pacatiuș și pe inconfundabilul interpret, Tiberiu Ceia. Mărturisirile celor doi sunt consemnate și în volumul dedicat „vocii de aur a cântecului bănățean”.

Doamna Ana Pacatiuș a beneficiat de sfaturile și îndrumările Aureliei Fătu Răduțu și are doar cuvinte de laudă la adresa acesteia: „Eu aș așeza-o alături de marii cântăreți ai României, alături de Ioana Radu, de Mia Braia, de Ion Luican, de Maria Lătărețu. După mine, a fost o voce extraordinară și un om minunat, care ridicase cântecul la rang de cultură. Astăzi nu o mai găsim pe Aurelia în niciun alt personaj.”

Iar Tiberiu Ceia, cel care a și cântat împreună cu Aurelia Fătu Răduțu, vine cu veritabile și pertinente completări la stilul și personalitatea acesteia: „Mie îmi plăcea foarte mult că în repertoriul ei a inclus cântecele vechi ale lui Luță Ioviță, care, dacă nu era Aurelia, poate rămâneau undeva sub colbul anilor, uitate. S-a aplecat asupra cântecului de la șes, asupra cântecului de la  deal, îl cânta îngrijit, în stilul în care cântau la noi țăranii de-adevăratelea, fără melismele  care au apărut mai târziu în cântecul de la deal, munte, când fiecare cântăreț se întrece în a scoate niște triluri care nu de fiecare dată sunt proprii unui cântăreț al satului. Deci, a cântat drept, clar, cu un limbaj care mie mi s-a lipit de suflet și s-ar putea ca de la ea să fi învățat eu să respect graiul bănățean în cântec de la cap la coadă…” 

Fiind atât de apreciată și de iubită, la momentul realizării unei cărți în memoria Aureliei Fătu Răduțu ne-au sărit în ajutor nu doar interpreți de folclor precum Valeria Arnăutu, dar și oameni simpli, care au cunoscut-o și îndrăgit-o pe Rori, cum o numeau ei acasă, la Bocșa, precum și autorități locale, adică primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu: „ Apreciez că un volum precum cel de față, care să prezinte fragmente din viața și activitatea Aureliei Fătu Răduțu, nu poate fi decât  binevenit și de un real folos. Prin acest volum tinerii o vor putea cunoaște pe una dintre cele mai îndrăgite interprete a cântecului bănățean, iar cei care au cunoscut-o, își vor putea aminti prestigiul profesional pe care frumoasa bocșancă și l-a câștigat prin talentul cu care Dumnezeu a înzestrat-o.”

          Astăzi, la 50 de ani de la plecare, cântecele Aureliei Fătu Răduțu încă mângâie suflete, bucură inimi și trezesc sentimente: de dor, de iubire…

          „Vino iară, primăvară!”, „La mină la Anina”, „Hora bănățenilor”, „Titiană, nume mândru”, „Floare roșie ca focul”, „Răsai lună de cu sară”, „Mult mi-i dor și mult mi-i drag!”, „Somnu mi-i și nu mă culc”, „Dorule, copil pribeag”, „De-aș avea un singur dor”, „Pavele, Pavele”, „Vino bade când gândesc”, „De ce bade n-ai venit” sunt doar câteva dintre „șlagărele” care au contribuit la faima interpretei Aurelia Fătu Răduțu sau, cum spunea jurnalistul și poetul Nicolae Sârbu într-un articol publicat în ziarul „Flamura” din Reșița, în 11 martie 1986, ascultând cântecele Aureliei Fătu Răduțu „veți trăi o stare de sublim, când simțiți cum înflorește lacrima.”

Despre Aurelia Fătu Răduțu găsim referinţe în volume ca: Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Oameni şi locuri din Bocşa/ Iosif Cireşan Loga. Reşiţa. TIM. 2005; Aurelia Fătu Răduţu – vocea de aur a cântecului bănăţean. Reşiţa. TIM. 2009; Cărăşeni de neuitat III/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2010; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; Pe urmele „Doinei Banatului” și ale slujitorilor ei/ Ștefan Isac. Caransebeș, 2011; Muzicieni din Banat: lexicon/ Ioan Tomi.Timişoara. Eurostampa.2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); colecţia revistei Bocşa culturală.

Iată că se împlinesc 50 de ani de la dispariția acestei îndrăgite interprete născută în Banat, la Bocșa Vasiova, și trebuie să amintim că, în aceeași zi de 27 septembrie 1972, s-a stins pe scenă încă o mare stea a muzicii populare românești, a Olteniei, Maria Lătărețu. Ambele mari doamne ale folclorului, ne-au lăsat cântecele lor , care au devenit în timp cântecele neamului românesc!

Fie-le memoria veșnică! În veci pomenirea lor!

---

[1] Ștefan Isac. Pe urmele „Doinei Banatului” și ale slujitorilor ei. Caransebeș, 2011.

[2] Aurelia Fătu Răduțu – vocea de aur a cântecului bănățean. Coord. Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură)