Structura Hațeg a Palatului Copiilor Deva rămâne, an de an, un simbol pe plan local al educației non formale, un loc în care talentul, curiozitatea și pasiunea copiilor sunt încurajate și transformate în performanță. Prin diversitatea cercurilor sale – Dans Clasic, Cultură și Civilizație Engleză, Pictură/Desen, Informatică și Muzică Vocal-Instrumentală – instituția oferă elevilor un cadru propice pentru dezvoltare artistică, intelectuală și personală.
– Domnule Alimpescu Ionică-Dan, sunteți profesor coordonator al acestei structuri. Punctați-ne pe scurt cele mai reușite activități finalizate anul trecut.
– Finalul anului 2025 a fost marcat de momente deosebite, care au evidențiat munca și dăruirea elevilor și profesorilor coordonatori. Serbările cercurilor de Dans (prof. coord. Mariana Timișan) și Muzică (prof. coord. Adriana Trif-Vințan) au adus pe scenă emoție, ritm și armonie, demonstrând nu doar talentul copiilor, ci și disciplina și perseverența cultivate pe parcursul anului. Publicul prezent a fost martorul unor momente artistice autentice, în care fiecare pas de dans și fiecare acord muzical au spus o poveste despre muncă și pasiune.
Tot în această perioadă, cercul de pictură și desen (prof. coord. Maria Costa) a încununat activitatea anuală printr-o expoziție a lucrărilor realizate de elevi. Culorile, formele și temele abordate au reflectat imaginația bogată a copiilor, dar și evoluția lor artistică. Expoziția a reprezentat nu doar o sinteză a eforturilor depuse, ci și o invitație la dialog între artă și privitor, între sensibilitatea copilului și lumea din jur.
– Cât despre acțiunile implementate în acest an, ce ne puteți spune?
– Anul 2026 a debutat sub semnul identității și al valorilor naționale, prin activități dedicate Zilei Culturii Naționale și Unirii Principatelor Române, la care au participat elevi de la toate cercurile, alături de profesorii coordonatori. Aceste momente aniversare au fost prilej de reflecție asupra importanței culturii, limbii și istoriei noastre, dar și de consolidare a spiritului civic și a sentimentului de apartenență. Prin activități artistice, educative și culturale, elevii au înțeles că tradiția și modernitatea pot coexista armonios, iar trecutul reprezintă o sursă de inspirație pentru viitor.
Palatul Copiilor continuă astfel să fie un spațiu viu, care încearcă să se mențină într-o perpetuă dezvoltare, în care educația se împletește cu bucuria de a crea, iar fiecare copil este încurajat să-și descopere și să-și valorifice potențialul. Prin activitățile desfășurate, instituția își reafirmă rolul esențial, la nivel local, în formarea tinerilor, contribuind la dezvoltarea unei generații deschise, creative și ancorate în valorile culturale autentice.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Efectivele Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara prin structurile sale montane, acționează permanent pentru menținerea ordinii și siguranței publice în stațiunile montane și pe traseele turistice din zona acestora, precum și pentru căutarea și salvarea sau evacuarea persoanelor care se află în pericol în zona de responsabilitate.
De la începutul sezonului rece și până în prezent, jandarmii montani și-au desfășurat activitatea fiind alături de turiștii care au ales să își petreacă timpul în zona montană a județului Hunedoara venind în sprijinul celor care au avut nevoie, de fiecare dată când au fost solicitați.
În acest context, jandarmii montani au venit în sprijinul a 26 de persoane care s-au aflat în diverse situații de pericol sau risc și au avut nevoie de ajutor. De fiecare dată jandarmii montani independent sau în cooperare cu partenerii instituționali au reușit să ofere sprijinul persoanelor aflate în dificultate.
Jandarmii au fost solicitați de 27 de ori prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență -112 de a interveni în diverse situații care au necesitat intervenția acestora.
În perioada următoare efectivele jandarmeriei montane vor avea în atenție zonele cunoscute care prezintă riscuri pentru siguranța turiștilor fiind pregătiți să intervină în situații de urgență, dar și în cazul unor constatări de abateri de la normele legale.
Se recomandă tuturor persoanelor care aleg să facă deplasări în zona montană a județului Hunedoara următoarele:
Informați-vă constant asupra condițiilor meteo din zona în care intenționați să vă deplasați;
Echiparea corespunzătoare este esențială (încălțăminte adecvată, lanternă, rucsaci, o trusă de prim ajutor);
Evitați să plecați singuri pe munte și asigurați-vă că lăsați cabanierului datele dumneavoastră și comunicați traseul pe care urmează să îl parcurgeți;
Respectați indicațiile administratorilor pârtiilor cu privire la accesul sau interdicția în anumite zone;
Supravegheați permanent copiii, mai ales în zona pârtiilor;
Manifestați responsabilitate și prudență în zona de îmbarcare și debarcare a telescaunelor;
Pentru parcurgerea drumului spre munte și întoarcerea spre casă, asigurați-vă că aveți autoturismele pregătite și echipate pentru sezonul rece, anvelope de iarnă, lanțuri antiderapante și combustibil suficient;
Evitați deplasarea pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă.
De asemenea, deși ne aflăm în perioada în care probabilitatea întâlnirii accidentale cu un urs este una scăzută, totuși jandarmii montani au fost solicitați în 3 situații în care a fost semnalată prezența unui urs. Deși animalul nu a fost identificat, nu se poate exclude în totalitate potențialul pericol generat de întâlnirea nedorită cu un astfel de exemplar.
Pentru prevenirea incidentelor: nu vă apropiați de urs, chiar dacă pare liniștit; nu încercați să îl hrăniți; nu fugiți; nu faceți gesturi bruște și retrageți-vă calm din zonă; nu vă apropiați de urs pentru a face fotografii sau filmări.
Este important să nu te lași copleșit de frică – chiar dacă este o situație înspăimântătoare, păstrarea calmului este esențială pentru a lua deciziile corecte.
În caz de urgență apelați la cea mai apropiată patrulă de jandarmi sau numărul unic 112.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Sărbătoarea tăițeilor, pentru adulți. Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
Ziua Internațională a Cititului Împreună (World Read Aloud Day): 4 februarie 2026.
O activitate interactivă cu participarea elevilor care învață limba germană ca limbă maternă, clasa a VI-a B, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“; coordonatori: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct al colegiului, împreună cu practicanta Estera Isip Leordean și bibliotecara Valerica Bănicioiu.
Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: scriitorul, jurnalistul și editorul Gheorghe Jurma.
Expoziție documentară și de cărți Gheorghe Jurma.
5 februarie 2026, ora 13.30, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie „Țara Carașului“ Oravița:
Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:
Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).
5 februarie 2026, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Fășang 2026.
Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).
Fășang 2026. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVIII-a). Expun membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka).
12 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Dialoguri culturale. În calitate de oaspeți ai bibliotecii: scriitorii Vasile Barbu (Uzdin / Banatul Sârbesc), Dorina Măgărin (Timișoara), Daniel Luca (Giroc) și Nicolae Toma (Lugoj).
13 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Personalitățile Banatului: scriitorul, traducătorul și omul de cultură Petre Stoica (*15 februarie 1931, Peciu Nou – †21 martie 2009, Jimbolia), la 95 de ani de la naștere.
Dialoguri culturale: O retrospectivă: dr. Ionel Bota (Oravița) și cărțile sale apărute 2025.
14 februarie 2026, orele 18.30 – 24.30, Restaurantul „Dușan și Fiul Sud”, Calea Lupacului Reșița:
Fășang 2026.
Tradiționalul mare bal mascat de Fășang (a 34-a ediție).
Program cultural: Formațiile de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița – copii & adulți (coordonatori: Marianne & Nelu Florea), „Banater Kranz” Timișoara și „Edelweiß = Floare de colț“ Deta (coordonatori: Elena & Gerhart Șămanțu).
Parada măștilor și premierea celor mai bune măști pentru copii și adulți.
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Slujbă religioasă, celebrată de păr. Walther Sinn (Semlac, jud. Arad);
Expoziție de artă plastică Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania);
Incursiuni muzicale comune: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
15 februarie 2026, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Banatul Montan și oamenii locului.
Ioan Schuster / Hansi-Bácsi – părintele natației reșițene, unul dintre cei mai mari antrenori de înot ai României.
Coordonatoarea proiectului: prof. Mariana Troner.
16 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 40 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;
Personalitățile noastre: Octavian Doclin (*17 februarie 1950, Doclin – † 11 februarie 2020, Reșița), la 6 ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;
Dialoguri culturale. Noi și publicațiile culturale ale Banatului Montan: Revista „Reflex“ (Reșița) la un nou număr.
Sărbătoarea gogoșilor, pentru adulți. Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
3. Februar 2026, 16:30 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):
Erste Faschingsveranstaltung 2026 in Reschitza.
Nudelparty der Erwachsenen. Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
Internationaler Tag des gemeinsamen Vorlesens (World Read Aloud Day): 4. Februar 2026.
Eine interaktive Veranstaltung der Schüler der deutschen Abteilung am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg (VI. B-Klasse), Koordination: Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika, stellvertretende Direktorin der Schuleinheit, in Zusammenarbeit mit Praktikantin Estera Isip Leordean und Bibliothekarin Valerica Bănicioiu.
4. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Gheorghe Jurma, Schriftsteller, Journalist und Herausgeber von Büchern und Zeitschriften.
Buch- und Dokumentationsausstellung Gheorghe Jurma.
5. Februar 2026, 13:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:
Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.
5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:
Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).
5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).
6. Februar 2026, 17:00 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):
Fasching 2026. Nudelparty der Kinder und Jugendlichen.
9. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Vernissage der Kunstausstellung „In Memoriam Jakob Neubauer” (*5. September 1922, Karansebesch – †9. Februar 2001, Reschitza) zum 25. Todestag.
Musikalische Umrahmung: die Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
10. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller und Kulturmann Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banater Bergland).
11. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
In Memoriam Prof. Dr. Dumitru Jompan (*13. Mai 1938, Marga – †2. Januar 2026, Marga / Banater Bergland).
Koordination: Gheorghe Țunea-Pîrvovanu.
12. Februar 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Fasching 2026. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVIII. Auflage) der Mitglieder des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka).
12. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge. Als Gäste in der Bibliothek: der im Serbischen Banat lebende rumänische Schriftsteller Vasile Barbu sowie die aus Temeswar, Giroc bzw. Lugosch kommenden Schriftsteller Dorina Măgărin, Daniel Luca und Nicolae Toma.
13. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Banater Persönlichkeiten: der Schriftsteller, Übersetzer und Kulturförderer Petre Stoica (*15. Februar 1931, Neupetsch – †21. März 2009, Hatzfeld), im Gedenken anlässlich seines 95. Geburtstages.
Kulturelle Dialoge: Eine Retrospektive, Dr. Ionel Bota und seine Publikationen, erschienen 2025.
14. Februar 2026, 18:30 – 24:30 Uhr, Restaurant „Duşan și Fiul Sud“ in der Lupaker-Straße, Reschitza:
Fasching 2026.
Großer Faschingsmaskenball (34. Auflage).
Kulturprogramm: die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza / Kinder & Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea), der „Banater Kranz“ aus Temeswar und die „Edelweiß“-Volkstanzgruppe Detta (Koordination: Elena & Gerhart Șămanțu).
Maskenaufmarsch und Preiskrönung der besten Masken für Kinder und Erwachsene.
15. Februar 2026, 11:30 Uhr, Evangelische Kirche Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gottesdienst mit Pfr. Walther Sinn, seitens der Evangelischen Kirche A.B. Rumänien;
Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reschitza- †25.04.2018, Bielefeld / Deutschland);
Gemeinsame musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und die vokal-instrumentale Gruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
15. Februar 2026, 15:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Das Banater Bergland und seine Menschen.
Ioan Schuster / Hansi-Bácsi – der Vater des Reschitzaer Schwimmens, einer der größten Schwimmtrainer Rumäniens.
Projektkoordination: Mariana Troner.
16. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 40. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung;
Unsere Persönlichkeiten: Octavian Doclin (*17. Februar 1950, Doclin – † 11. Februar 2020, Reschitza), 6 Jahre seit seinem Hinscheiden. Eine Dokumentationsausstellung;
Kulturelle Dialoge. Wir und die Publikationen des Banater Berglands: Die neueste Ausgabe der Kulturschrift „Reflex“ (Reschitza).
16. Februar 2026, 17:00 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):
Fasching 2026.
Krapfenparty der Kinder und Jugendlichen.
17. Februar 2026, 16:30 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):
Letztfaschingsunterhaltung 2026.
Krapfenparty der Erwachsenen. Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
Vineri, 30 ianuarie 2026, la Biserica Ortodoxă cu hramurile „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Bocșa Română s-a desfășurat cea de-a XI-a ediție a Simpozionului dedicat celor Sfinți Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, modele de educație creștină.
După cum este tradiția acestui eveniment, și cea de-a XI-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” s-a constituit într-un frumos moment de readucere aminte a unor dascăli de ieri și de azi, precum și sublinierii rolului deosebit de important al educației în rândul tinerilor.
Despre Sfinții Trei Ierarhi și rolul esențial pe care l-au avut în conturarea teologiei creștine a vorbit părintele paroh dr. Silviu Ionel Ferciug, iar despre dascălii Bocșei și pasiunile lor a vorbit Gabriela Șerban făcând referire îndeosebi la prof. Stela Boulescu, prezentă la eveniment, dar și în paginile revistei „Bocșa culturală”, precum și la prof. Zahara Stanzel și cărțile sale de poezie: Mă ascund în cuvânt (Reșița: TIM, 2017), volum îngrijit de Gheorghe Jurma și Marcu Mihail Deleanu, cel care o și intervievează pe autoare, acest dialog constituind Postfața cărții; volumul Lumini în amurg. (Reșița: TIM, 2019), îngrijit de Gheorghe Jurma; volumul O plasă de vise (Reșița: TIM, 2022) de asemenea sub îngrijirea lui Gheorghe Jurma, și, cel mai recent, Poarta timpului sau Val tulbure, timpul (Reșița: TIM, 2025), volum realizat la împlinirea vârstei de 90 de ani în seria „Bocșa – istorie și cultură; 66” și îngrijit de Gabriela Șerban, coordonatoarea proiectului.
Lansarea volumelor Zaharei Stanzel (astăzi sărbătorită la 91 de ani!) a fost urmată de un recital de poezie susținut de copii ai Centrului de Tineret „Sf. Stelian” Bocșa Română, elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 1 Bocșa, prof. coord. Gianina Mură.
De asemenea, primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, precum și viceprimarul urbei, Bogdan Ovidiu Pop, au înmânat Diplome de Onoare celor care, într-un fel sau altul, sunt implicați în procesul de educație creștină la Bocșa.
Un moment special a fost cel dedicat memoriei artistului plastic Viorel Coțoiu la 5 ani de la plecarea acestuia la Domnul, în prezența mamei sale și a unor prieteni apropiați.
Revista „Bocșa culturală” a fost cea care a încheiat lucrările Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” ed. a XI-a, aceasta fiind prezentată în cel de-al XXVII-lea an de apariție!
Am să spulber așteptările împămîntenite, fals, în România ultimelor luni: Donald Trump nu este un exponent al suveranismului, ci al globalizării corporatiste! Faptele și acțiunile întreprinse în ultimele… 60 de zile au spart în bucăți ordinea mondială bazată pe reguli instaurată după cel de Al Doilea Război Mondial, a adus Apocalipsa în materie de forță a Dreptului, lansînd în spațiul global germenii reașezării Lumii Noi în baza dreptului Forței. Da, privit cu coada ochiului, 47 este exponentul suveranismului pentru că poate! America poate să fie suverană. Cum suverane, din punctul de vedere al potenței, sînt și China, Rusia, India și Japonia, Grupul celor 5 mari puteri pe care președintele american le-a identificat ca parteneri strategici în viitorul secol. Evident, acest grup are sateliții săi, loiali și pleiada de alte state care se vor supune, mai devreme sau mai tîrziu, noilor reguli internaționale construite de hegemoni. Coloniile, din care și România face parte, NU sînt parteneri strategici! Ele sînt colonii, menite să susțină nevoile centrilor de putere identificate chiar de Doctrina de Securitate a Statelor Unite, publicată la sfîrșitul anului 2025. De modul în care aceste colonii vor știi să negocieze, va ține direct bunăstarea și prosperitatea iobagilor autohtoni, concepte regăsite, încă, în constituțiile naționale…
Cu siguranță istoricii viitorului își vor aminti data de 17 noiembrie 2025, cînd Rezoluția 2803 a Consiliului de Securitate a aprobat „Consiliul Păcii” (Board of Peace) care-l desemnează pe Donald Trump proprietar și președinte al acestuia. Această aprobare a Consiliului de Securitate, cred cu tărie, va rămîne în istorie drept sfîrșitul Organizației Națiunilor Unite. În esență, Națiunile Unite s-au autodesființat prin acea rezoluție care consfințește un organism paralel dorit cu ardoare de corporațiile globale încă în urmă cu 30 de ani!
BoP este un compromis acceptat de ONU sub presiunea lui Donald Trump care l-a salvat, în acest fel, pe genocidarul Benjamin Netanyahu, premier al Israelului– portavionul terestru al Statelor Unite în Orientul Mijlociu – de la o lapidare globală mutînd atenția opiniei publice internaționale de la uciderea și înfometarea programatică a palestinienilor din Gaza.
Prin această rezoluție, Consiliul de Securitate al ONU a anulat practic toate crimele israeliene și consfințește voința supremă a lui Bibi: Gaza nu mai aparține palestinienilor! Pentru că, nu se vorbește de palestinieni în rezoluție. Ei nu există! Gaza este un pămînt gol! Termen pe care puterile coloniale europene l-au folosit acum două secole pentru a justifica colonizarea diverselor pămînturi din întreaga lume, din Africa în Americi și Australia. Iar Națiunile Unite au consfințit asta și au recunoscut că va exista o corporație, o companie privată care va avea drept de administrare al acelui teritoriu.
Globalismul corporatist s-a întors! Mai puternic! Este o revenire la epoca Companiei Olandeze a Indiilor de Est și Compania Britanică a Indiilor de Est care au cucerit Asia, iar corporații similare au cucerit Africa.
Acest model se coace de mulți ani chiar sub ochii noștri, fără să fim capabili să-l deslușim corect. Un exemplu istoric care, pe mine, m-a marcat profund: în anii 50, americanii conştientizează că America Latină, profund marcată de jaful colonialismului, alunecă spre comunism, iar Casa Albă cere MĂSURI URGENTE. Fundaţia Ford, implicată direct în afaceri în Chile şi Argentina, finanţează studii economice la Universitatea din Chicago pentru tineri “de perspectivă”. Programul de burse durează 20 de ani! Urmează apoi o serie neîntreruptă de acţiuni de instruire, subvenţionare şi sprijinire directă a unor puciuri militare şi mişcări contrarevoluţionare vizînd schimbarea regimurilor ostile intereselor corporaţiilor americane, începînd din Chile, Brazilia, Argentina (unde compania Ford ajunge să participe direct la represiunea în care au fost făcuţi “dispăruţi” aproximativ 30.000 de oameni, transformîndu-şi chiar una dintre halele de producţie într-un centru de detenţie şi tortură), continuînd cu restul ţărilor aparţinînd Conului de sud şi ajungînd apoi pînă în Europa de Est. Bursierii au ajuns să conducă economiile acestor ţări, prin programe de guvernare “la pachet” denumite “Cărămida”, trecute prin asumarea răspunderii guvernamentale prin parlamente total siderate de măsurile economice propuse! Vă sună cunoscut? Modelul se repetă!
Vreme de mai bine de trei decenii, profesorul Milton Friedman şi influenţii săi discipoli au perfecţionat exact această strategie: aşteptarea unei crize majore pentru a putea vinde bucată cu bucată activele statului aflat în criză unor antreprenori, în timp ce majoritatea populaţiei se află într-o stare de şoc, după care întreprind ceea ce este necesar ca aceste „reforme” să fie permanentizate. Într-unul dintre cele mai influente articole ale sale, Friedman a pus bazele panaceului tacticilor capitalismului contemporan. El observa în acest articol faptul că „numai o criză – reală sau percepută ca atare – poate produce schimbări reale. Cînd criza respectivă se petrece, acţiunile întreprinse în acel moment depind de ideile disponibile. Aceasta cred că este funcţia noastră primară: de a produce alternative la strategiile politice existente, de a le menţine în viaţă şi în perfectă stare de funcţionare pînă în momentul în care ceea ce este imposibil din punct de vedere politic devine inevitabil din acelaşi punct de vedere.”[ Friedman, Capitalism and Freedom, ix.]
Există oameni care stochează conserve şi apă potabilă, pregătindu-se astfel pentru Apocalipsă; adepţii lui Friedman stochează idei. Un astfel de personaj este Peter Thiel, celebrul investitor american care a devenit miliardar prin investiile la PayPal şi Facebook și alți diverși „stăpîni ai tehnologiei” care au o viziune foarte clară asupra viitorului. Viitorul lor este înlocuirea statului cu corporații. În 2001, într-un interviu la postul public american, NPR, Grover Norquist, un influent activist politic republican și fondator al organizației Americans for Tax Reform spunea: „Nu vreau să desființez statul. Vreau pur și simplu să-l reduc la dimensiunea la care să-l pot tîrî în baie și să-l înec în cadă.” Norquist se referea la dorința sa de a reduce drastic cheltuielile publice și taxele la nivel federal. El a susținut frecvent ideea de a reduce ponderea statului în economie la aproximativ 8% din PIB, nivelul existent în SUA la începutul secolului XX. Este celebru pentru „Taxpayer Protection Pledge”, un angajament semnat de sute de congresmeni republicani prin care aceștia promit să nu voteze niciodată nici o creștere de taxe! Trump și Thiel sînt prădători vorace. Ei vorbesc despre „orașe libere” și nu se referă la libertatea cetățenilor. Ei se referă la orașe care aparțin corporațiilor, unde consiliul de administrație, membrii consiliului corporației sînt liberi să facă orice doresc cu orașul. Au mers în Honduras, au decupat o bucată din Honduras și au transformat-o într-un mini-stat corporatist. Darfurul a fost o altă țină, în urmă cu 20 de ani!
Militarismul și corporatismul pe val în urmă cu 20 de ani, în plină invazie a Iraqului, au mers mînă în mînă. Apoi, au intrat într-un regres. Povestea cu pandemia a mutat banii din buzunarele largi ale complexului militar-industrial în cele fără fund ale Big Pharma, sponsorul ordinii bazate pe reguli: deschizi gura, iei pilula! Acum, militariștii s-au pus din nou pe picioare și preiau, din nou, controlul. După ce și-au învățat lecția și au bătut palma cu Big Tech care însemană putere și control total prin tehnologie. Războiul din Ukraina și genocidul din Gaza sînt cele mai bune exemple ale fuziunii celor două puteri. Iar Consiliul Păcii BoP reprezintă quintesența acestei fuziuni. Bazele au fost puse în urmă cu exact 20 de ani, în plină epocă de aur a Companiei Blackwater, cea mai mare și mai cunoscută armată privată din lume. Despre ea găsiți detalii inedite și interesante în volumul MERCENARII NU MOR NICIODATĂ, apărut la mbooks în 2024.
În 2006, vicepreședintele american Dick Cheney spunea despre Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, care demisiona din funcție la sfîrșitul anului, că a fost cel mai bun Secretar al Apărării care l-a avut vreodată această țară ( Armed Forces Full Honor Review, 15 decembrie 2006), iar Președintele Bush spunea că a coordonat cea mai năvalnică transformare a stării forțelor globale americane de după sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial ( Transcriere, Președintele Bush vorbește din Biroul Oval, 8 noiembrie 2006). Și aveau dreptate! În ultima zi a lui Rumsfeld în funcție, raportul dintre militarii activi din armata americană și contractorii trimiși în Iraq ajunsese de unu la unu (Renae Merle, Census Counts 100.000 Contractors in Iraq, Washington Post, 5 decembrie 2006). O statistică fără precedent în războiul modern!
În acest context, industria mercenariatului a început să gîndescă afacerile în dimensiuni globale, iar EriK Prince, fondatorul companiei Blackwater, propunea chiar crearea unei brigăzi de contractori, care putea fi operaționalizată mai ieftin! Ideea a fost popularizată de locotenenții lui Prince, foști grei ai serviciilor de informații americane, precum Cofer Black, la sfîrșitul lui martie 2006, la SOFEX – Expoziția și Conferința pe tema Forțelor pentru Operații Speciale, de la Amman/Iordania, unul dintre cele mai mari și influente tîrguri de război din lume. Nu întîmplător SOFEX are loc în Orientul Mijlociu. Regiunea a fost, pînă de curînd, cel mai mare importator de armament din lume, 60% din tot ce se producea la nivel global a alimentat constant această piață. Cofer Black anunța atunci că Blackwater este pregătită să trimită o brigadă de contractori în zone de conflict sau de criză din întreaga lume, la o fracțiune din costul operațiunilor NATO, sugerînd Darfur-ul ca prim test global. Pe 26 mai 2006, la postul public de radio, Chris Taylor, vicepreședintele Blackwater a vorbit mai pe larg despre viziunea companiei (NPR, All Things Considered, 26 mai 2006): mai rapid decît ONU sau NATO, de trei ori mai repede și cu 60% din costuri! Ideea a devenit biletul companiilor de mercenari într-o lume care promitea o creștere potențială. Afacerile Big Pharma au amînat afacerile, conceptul a rămas! Și a intrat, din nou, în ofensivă, odată cu instalarea la Casa Albă a celui de-al 47-lea Președinte.
Spargerea în bucăți a ordinii mondiale nu părea viabilă. Cel puțin, nu în această formă. Schimbări și puneri pe direcție au avut loc în permanență în Lumea Veche, dezavuată de Trump. Spre deosebire de Bush – adeptul intervenţiilor militare – magnatul americano-iudeo-maghiar George Soros a militat, a finanţat şi a organizat, prin fundaţiile sale, “schimbările unor regimuri autoritare sau nedemocratice” din Est, pe cale paşnică, “fără violenţă”. Faptul a fost remarcat şi de George Bush jr. care a declarat că cest “pol mondial de putere” urmăreşte răsturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum şi controlul total asupra societăţilor, prin influenţa fundaţiilor sale. George Sörös este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la schimbările politice din Ukraina, Georgia şi instaurarea Regimului Băsescu în România! Pentru această reuşită, Soros şi-a “făcut mîna” cu sîrbii de la OTPOR care l-au îndepărtat de la putere pe Slobodan Miloşevici, care au instruit, ulterior, activişti din toate ţările revoluţiilor portocalii! Şi „Mişcarea din 6 aprilie“, vîrful de lance al revoluţiei egiptene, a fost pregătită de OTPOR. Centrul pentru Acţiuni şi Strategii Non-violente Aplicate (CANVAS), cu sediul la Belgrad, este fundaţia unde lucrează mulţi veterani ai OTPOR. CANVAS este finanţat, printre alţii, de fundaţia Freedom House a lui George Soros şi de Institutul Internaţional Republican, care are sediul în biroul lui John McCain, fostul candidat la preşedinţia SUA, din 2008. Despre CANVAS, presa internaţională a scris că s-a implicat în majoritatea „revoluţiilor colorate” din fostul spaţiu sovietic, de la „Revoluţia trandafirilor” din Georgia, în 2003, la cea „Portocalie” din Ukraina, în 2004, şi pînă la cea a „Lalelelor” din Kîrkîzstan, în 2005.
“Organizaţiile Non-Guvernamentale” (ONG) au apărut la începutul anilor ’80, prin “privatizarea” unor activităţi specifice CIA. Fondatorul lui “National Endowment for Democracy”, Allen Wistein – un ONG binecunoscut – spunea: “Facem o mulţime de lucruri, pe care acum 25 de ani le făcea CIA.” Ideea a fost foarte bună. Prin “privatizarea” unor activităţi CIA, SUA impiedicau astfel adversarii să o critice pentru “amestec în treburi interne”. Aşa au apărut “Freedom House” (director James Woolley, fost director CIA), “National Democratic Insitute” (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), “Open Society Institute” (patronata şi finanţată de George Soros). Metodele lui Soros sînt dezvăluite în “Washington Post” din 22 septembrie 1991.
Uniunea Europeană a rămas strîns legată de conceptul societății deschise. Este unul din motivele pentru care dialogul cu Administrația Trump nu prea există. Subiectul separat va fi tratat într-un alt text. Altă dată. Acum, am să remarc pe final modul în care UE încearcă să cenzureze informațiile referitoare la tumultul Noii Lumi și eșecul celei vechi, bazate pe ordine, nu-i așa? CENZURA și atacul direct la libertatea de exprimare sînt metodele folosite de acest organism pan-statal care clamează Paradisul! Sub pretextul „dezinformării”, Uniunea Europeană a blocat contul bancar al ziaristului german de origine turcă, Hüseyin Doğru, într-un caz care poate determina viitorul presei în Europa.
Sancțiunile l-au împiedicat total să își acceseze contul bancar timp de luni de zile. În urma ordinelor UE, activele sale au fost blocate, iar aceste sancțiuni au fost instituite fără proces sau apel. În prezent, Doğru spune că nici măcar nu are voie să părăsească Germania. După cum relatează Berliner Zeitung, Doğru și-a epuizat complet toate mijloacele financiare, declarînd ziarului că banca sa i-a blocat complet accesul la indemnizația minimă de subzistență aprobată anterior, de 506 euro. „Nu doar eu, ci și soția mea și cei trei copii ai mei sîntem practic sancționați”, a declarat Doğru, un jurnalist de stînga, în interviul din ziarul berlinez. Mai ales că sancțiuni similare ar putea fi aplicate și altor ziariști, cum ar fi Roger Köppel, redactorul-șef elvețian al săptămînalului Die Weltwoche, dar și alți doi elvețieni care au conturile blocate!
Temeiul sancțiunilor au fost presupusele legături cu Rusia, însă Berliner Zeitung arată că pînă în prezent nu au fost prezentate dovezi care să confirme această acuzație. Mai important, nu a existat niciun proces și nu s-au prezentat nici un fel de dovezi care să susțină această acuzație.
„Bruxellesul justifică măsurile spunând că [Doğru] își folosește activitatea jurnalistică pro-palestiniană pentru a stârni «discordie etnică, politică și religioasă» și, prin urmare, pentru a «destabiliza activități care susțin Rusia». UE nu a furnizat încă public nici o dovadă concretă a unei legături cu Moscova”, a scris ziarul.
Acest instrument este folosit împotriva unui jurnalist din Europa, într-o perioadă în care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține că Europa este un loc în care libertatea de exprimare este neprețuită.
În contextul acestor preocupări, nu e de mirare că Uniunea Europeană nu este, deocamdată, la masa de joc a suveraniștilor, un concept care-i pute. Își face loc cu unghiile și cu dinții. Înfipți în fundurile ziariștilor!
Am primit de la preotul Radu Botiș, poet și editor, volumul de versuri ” Taina Poruncilor”, carte apărută la editura clujeană Napoca Star. Cartea se deschide cu un ”Argument ” semnat de autor în care poetul conchide: ”Această carte nu cere să fie acceptată, ci traversată. Nu impune sensuri, ci invită la reflecție. Iar dacă, în acest parcurs, cititorul va recunoaște o parte din propriile neliniști, din propriile întrebări sau din propriile tăceri, atunci taina acestor porunci va continua să lucreze dincolo de pagină”. Volumul se încheie cu o ”Postfață ”, semnată de prof. Ana-Cristina Popescu.
Amplu volum are două cicluri de poeme în care descopăr un adevăr: dacă nu ar fi întuneric nu ar exista lumina.
Din textele analizate, Radu Botiș se conturează ca un poet al așteptării active, al neliniștii fertile și al interogației existențiale trăite cu o sobrietate aproape sapiențială. Volumul Tainaporuncilor configurează o poetică a interiorității, în care versul devine spațiu de reflecție, iar poezia – instrument de cunoaștere și autodefinire.
Lirismul său se construiește pe o tensiune constantă între dilemă și speranță, între fragmentar și sens, între umbră și lumină. Poemele din ciclul Triumful așteptării relevă o filosofie a devenirii lente, în care triumful nu este un rezultat exterior, ci o stare interioară: „în fiecare pas neștiut, / în fiecare bătaie de inimă / care încă visează”. Așteptarea nu este pasivitate, ci exercițiu al răbdării și al credinței în sens.
Versul liber, alb, epurat de ornament, susține această poetică a economiei expresive. Imaginile sunt simple, dar încărcate simbolic: norii, răscrucea, pânza de păianjen, oglinda timpului, toate funcționând ca embleme ale fragilității existenței și ale instabilității alegerii. Repetițiile semantice și reluările tematice nu sunt redundanțe, ci semne ale unei conștiințe care revine obsesiv asupra acelorași întrebări fundamentale: cine sunt? ce vreau? încotro merg?
În poemele precum Aș vrea să fiu sau Tomuri de nopți, eul liric apare ca un căutător, prins între dorința de a-și construi destinul și presiunea incertitudinii. Timpul este perceput ca eroziune („tomuri de vremi, îngropate-n cenușă”), iar memoria ca spațiu al pierderii. Totuși, poezia nu alunecă în disperare: visul rămâne axul salvator, „lumina din întuneric”, singura formă de rezistență împotriva haosului.
Dimensiunea etică a volumului se exprimă discret, prin simboluri și alegorii, nu prin discurs demonstrativ. Poruncile nu sunt imperative morale explicite, ci enigme ale conștiinței, repere fragile într-o lume dezorientată. Poetul nu oferă soluții, ci invită la reflecție și asumare interioară. Tăcerea, pauza, albul paginii devin componente esențiale ale sensului, semn că poezia lui Radu Botiș funcționează și prin ceea ce lasă nespus.
În ansamblu, Taina poruncilor este o carte a inițierii prin neliniște, a maturității reflexive și a libertății interioare câștigate prin asumarea propriei fragilități. Poezia lui Radu Botiș cere un cititor atent, dispus să accepte că adevărul nu se oferă ca răspuns, ci ca ecou. Iar această disponibilitate la ecou este, poate, una dintre cele mai oneste forme de poezie contemporană și o mare reușită pentru Poet.
Profesorul, scriitorul și etnograful Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898, Reșița – † 10 iunie 1978, Reșița): 128 ani de la nașterea unuia din cei doi patroni spirituali ai Colegiului Național.
Atelierul de creație literară 2025 – 2026, dedicat lui Alexander Tietz (ediția a XIV-a). Coordonatoare: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct.
În limba germană.
30. Januar 2026, 10:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:
Der Lehrer, Schriftsteller und Ethnologe Alexander Tietz (*9. Januar 1898 – † 10. Juni 1978): 128 Jahre seit der Geburt eines der zwei Schulpatrone des „Diaconovici – Tietz“-Nationalkollegs Reschitza.
Principalele constatări ale unui studiu realizat de Reuters Institute for the Study of Journalism în industria știrilor, intitulat „Journalism, Media and Technology Trends and Predictions’” și realizat pe baza unui eșantion strategic de 280 de lideri de organizații media din 51 de țări și teritorii, sunt de natură să creioneze un tablou al viitorului jurnalismului.
Încă ne aflăm în stadiile incipiente ale unei alte schimbări majore în tehnologie (AI generativă), care amenință să „răstoarne” industria știrilor, oferind modalități mai eficiente de accesare și distilare a informațiilor la scară largă. În același timp, creatorii și influencerii impulsionează o trecere către știri bazate pe personalitate. În 2026, mass-media va fi în continuare presată de aceste două forțe.
Înțelegerea impactului acestor tendințe va fi printre prioritățile directorilor media în acest an, în ciuda ritmului neuniform al schimbărilor între țări și grupuri demografice, arată cercetarea citată de reutersinstitute.politics.ox.ac.uk.
Subminare deliberată, informație „artificială”
Provocările sunt numeroase. Scăderea implicării în mass-media tradițională, combinată cu încrederea scăzută, îi determină pe mulți politicieni, oameni de afaceri și celebrități să concluzioneze că pot ocoli complet mass-media, acordând interviuri în schimb unor podcasteri sau „creatori de conținut” simpatizanți. Acest manual copiat acum pe scară largă în întreaga lume vine adesea la pachet cu o serie de amenințări la adresa editorilor și cu încercări continue de a submina încrederea publicului, prin etichetarea mass-media independentă și a jurnaliștilor individuali drept furnizori de „știri false”. Aceste narațiuni găsesc un teren fertil în rândul publicului – în special al celui mai tânăr – care preferă confortul accesării știrilor de pe platforme și au conexiuni mai slabe cu brandurile tradiționale de știri. Între timp, motoarele de căutare se transformă în motoare de răspuns bazate pe inteligență artificială, unde conținutul este afișat în ferestre de chat, ceea ce crește temerile că traficul de referință pentru editori s-ar putea epuiza, subminând modelele de afaceri existente și viitoare.
Reproiectarea activității
În ciuda acestor dificultăți, multe organizații de știri tradiționale rămân optimiste în ceea ce privește propria afacere. Editorii se vor concentra anul acesta pe reproiectarea afacerilor și activității lor pentru era inteligenței artificiale, cu un conținut mai distinctiv. De asemenea, vor privi dincolo de articol, investind mai mult în formate multiple, în special video, și ajustându-și conținutul pentru a-l face mai „lichid” și, prin urmare, mai ușor de reformatat și personalizat. În același timp, vor continua să descopere cum să utilizeze cel mai bine inteligența artificială generativă în colectarea, ambalarea și distribuția știrilor. Este un act de echilibru delicat, dar unul care oferă promisiunea unei eficiențe mai mari și a unui jurnalism mai relevant și mai captivant.
Doar puțin peste o treime (38%) din eșantionul de editori chestionați în cadrul cercetării, directori generali și directori digitali, declară că sunt încrezători în perspectivele jurnalismului în anul următor – cu 22 de puncte procentuale mai puțin decât acum patru ani. Preocupările exprimate se referă la atacuri motivate politic asupra jurnalismului, pierderea fondurilor USAID care anterior sprijineau mass-media independentă în multe părți ale lumii și scăderi semnificative ale traficului către multe site-uri de știri online. În schimb, aproximativ jumătate (53%) spun că sunt încrezători în propriile perspective de afaceri, similar cu cifra de anul trecut. Editorii care se bazează pe abonamente, cu trafic direct puternic, pot vedea o cale către profitabilitate pe termen lung, chiar dacă cei care rămân dependenți de publicitate și de presa scrisă se îngrijorează de scăderile accentuate ale veniturilor și de impactul potențial al căutării bazate pe inteligență artificială.
Față în față cu lumea chatboților
Editorii se așteaptă ca traficul de la motoarele de căutare să scadă cu peste 40% în următorii trei ani – nu chiar „Google Zero”, dar cu toate acestea, un impact substanțial. Datele obținute pentru acest raport de la furnizorul de analiză Chartbeat arată că traficul agregat către sute de site-uri de știri din căutarea Google a început deja să scadă, după scăderi substanțiale ale traficului de referință către site-urile de știri de pe Facebook (-43%) și X, fostul Twitter (-46%) în ultimii trei ani. Ca răspuns, editorii spun că va fi important să se concentreze pe investigații mai originale și pe reportaje practice (diferență de (91 puncte procentuale între „mai mult” și „mai puțin”), analize și explicații contextuale (+82) și povești umane (+72). În schimb, aceștia intenționează să reducă jurnalismul de servicii (-42), conținutul permanent (-32) și știrile generale (-38), despre care mulți se așteaptă să devină comercializate de chatboții bazați pe inteligență artificială. Pe lângă întreruperea traficului cauzată de inteligența artificială, directorii de știri văd și oportunități de a genera noi venituri din licențierea conținutului (sau a unei cote din veniturile din publicitate) în cadrul chatboților. Aproximativ o cincime (20%) dintre editorii respondenți se așteaptă ca veniturile viitoare să fie substanțiale, jumătate (49%) declarând că se așteaptă la o contribuție minoră. O altă cincime (20%), formată în mare parte din editori locali, radiodifuzori publici sau cei din țări mai mici, nu se așteaptă la niciun venit din acorduri cu inteligența artificială.
„Impactul va fi incontestabil”
La un nivel mai larg, abonamentele rămân cel mai mare obiectiv de venit (76%) pentru editori, înaintea publicității display (68%) și a publicității native (64%). Evenimentele online și fizice (54%) devin, de asemenea, mai importante. Dependența de sprijinul filantropic și al fundațiilor a scăzut (18%).
Utilizarea tehnologiilor de inteligență artificială de către organizațiile de știri continuă să crească în toate categoriile, automatizarea back-end fiind considerată „importantă” în acest an de marea majoritate (97%) a editorilor respondenți, mulți dintre aceștia integrând sisteme pilot gestionarea conținutului în ultimul an. Cazurile de culegere de știri (82%) sunt acum al doilea cel mai important, codarea mai rapidă și dezvoltarea de produse (81%) câștigând, de asemenea, teren. „Ritmul în care se vor desfășura schimbările determinate de inteligența artificială este dificil de prezis, dar impactul va fi incontestabil”, punctează Jan Willem Sanders, director general Follow the Money, Olanda).
Provocarea „creatorilor de conținut”
Creșterea numărului de creatori de știri și influenceri este o preocupare pentru editori în două moduri. Peste două treimi (70%) dintre respondenți sunt îngrijorați că își iau din timpul și atenția de la conținutul journalistic profesionist, iar 39% dintre cei chestionați se tem că riscă să piardă talente editoriale de top în favoarea ecosistemului „creatorilor de conținut”, care oferă recompense financiare mai mari.
Ca răspuns, trei sferturi (76%) dintre editorii respondenți spun că vor încerca să-și convingă personalul să se comporte mai mult ca niște „creatori” în acest an, iar jumătate (50%) că vor colabora cu influenceri pentru a ajuta la distribuirea conținutului; aproximativ o treime (31%) susțin chiar că vor angaja astfel de persoane, de exemplu pentru a le gestiona conturile de socializare. Iar alți 28% afirmă doresc să înființeze studiouri de „creatori de conținut” și să faciliteze asocieri în participațiune. Într-un sens mai larg, 2026 ar putea fi anul anul în care evaluările acțiunilor companiilor de inteligență artificială vor scădea, îngrijorarea publicului față de omniprezența inteligenței artificial în informare va crește, iar influența „creatorilor de conținut” se va extinde. Toate acestea vor avea, în opinia editorilor de știri din toată lumea, un impact masiv, transformator, asupra industriei.
Cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos, Alianța Europeană a Agențiilor de Știri (EANA), rețeaua continentală care reunește cele mai importante 33 de agenții de știri europene, subliniază rolul vital al mass-media în protejarea ecosistemului democratic al Europei. Cele 33 de agenții de știri membre distribuie anual peste 100.000 de articole de știri scrise și mult mai mult conținut multimedia, în fiecare colț al Europei și al lumii, potrivit newsalliance.org. Prin furnizarea de relatări precise și la timp, agențiile de știri susțin fundamentele societăților democratice din întreaga Europă – un pilon din ce în ce mai important în contextul geopolitic global volatil actual. Chiar dacă membrii EANA urmăresc cele mai înalte standarde de libertate a presei și imparțialitate, condițiile devin din ce în ce mai dure. EANA îndeamnă guvernele, autoritățile de reglementare, mediul academic și platformele digitale CITEȘTE MAI MULT »
Lansarea proiectului „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026.
Expoziția Nr. 1, autor Andrei Florin Bălbărău.
30. Januar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungsprojekt „Reschitza 255 / 100”. Die drei A in für Reschitza gewidmeten Ausstellungen: Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo. Ausstellung Nr. 1, Autor: Andrei Florin Bălbărău.
„Bocşa – istorie şi cultură” este un proiect editorial de cinstire şi omagiere a unor personalităţi şi fapte de cultură locale, zonale şi naţionale şi se înscrie, alături de revista „Bocşa culturală” şi alte liste bio-bibliografice, în Serviciul bibliografic şi de documentare al Bibliotecii Orăşeneşti „Tata Oancea” Bocşa.
În anul 2001, când se împlineau 120 de ani de la naşterea lui Tata Oancea, biblioteca bocşană a dorit să aducă un omagiu patronului său spiritual şi a realizat ceea ce a iubit cel mai mult în viaţa sa Tata Oancea – cartea. A realizat o carte. Mai precis, o plachetă, constituită din câteva studii şi evocări semnate de câţiva oameni care l-au cunoscut, l-au citit şi l-au admirat pe Tata Oancea. Această cărticică avea să devină deosebit de importantă în timp, deoarece a deschis calea unor alte astfel de tipărituri reprezentative pentru Bocşa şi oamenii săi, a deschis seria „Bocşa – istorie şi cultură”, în cadrul căreia au văzut lumina tiparului, până astăzi, 78 de volume importante şi reprezentative în plan local, zonal şi naţional.
La începutul lunii septembrie, în cadrul Festivalului de Film de la Bocșa, vom dedica o zi acestui moment aniversar îmbogățit cu noi titluri!
În istoria tăcută a Banatului de Munte, există nume care au strălucit prin rigoare morală, credință și un spirit civic ieșit din comun. Printre acestea, se află două figuri ale istoriei Banatului, din păcate, prea discret tratate, de istorie și de către comunitate. Readucerea în prim-plan a acestor două figuri ar fi motivată de faptul că o analiză a personalității lor are potențialul de a contura cititorului de azi imaginea tipică a unei intelectualități românești bănățene, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, clădită pe principii și valori morale. Aceste calități au permis națiunii noastre, fără un stat propriu la acea vreme, să supraviețuiescă și să se impună prin demnitate.
Familia Blidariu din Valea Bolvașnița – frații Mihail și Ilia cavaler de Blidariu – ocupă un loc de cinste în această istorie tăcută a Banatului, ilustrând perfect modelul elitelor românești care, prin muncă, disciplină și dragoste de neam, au ridicat prestigiul comunității lor, contribuind, în același timp, la progresul societății.
Susținând doi piloni importanți ai identității românești din acea vreme, în cadrul Imperiului: Armata și Biserica, cei doi frați au contribuit prin munca lor la păstrarea și consolidarea identității naționale, unul asigurând protecția fizică și administrativă, celălalt coeziunea spirituală și culturală a comunității.
Născuți la șapte ani distanță unul de celălalt – Ilia, în 1829 și Mihail, în 1836 – cei doi frați și-au început educația sub disciplina școlilor militare din Mehadia și Caransebeș. Deși educați în spiritul ordinii grănicerești, drumurile lor s-au separat simbolic la vârsta maturității: Ilia a ales „sabia”, rămânând pe terenul militar, în timp ce Mihail a ales „crucea”, intrând la Teologia din Vârșeț sub aripa iluminată a lui Andrei Șaguna.
Ilia Blidariu a urcat treptele ierarhiei militare cu o viteză remarcabilă. După ce în anul 1847 a primit gradul de caporal în regimentul de graniță Nr. 13 din Caransebeș, la 1 ianuarie 1849, la vârsta de doar 20 de ani, obține gradul de locotenent. În 1854 este transferat la regimentul de graniță Nr.12, din actualul Banat sârbesc și avansat la gradul de locotenent major. Tot aici, în anul 1866, este avansat la gradul de căpitan.
Spre deosebire de alte personaje militare de naționalitate română, a căror vitejie în slujba Imperiului a fost confirmată pe câmpul de luptă, căpitanul Ilia Bidariu nu-și câștigă gloria în bătăliile războiului, ci dintr-un act admirabil de salvare. În perioada serviciului său în Banatul istoric, în timpul unor inundații masive, a organizat construcția unor diguri uriașe care au salvat locuitorii și localitățile lor, aflate în jurul Petrovaradinului, de furia dezlănțuită a apei.
Pentru această realizare remarcabilă, a fost decorat cu Ordinul Coroanei de Fier clasa a III-a și ridicat la rangul de Cavaler, în 18 februarie 1872. Retras la pensie din motive de sănătate, la Mehadia, Ilia cavaler de Blidariu a rămas până la moartea sa, produsă în anul 1890, un simbol al onoarei și al competenței administrative.
Ilia Cavaler de Blidariu a fost căsătorit cu Anna (fiica lui Vasile Mikleu, și soră a căpitanului Ienachie Mikleu, din Mehadia). Au avut împreună trei fete. Prima fatã a fost Antonia, născută în iulie 1864, exact la un an de la căsătoria sa, la 28 iulie 1863. Antonia s-a căsătorit la 30 martie 1882, când avea vârsta de doar 17 ani, cu locotenentul Jiuban Grigoriu, în etate de 34 ani. Locotenentul Jiuban Grigoriu era de loc din Uzdin, una din cele mai mari localități românești din Banatul de la sârbi. Nași au fost protopopul Iovanoviciu și soția sa Sofia din Sălciția (Serbia).
A doua fată a fost Maria, născută în 1866, care se căsătorește în anul 1886 cu căpitanul în pensie Teodor Sandu din Năsăud, în etate de 45 ani. Teodor Sandu era de religie Greco-catolică. Această căsătorie nu a durat decât 7 ani, finalul căsniciei fiind consfințit prin sentința Prea Venerat Consistoriu Mitropolitan, emisă în 21 august 1893 la Sibiu.
Cea mai mica fiică dintre fetele Cavalerului, este Dragina, născută în 1870. Ea se căsătorește, după moartea tatălui său, la 30 decembrie 1895, când avea 25 ani, cu căpitanul Mihail Seracin din Ruieni. Nași la nunta lor au fost Lazăr Dimitrevici, căpitan pensionar din Caransebeș și Antonia, soția lui Geza Tamaș din Chizătău.
Ilia Blidariu se stinge din viață la 2 ianuarie 1890, la vârsta de 60 de ani. Este înmormântat înCimitirul ortodox din Mehadia.
(Informații obținute din Registru de cununi nr. 3/1864-1912 fila 49, al parohiei ortodoxe Mehadia. Arhivele Naționale Române Direcția Caraș-Severin, din Caransebeș – ,,Familia”, 26 ianuarie 1890).
La doar câțiva ani după ce fratele său primea titlul de cavaler, Mihail Blidariu devenea una dintre cele mai influente figuri ale vieții spirituale și sociale din zona Almăjului. Preot la Prilipeț timp de 40 de ani, Mihail a fost un „om al focului”. Temperament sangvinic și energic, așa cum îl descriu contemporanii săi, a lăsat în urmă o moștenire materială impresionantă comunității: o biserică monumentală, o casă parohială de preț și o comunitate prosperă.
Nu a fost doar un duhovnic, ci și un politician al neamului său. A fost deputat sinodal, membru în Comunitatea de Avere de la Caransebeș și un susținător neobosit al educației. La moartea sa, în anul 1900, peste 900 de oameni ,,și-au lăsat lucrul câmpului” pentru a-l petrece pe ultimul drum, într-o ceremonie cum „nu s-a mai văzut pe aici”- așa cum afirmă preotul Vasile Popovici*, în necrologul său, pe care îl voi reda integral mai jos.
Concluzionând la cele prezentate, putem susține că ceea ce frații Blidariu au lăsat în urmă depășește titlurile nobiliare sau distincțiile bisericești, ce ambii le-au primit: ei au demonstrat că românul bănățean putea fi, în același timp, un supus loial al administrației, dar și un apărător demn și aprig al propriei identități.
Astăzi, mormintele lor – unul în cimitirul ortodox din Mehadia, și celălalt în Prilipeț – stau mărturie unor vremuri în care „meritul” era singura monedă cu care se cumpăra nemurirea numelui.
Recuperarea memoriei fraților Ilia și Mihail Blidariu nu este doar un exercițiu de arheologie biografică, ci un demers cu multiple semnificații pentru comunitatea actuală, reprezentând în esență reconstrucția acelui model de demnitate care a funcționat timp de secole în Banat. Această demnitate o identificăm foarte lesne la toți înaintașii noștri, inclusiv la Mehadia, care nu a dus lipsă de asemenea exemple, cele mai elocvente fiind al Generalului Nicolae Cena, sau al preotului Coriolan Buracu.
Pe lângă demnitate, exemplul dat de frații Blidariu este acela de a nu rămâne un simplu spectator al timpului tău, atitudinea și fapta fiind cele care au potențialul de a face diferența dintre „a locui într-un sat”, și „a aparține unei istorii”.
Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin
Mehadia ianuarie 2026
*Preotul Vasile Popovici (Vasilie Popoviciu, 1885-1929) face parte dintr-o familie preoțească numeroasă, care scrie prima lucrare monografică din Banat: Monografia comunei Pătaș (Nerapattaș), Caransebeș, 1914, lucrare originală în posesia autorului. Această lucrare este dedicată Dr. Elie Miron Cristea: ,,un semn de adâncă venerațiune dedic această lucrare ilustrității Sale Prea Sfințitului Părintelui Dr. E. Miron Cristea, Episcopul Diecezei Caransebeșului ”- nota aparține lui Gheorghe Rancu Bodrog, în articolul: PREOT ICONOM STAVROFOR IOSIF CORIOLAN BURACU (1888-1964)
,,Mihai Blidariu. Natura cere tributul seu, şi nu ar trebui să avem nimic contra, după ce prea bine cunoaştem cursul ei, totuşi adesea trebuie să recunoaştem uimiţi, când acest tribut se pretinde la timp nepotrivit. Comuna Prilipeţ a îmbrăcat doliu, şi multe lucrămi au curs şi vor mai curge, pentru că, tăria, energia dragostei, fala şi speranţa lui Mihail Blidariu… nu mai sunt! S’a stins Mihail Blidariu şi a apus tocmai pe când aveam mai mare lipsă de dînsul; dar lipsa lui o simte nu numai familia şi comuna bisericească din Prilipeţ, ci o simţim toţi, câţi l-am cunoscut. Preotul Mihail Bidariu, născut la 1836 în Valea-Bolvaşniţa, lângă Mehadia, a studiat şcoalele militare din Mehadia şi Caransebeş după cum era situaţiunea pe atuncia ; de aci se desparte de fratele seu Ilia, care rămâne pe terenul militar şi câştigă titlu de cavaler, iar Mihail întră în teologia din Vârşeţ, unde are norocirea a asculta prelegerile fericitului Şagana. La anul 1859 s’a sfinţit de diacon pe lângă protopresbiteral fericitul Iacobescu din Mehadia, ca un ban ceremonier, iar la 1860 de preot capelan în Orşova. La anul 1861 se trimite ca preot în comuna Prilipeţ şi la 1862 se provede cu gramata arhierească. Aici desvoltă dînsul o activitate, care pentru mult timp nu poate fi uitată. Martori vor sta, o casă a bisericei de mult preţ, cancelaria parochială, pământuri şi peste toate o biserică, cum puţine se mai pot vedèa înprejur. El a luat parte activă la toate mişcările poporului. De un temperament sangvinic şi pornit, se entuziasma până la foc, şi se revolta până la cuţit… A fost membru la scaunul protopresbiteral, asesor consistorial în senatul bisericesc, şi deputat în sinodul eparchial, distins cu brâu şi blană roşie; apoi representant la Comunitatea de avere şi revisor în comitetul acesteia, representant în congregaţiunea comitatensă, membru la Asociaţiune etc. etc. — a servit altarul Domnului 40 ani.
La 26 Septemvre v. a. c. la 5 ore dimineaţa — după un morb şi grele suferinţe — adormi şi scăpa de suferinţe, şi-a păstrat însă graiul şi mintea, până la cele din urmă. Înmormântarea s’a făcut Mercuri la 2 oare cu cooperarea a 12 preoţi sub conducerea plenipotenţiatului preot dl Dr. C. Dure din Mehadia, care cu o voce prea plăcută a mângăiat publicul. Ordinea înmormântării s’a sevîrşit în frumoasa biserică din localitate, unde s’a rostit şi predica de preotul V. Popovici din Pataș. Public din localitate şi jur a fost peste 900. Ţerani în haine de sârbătoare lăsară lucrul câmpului şi alergară să facă onoare falnicului preot Mihail Blidariu. Răspunsurile le-a cântat corul din localitate, sub conducerea d lui învăţător Ion Bojincă. Mult au ostenit şi învăţătorul Chirilă şi Sofroniu Sârbu, epitrop în frunte cu Martin Zarva şi comitetul parochial. Sicriul era înfrumseţat cu mai multe cununi, între cari străluciau a d-lui Dr. I. Popovici şi a comunei bisericeşti. A fost, peste, tot o înmormântare, cum nu s’a mai văzut pe aici.— Neconsolata preoteasă Ancuţia (Anca Blidariu – n.n.) cu sora-sa Ana Şerbescu (soţia comerciantului Iacob Şerbescu, din Iablaniţa – n.n.) şi recunoscătorul nepot, prea stimatul Dr. Ion Popovici (fiul Măriuței și a preotului din Tufări, Ioan Popovici n.n.) din Orşova, nu cruţară nici grijă, nici osteneală, pentru ca toate să apară cuviincios şi demn neuitatului lor soţ, cumnat şi unchiu Mihail Blidariu. Uşoară să fie ţărîna şi eternă memoria!
Vasile Popovici, preot. *
(TRIBUNA POPORULUI, Arad, nr.185, oct. 1900)
––-
Bibliografie:
Publicațiile: ,,TribunaPoporului” (Arad) și ,,Familia”(Oradea) – anii 1890-1900.
Gheorghe Rancu Bodrog: ,,Preot Iconom Stavrofor Iosif Coriolan Buracu (1888-1964)”.
Fotografii:
Căpitanul Ilie Blidariu și blazonul familiei (Revista ,,Vestea”, din Mehadia);
Locul de veci al familiei Ilia cavaler de Blidariu din Cimitirul Ortodox din Mehadia (foto: Constantin VLAICU).
Istoria presei din Timișoara este una dintre cele mai relevante oglinzi ale evoluției urbane din Banat. Spre deosebire de alte centre românești, presa nu apare aici ca expresie culturală sau militantă, ci ca instrument administrativ, într-un oraș de frontieră al Imperiului Habsburgic.
Prima publicație periodică timișoreană apare în limba germană, în 1771, sub titlul Temeswarer Nachrichten. În acel moment, Timișoara era Temeswar, un nod militar și administrativ imperial, iar presa funcționa în primul rând ca mijloc de comunicare oficială și comercială pentru burgul german.
Presa germană se consolidează în secolul al XIX-lea, prin titluri majore precum Temesvarer Zeitung (1852), care reflectă maturizarea vieții urbane și rolul central al comunității germane în structura orașului.
Presa în limba maghiară se afirmă mai târziu, odată cu schimbările politice aduse de Compromisul austro-ungar din 1867. În acest context apar publicații precum Temesvári Hírlap (1883), expresie a urbanizării și a politicilor administrative ale epocii dualiste.
Presa românească intră ultima în spațiul tipărit timișorean. Prima publicație românească stabilă este Luminătorul (1880), cu profil confesional și cultural. Apariția sa marchează intrarea comunității românești în tiparul urban prin educație și identitate, într-un oraș unde accesul instituțional fusese multă vreme limitat.
În anii următori, presa românească capătă tot mai multă consistență civică: Dreptatea (1894) și Poporul Român (1904) anunță maturizarea gazetăriei românești bănățene la începutul secolului XX.
Privită în ansamblu, cronologia comparată evidențiază un decalaj de peste un secol între începutul presei germane (1771) și apariția presei românești (1880). Acest fapt nu este un detaliu marginal, ci o cheie de lectură fundamentală: la Timișoara, presa a fost mai întâi voce a imperiului, apoi voce a comunităților și, în cele din urmă, voce a identității românești.
Istoria presei timișorene rămâne, astfel, o istorie a orașului însuși: un spațiu multietnic în care tiparul a fost, multă vreme, o formă de putere înainte de a deveni o formă de expresie publică.
Formația vocal-instrumentală „Intermezzo”, activă sub tutela Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, a apărut în public pentru prima oară sub acest nume, la Reșița, în 20 ianuarie 2016. De atunci până în prezent, „Intermezzo” a participat la aproape toate manifestările importante ale etniei germane din Banatul Montan, fiind totodată invitată și în Austria, Ungaria și Slovenia. În perioada 20 ianuarie 2016 – 26 ianuarie 2026 a apărut de peste 250 de ori în cadrul unor manifestări în țară și peste hotare.
Dintre realizările formației până în prezent se pot enumera cele două imprimări: în anul 2018 imprimă alături de corul „Franz Stürmer” un CD de muzică tradițională germană din Banatul Montan, sub genericul „Salutări din Banatul Montan / Gruss aus dem Banater Bergland, Nr. 3”, iar în anul 2020 apare, sub aceeași denumire, volumul 4, de data aceasta cu înregistrări interpretate doar de „Intermezzo”. Acum 5 ani, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au realizat un plic ocazional, obliterat cu o ștampila specială adiacentă evenimentului. Același lucru s-a întâmplat și acum, când, la 20 ianuarie, întreaga corespondență care a plecat în acea zi de la Oficiul Poștal Reșița 1, a fost obliterată cu o ștampila ocazională care să amintească de împlinirea a celor 10 ani de existență.
La edițiile din anii 2023 și 2024 ale concursului „Tradiții Cărășene”, „Intermezzo” a fost premiată cu Premiul I, prin acestea remarcându-se autenticitatea repertoriului ales, dar și interpretarea membrilor formației.
Componenții formației au fost de-a lungul celor 10 ani de activitate până în prezent: Lucian Duca (coordonatorul formației) / chitară, Marianne Chirilovici / voce, pr. János Várga / voce, Camelia Duca / voce, Elena Cozâltea / voce, Letiția Sabău / voce, Florica Fetescu / voce, Petru Chirilovici / orgă electronică, Walter Carol Fleck / orgă electronică precum și Corina & Harald Bouda / percuție și chitară.
Luni, 26 ianuarie 2026, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, formația vocal-instrumentală a sărbătorit, împreună cu prietenii și iubitorii de muzică reșițeni, împlinirea celor 10 ani de activitate, cu un concert împărțit în două părți: prima cu muzică tradițională germană din Banatul Montan, iar cea de a doua parte, cu melodii din repertoriul internațional. Protagoniștii concertului au fost Marianne Chirilovici, Elena Cozâltea, Letiția Sabău și Lucian Duca (coordonatorul formației).
„Intermezzo“ merge mai departe, încântând și de acum încolo iubitorii de muzică germană și nu numai din această parte de țară!
UZPR CARAS SEVERIN 
