Duminică, 25 ianuarie 2026, la Biserica Ortodoxă cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din Bocșa Montană a avut loc un eveniment gândit de către Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în proiectul „Să ne prețuim valorile!” – un popas cultural in memoriam protopop și scriitor Mihail Gașpar la 145 de ani de la nașterea acestuia.

Mihail Gașpar s-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, județul  Timiş, și s-a stins, la numai 48 de ani, într-un sanatoriu din Timișoara, pe 27 noiembrie 1929, fiind înmormântat în cimitirul ortodox din Bocșa Montană unde, din 1911, era preot și protopop.

 Mai întât diacon la Lugoj, apoi protopop la Bocșa Montană, Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist. Aici, la Bocșa, a fost vizitat de unii scriitori contemporani: Octavian Goga, Camil Petrescu, Em. Bucuța și a desfășurat o extraordinară activitate culturală, literară, spirituală și politică.

Ca scriitor, Mihail Gașpar a debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în „Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin.  A devenit colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”, iar pentru articole de redeşteptare a conştiinţei naţionale, va fi condamnat la închisoare. ^[1]

Editorial va debuta cu volumul  Japonia, apărut la  Lugoj, la editura Carol Traunfellner, în 1905.

La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa.

Gazeta „Drum Nou” se ocupa de o gamă largă de probleme sociale şi culturale. În coloanele periodicului se găsesc noutăţi locale, comentarii la viaţa politică a ţării, probleme cultural-artistice şi mai ales creaţii literare semnate atât de autori bănăţeni, cât şi de colaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu.^[2]

Mihail Gaşpar a fost ales preşedinte al Reuniunii de Cântări din Bocşa Montană, înfiinţată încă din 1876 – aceasta purtându-i numele.

Deosebit de importantă este activitatea bisericească pe care a desfășurat-o Mihail Gașpar la Bocșa. În publicație insera eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creștină și viața cotidiană. A luat parte activ la conducerea Episcopiei Caransebeșului fiind între anii 1912 – 1920 deputat sinodal.

N-a fost străin nici de evenimentele politice şi istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îl găsim prezent la actul unirii de la Alba Iulia, o călătorie cu peripeţii din cauza autorităţilor maghiare: alături de Vasile Grasu din Bocşa s-a deghizat ţigan. A fost delegat şi corespondent al ziarului „Drapelul”, pe care l-a şi condus ca redactor responsabil între 1919-1920. ^[3]

După divizarea administrativă a judeţului Caraş-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926) a fost ales preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi deputat din partea formaţiunii între 1926-1929. La alegere a obţinut în Cameră 18400 voturi, iar în Senat 10217. Adunarea deputaţilor îi validează  mandatul la 28 iulie 1927.

Mihail Gașpar a fost căsătorit cu Livia Blajovan şi au avut doi fii: Titus, militar de carieră şi Ionel, avocat.

De asemenea, Mihail Gaşpar a fost un om avut. A deţinut bani şi teren agricol. La Bocşa Montană a fondat o Bancă de credit; în imediata vecinătate banca a construit o clădire pe care a preluat-o plătind ratele până la deces.

Pentru activitatea pe care a depus-o s-a bucurat de preţuire încă din timpul vieţii fiind investit Comandor al ordinului Steaua României şi deţinător al Coroanei României.

Personalitatea lui Mihail Gașpar cât și opera acestuia au fost evocate de-a lungul vremii prin studii, recenzii, articole. Dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra vieții și activității lui Mihail Gașpar sunt: Ion Breazu, Lucian Costin, Melentie Șora, Cornel Corneanu, I.D. Suciu, Petru Oallde, George C. Bogdan, Traian Liviu Birăescu, Marcu Bănescu, Vasile Petrica, Gheorghe Jurma, Valentin Bugariu sau bocșenii Carol Brindza, Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș, Gabriela Șerban și alții.

Mihail Gașpar a rămas în istoria literaturii bănățene drept cel mai reprezentativ prozator bănățean din perioada interbelică. El a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și un traducător foarte bun din limbile de circulație  europeană, precum și ca jurnalist și scriitor de factură științifică.

Majoritatea operelor publicate prezintă viața satului bănățean de la sfârșitul sec. al XIX-lea, precum și glorioasa epocă a marelui voievod moldovean, Ștefan cel Mare și Sfânt. Talentul narativ este evidențiat mai ales în povestirile despre satul natal, cu acțiuni și localizare precisă în spațiul satului bănățean. Astfel că scrierile lui Mihail Gașpar abundă de regionalisme, de elemente lexicale bănățenești, uneori populare, cu toate acestea  nu sunt greu de citit, sunt pe înțelesul cititorului. Mihail Gașpar își desfășoară activitatea scriitoricească în perioada de consolidare și generalizare a normelor limbii literare, fixate după reforma ortografică din 1923. Deși literatura bănățeană a fost percepută ca una dialectală, în general, prin numărul mare de neologisme (pentru acea vreme) din opera sa Mihail Gașpar contrazice această prejudecată. Aceste neologisme apar în vorbirea eroilor intelectuali sau în limbaje de specialitate: juridic , economic, militar etc.^[4]

Mihail Gașpar este scriitorul bănățean care se exprimă în limba simplă a țăranului, dar și în limbajul erudit al avocatului, al dascălului, al omului politic, iar stilul său îl așează lângă scriitorii români erudiți, cultivați, cu un pronunțat caracter modern.

În 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului, realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial. ^[5] Bustul se află în curtea bisericii ortodoxe din Bocșa Montană, biserică păstorită cu dăruire de protopopul Mihail Gașpar în perioada 1911 – 1929.

Impresionantă și demnă de menționat a fost prietenia scriitorului cu istoricul Nicolae Iorga.  S-au întâlnit în 1906, iar din 1908 Mihail Gașpar ia parte la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, astfel că între cei doi se leagă o afectuoasă prietenie. Mărturie sunt câteva scrisori publicate de I.E. Torouțiu din care reiese sincera admirație și prețuirea reciprocă a celor doi oameni de cultură.

Legăturile scriitorului bănățean cu acela căruia i se adresa cu „iubite maestre” au fost multiple și ele au înrâurit însăși formarea lui Mihail Gașpar ca militant în semnsul idealurilor de unitate națională.^[6]

În scrierile lui Mihail Gașpar se simte influența lui Nicolae Iorga, aceasta clădindu-se pe două motive fundamentale: satul bănățean și istoria națională, relevând o anume tendință sămănătoristă.

În orașul Bocșa memoria importantului om de cultură Mihail Gașpar a rămas vie peste timp nu doar prin scrierile sale, prin bogata sa activitate, ci și prin casa impunătoare care încă există pe strada care astăzi îi poartă numele în Bocșa Montană. Din păcate, ea nu are statut de casă memorială, urmașii protopopului înstrăinând-o, însă, trecătorii prin acest orășel bănățean pot citi pe o placă omagială că „în această casă a trăit și muncit scriitorul, gazetarul și patriotul Mihail Gașpar, protopresbiter al Tractului Bocșei-montane în perioada 1911 – 1929”, placă realizată și amplasată de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa în 2011, la împlinirea celor 130 de ani de la naşterea scriitorului şi protopopului. Tot atunci a fost realizată și cartea intitulată Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa în cadrul proiectului editorial „Bocșa – istorie și cultură”.

De altfel, în fiecare an, în luna ianuarie, oamenii de cultură ai urbei, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local și în parteneriat cu Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sf. Duh” din Bocșa Montană, dedică un moment memoriei protopopului Mihail Gașpar fie în biserică și la bust, fie în cimitirul ortodox din Bocșa Montană.

 Astfel că, duminică, 25 ianuarie 2026, la 145 de ani de la nașterea acestui remarcabil român bănățean, biblioteca publică bocșană a propus un popas cultural-istoric la Biserica Ortodoxă din Bocșa Montană și la bustul protopopului Mihail Gașpar. Despre personalitatea acestui vrednic preot au vorbit parohul bisericii, Petru Boroica, istoricul Mihai Vișan și bibl. Gabriela Șerban. De asemenea, istoricul Mihai Vișan a conturat în câteva fraze și importanța Unirii de la 1859, iar Gabriela Șerban a prezentat cel mai recent număr al revistei „Bocșa culturală” – nr. 4/ 2025, anul XXVI de apariție.

La eveniment au participat credincioșii bisericii, dar și colaboratori ai Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” și ai revistei „Bocșa culturală”.

 

---

[1] dr. Aurel Cosma junior. Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii. Timişoara: Tipografia „Unirea Română”,1933. P. 87-89 și Mihail Gașpar. Cum am intrat în temniță. Amintiri din viața de gazetar în „Răsunetul”.București, 1918, nr. 5, p.3.

[2] http://banatica.ro/media/b19/ramg.pdf

[3] http://www.bcut.ro/dyn_img/Analele%20Banatului%20Arheologie-Istorie/Analele%20Banatului%20XVI%202008/3_3_ardelean.pdf

 

[4] Pr. dr. Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic. Timișoara: Eurostampa, 2007.

[5] Apud Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic.Timișoara: Eurostampa, 2007, p. 97. Redacția. Serbările culturale la Bocșa-Montană,  în: „Cuvântul satelor”, Șoșdea, 1943, nr. 26, p. 6.

[6] Alexandru Bârsescu. Nicolae Iorga călător în Banat în: Banatica I, Reșița, 1971.