Vineri, 30 ianuarie 2026, la Biserica Ortodoxă cu hramurile „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Bocșa Română s-a desfășurat cea de-a XI-a ediție a Simpozionului dedicat celor Sfinți Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, modele de educație creștină.
După cum este tradiția acestui eveniment, și cea de-a XI-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” s-a constituit într-un frumos moment de readucere aminte a unor dascăli de ieri și de azi, precum și sublinierii rolului deosebit de important al educației în rândul tinerilor.
Despre Sfinții Trei Ierarhi și rolul esențial pe care l-au avut în conturarea teologiei creștine a vorbit părintele paroh dr. Silviu Ionel Ferciug, iar despre dascălii Bocșei și pasiunile lor a vorbit Gabriela Șerban făcând referire îndeosebi la prof. Stela Boulescu, prezentă la eveniment, dar și în paginile revistei „Bocșa culturală”, precum și la prof. Zahara Stanzel și cărțile sale de poezie: Mă ascund în cuvânt (Reșița: TIM, 2017), volum îngrijit de Gheorghe Jurma și Marcu Mihail Deleanu, cel care o și intervievează pe autoare, acest dialog constituind Postfața cărții; volumul Lumini în amurg. (Reșița: TIM, 2019), îngrijit de Gheorghe Jurma; volumul O plasă de vise (Reșița: TIM, 2022) de asemenea sub îngrijirea lui Gheorghe Jurma, și, cel mai recent, Poarta timpului sau Val tulbure, timpul (Reșița: TIM, 2025), volum realizat la împlinirea vârstei de 90 de ani în seria „Bocșa – istorie și cultură; 66” și îngrijit de Gabriela Șerban, coordonatoarea proiectului.
Lansarea volumelor Zaharei Stanzel (astăzi sărbătorită la 91 de ani!) a fost urmată de un recital de poezie susținut de copii ai Centrului de Tineret „Sf. Stelian” Bocșa Română, elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 1 Bocșa, prof. coord. Gianina Mură.
De asemenea, primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, precum și viceprimarul urbei, Bogdan Ovidiu Pop, au înmânat Diplome de Onoare celor care, într-un fel sau altul, sunt implicați în procesul de educație creștină la Bocșa.
Un moment special a fost cel dedicat memoriei artistului plastic Viorel Coțoiu la 5 ani de la plecarea acestuia la Domnul, în prezența mamei sale și a unor prieteni apropiați.
Revista „Bocșa culturală” a fost cea care a încheiat lucrările Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” ed. a XI-a, aceasta fiind prezentată în cel de-al XXVII-lea an de apariție!
Am să spulber așteptările împămîntenite, fals, în România ultimelor luni: Donald Trump nu este un exponent al suveranismului, ci al globalizării corporatiste! Faptele și acțiunile întreprinse în ultimele… 60 de zile au spart în bucăți ordinea mondială bazată pe reguli instaurată după cel de Al Doilea Război Mondial, a adus Apocalipsa în materie de forță a Dreptului, lansînd în spațiul global germenii reașezării Lumii Noi în baza dreptului Forței. Da, privit cu coada ochiului, 47 este exponentul suveranismului pentru că poate! America poate să fie suverană. Cum suverane, din punctul de vedere al potenței, sînt și China, Rusia, India și Japonia, Grupul celor 5 mari puteri pe care președintele american le-a identificat ca parteneri strategici în viitorul secol. Evident, acest grup are sateliții săi, loiali și pleiada de alte state care se vor supune, mai devreme sau mai tîrziu, noilor reguli internaționale construite de hegemoni. Coloniile, din care și România face parte, NU sînt parteneri strategici! Ele sînt colonii, menite să susțină nevoile centrilor de putere identificate chiar de Doctrina de Securitate a Statelor Unite, publicată la sfîrșitul anului 2025. De modul în care aceste colonii vor știi să negocieze, va ține direct bunăstarea și prosperitatea iobagilor autohtoni, concepte regăsite, încă, în constituțiile naționale…
Cu siguranță istoricii viitorului își vor aminti data de 17 noiembrie 2025, cînd Rezoluția 2803 a Consiliului de Securitate a aprobat „Consiliul Păcii” (Board of Peace) care-l desemnează pe Donald Trump proprietar și președinte al acestuia. Această aprobare a Consiliului de Securitate, cred cu tărie, va rămîne în istorie drept sfîrșitul Organizației Națiunilor Unite. În esență, Națiunile Unite s-au autodesființat prin acea rezoluție care consfințește un organism paralel dorit cu ardoare de corporațiile globale încă în urmă cu 30 de ani!
BoP este un compromis acceptat de ONU sub presiunea lui Donald Trump care l-a salvat, în acest fel, pe genocidarul Benjamin Netanyahu, premier al Israelului– portavionul terestru al Statelor Unite în Orientul Mijlociu – de la o lapidare globală mutînd atenția opiniei publice internaționale de la uciderea și înfometarea programatică a palestinienilor din Gaza.
Prin această rezoluție, Consiliul de Securitate al ONU a anulat practic toate crimele israeliene și consfințește voința supremă a lui Bibi: Gaza nu mai aparține palestinienilor! Pentru că, nu se vorbește de palestinieni în rezoluție. Ei nu există! Gaza este un pămînt gol! Termen pe care puterile coloniale europene l-au folosit acum două secole pentru a justifica colonizarea diverselor pămînturi din întreaga lume, din Africa în Americi și Australia. Iar Națiunile Unite au consfințit asta și au recunoscut că va exista o corporație, o companie privată care va avea drept de administrare al acelui teritoriu.
Globalismul corporatist s-a întors! Mai puternic! Este o revenire la epoca Companiei Olandeze a Indiilor de Est și Compania Britanică a Indiilor de Est care au cucerit Asia, iar corporații similare au cucerit Africa.
Acest model se coace de mulți ani chiar sub ochii noștri, fără să fim capabili să-l deslușim corect. Un exemplu istoric care, pe mine, m-a marcat profund: în anii 50, americanii conştientizează că America Latină, profund marcată de jaful colonialismului, alunecă spre comunism, iar Casa Albă cere MĂSURI URGENTE. Fundaţia Ford, implicată direct în afaceri în Chile şi Argentina, finanţează studii economice la Universitatea din Chicago pentru tineri “de perspectivă”. Programul de burse durează 20 de ani! Urmează apoi o serie neîntreruptă de acţiuni de instruire, subvenţionare şi sprijinire directă a unor puciuri militare şi mişcări contrarevoluţionare vizînd schimbarea regimurilor ostile intereselor corporaţiilor americane, începînd din Chile, Brazilia, Argentina (unde compania Ford ajunge să participe direct la represiunea în care au fost făcuţi “dispăruţi” aproximativ 30.000 de oameni, transformîndu-şi chiar una dintre halele de producţie într-un centru de detenţie şi tortură), continuînd cu restul ţărilor aparţinînd Conului de sud şi ajungînd apoi pînă în Europa de Est. Bursierii au ajuns să conducă economiile acestor ţări, prin programe de guvernare “la pachet” denumite “Cărămida”, trecute prin asumarea răspunderii guvernamentale prin parlamente total siderate de măsurile economice propuse! Vă sună cunoscut? Modelul se repetă!
Vreme de mai bine de trei decenii, profesorul Milton Friedman şi influenţii săi discipoli au perfecţionat exact această strategie: aşteptarea unei crize majore pentru a putea vinde bucată cu bucată activele statului aflat în criză unor antreprenori, în timp ce majoritatea populaţiei se află într-o stare de şoc, după care întreprind ceea ce este necesar ca aceste „reforme” să fie permanentizate. Într-unul dintre cele mai influente articole ale sale, Friedman a pus bazele panaceului tacticilor capitalismului contemporan. El observa în acest articol faptul că „numai o criză – reală sau percepută ca atare – poate produce schimbări reale. Cînd criza respectivă se petrece, acţiunile întreprinse în acel moment depind de ideile disponibile. Aceasta cred că este funcţia noastră primară: de a produce alternative la strategiile politice existente, de a le menţine în viaţă şi în perfectă stare de funcţionare pînă în momentul în care ceea ce este imposibil din punct de vedere politic devine inevitabil din acelaşi punct de vedere.”[ Friedman, Capitalism and Freedom, ix.]
Există oameni care stochează conserve şi apă potabilă, pregătindu-se astfel pentru Apocalipsă; adepţii lui Friedman stochează idei. Un astfel de personaj este Peter Thiel, celebrul investitor american care a devenit miliardar prin investiile la PayPal şi Facebook și alți diverși „stăpîni ai tehnologiei” care au o viziune foarte clară asupra viitorului. Viitorul lor este înlocuirea statului cu corporații. În 2001, într-un interviu la postul public american, NPR, Grover Norquist, un influent activist politic republican și fondator al organizației Americans for Tax Reform spunea: „Nu vreau să desființez statul. Vreau pur și simplu să-l reduc la dimensiunea la care să-l pot tîrî în baie și să-l înec în cadă.” Norquist se referea la dorința sa de a reduce drastic cheltuielile publice și taxele la nivel federal. El a susținut frecvent ideea de a reduce ponderea statului în economie la aproximativ 8% din PIB, nivelul existent în SUA la începutul secolului XX. Este celebru pentru „Taxpayer Protection Pledge”, un angajament semnat de sute de congresmeni republicani prin care aceștia promit să nu voteze niciodată nici o creștere de taxe! Trump și Thiel sînt prădători vorace. Ei vorbesc despre „orașe libere” și nu se referă la libertatea cetățenilor. Ei se referă la orașe care aparțin corporațiilor, unde consiliul de administrație, membrii consiliului corporației sînt liberi să facă orice doresc cu orașul. Au mers în Honduras, au decupat o bucată din Honduras și au transformat-o într-un mini-stat corporatist. Darfurul a fost o altă țină, în urmă cu 20 de ani!
Militarismul și corporatismul pe val în urmă cu 20 de ani, în plină invazie a Iraqului, au mers mînă în mînă. Apoi, au intrat într-un regres. Povestea cu pandemia a mutat banii din buzunarele largi ale complexului militar-industrial în cele fără fund ale Big Pharma, sponsorul ordinii bazate pe reguli: deschizi gura, iei pilula! Acum, militariștii s-au pus din nou pe picioare și preiau, din nou, controlul. După ce și-au învățat lecția și au bătut palma cu Big Tech care însemană putere și control total prin tehnologie. Războiul din Ukraina și genocidul din Gaza sînt cele mai bune exemple ale fuziunii celor două puteri. Iar Consiliul Păcii BoP reprezintă quintesența acestei fuziuni. Bazele au fost puse în urmă cu exact 20 de ani, în plină epocă de aur a Companiei Blackwater, cea mai mare și mai cunoscută armată privată din lume. Despre ea găsiți detalii inedite și interesante în volumul MERCENARII NU MOR NICIODATĂ, apărut la mbooks în 2024.
În 2006, vicepreședintele american Dick Cheney spunea despre Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, care demisiona din funcție la sfîrșitul anului, că a fost cel mai bun Secretar al Apărării care l-a avut vreodată această țară ( Armed Forces Full Honor Review, 15 decembrie 2006), iar Președintele Bush spunea că a coordonat cea mai năvalnică transformare a stării forțelor globale americane de după sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial ( Transcriere, Președintele Bush vorbește din Biroul Oval, 8 noiembrie 2006). Și aveau dreptate! În ultima zi a lui Rumsfeld în funcție, raportul dintre militarii activi din armata americană și contractorii trimiși în Iraq ajunsese de unu la unu (Renae Merle, Census Counts 100.000 Contractors in Iraq, Washington Post, 5 decembrie 2006). O statistică fără precedent în războiul modern!
În acest context, industria mercenariatului a început să gîndescă afacerile în dimensiuni globale, iar EriK Prince, fondatorul companiei Blackwater, propunea chiar crearea unei brigăzi de contractori, care putea fi operaționalizată mai ieftin! Ideea a fost popularizată de locotenenții lui Prince, foști grei ai serviciilor de informații americane, precum Cofer Black, la sfîrșitul lui martie 2006, la SOFEX – Expoziția și Conferința pe tema Forțelor pentru Operații Speciale, de la Amman/Iordania, unul dintre cele mai mari și influente tîrguri de război din lume. Nu întîmplător SOFEX are loc în Orientul Mijlociu. Regiunea a fost, pînă de curînd, cel mai mare importator de armament din lume, 60% din tot ce se producea la nivel global a alimentat constant această piață. Cofer Black anunța atunci că Blackwater este pregătită să trimită o brigadă de contractori în zone de conflict sau de criză din întreaga lume, la o fracțiune din costul operațiunilor NATO, sugerînd Darfur-ul ca prim test global. Pe 26 mai 2006, la postul public de radio, Chris Taylor, vicepreședintele Blackwater a vorbit mai pe larg despre viziunea companiei (NPR, All Things Considered, 26 mai 2006): mai rapid decît ONU sau NATO, de trei ori mai repede și cu 60% din costuri! Ideea a devenit biletul companiilor de mercenari într-o lume care promitea o creștere potențială. Afacerile Big Pharma au amînat afacerile, conceptul a rămas! Și a intrat, din nou, în ofensivă, odată cu instalarea la Casa Albă a celui de-al 47-lea Președinte.
Spargerea în bucăți a ordinii mondiale nu părea viabilă. Cel puțin, nu în această formă. Schimbări și puneri pe direcție au avut loc în permanență în Lumea Veche, dezavuată de Trump. Spre deosebire de Bush – adeptul intervenţiilor militare – magnatul americano-iudeo-maghiar George Soros a militat, a finanţat şi a organizat, prin fundaţiile sale, “schimbările unor regimuri autoritare sau nedemocratice” din Est, pe cale paşnică, “fără violenţă”. Faptul a fost remarcat şi de George Bush jr. care a declarat că cest “pol mondial de putere” urmăreşte răsturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum şi controlul total asupra societăţilor, prin influenţa fundaţiilor sale. George Sörös este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la schimbările politice din Ukraina, Georgia şi instaurarea Regimului Băsescu în România! Pentru această reuşită, Soros şi-a “făcut mîna” cu sîrbii de la OTPOR care l-au îndepărtat de la putere pe Slobodan Miloşevici, care au instruit, ulterior, activişti din toate ţările revoluţiilor portocalii! Şi „Mişcarea din 6 aprilie“, vîrful de lance al revoluţiei egiptene, a fost pregătită de OTPOR. Centrul pentru Acţiuni şi Strategii Non-violente Aplicate (CANVAS), cu sediul la Belgrad, este fundaţia unde lucrează mulţi veterani ai OTPOR. CANVAS este finanţat, printre alţii, de fundaţia Freedom House a lui George Soros şi de Institutul Internaţional Republican, care are sediul în biroul lui John McCain, fostul candidat la preşedinţia SUA, din 2008. Despre CANVAS, presa internaţională a scris că s-a implicat în majoritatea „revoluţiilor colorate” din fostul spaţiu sovietic, de la „Revoluţia trandafirilor” din Georgia, în 2003, la cea „Portocalie” din Ukraina, în 2004, şi pînă la cea a „Lalelelor” din Kîrkîzstan, în 2005.
“Organizaţiile Non-Guvernamentale” (ONG) au apărut la începutul anilor ’80, prin “privatizarea” unor activităţi specifice CIA. Fondatorul lui “National Endowment for Democracy”, Allen Wistein – un ONG binecunoscut – spunea: “Facem o mulţime de lucruri, pe care acum 25 de ani le făcea CIA.” Ideea a fost foarte bună. Prin “privatizarea” unor activităţi CIA, SUA impiedicau astfel adversarii să o critice pentru “amestec în treburi interne”. Aşa au apărut “Freedom House” (director James Woolley, fost director CIA), “National Democratic Insitute” (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), “Open Society Institute” (patronata şi finanţată de George Soros). Metodele lui Soros sînt dezvăluite în “Washington Post” din 22 septembrie 1991.
Uniunea Europeană a rămas strîns legată de conceptul societății deschise. Este unul din motivele pentru care dialogul cu Administrația Trump nu prea există. Subiectul separat va fi tratat într-un alt text. Altă dată. Acum, am să remarc pe final modul în care UE încearcă să cenzureze informațiile referitoare la tumultul Noii Lumi și eșecul celei vechi, bazate pe ordine, nu-i așa? CENZURA și atacul direct la libertatea de exprimare sînt metodele folosite de acest organism pan-statal care clamează Paradisul! Sub pretextul „dezinformării”, Uniunea Europeană a blocat contul bancar al ziaristului german de origine turcă, Hüseyin Doğru, într-un caz care poate determina viitorul presei în Europa.
Sancțiunile l-au împiedicat total să își acceseze contul bancar timp de luni de zile. În urma ordinelor UE, activele sale au fost blocate, iar aceste sancțiuni au fost instituite fără proces sau apel. În prezent, Doğru spune că nici măcar nu are voie să părăsească Germania. După cum relatează Berliner Zeitung, Doğru și-a epuizat complet toate mijloacele financiare, declarînd ziarului că banca sa i-a blocat complet accesul la indemnizația minimă de subzistență aprobată anterior, de 506 euro. „Nu doar eu, ci și soția mea și cei trei copii ai mei sîntem practic sancționați”, a declarat Doğru, un jurnalist de stînga, în interviul din ziarul berlinez. Mai ales că sancțiuni similare ar putea fi aplicate și altor ziariști, cum ar fi Roger Köppel, redactorul-șef elvețian al săptămînalului Die Weltwoche, dar și alți doi elvețieni care au conturile blocate!
Temeiul sancțiunilor au fost presupusele legături cu Rusia, însă Berliner Zeitung arată că pînă în prezent nu au fost prezentate dovezi care să confirme această acuzație. Mai important, nu a existat niciun proces și nu s-au prezentat nici un fel de dovezi care să susțină această acuzație.
„Bruxellesul justifică măsurile spunând că [Doğru] își folosește activitatea jurnalistică pro-palestiniană pentru a stârni «discordie etnică, politică și religioasă» și, prin urmare, pentru a «destabiliza activități care susțin Rusia». UE nu a furnizat încă public nici o dovadă concretă a unei legături cu Moscova”, a scris ziarul.
Acest instrument este folosit împotriva unui jurnalist din Europa, într-o perioadă în care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține că Europa este un loc în care libertatea de exprimare este neprețuită.
În contextul acestor preocupări, nu e de mirare că Uniunea Europeană nu este, deocamdată, la masa de joc a suveraniștilor, un concept care-i pute. Își face loc cu unghiile și cu dinții. Înfipți în fundurile ziariștilor!
UZPR CARAS SEVERIN 
