Privită în ansamblu, cronologia comparată evidențiază un decalaj de peste un secol între începutul presei germane (1771) și apariția presei românești (1880). Acest fapt nu este un detaliu marginal, ci o cheie de lectură fundamentală: la Timișoara, presa a fost mai întâi voce a imperiului, apoi voce a comunităților și, în cele din urmă, voce a identității românești.

Istoria presei timișorene rămâne, astfel, o istorie a orașului însuși: un spațiu multietnic în care tiparul a fost, multă vreme, o formă de putere înainte de a deveni o formă de expresie publică.

Joi, 12 februarie 2026, de la ora 18:00, Sala Mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” a devenit gazda unui eveniment memorabil: spectacolul multimedia „Brâncuși, dragostea mea!”, de și cu actrița româno-canadiană Claudia Motea, dedicat aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.

Seara a debutat cu un prolog teatral de mare rafinament, susținut de Carmen Bobocescu, expert la Institutul European și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Disertația sa despre viața și creația brâncușiană a oferit publicului un cadru intelectual și emoțional profund, pregătind intrarea în universul spectacolului.

Invitată la Deva de Primăria Municipiului, Claudia Motea a fost întâmpinată cu căldură de reprezentanții administrației locale: Ciprian Luca, Horea Vasiu, viceprimarii Sorin Lavu și Irinel Faur, precum și de echipa Centrului Cultural, coordonată cu profesionalism și sensibilitate de doamna Lucia Keresturi.

Întâlnirea cu directorul Colegiului Național „Decebal”, domnul Florin Marin Ilieș, a completat atmosfera de deschidere și respect față de cultură și educație.

Spectacolul a propus o incursiune delicată și profundă în universul intim al lui Brâncuși, prin poveștile de iubire și femeile care i-au fost muze: Margit Pogany, Cella Delavrancea, Maria Tănase, Maria Leon Bonaparte, Madame Leonie Ricou, Peggy Gugenheim, Baroneasa Rene Irana Frachon și Milița Petrașcu. Cele nouă personaje feminine au prins viață într-o atmosferă pariziană Belle Époque, susținută de pianista Timeea Crăiță și de vocea din off a actorului Marius Bodochi, regia tehnică fiind semnată de Alexandru Rusu. Publicul devean a răspuns cu emoție, aplauze și o energie care a umplut sala de lumină.

În foaierul Centrului Cultural, seara a fost completată de o expoziție specială dedicată lui Brâncuși, semnată de pictorul devean Mircea Popițiu. Lucrările sale, inspirate de esența sculptorului, au oferit un dialog vizual subtil și rafinat cu spectacolul, transformând evenimentul într-o celebrare complexă a artei românești.

Un moment aparte al serii l-a reprezentat și sesiunea de autografe pentru cartea „Brâncuși, dragostea mea” a Claudiei Motea, carte apărută la Editura Creator/ Libris și care este tradusă în douăsprezece limbi. Publicul devean, atât de cald și de generos, a stat la rând cu emoție, iar întâlnirea directă cu cititorii a transformat autografele într-un schimb autentic de suflet. S-au făcut fotografii, s-au împărtășit gânduri, iar între actriță și oameni s-a creat o legătură sinceră, luminoasă, dovadă că arta unește, vindecă și apropie.

Actrița Claudia Motea a vorbit cu emoție despre experiența trăită la Deva:„Brâncuși ne-a învățat că frumusețea nu se explică, se simte. Iar la Deva am simțit-o în oameni, în priviri, în aplauze și în felul în care orașul își deschide inima pentru artă. Am revenit aici pentru a treia oară și, ca de fiecare dată, m-am simțit ca acasă. Am întâlnit oameni calzi, deschiși, profesioniști și o comunitate care iubește arta cu sinceritate. Întâlnirea cu publicul devean a fost o bucurie profundă, iar energia lor m-a însoțit pe tot parcursul serii. Mulțumesc Primăriei, echipei Centrului Cultural, domnului Ciprian Luca, viceprimarilor Sorin Lavu și Irinel Faur, domnului director Florin Ilieș și tuturor celor care au făcut posibil acest moment. Deva are suflet. De aici, turneul meu continuă la Bruxelles, unde, pe 20 februarie, România va fi reprezentată prin acest spectacol — ca o sărbătoare aniversară dedicată sculptorului nostru genial. Iubirea cheamă iubire mereu.”

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița își aduc aminte în aceste zile de poetul, traducătorul, eseistului și editorul german născut la Reșița, Rolf Bossert, de la a cărui trecere în eternitate se împlinesc, la 17 februarie a.c., 40 de ani.

Iată câteva date de referință despre această personalitate a Reșiței:

Rolf Günther Bossert, născut la 16 decembrie 1952 (părinții: Alice și Emil Bossert), urmează cursurile școlii generale (Nr. 1 – Casa Muncitorească) și de liceu („Bastilia“, astăzi Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“) în localitatea sa natală, Reșița (1959 – 1971). Apoi urmează studii de germană – engleză la Universitatea din București (1971 – 1975).

Ca tânăr absolvent este numit profesor la Bușteni / Prahova (1975 – 1979). Între anii 1979 și 1981 activează ca instructor cultural al Casei de Cultură „Friedrich Schiller“ din București. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“ din capitală, iar din 1982 la Editura „Kriterion“.

În 1984 Rolf Bossert înaintează actele de emigrare în Germania, ceea ce îi aduce interzicerea de publicare. În decembrie 1985 emigrează împreună cu soția, Gudrun, și cei doi fii, Frank și Klaus. La 17 februarie 1986, după numai două luni de locuit în Germania, se sinucide în Frankfurt pe Main.

Rolf Bossert debutează ca poet în 1971 în revista de literatură în limba germană „Neue Literatur“ din București, an 22, nr. 2 / februarie 1971. Aici îi apare poezia „Japanisches Märchen“ („Poveste japoneză“). În 1979 îi apare cartea de debut, „siebensachen“.

Între anii 1972 și 1974 devine membru al grupării literare „Aktionsgruppe Banat“ din  Timișoara. În anul 1979 primește Premiul de poezie al Uniunii Tineretului Comunist, în anul 1980 Premiul pentru literatură pentru copii „Ileana Cosânzeana“, iar în anul 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea din opera lui Gellu Naum, în germană. În același an i se decernează Premiul cercului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara.

În perioada 1996 – 2026, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au editat un număr de 11 plicuri filatelice ocazionale și au emis un număr de 9 ștampile filatelice ocazionale, toate dedicate amintirii lui Rolf Bossert. În anul 2002, ambele organizații ale etniei germane din Banatul Montan au finanțat și lansat o medalie jubiliară „Rolf Bossert”, realizată la Monetăria Statului din București.

De asemenea, din inițiativa celor două organizații germane s-au desfășurat de-a lungul anilor un număr de peste 50 de manifestări comemorative în diferite instituții de învățământ și cultură reșițene, dar și în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ din municipiu.

Consiliului local al Municipiului Reșița, reunit la 10 februarie 2011, a hotărât, la inițiativa Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, să confere titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, post mortem, poetului născut la Reșița. 

În toamna anului 2022, una dintre sălile de clasă ale Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița a primit oficial numele de SALA „ROLF BOSSERT”.

Un moment important de readucere aminte a memoriei lui Rolf Bossert în urbea sa natală s-a derulat în 15 decembrie 2023, seara din înaintea împlinirii a 71 de ani de la nașterea sa, când, pe frontispiciul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz”, a fost inaugurată o placă comemorativă de metal, realizată de artiștii plastici bucureșteni Lumi Mihai și Mugur Grosu, din inițiativa consilierului cultural al Primăriei Reșița, Dorinel Hotnogu, și finanțată de Municipiul Reșița și de Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin prin Granturile Culturale 2023. Pe placă se regăsește decupată poezia „Der erste Schultag“ în original și „Prima zi de școală“ (în traducerea Norei Iuga), a poetului Rolf Bossert, fost eleval acestei instituții școlare de prestigiu a Reșiței, placa fiind iluminată din spate noaptea, astfel citindu-se ușor, zi și noapte, versurile poetului reșițean. 

Cunoscut și apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care 6 postume), 4 volume cu traduceri și multe apariții în publicații din țară și de peste hotare, Rolf Bossert rămâne cel mai cunoscut literat german din Banatul Montan al ultimelor decenii din secolul XX.

Trebuie totodată evidențiat faptul că, anul acesta, se află în plină desfășurare cea de a VII-a ediție a Concursului literar internațional de limbă germană „Rolf Bossert”, inițiat de scriitorul Hellmut Seiler din Germania, originar din România, un apropiat al poetului reșițean, concurs care își va găsi finalitatea prin decernarea Premiului Literar Comemorativ „Rolf Bossert” în cadrul „Zilelor Literaturii Germane la Reșița”, ediția a XXXVI-a, care se vor desfășura în luna martie a.c. Secretariatul concursului se află la Reșița.

 

16 februarie 2026, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 40 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;

Personalitățile noastre: Octavian Doclin (*17 februarie 1950, Doclin – † 11 februarie 2020, Reșița), la 6 ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;

Dialoguri culturale. Noi și publicațiile culturale ale Banatului Montan: Revista „Reflex“ (Reșița) la un nou număr.

 

 

16. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 40. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung;

Unsere Persönlichkeiten: Octavian Doclin (*17. Februar 1950, Doclin – † 11. Februar 2020, Reschitza), 6 Jahre seit seinem Hinscheiden. Eine Dokumentationsausstellung;

Kulturelle Dialoge. Wir und die Publikationen des Banater Berglands: Die neueste Ausgabe der Kulturschrift „Reflex“ (Reschitza).