Portretul unui campion: de la sulița sportivă, la catedra universitară 

Istoria sportului românesc nu este scrisă doar prin cifre și recorduri, ci mai ales prin destinele oamenilor care au transformat efortul fizic în performanță. Printre aceste figuri emblematice ale secolului trecut se numără și Martin Belba, un nume care rezonează cu mândrie în cronica atletismului național și în inima comunității din Mehadia.

Născut sub cerul Banatului de munte în primăvara anului 1924, Martin Belba a parcurs un drum impresionant: de la primele aruncări pe stadioanele din Reșița, până la statutul de Campion Național, Recordman și medaliat balcanic. Într-o epocă în care sportul însemna înainte de toate caracter și dăruire, el a reușit să doboare barierele performanței la proba de suliță, devenind un model de tehnică și perseverență.

Dincolo de gloria de pe stadion, Martin Belba a înțeles că adevărata valoare a unui campion constă în puterea de a transmite mai departe ștafeta cunoașterii. Ca profesor universitar, cercetător și mentor, și-a dedicat maturitatea modelării noilor generații de sportivi, lăsând o amprentă de neșters asupra școlii românești de atletism.

Materialul de față își propune să recupereze și să onoreze memoria acestui fiu al Mehadiei. Este o incursiune cronologică în viața unui om care a purtat nu doar sulița spre orizonturi de record, ci și flacăra olimpică și demnitatea unei profesii exercitate cu vocație. Rememorând cariera lui Martin Belba, celebrăm excelența, rădăcinile noastre și spiritul de învingător care nu piere niciodată.

Martin Belba, s-a născut în localitatea Mehadia în 20 martie 1924, din părinții: Ioan și Persida Belba, de credință greco-ortodoxă. Din datele culese din arhiva Bisericii Ortodoxe din Mehadia, prin bunăvoința părintelui Ciprian Danci și a cantorului Mihai Golopența, aflăm și data botezului: 23 octombrie 1924. De asemenea, registrul cuprinde și numele nașilor și moașei, respectiv: Ana Feneșan și Elisaveta Boțoacă, ambele din Mehadia.

 

Cariera sa atletică a început sub culorile Societății Sportive a Uzinelor și Domeniilor Reșița (U.D.R.). Între șlefuitorii carierei sale îl regăsim și pe renumitul antrenor si profesor: Cornel Iovănescu.

În anul 1941, se remarcă drept cel mai bun junior bănățean. La concursul de la Timișoara câștigă probele de greutate (11,30 m) și săritura în lungime (5,73 m). Specialistul Cornel Iovănescu îi anticipa deja succesul la probele combinate (pentatlon/decatlon) datorită versatilității sale.

În anul 1945, face pasul spre marea performanță și se mută în București, după ce reușește al treilea la examenul de admitere la A.N.E.F. (Academia Națională de Educație Fizică).

Anii de studenție reprezintă perioada de glorie în proba sa favorită: aruncarea suliței.

Astfel, în anul 1946, devine campion universitar (cu o aruncare de aproape 52 m) și se impune în duelurile cu campionul național de atunci, Ștefan Dezideriu.

În octombrie 1946, la Balcaniada de la Tirana, reprezintă România la nivel internațional, obținând medalia de bronz cu o aruncare de 54,25 m.

În anul 1947, stabilește un nou record universitar (53,83 m) și domină clasamentele naționale.

Anul 1948, este anul consacrării sale depline: în septembrie, la Campionatele Naționale, Martin Belba urcă pe prima treaptă a podiumului, devenind Campion al României și stabilind un nou Record Național cu rezultatul de 55,86 m. Participă, de asemenea, la concursuri internaționale de prestigiu, atingând în acel an performanța de 58,71 m.

După retragerea sa din competițiile de elită, Martin Belba se dedică pedagogiei și cercetării la Universitatea din Timișoara, în cadrul Facultății de Educație Fizică, că preparator, lector, conferențiar și, în final, șef al catedrei de atletism.

A militat pentru creșterea densității orelor de sport în școli și a propus introducerea „carnetului de evidență a performanțelor” pentru elevi (triatlonul școlar).

A făcut parte din colective de cercetare importante, publicând lucrări despre organizarea activității de educație fizică pe criterii biologice (1969) și despre selecția copiilor în atletism.

 

În paralel cu activitatea sa pedagogică, rămâne aproape de stadion, fiind menționat în presă pentru modul în care a sfătuit-o pe viitoarea mare campioană Mihaela Peneș (corectându-i tehnica la aruncarea greutății în timpul unui concurs).

Încununare a carierei sale sportive, în anul 1972, primește titlul de Maestru al Sportului și „Diploma de Onoare” a C.N.E.F.S. În același an, este onorat cu misiunea de a fi unul dintre purtătorii flăcării olimpice pe teritoriul României, în drumul spre Jocurile Olimpice de la München.

Martin Belba s-a stins din viață în noiembrie 1997, la vârsta de 73 de ani, în Timișoara. Trupul său odihnește în cimitirul „Rusu Șirianu”, lăsând în urmă amintirea unui sportiv de excepție care a onorat Mehadia și sportul românesc prin disciplină, talent și rigoare academică.

În cursul documentării, colectând datele sale biografice, am descoperit câteva articole, publicate în presa vremii, pe care le-am selectat și le radau în continuare în ideea de a contura cu mai multă acuratețe acest portret de campion și model de personalitate:

,,Belba s’a hotărît, dar tace 

De la U-D-R. a venit în Capitală Belba, excelentul aruncător cu sulița Reușit al treilea în examenul de la ANEF, pentru Belba nu se mai pune acum decât problema activității în viitorii patru ani de stat în București. Am avut curiozitatea să-l întreb mai zilele trecute. Mi-a răspuns, fără însă a putea trage o concluzie valabilă. De hotărît sunt aproape hotărît unde să activez. Rămâne numai formalitatea transferării. Asupra viitorului său club, nu a dat însă nici o informație. „

(,,Gazeta Sporturilor”, 15 noiembrie 1945).

,,Campionatul universitar de atletism, 1946

Ziua II a universitarelor de atletism a atras un public, puţin obişnuit, în majoritate studenţi care şi-au încurajat reprezentanţa şi au răsplătit cu aplauze sincere eforturile depuse de toţi ceilalţi atleţi studenţi. Revenind la rezultate tehnice, am admirat victoria anefistului Belba, asupra campionului naţional Dezideriu la aruncarea suliţei cu aproape 52 metri, săritura de 6.70 m, din păcate depăşită a lui Zeno Dragomir, şi cursa mult spectaculoasă pe 800 m, realizată de Talmacin şi Jecu în egală măsură. 

(,,Sportul popular”, iulie 1946).

,, […]Tribunele sunt pline. Într ’un colț atleții și atletele discută, în alt colț, mama lui Belba a venit de departe (Mehadia-n.n.) să-și vadă feciorul cum dă cu sulița  de fiecare dată, bătrâna închidea ochii și rostea : „mai cu putere, să fie hăt departe” Într ’un rând sulița a ascultat-o și Belba a suit, pe podiumul victoriilor, pe locul întâi. De emoție, bătrâna nici nu putea să bată din palme își sorbea numai feciorul cu ochii ei de mamă… ” Campionatele naționale Martin Belba (STADION, nr.46, septembrie 1948)

,,CÎND ASCULŢI DE CEI MAI BĂTRÎNI La acest concurs am avut și o plăcută revedere: Martin Belba fostul recordman şi campion al ţării la suliţă. L-au interesat mai mult (de sigur, vechea pasiune) aruncările. La un moment dat, în timpul probei de greutate junioare, ochiul experimentat a lui Belba a observat o greşeală în mişcările Mihaelei Peneş. Şi cum inima nu-l răbda el a atras pe moment atenţia atletei bucureştene. Rezultatul ? La aruncarea următoare, Mihaela a obţinut o cifră bună, 12,71 m (record personal), cu care a şi cîştigat proba, învingînd-o pe principala favorită, Livia Oros din Braşov.” (,,Sportul popular”, 02 iulie 1963).

 

MARTIN BELBA: Facultatea de educaţie fizică a Institutului Pedagogic Timişoara : „Apreciez ca necorespunzătoare în multe cazuri densitatea orelor de educaţie fizică din şcoli şi licee Necunoscînd limitele de efort ale elevilor, din lipsa legăturii cu medicii din comună sau oraş, mulţi profesori — din teama de a nu greşi — „uşurează” lecţiile de educaţie fizică. De aici lipsa de dinamism, creşterea necorespunzătoare a calităţilor fizice şi a însuşirii de către elevi a deprinderilor motrice cerute de programă. …Aş propune colegilor din şcolile generale să facă un carnet de evidenţă a performanţelor elevilor, din clasa a V-a pînă la terminarea invătămîntului general, care să orienteze pe viitorii lor profesori sau antrenori. Un triatlon simplu — alergare 30 m, o săritură în lungime sau înălţime si aruncarea mingii de oină — ar fi, după mine, o probă de control ușoară și elocventă.”

 

Recitind paginile vieții lui Martin Belba, înțelegem că parcursul său nu a fost doar o simplă succesiune de competiții câștigate, ci și o lecție despre cum talentul brut se transformă, prin muncă și rigoare, în excelență academică. De la sulița care tăia aerul pe stadioanele naționale și ale Balcanilor, până la condeiul care trasa direcții în cercetarea sportivă, Belba a rămas fidel unei singure valori: integritatea prin sport.

​Mehadia i-a oferit rădăcinile și forța, Reșița i-a șlefuit spiritul competitiv, Bucureștiul l-a consacrat ca recordman, iar Timișoara l-a adoptat ca magistru. Puține personalități reușesc să îmbine atât de armonios efortul fizic de vârf cu profunzimea studiului științific, iar Martin Belba a făcut acest lucru cu o naturalețe dezarmantă, rămânând până la sfârșit un fin observator al mișcării și un mentor generos.

​Astăzi, când privim în urmă la performanțele sale din 1948 sau la titlul de Maestru al Sportului, nu vedem doar statistici, ci un model de urmat pentru tinerii atleți. El ne învață că un campion nu se retrage niciodată cu adevărat; el continuă să trăiască prin elevii săi, prin recordurile care au servit drept ștachetă generațiilor următoare și prin amintirea vie a unei comunități care nu își uită valorile.

Martin Belba rămâne, așadar, o torță vie a Mehadiei – un simbol al reușitei care ne reamintește că, indiferent cât de departe ajungem, purtăm mereu cu noi „puterea” urată de mamă și disciplina locului natal. Este datoria noastră morală să păstrăm vie memoria acestui ilustru fiu al Banatului, pentru ca exemplul său de dăruire să continue să inspire generațiile de azi și cele viitoare.

 

Mehadia, 20 martie 2026

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

Mulțumesc pentru sprijinul acordat în documentare, nepoatelor sportivului: Ana și Gigel, din Mehadia, care mi-au oferit date unice și prețioase. (C.V.)