10 februarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, scriitorul și omul de cultură Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banatul Montan).
10. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller und Kulturmann Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banater Bergland).
Gabriela Șerban într-un dialog cu sportiva Ciceronia Bellatrice Nicolae
„Mens sana in corpore sano” sau „O minte sănătoasă într-un corp sănătos” este foarte cunoscuta deviză a sportului și aparține poetului latin Iuvenal.
De asemenea, este și deviza invitatei mele, iar, în interviul care urmează, ne este reamintită această idee călăuzitoare.
Pe Ciceronia Bellatrice Nicolae sau Cici (pentru prieteni și apropiați) o cunosc de mai multă vreme, ea fiind verișoara prietenei mele Laura Ion Piperiu. Însă, despre pasiunile lui Cici am aflat mai târziu.
Această femeie frumoasă, discretă, cu o familie reușită (două fete extraordinare și un soț fain și muncitor!) adesea poate fi zărită alergând singură sau însoțită de unul sau doi câini, prin zone mai lăturalnice ale Bocșei sau prin pădure. Ca o veritabilă sportivă!
Apoi, am întâlnit-o pe Cici la Raiffeisen Bank, acolo unde, cu siguranță, la un moment dat, fiecare dintre noi ajunge cu o problemă. Aici am descoperit că Cici este director de agenție, adică deține o funcție solicitantă și cu multă responsabilitate.
Iată, în doar câteva cuvinte deja putem întrezări portretul invitatei mele: frumoasă, deșteaptă, disciplinată și foarte asumată! Iar acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile care-i definesc personalitatea!
Invitată la „Povești în bibliotecă”, Ciceronia Bellatrice Nicolae a acceptat să ni se dezvăluie, iar cititorii noștri vor descoperi un om minunat, cu preocupări frumoase și sănătoase, un model de om atât pentru tinerele domnișoare, cât și pentru venerabile doamne!
Gabriela Șerban: Dragă Cici, bine ai venit la „Povești în bibliotecă”! Îți mulțumesc că ai acceptat această provocare și că vei împărtăși cu cititorii noștri preocupările tale. Mai întâi, cine este Ciceronia Bellatrice Nicolae?
Ciceronia Bellatrice Nicolae: Sunt o balanță născută în toamna anului 1978 și toată viața am locuit la Bocșa, pe strada Mihail Gașpar. Am studiat Științe Economice la UVT însă, când a fost să decid dacă rămân în Timișoara, am ezitat și m-am întors acasă, fiind îndrăgostită de aceste locuri, eu fiind o mare iubitoare de natură. Doar aici am și păduri, și râu, și lac, și cascadă, și dealuri cu puncte de belvedere, și liniștea pe care, odată cu înaintarea în vârstă, o prețuiesc tot mai mult.
Din 2007 lucrez în banking și îmi place ceea ce fac, este un domeniu care îmi aduce multe satisfacții.
G.Ș. De când pasiunea pentru alergat? Cum ai început?
C. B. N. Întotdeauna mi-a plăcut să alerg, ca să mă mențin în formă, iar în studenție am făcut și fitness și dans sportiv. Ulterior, am continuat să fac fitness, urmând diverse programe de antrenament din mediul online. Însă, de când m-am angajat la Raiffeisen, organizația ne-a încurajat să optăm pentru mișcare și un stil de viață sănătos. În perioada 2013 – 2016 am participat la primele evenimente sportive de alergare, „Bucharest Marathon”, la care Raiffeisen Bank este sponsor principal, optând, la început, pentru proba de cros, de 10 km. Ulterior, am descoperit evenimentul de la Timișoara, „Timotion”, unde am participat la 6 ediții și am făcut saltul de la cros spre semimaraton (21km), care a rămas proba mea preferată și în prezent.
G.Ș. Ai un mentor? Un model?
C.B.N. Am foarte multe persoane care mă inspiră. Totul a început să se contureze anul trecut prin luna martie, când am început să utilizez aplicația „Strava”, este o rețea socială pentru sportivi. Toate activitățile noastre sportive (bicicletă, alergare, drumeție, înot, chiar și plimbare) înregistrate pe ceas (Smart Watch) se postează automat acolo. În prezent am cam 350 de persoane pe care le urmăresc și, la rândul meu, sunt urmărită de 250 de sportivi, de la unii am multe de învățat, pe alții poate că îi inspir eu…
Acolo găsesc și niște statistici faine, de exemplu am putut să văd evoluția mea în km alergați, de la 265 km în 2024, la 1700 km în 2025 (în ultimele luni am ajuns la o medie de aprox. 230 km/lună).
Utilizând aplicația, mi-am dat seama că cei pe care îi admiram (cei din top, care luau toate podiumurile) nu sunt neapărat mai talentați, ci sunt consecvenți, aleargă zilnic și, în plus, fac și antrenamente cardio și cu greutăți, care ajută pentru creșterea performanțelor în alergare. Ce mi-am spus eu în acel moment? Dacă ei pot, pot și eu! Mai ales că îmi și place! Iar rezultatele nu au întârziat să apară.
G.Ș. Faci parte dintr-o asociație sau cum te informezi cu privire la competițiile la care participi?
C.B.N. În Reșița s-a format o comunitate tare faină de alergători și avem un grup pe WhatsApp unde postăm fiecare despre evenimentele reușite de care am auzit sau participat, organizăm ture de alergare prin oraș sau pe dealurile Reșiței. În acest grup de WhatsApp sunt cam 100 de pasionați de alergare din tot vestul țării. Mai sunt și o serie de site-uri unde se poate găsi calendarul principalelor evenimente, de exemplu „SportsPlanner.com.”
G.Ș. Cât de des te antrenezi? Ești un om ocupat, ești un om extrem de activ. Cred că funcționezi după un program foarte bine stabilit…
C.B.N. După ce am început să folosesc „Strava”, următorul pas a fost să constat că fostul ceas, „Garmin Venu”, nu îmi dădea posibilitatea să aleg activități de tip alergare trail (montana, pe poteci), iar eu începusem deja să prind gustul acestora, participând la aproape toate edițiile evenimentului de la Reșița, „AlerGând la Pădure”, precum și la „Hercules Maraton” (apropo de acest eveniment, la prima ediție la care am participat, în 2024, mi s-a părut atât de solicitant încât, la final, mi-a arătat ceasul că am baterie corporală zero și am și adormit pe drumul spre casă, praf am fost! Însă, cu un antrenament corespunzător, în 2025 am reușit să obțin locul I la categoria de vârstă). Dat fiind că mi-am dat seama că mă pasionează alergarea montană, cu toate provocările ei, mi-am achiziționat un „Garmin” mai deștept, „Fenix 7S Pro”, pe care am posibilitatea să încarc hărțile traseelor pe care alerg și, astfel, știu sigur că nu mă pierd. De asemenea, îmi permite să-mi setez evenimentele viitoare la care urmează să particip și, în funcție de data celor setate ca și prioritare, îmi creează planul de antrenament. Așa că, de pe la sfârșitul lunii aprilie 2025, totul a devenit foarte simplu, „Garminul” meu îmi oferă, în fiecare dimineață, un raport în care îmi spune cum am dormit, cum stau cu variația pulsului și alte date utile privind evoluția fitness-ului (VO2 max, nivelul de încărcare, scorul de dealuri, scorul de anduranță, stresul și în câte ore sunt pregătită pentru următorul antrenament). Am observat că, dacă respect programul din planul de antrenament, nu ajung să mă surmenez. Câteodată mai forțez, să scot câte un PR (personal record), și atunci îmi ajustează antrenamentele viitoare, îmi permite câte o zi de recuperare (ceea ce nu înseamnă pauză, ci o alergare ușoară).
Alerg zilnic 6-8 km, de obicei la un ritm considerat de bază, iar 2 zile pe săptamână conțin antrenamente mai grele, sprint-uri și intervale, care mă ajută să-mi îmbunătățesc viteza. În weekend am alergări mai lungi, de 12, 15 sau 21 km.
Sigur că, după o cursă (competiție) unde nivelul de efort este de regulă mai ridicat decât la antrenamente, în ziua urmatoare, antrenorul meu „Garmin” îmi oferă o zi de odihnă completă!
De obicei, de primăvara până toamna, alerg în timpul săptamânii dimineața, înainte de serviciu, însă în lunile de iarnă, alerg seara pe pista de biciclete, fiind suficient de luminată. Mi-am achiziționat echipament cu elemente reflectorizante, ca să fiu vizibilă pentru ceilalți participanți la trafic.
G.Ș. Cum îmbini munca de birou – de manager – cu cea de sportiv? Cât de importantă este disciplina?
C.B.N. Disciplina este primordială, atât la birou, cât și în viața de sportiv. Încerc să fiu un model pentru echipa mea și să le arăt, prin exemplul personal, cât de importantă e consecvența. Sunt zile în care, după un program încărcat la serviciu, parcă e greu să îmi pun pantofii de alergare și să mă urnesc de acasă. Mai ales dacă afară plouă torențial, sau ninge de rupe, sau sunt -10 grade. Dar știu că fiecare alergare contează, iar un antrenament ratat înseamnă dureri musculare în ziua următoare, până îți reintri în ritm. Iar, în momentul în care îmi pun căștile în urechi cu playlist-ul de alergare, începe cea mai faină rutină a zilei, un timp doar pentru mine, în care mă echilibrez și îmi pun gândurile în ordine.
G.Ș. Cici, tu arăți fabulous! Ții dietă? Adică, mai e cazul să fii atentă la alimentație, ținând cont de efortul pe care-l depui prin antrenamente?
C.B.N. Da, alimentația este foarte importantă și, uneori, simt nevoia să mă consult cu un nutriționist, deși nu am făcut-o până acum. De vreo 4 ani sunt lacto-ovo-vegetariană, așa că m-a preocupat să aflu dacă alimentația mea este corectă, astfel încât să susțină și efortul fizic depus. Am descoperit o aplicație care m-a ajutat, „MyFitnessPal”, în care, timp de o lună – două, am introdus toate mesele, iar aplicația îți afișează nutrienții, proteinele, carbohidrații, grăsimile, zahărul. În câteva zile, îți dai seama ce să elimini și ce să incluzi, astfel încât să ai o alimentație potrivită. Față de ce obișnuiam să consum, am crescut proteinele și carbohidrații și am scăzut grăsimile saturate și zahărul.
G.Ș. Ai un antrenament preferat? Ai un concurs preferat?
C.B.N. Antrenamentele mele preferate sunt simulările de curse, acele ture de recunoaștere traseu. Te ajută să previzualizezi condițiile de concurs și să te pregătești fizic și mental pentru ziua cursei. Culmea este că, cel mai greu concurs la care am participat, mi s-a părut și cel mai frumos, mă refer la „Retezat Mountain Run”, a fost o experiență intensă și memorabilă, care mi-a purtat pașii prin păduri, zone de jnepeniș, zone de creastă, pe lângă lacuri și cascade, pe o distanță de 25 km, cu o diferență de nivel semnificativă, de 2000 m. Am făcut traseul în peste 6 ore și, deși resimțeam efortul mare, corpul îmi era inundat de endorfine, eram incredibil de fericită. Credeam că sunt rău pe clasament, dar am constatat că am ieșit pe locul 4 la categoria de vârstă. Dacă nu mă lăsam furată de peisaj și nu stăteam atâta la ședinta foto la Vârful Retezat, probabil prindeam podium. Dar nu regret, m-am bucurat din tot sufletul de experiența aia! Nu e tot timpul despre trofee, rezultate și podiumuri, la fel de mult merită și să te bucuri de traseu, de vibe-ul evenimentului, de încurajările primite de la voluntari, de toată frumusețea naturală care te înconjoară.
G.Ș. Ai participat la multe competiții. Care este cel mai râvnit rezultat? Care este consursul de care îți amintești cu mare plăcere sau poate ai o experiență neplăcută despre care vrei să amintești?
C.B.N. Da, în 2025 am participat la 17 competiții, iar la 10 dintre ele am obținut podium. Cel mai mult te bucuri când te clasezi pe podium la open, știi că ești cel mai bun dintre cei buni! Am reușit să mă clasez pe locul II la open la „Scorilo Muntele Mic” semimaraton, la distanță de 1 minut de locul I, practic am alergat împreună până la ultima urcare de 100 m la finish, la Poiana Mărului. Acolo n-am mai putut să urc alergând, s-a terminat combustibilul, și am încurajat-o pe ea să se ducă înainte. De asemenea, la „AlerGând la Padure”, evenimentul nostru reșițean, m-am clasat pe locul III la open, tot respectul pentru locurile I și II, foarte bune fetele.
O experiență mai neplacută a fost la „Cluj EcoTrail”, fiindcă am alergat prin mocirlă și m-am zgâriat în toți mărăcinii de pe marginea drumului, încercând să înaintez. Dar, ca și organizare, au fost bine și ei, plus că evenimentul a avut loc de Ziua Națională, pe 1 Decembrie. Cu toate că mi s-a părut o cursă urâtă, pe vreme rea, am obținut locul II la categoria de vârstă, a fost cursa cu care am încheiat sezonul competițional 2025. Acum cred că și astfel de curse, de fapt, ne călesc, ne fac mai puternici.
Îmi amintesc de un alt exemplu în acest sens, un antrenament din 4 ianuarie anul acesta, aveam de alergat 21 km și ningea neîntrerupt, era zăpada mare, abia răzbeai prin nămeți, trotuarul era curățat doar pe alocuri. Totuși, m-am mobilizat și am scos cel mai bun timp al meu la un semimaraton, cu tot cu condițiile adverse. Traseul a însemnat traversarea orașului Bocșa, plus urcare până la Biniș și retur, l-am parcurs în 1 h:55 min.
G. Ș. Cred că am văzut pe facebook, rețin pentru că mi-a plăcut tare comment-ul tău care suna cam așa: „ Alergarea în timpul iernii nu înseamnă condiții perfecte. Însă este o oportunitate de a-ți dezvolta rezistența și de a aprecia frumusețea sezonului. Cu o abordare corectă, alergarea pe timp rece poate fi incredibil de satisfăcătoare.” Evident, din nou ai avut admirația și aprecierea mea! Ce proiecte ai de viitor?
C.B.N. Mi-am notat vreo 25 de evenimente din 2026 la care mi-ar face plăcere să particip, dar lista e deschisă. Depinde foarte mult și de programul soțului meu, care îmi este alături și mă însoțește la toate aceste competiții.
G.Ș. E important să avem pasiuni la orice vârstă. Cât este de greu?
C.B.N. În acest sport, nicio vârstă nu este prea înaintată. Sunt femei de peste 50 de ani mult peste nivelul meu actual, pentru care am tot respectul, știu câtă muncă și câte ore de pregătire sunt în spatele rezultatelor lor. Mă văd alergând și la 60+, sănătate să fie!
Este greu la antrenamente, dar este valabil în orice domeniu, nu ne dezvoltăm în zona de confort. Satisfacțiile depășesc, oricum, cu mult efortul depus, atunci când faci ceea ce îți place. Și încă un lucru, sportul înseamnă „mens sana in corpore sano”, devii mai puternic atât fizic, cât și mental. Am constatat că, de când alerg zilnic, contrar miturilor, nu mă mai doare nimic și nici nu am mai răcit. Așa că, merită, zic eu!
G.Ș. Am stabilit deja că este vorba de pasiune și de multe beneficii pentru sănătatea ta trupească și mentală. Totuși, dincolo de toate, ce te motivează în acest sens? Ce te ține în priză?
C.B.N. Mă motivează senzația de libertate pe care o simt când alerg, mă simt mai prezentă și conectată cu natura. Faptul că pot să-mi depășesc limitele și să ies mai puternică din fiecare experiență, mă ține în priză.
G.Ș. Ce alte pasiuni ai?
C.B.N. O altă pasiune a mea este fotografia. Pe lângă sportivi, pe Instagram urmăresc și o serie de fotografi, profesioniști sau amatori, și învăț de la ei.
G.Ș. Un gând pentru tineri? Un gând pentru cititorii revistei „Bocșa culturală”.
C.B.N. Mișcarea, sportul și timpul petrecut în natură sunt un sprijin real pentru a deveni mai echilibrați și mai puternici, ne ajută să rămânem conectați cu noi înșine și unii cu alții. Cititorilor revistei „Bocșa culturală” le doresc să păstreze vie legătura cu natura. Muntele te învață lucruri care se aplică și în viață: răbdare, respect, perseverență.
G.Ș. Mulțumesc pentru tot ce ne-ai împărtășit! Ești extraordinară și ești un bun exemplu pentru oricine. Am pus intenționat accentul în discuția noastră pe cuvinte ca „disciplină”, „muncă”, „pasiune”, deoarece tinerii noștri trebuie să știe că, fără disciplină și muncă, succesul nu poate fi deplin. Nu este suficient să fii talentat, să ai pasiuni extraordinare! Sunt necesare munca, sacrificiul, disciplina pentru a obține succesul. Thomas Edison spunea că succesul înseamnă 99%transpirație și doar 1%inspirație. Iar tu, prin succesul tău în carieră și în pasiunile tale, confirmi teoria lui Edison. Mulțumesc și-ți doresc un an bun, cu sănătate și împliniri!
10 februarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, scriitorul și omul de cultură Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banatul Montan).
11 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
In memoriam prof. dr. Dumitru Jompan (*13 mai 1938, Marga – †2 ianuarie 2026, Marga).
Coordonator eveniment: Gheorghe Țunea-Pîrvovanu.
12 februarie 2026, ora 12.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Fășang 2026. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVIII-a). Expun membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka). Participă cu lucrări: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
12 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Dialoguri culturale. În calitate de oaspeți ai bibliotecii: scriitorii Vasile Barbu (Uzdin / Banatul Sârbesc), Dorina Măgărin (Timișoara), Daniel Luca (Giroc) și Nicolae Toma (Lugoj).
13 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Personalitățile Banatului: scriitorul, traducătorul și omul de cultură Petre Stoica (*15 februarie 1931, Peciu Nou – †21 martie 2009, Jimbolia), la 95 de ani de la naștere.
10. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller und Kulturmann Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banater Bergland).
11. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
In Memoriam Prof. Dr. Dumitru Jompan (*13. Mai 1938, Marga – †2. Januar 2026, Marga / Banater Bergland).
Koordination: Gheorghe Țunea-Pîrvovanu.
12. Februar 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Fasching 2026. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVIII. Auflage) der Mitglieder des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Mit der Teilnahme von: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
12. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge. Als Gäste in der Bibliothek: der im Serbischen Banat lebende rumänische Schriftsteller Vasile Barbu sowie die aus Temeswar, Giroc bzw. Lugosch kommenden Schriftsteller Dorina Măgărin, Daniel Luca und Nicolae Toma.
13. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Banater Persönlichkeiten: der Schriftsteller, Übersetzer und Kulturförderer Petre Stoica (*15. Februar 1931, Neupetsch – †21. März 2009, Hatzfeld), im Gedenken anlässlich seines 95. Geburtstages.
Pe 16 februarie 2026, la Teatrul „Ion Creangă” din București, de la ora 19:00, are loc Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”, un eveniment care își propune să recunoască munca jurnalistică din „toate segmentele” presei.
La prima vedere, o gală de premiere poate părea un gest festiv, aproape decorativ, într-o perioadă în care publicul are alte griji, iar presa trăiește cu sabia reducerilor de cost deasupra capului.
Tocmai aici e însă miza: într-un moment în care industria se restrânge, profesia are nevoie de repere publice, de standarde articulate și de ocazii în care să-și reafirme misiunea.
Înainte de aplauze, realitatea: redacțiile se subțiază peste tot
Contextul global e greu de ignorat. Chiar în aceste zile am scris despre faprul că The Washington Post a trecut printr-un val masiv de concedieri, cu tăieri descrise drept aproximativ „o treime” din personal, într-o reorganizare care a alimentat discuția despre sustenabilitatea marilor branduri media în era digitală.
Cazul e relevant nu pentru spectacolul mediatic, ci pentru mesajul structural: modelul de redacție construit pe logica tiparului (fluxuri, ierarhii, volume) se ajustează brutal la o piață în care distribuția și atenția publicului sunt intermediate de platforme, iar monetizarea nu mai ține pasul cu costurile.
O profesie prinsă între două presiuni: bani și algoritmi
În paralel, accelerarea AI adaugă un strat nou de anxietate profesională. Nu e vorba doar de „înlocuire”, ci de reconfigurarea muncii: ce înseamnă producție, verificare, documentare, arhivă, formate, relația cu publicul.
În raportul anual de tendințe pentru 2026, Reuters Institute vorbește despre faptul că suntem încă la începutul unei schimbări tehnologice majore (Generative AI) care poate „răsturna” industria, tocmai pentru că mută distribuția și căutarea informației spre sisteme AI, nu spre site-uri și aplicații de presă.
Iar analize din ecosistemul jurnalistic (inclusiv Nieman Lab) insistă pe ideea că redacțiile vor fi împinse să-și reconstruiască „arhitectura” de lucru în jurul felului în care informația circulă prin sisteme automatizate.
În limbaj simplu: nu doar că se reduc posturi, dar se schimbă și criteriile după care se definește valoarea muncii editoriale.
De ce au importanță evenimentele de breaslă în astfel de vremuri
Istoric, premiile și întâlnirile profesionale au funcționat ca instituții informale ale jurnalismului:
• au fixat norme (ce considerăm „calitate”, „rigoare”, „curaj”, „serviciu public”),
• au creat memorie profesională (cine a făcut muncă relevantă și de ce),
• au dat vizibilitate unor genuri care nu sunt „clickabile”, dar sunt esențiale: investigație, reportaj, jurnalism local, jurnalism cultural, documentare pe termen lung.
În perioade de criză, rolul lor devine mai pragmatic decât pare.
Pentru un jurnalist, recunoașterea profesională nu e doar simbolică: e capital de credibilitate, e o formă de protecție reputațională într-o piață instabilă, e și un semnal către redacții și către public despre ce merită susținut.
Gala UZPR se așază exact în această tradiție a breslei: reconfirmă ideea că jurnalismul nu e doar „conținut”, ci responsabilitate publică. Anunțul public privind evenimentul subliniază tocmai această dimensiune de recunoaștere a muncii „dedicaților profesioniști ai presei”.
România: între precaritate, polarizare și nevoia de standard
Situația din România are particularitățile ei: piață publicitară mai mică, dependențe economice mai vizibile și o polarizare care împinge adesea presa spre poziționări de tabără. În plus, digitalizarea a creat o competiție asimetrică: redacțiile produc, platformele distribuie și monetizează.
Într-un astfel de mediu, evenimentul este important pentru că reușește două lucruri concrete:
1. premiază calitatea verificabilă, nu zgomotul;
2. întărește o cultură profesională în care etica, transparența și interesul public nu sunt opționale.
Asta e și cheia în era AI: cu cât tehnologia poate genera mai mult „text”, cu atât diferența se mută pe verificare, metodă, responsabilitate.
AI poate accelera procese, dar nu poate prelua responsabilitatea morală și legală a publicării. Iar publicul, chiar când pare cinic, simte în timp diferența dintre „plauzibil” și „adevărat”.
Notă personală: un cerc profesional care se închide frumos
Pentru mine, Gala UZPR are și o dimensiune personală: mă număr printre cei premiați de UZPR la prima ediție organizată după pandemie. Revin de fiecare dată cu recunoștință și cu un sentiment de continuitate profesională, onorată că voi avea prilejul să ofer, la rândul meu, un premiu în cadrul galei.
Într-o industrie în care oamenii sunt adesea contabilizați în „costuri”, gesturile de recunoaștere între profesioniști contează.
Nu repară piața. Nu salvează bugete. Dar pot salva ceva mai fragil și mai important: respectul pentru standard și pentru munca bine făcută de colegii mei jurnaliști.
Gala UZPR – o formă de rezistență profesională
Jurnalismul trece printr-o dublă transformare: economică și tehnologică. Reducerile de personal, reorganizările și presiunea AI nu sunt episoade izolate, ci simptome ale unei schimbări de epocă.
În acest context, o gală precum cea organizată de UZPR în care este recunoscută „Excelența în jurnalism” nu e doar despre ceremonie.
E despre a spune public ce fel de jurnalism merită să existe.
Iar într-o lume în care informația e tot mai ușor de produs și tot mai greu de verificat, asta devine un act cu valoare civică, nu doar profesională.
În data de 9 februarie comemorăm 25 ani de la trecerea în eternitate a lui Jakob Neubauer, unul dintre membrii cei mai fideli ai Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, până la moartea sa.
Jakob Neubauer s-a născut pe 5 septembrie 1922 la Caransebeş, s-a format ca tâmplar, apoi ca tâmplar modelator, dar foarte cunoscut a fost datorită realizărilor sportive și artistice. La izbucnirea războiului, Jakob Neubauer se afla în Austria, unde a lucrat ca tâmplar, fiind deja implicat în sport. Convocat în armata germană, a fost trimis pe front la Leningrad unde, în 1943, a ajuns în captivitatea rusă. A fost eliberat din închisoarea siberiană în 1945 și transferat în Germania, de unde peste câteva luni s-a întors acasă.
Jakob Neubauer a realizat primele succese sportive imediat după întoarcerea acasă. Până în 1961 a participat ca gimnast la diferite concursuri naționale și internaționale, în țară și străinătate (Varna, în Bulgaria – 1949, Szczecin, în Polonia – 1955) unde a câștigat mai multe medalii. În afară de gimnastică a fost preocupat și de schi fond, înot, patinaj artistic. De asemenea s-a ocupat și cu inițierea tinerilor sportivi. Între anii 1982 și 1989 i-au fost încredințate tinere talente la patinaj artistic, pe care le-a antrenat pe patinoarul din Reșița.
Pentru pictură și sculptură, Jakob Neubauer a avut timp abia mai târziu, în 1985, după pensionare, chiar dacă preocupările lui pentru artă începuseră odată cu cele sportive.
În perioada 1950 – 2001 a avut 70 de participări colective la expoziții în Reșița, Caransebeş, Oravița, Băile Herculane, Timișoara, Oţelu Roşu și Drobeta Turnu-Severin. În 1993 s-a alăturat expoziției româno-germane „HEIMAT“, la Muzeul Banatului Montan din Reșița.
Expoziții personale a avut în România la Reșița (1971, 1975, 1981, 1986, 2000), Oravița (1977, 1992), Caransebeş (1974, 1983), Oţelu Roşu (1993), Orşova (1994) și în străinătate, în Austria la Neumarkt în Stiria, în Austria Inferioară la Böheimkirchen (ambele în 1993) și în Germania, la Bielefeld, în 1996.
Unele lucrări ale sale se găsesc în colecții private din Austria, Germania, Ungaria și România.
În 1990 a înființat în cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin cercul de sculptură pentru tineri, totodată sprijinind alte proiecte ale Forumului German, mai ales cele pentru tineret. A condus cercul de sculptură până pe 9 februarie 2001, când a încetat din viață.
Munca lui a fost continuată de un elev de-al său, George Molin din Ticvaniu Mare. Acesta conduce și astăzi cercul de sculptură care, în iulie 2009, la sugestia Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, a fost denumit Cercul de sculptură „Jakob Neubauer”. Cu ajutorul cercului de sculptură al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Jakob Neubauer va rămâne în continuare în amintirea noastră!
Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la trecerea în eternitate, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița editează un plic filatelic omagial, care este obliterat în data de 9 februarie cu o ștampila filatelică ocazională aferentă.
În același context, se poate vizita și expoziția de artă plastică „In Memoriam Jakob Neubauer”, deschisă în 9 februarie 2026, la ora 16.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița.
Temeswarer Nachrichten se distinge nu doar prin faptul că este primul ziar tipărit în Timișoara și în actualul teritoriu al României, ci și prin faptul că este primul „produs editorial sistemic” care leagă provincia de tradiția tiparului central european. Prin Matthias Joseph Heimerl, ideea de presă devine aici un instrument al administrației, dar și un portal de comunicare pentru o comunitate multiculturală.
UZPR CARAS SEVERIN 