Prin legea nr. 290 din 24 octombrie 2023, Parlamentul României a declarat anul 2025 drept „Anul Cardinal Iuliu Hossu” la nivel național.
Școala Gimnazială Râu de Mori, în parteneriat cu Școala Gimnazială Sarmizegetusa au desfășurat proiectul Scrisoare către viitor: Moștenirea Cardinalului Iuliu Hossu.
În cadrul acestui proiect a fost omagiată memoria Cardinalului Iuliu Hossu, cel care pe 1 Decembrie 1918 a citit la Alba Iulia Rezoluția de Unire a Transilvaniei cu România.
Au fost evidențiate contribuțiile sale în domeniile: spiritual, ecumenic, educațional și academic, cultural, politic, social, al unirii naționale, al solidarității și apărării demnității umane, al rezistenței împotriva opresiunii comuniste.
Școala Gimnazială Râu de Mori a organizat o expoziție dedicată memoriei vestitorului Unirii, iar elevii Școlii Gimnaziale Sarmizegetusa au realizat prezentări despre viața și activitatea lui Hossu, evidențiind în special rolul lui în Marea Unire, în apărarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și rezistența împotriva dictaturii ateo-comuniste.
Născut la 31 ianuarie 1885, în satul Milaș din Transilvania (astăzi județul Bistrița-Năsăud), s-a format intelectual și spiritual prin studii la Blaj, Budapesta, Roma și Viena.
Ca tânăr episcop al Gherlei, Iuliu Hossu a fost ales să proclame, în fața a sute de mii de români adunați la Alba Iulia, actul istoric al unirii Transilvaniei cu România.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sub ocupația horthystă, însuflețit de credință, Iuliu Hossu n-a pregetat să vină în ajutorul semenilor săi evrei persecutați și osândiți. Procesul său de recunoaștere ca „Drept între națiuni”, inițiat în 2022, are la bază angajamentul său curajos de a-i sprijini și salva pe evreii din Transilvania de Nord atunci când, între 1940 și 1944, naziștii și-au pus în aplicare planul tragic de a-i deporta în lagăre de exterminare.
După instaurarea regimului ateist în 1947, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, iar episcopii săi au fost obligați să adere la Ortodoxie sau să suporte persecuția. Iuliu Hossu a ales calea martiriului. Refuzând categoric compromisul, el a fost arestat în mai 1948, alături de alți ierarhi și închis în lagărele de la Sighet, Gherla și Aiud.
Culminarea recunoașterii vine în 2019, când Papa Francisc l-a beatificat la Blaj, declarându-l martir al credinței și al speranței.
„În esență, de la Hossu învățăm că adevărata măreție constă în sacrificiul discret pentru adevăr, credință și neam – o lecție eternă pentru orice generație confruntată cu provocări morale”, susținea prof. Loredana Leleșan.
„Viața sa ne cheamă să fim „vestitori” ai unității și ai speranței, așa cum el a fost la Alba Iulia. Motto-ul Fericitului Hossu, „Credința noastră este viața noastră”, ar putea să devină motto-ul fiecăruia dintre noi” a completat Antonela Chiper, director Școala Gimnazială Râu de Mori.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În curând intrăm într-un nou an calendaristic, 2026. Va fi un an important pentru Reșița noastră dragă!
Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița sunt conștiente de importanța împlinirii a 255 de ani de istorie industrială la Reșița, dar și de împlinirea celor 100 de ani de când a fost ridicată Reșița la rangul de comună urbană (oraș). Nu trebuie uitată și vizita regală acum 100 de ani în Banatul Montan, și în cadrul acesteia, și la Reșița, ocazie cu care a fost pusă în serviciu locomotiva „Ferdinand”, prima locomotivă din seria 50.000, realizată în România, cu materiale exclusiv românești.
Așa cum i-am obișnuit deja pe cei care respectă și stimează istoria urbei noastre, așa promitem că vom merge mai departe în anul 2026, cu proiecte care reprezintă o continuare a celor deja începute în anii anteriori, dar și cu proiecte noi.
Primul proiect a fost deja realizat: este vorba despre calendarul de perete pentru anul 2026, editat cu tematica Reșița 255.
Pe data de 5 ianuarie 2026 va apărea la Oficiul poștal Reșița 1 o ștampilă filatelică ocazională care va reflecta începutul anului 255 pentru Reșița. Ștampila realizată de cele două organizații ale noastre a primit aprobarea Poștei Române, astfel încât întreaga corespondență care va pleca în acea zi de la acest oficiu poștal va fi obliterată cu ea, și prin acest mod, se va putea conștientiza național și internațional, că Reșița intră în cel de-al 255-lea an de istorie industrială în această parte de Europă. La aceeași dată va apărea și un plic ocazional editat de asemenea de organizațiile noastre. Acesta va fi doar începutul, căci noi vom realiza și edita pe tot parcursul anului alte ștampile și plicuri ocazionale care să reflecte jubileele anului 2026.
Și ce va urma?
Astfel, la 10 ianuarie 2026 vom reîncepe Conferințele REȘIȚA, primele organizându-le în decursul anului 2021, adică acum 5 ani, ele găsindu-și finalitatea în publicarea într-o carte editată de către noi. Lună de lună, adică de 12 ori vom avea câte un invitat marcant, care să ne introducă într-o tematică apropiată de Reșița și oamenii ei. Aceste conferințe își vor găsi finalitatea în cuprinderea lor și de data aceasta într-o carte care va apărea în anul 2027.
Două zile mai târziu, în 12 ianuarie, vom lansa Concursul de fotografii „Reșița 255 / 100”, organizat de Foto Clubul „Banatul Montan” Reșița, președinte: Flavian Savescu, și de către Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Fotografii reșițeni vor fi chemați să-și demonstreze dragostea față de locul unde trăiesc, prin câte o fotografie semnificativă, așa cum văd ei Reșița, cum simt pulsul ei prin prisma obiectivului. Și suntem convinși că agilitatea ochilor lor ne va pune în față lucruri pe care noi, poate, nu le-am văzut. Așadar, mai multe amănunte despre concurs, în 12 ianuarie 2026.
În aceeași lună, dar de data aceasta la sfârșitul ei, în 30 ianuarie vom începe un nou proiect expozițional de fotografii la Biblioteca Germană, proiect care va purta motto-ul „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026. Suntem deja de pe acum convinși că vor fi expoziții memorabile pentru reșițeni și nu numai. Expozițiile celor 3 Andrei vor fi completate o dată pe trimestru și de o expoziție, tot fotografică, dar de data aceasta a Ioanei Ciolea, cea care ne-a uimit deja nu o dată, cum vede ea Reșița, venind și așezându-se aici de pe meleagurile Albei Iulia. Și știm că Ioana s-a îndrăgostit de Reșița și de oamenii ei…
Nu în ultimul rând dorim să continuăm proiectul de artă plastică din 2020, organizat atunci ca un preambul la ceea ce sărbătoream în 2021, 250 de ani de industrie reșițeană (3 iulie 1771 – 3 iulie 2021), aflat sub motto-ul „Reșița 250 – Timp și contratimp”, un proiect finalizat printr-o expoziție colectivă comună a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” și a Cercului de sculptură „Jakob Neubauer”, aceasta devenind itinerantă. Ambele cercuri, de pictură, respectiv sculptură, vor continua proiectul în anul 2026, urmând ca rezultatele să fie expuse în luna iunie 2026, ca un preambul la împlinirea la 3 iulie 2026 a celor 255 de ani de istorie industrială la noi, acasă.
Totodată, membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” vor avea ocazia prin intermediul nostru să-și facă schițe și să picteze, în a doua jumătate a anului 2026, Reșița, privită de sus. Vom organiză deplasări ale pictorilor noștri în 3 locuri pe dealurile Reșiței, de unde se poate vedea o panoramă a celor mai importante cartiere ale urbei noastre. Aceste panorame vor fi puncte de plecare pentru noi creații ale lor. Astfel, vor fi organizate deplasări la stema de pe Dealul Golului pentru a avea în față o panoramă a centrului actual, apoi la Monumentul lui Herglotz de pe Dealul Crucii spre a avea o panoramă a Reșiței Montane și nu în ultimul rând deasupra Cartierului Lunca Bârzavei / Govândari, pentru a putea transpune și ce înseamnă cartierul cu cea mai mare parte a populației reșițene de astăzi.
Iată doar câteva proiecte pe care le dorim finalizate în anul 2026, dar sunt ferm convins și vă asigur că vor fi și altele, dar toate la rândul lor…
Să ne iubim urbea, să iubim Reșița și oamenii ei, să cinstim istoria și să privim încrezători spre viitor! Reșița va exista și mâine, bazându-se pe un trecut demn de oamenii care au trăit și muncit pe aceste locuri!
FEMEIE VALAHĂ LA MEHADIA (,,FRONTISPIECE – WALLACK WOMEN AT MEHADIA„). Xilogravuri gravate de dl. G. Pearson – ,,The Woodcuts engraved by Mr. G. Pearson” – 1865
Charles Boner (1815 – 1870) a fost un poet, jurnalist și scriitor de călătorii englez care a trăit multă vreme în Germania. A lucrat ca trimis special la Viena pentru ziarele Daily News și New York Times.
Între anii 1863-1864, a efectuat o călătorie de documentare în Transilvania (aflată atunci sub stăpânire austriacă), în urma căreia a rezultat o lucrare de referință în literatura de călătorie și istoria socială a secolului al XIX- lea: Transilvania; produsele și oamenii săi(,,Transylvania; Its Products and Its People„).
Cartea oferă o descriere detaliată a regiunii, din acea perioadă, Charles Boner alcătuind o remarcabilă radiografie a societății. Descrie amestecul etnic fascinant al Transilvaniei (români, maghiari, sași, secui, romi) și analizându-le obiceiurile, portul și caracterul. Cartea este o fereastră importantă către Transilvania de acum 160 de ani, văzută prin ochii unui explorator britanic.
În capitolul 2 al cărții, denumit MEHADIA, în cuprinsul a 17 pagini, autorul face o prezentare interesantă a băilor termale de la Mehadia, așa cum erau cunoscute la acea vreme Băile Herculane de astăzi, pe care Boner le mai numește în cartea sa „Hercules’ Bath”.
Autorul, surprins de gradul de civilizație și confort găsit aici, în mijlocul munților, face o frumoasă descriere a oamenilor și a atmosferei cosmopolite descoperite aici. Acesta este poate cel mai savuros punct al capitolului, în care Boner descrie stațiunea ca pe un loc de întâlnire fascinant între Vest și Est, unde vorbește despre „boierii bogați” veniți din Moldova și Țara Românească (,,Wallachia„), însoțiți de soțiile lor, care aduc cu ei un „lux oriental”. Atmosfera este descrisă ca fiind veselă și plină de viață.
De asemenea, Boner este captivat de femeile din satul vecin, Pecinișca (scris ,,Pecsenjeska„), care veneau să vândă fructe, miere și lapte vizitatorilor. Pe acestea le descrie ca fiind renumite pentru frumusețea lor, unele având trăsături aproape mediteraneene sau „de houri” (fecioare din paradisul islamic), sugerând o posibilă origine mixtă a rasei lor.
Însă, cel mai fascinant este faptul că face o descriere detaliată a îmbrăcămintei lor, în special „opregul” (numit de el ,,obrescha” – șorțul cu franjuri roșii) care le dădea un aer „sălbatic”, și un fel de bonetă albă triunghiulară, decorată cu medalii.
Aici de remarcat un detaliu amuzant: deși admiră părul bogat al localnicelor, Boner notează cu umor britanic dezamăgirea de a descoperi că cozile lor groase erau adesea „îmbunătățite” artificial cu câlți de cânepă.
De o importanță majoră pentru istoria vizuală a zonei (amintesc că Băile de la Herculane au fost mereu într-o permanentă și strânsă conexiune cu localitățile din jurul său, unde sătenii țărani adeseori își valorificau produsele) este una dintre ilustrații, o ilustrație rară, așezată pe frontispiciul cărții, ce prezintă o femeie localnică, prezentată ca: ,,FEMEIE VALAHĂ LA MEHADIA” (FRONTISPIECE – WALLACK WOMEN AT MEHADIA). Xilogravuri gravate de dl. G. Pearson-The Woodcuts engraved by Mr. G. Pearson*)
*Notă:Ilustrațiile cărții sunt xilogravuri (gravuri în lemn) realizate de britanicul George Pearson (1825-1898), renumit tipograf și gravor al epocii.
Tunelul feroviar dintre Iablanița și Mehadia, construit în anii 1911-1912, astăzi scos din funcțiune, fiind înlocuit de un nou tunel, pus în funcțiune în anul 1968
După cum știm, din cele relatate în cronicile locale, o serie de ploi diluviale (denumite în popor: ,,potop”) au afectat de-a lungul timpului, viața locuitorilor Mehadiei, aducând odată cu ele pagube materiale și tragedii imense, prin pierderea a mai multor vieți omenești.
Precise relatări despre astfel de evenimente sunt consemnate în cele două Cronici ale Mehadiei, semnate de Nicolae Stoica de Hațeg și Iosif Coriolan Buracu.
Cele mai catastrofale au avut loc în anii 1838, 18 iulie 1840, 1841, 13-14 iunie și 2-3 septembrie 1910, 13 iunie 1914, 29 iunie – 1 iulie 1926.
Despre inundațiile din 13-14 iunie 1910, aflăm că ploile torențiale au durat două zile și două nopți. Efectul a fost unul devastator: Belareca a inundat întreaga localitate Mehadia, viitura luând un număr de 22 de case și viața a 9 (nouă) persoane, pe lângă o mulțime de animale mici și mari. Pagubele materiale au fost imense.
Despre ceea ce s-a întâmplat în iunie 1910, generalul Nicolae Cena, martor ocular al acestei tragedii, descrie astfel tabloul apocaliptic: „În 13 – 14 iunie 1910 s-a dezlănţuit o furtună cu ploi torenţiale provocând stricăciuni enorme, smulgând copacii din rădăcini luând acoperişe de pe case. Belareca a inundat întreg satul ajungând apa până la treptele bisericii Ortodoxe Române. S-au rupt podurile căii ferate, linia ferată de la Râpa Neagră şi podul de lemn din comună şi cel al industriei de lemne şi podul cefere din jos de gara Mehadia. Apa a intrat în casele oamenilor, iar în clădirea primăriei a stat până la jumătate înălţime sălilor. Grădinile frumoase şi roditoare au fost şterse dimpreună cu un şir de case de pe strada Mala Mică. În afară de multe vietăţi au pierit şi nouă persoane […] Aceste inundaţii au răscolit şi morţii din cripte şi a inundat întreaga luncă a Râului Belareca şi Cerna.”
De remarcat este că în anul 1910 se produc două asemenea fenomene, la interval de doar 3 luni, fapt care a agravat amploarea pagubelor produse. Un lucru, pe care nu l-am aflat consemnat în cronica părintelui Buracu, sau însemnările Generalului Nicolae Cena, este acest detaliu ce l-am regăsit într-un articol de presă în ,,Gazeta Transilvaniei” din decembrie 1911. Din acest articol aflăm că în urma celor două inundații (iunie și septembrie), una dintre pagubele grave produse, consemnate în raportările vremii, a fost și distrugerea liniei ferate pe o lungime de 50 km, pe ruta Caransebeș – Orșova. Una dintre masurile luate pentru remedierea acestei grave situații, a fost soluția tehnică adoptată pentru a evita viitoarele dezastre de pe valea pârâului Globul Craiovei, care a fost una radicală: construirea unui tunel feroviar care să devieze vechiul traseul.
În cele ce urmează prezint respectivul articol, cules pentru cititorii interesați de cunoașterea unui episod ce se adaugă șirului de evenimente istorice ale Mehadiei.
,,Tunel nou. Groaznicul potop, care în toamna anului 1910 se deslănțuise asupra Bănatului, a nimicit cu totul pe o întindere de 50 chilometri linia ferată din comitatul Caraş-Severinului, care merge spre Orşova, întrerupând astfel comunicaţia. Ca să pună capăt acestui neajuns, direcţia căilor ferate a hotărât ca acea parte a liniei ferate, care zace în valea părăului Glob, între Jablaniţa şi Mehadia, să o conducă printr-un tunel. Cu construirea acestui tunel a fost încredinţat inginerul Dr. Frank, care în luna Mai a anului trecut s-a şi apucat de sfredelirea tunelului. În luna trecută a fost spartă ultima stâncă. Lungimea tunelului este de 936 metri. În decursul lucrărilor au fost angajaţi în continuu câte 600-800 persoane, dintre cari nici una n-a căzut jertfă acestei mari intreprinderi.
Tunelul va fi predat circulaţiunei – probabil pe la sfârşitul lui Iunie 1912, cu trei luni mai curând de cât se proiectase.”
Ceea ce este remarcabil și poate fi analizat comparativ cu ritmul lucrărilor din zilele noastre, este determinarea autorităților, în contextul limitărilor impuse de potențialul tehnic al vremii, în implementarea unui proiect cu o asemenea amploare, și timpul alocat executării acestuia. Analiza și concluzia rămâne la latitudinea și înțelegerea fiecăruia, eu mă voi limita doar la consemnarea acestui moment.
În aceste zile, premergătoare marii sărbători creștine a Nașterii Domnului, timp al speranței, al luminii și al iubirii divine coborâte printre oameni – o sărbătoare a refacerii legăturii dintre Cer și Pământ – apare, cu numărul 64, revista „Vatra Satului” – Ferendia.
Periodicul local, aflat în cel de-al șaptesprezecelea an de apariție, afiliat Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, se constituie într-o publicație complexă, de tip foaie culturală și de informare rurală, care îmbină viața comunității locale cu istoria, spiritualitatea și literatura.
Acest număr al ediției se deschide cu relatări ample despre evenimente care subliniază importanța păstrării memoriei locale. Între acestea, un loc fruntaș, pe prima pagină, îl ocupă ,,Conferința Istoricilor din Banatul Istoric” (Ediția a IV-a), cu un articol semnat de fondatorul și redactorul șef al revistei, profesorul teolog și muzeograf, Ioan TRAIA.
Desfășurată la Șopotu Vechi, această întâlnire a reunit istorici și preoți pentru a discuta despre istorie, biserică și tradiții, un punct central fiind secțiunea dedicată „Istoriei Presei”, unde a fost omagiat regretatul profesor Gheorghe Rancu Bodrog.
În cuprinsul aceluiași eveniment, în cadrul unei ședințe de lucru, au avut loc și noi alegeri la Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat. A fost aleasă o nouă conducere, cu ec. Petru Opruț ca președinte, în urma retragerii prof. Ioan Traia, acesta ocupând în continuare funcția de președinte onorific. Articolul include și un discurs emoționant despre istoricul asociației și rolul presei rurale în „ținerea aprinsă a făcliei culturii”.
Un spațiu generos este dedicat lansării volumului „Din amintirile unui colonist” (Vol. V), scris de Prof. Iosif Marius Circa. Evenimentul a avut loc la Gătaia, într-un cadru festiv (în biserică), fiind descris ca o „zi de toamnă cu gust de copilărie”. Articolul evidențiază atmosfera emoționantă și prezența a numeroase oficialități și fețe bisericești.
Revista mai conține o „Pagina Primarului”, care, prin vocea primarului comunei Jamu Mare, Petre Gagea, prezintă aspecte din viața comunității și activitatea administrației locale.
Primarul prezintă un bilanț al anului 2025 și planuri pentru viitor, între care: finalizarea grădiniței din Jamu Mare, asfaltarea străzilor (prin programul Anghel Saligny) și un nou centru comunitar la Clopodia. Dintre obiectivele îndeplinite, primarul comunei amintește: deschiderea unui cabinet stomatologic nou în Jamu Mare și semnarea unui contract de 1 milion de euro pentru asfaltarea a 3,5 km de străzi în satele aparținătoare.
Fiind un număr care acoperă și luna decembrie, o lună a celebrării întrupării Domnului, publicația îmbrățișează în paginile sale și un puternic ton spiritual, prin articolul „Nașterea Domnului” aparținând preotului Dan Tiberiu Gherasim. Acesta semnează un text profund despre semnificația Crăciunului, punând accent pe sacralitatea vieții și protejarea ei încă din pântece, condamnând avortul ca o „rană a lumii moderne”.
Revista mai include versuri religioase și patriotice, inclusiv poezia „Moș Crăciun” de Radu Gyr (pe ultima pagină), care îndeamnă la păstrarea credinței străbune.
Concluzionând la cele lecturate, putem afirma că revista „Vatra Satului”, prin tonul său nostalgic, patriotic și profund creștin, se adresează tuturor comunităților din Banat, punând preț pe valorile tradiționale („satul și țăranul au fost vetre de zidire umană”), respectul față de înaintași și continuitatea istorică.
Lectura acestei reviste, este o lectură densă, care servește nu doar ca buletin informativ, ci și ca un mic „muzeu scris”, o cronică a vieții bănățene contemporane.
Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin, membru al A.P.P.R. din Banat
20 decembrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Vernisajul expoziției de fotografii, organizată cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la nașterea maestrului fotograf reșițean Hermann Stephanus Heel (*25 decembrie 1954, Cornea – † 28 octombrie 2004, Reșița). Cu sprijinul Muzeului Cineastului Amator Reșița, coordonator: Andrei Bălbărău.
Vernissage der Fotoausstellung, organisiert anlässlich des 130. Geburtstags des Reschitzaer Werksfotografen Hermann Stephanus Heel (*25. Dezember 1954, Cornea im Banater Bergland – † 28. Oktober 2004, Reschitza), in Zusammenarbeit mit dem Amateur-Filmer-Museum Reschitza, Koordinator: Andrei Bălbărău.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala „Cronica Timpului” a organizat vineri, 12 decembrie 2025, în Sala Mare AGIR, din Bd. Dacia nr. 26, sector 1, București, o memorabilă „Seară Culturală Românească”, ultima ediție din acest an, prilej cu care s-a desfășurat și Gala Premiilor Revistei „Cronica Timpului”, ediția a III-a.
Publicația „Cronica Timpului”, care a împlinit un deceniu de la prima apariție, a acordat într-un cadru festiv Premii de Excelență, apreciate ca deosebit de valoroase, în spiritul respectării principiilor călăuzitoare ale revistei de cultivare a performanței în toate domeniile.
În cadrul Galei Premiilor Revistei „Cronica Timpului”, ediția a III-a, 2025, domnul prof. univ. dr. Nicolae Vasile, președintele Filialei UZPR „Cronica Timpului” și director al Revistei „Cronica Timpului” a înmânat Diplome de Excelență și Trofee următorilor: Mihai Mihăiță, pentru rezultatele deosebite în activități culturale desfășurate în cadrul AGIR; Daniel Neguț, pentru performanțele obținute în cadrul activității teatrale în AGIR; Gabriela Szabo, pentru performanță sportivă; Nicolae Mareș, pentru activitatea pe tărâmul literar; Florentin Popescu, pentru performanță în critica și istoria literară; Acad. Ioan Dumitrache, Secretar General al Academiei Române, pentru promovarea societății informaționale; Prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, Director General al Bibliotecii Academiei Române, pentru promovarea bibliotehniei naționale; Prof. honor. univ. dr. George Coandă, pentru susținerea și cultivarea eticii în jurnalism; Sorin Stanciu, post-mortem, pentru dedicarea cu care a slujit Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România; Tanța Tănăsescu, pentru dezvoltarea memoriei jurnalismului românesc; Rodica Subțirelu, pentru contribuția valoroasă la fondarea Revistei „Cronica Timpului”, Teatrului „Nostrum” și a Seratei „Eminescu, jurnalistul”; Mariana Anghel, pentru promovarea actului artistic în cadrul Teatrului „Nostrum” și a Seratei „Eminescu, jurnalistul”; Marian Dumitru, pentru contribuția la inițierea și dezvoltarea Revistei „Cronica Timpului”; George Vlaicu, pentru implicarea în promovarea și afirmarea Revistei „Cronica Timpului”; Daniela Bădescu, pentru contribuția la dezvoltarea Filialei și a Revistei „Cronica Timpului”; Pr. prof. dr. Ioan Stancu, pentru promovarea valorilor spirituale în paginile Revistei „Cronica Timpului”; Vergil Cojocaru – COVER, pictor, profesor, jurnalist cultural, acesta a devenit, prin activitatea sa la Revista „Cronica Timpului”, unul dintre cei mai importanți promotori ai artiștilor plastici din România.
Momente artistice și muzicale au fost oferite cu talent și emoție de Teatrul „NostruM’25”, coordonatoare Rodica Subțirelu și Mariana Anghel. Au primit aplauze la scenă deschisă Mariana Anghel, Daniela Bădescu, Marilena Caraghiaur, Doina Ghițescu, Ion Lörinczi, Daniel Neguț, George Vlaicu și Cristian Zaharia. Ilustrația muzicală a fost oferită de soprana Dana-Irina Gîju, interpretul Ionuț Gavriluță, Cătălin Pană – chitară, Corina Vlad Diaconescu – pian. George Vlaicu și Silvan G. Escu au susținut dizertații captivante apreciate prin aplauze îndelungi.
Revista „Cronica Timpului”, publicație de prestigiu a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a împlinit în acest an un deceniu de la apariție. Au fost 10 ani plini de inspirație și dialog cultural în care, cu dedicare față de jurnalismul de calitate, s-au scris sute de articole, grație colaborării cu autori de prestigiu, contributori din diverse domenii, care au conferit calitate și relevanță conținutului publicației ajunsă la numărul 127. Echipa redacțională actuală a Revistei „Cronica Timpului” are în componență pe: Nicolae Vasile – director; Rodica Subțirelu – redactor-șef onorific; Marian Dumitru – redactor-șef; Daniela Bădescu – redactor-șef adjunct-executiv; Teodora Marin – redactor-șef adjunct; Mihai Apolozan – art director; Maria Dohotaru – consilier editorial; Ioan Ganea-Christu – corectură.
Moderatorul evenimentului, prof. univ. dr. Nicolae Vasile, președinte al Filialei „Cronica Timpului” a UZPR și directorul Revistei „Cronica Timpului”, la finalul acestei seri de excepție a felicitat laureații, a mulțumit organizatorilor cât și spectatorilor, urând tuturor
Opera poetică a lui Radu Gyr ocupă un loc distinct în literatura română a secolului al XX-lea prin intensitatea trăirii religioase și prin articularea unei poetici a suferinței asumate. -Experiența detenției politice, trăită în contextul represiunii comuniste, a determinat o mutație profundă în viziunea sa lirică, orientând-o către o dimensiune mistică și soteriologică. În acest cadru, temele Crăciunului și eliberării devin axe fundamentale ale discursului poetic, funcționând ca simboluri ale rezistenței spirituale și ale libertății interioare, în opoziție cu anularea sistematică a ființei umane practicată de regimul totalitar.
În poezia lui Radu Gyr, Crăciunul nu mai este o sărbătoare exterioară, festivă, ci un eveniment interior, trăit în spațiul claustrării și al suferinței. Poetul operează o desacralizare a decorului tradițional și, simultan, o resacralizare a spațiului carceral. Nașterea lui Hristos nu se mai produce în ieslea biblică, ci în celula de închisoare, simbol al degradării și al negării umanului.
Această resemnificare este evidentă în poezia „Iisus în celulă”, care debutează cu versul: „Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă.” Afirmația are o valoare revelatorie, sugerând o teofanie intimă, accesibilă doar prin suferință. Crăciunul devine astfel o experiență mistică, o întâlnire directă cu divinitatea, realizată nu prin ritual exterior, ci prin trăire interioară. Poetul sugerează că sacrul nu este anulat de condițiile istorice, ci dimpotrivă, se manifestă cu o intensitate sporită în spațiile-limită ale existenței.
Un aspect central al liricii lui Radu Gyr este umanizarea profundă a lui Hristos. Mântuitorul nu apare ca instanță transcendentală inaccesibilă, ci ca ființă solidară cu cei marginalizați și persecutați. În „Iisus în celulă”, Hristos este prezentat ca prizonier: „Era-n frig. Și-n lanțuri. Și-n zeghe.” Această imagine concentrează ideea identificării totale a divinității cu condiția deținutului politic. Hristos nu vine să elibereze prin forță, ci să împărtășească suferința, legitimând-o ca experiență mântuitoare.
Crăciunul capătă astfel o dimensiune paradoxală: este simultan sărbătoarea Nașterii și a Patimii. Nașterea lui Hristos în celulă anticipează sacrificiul, iar suferința devine parte integrantă a drumului spre mântuire. Poetul sugerează că adevărata comuniune cu divinitatea se realizează nu prin absența durerii, ci prin acceptarea ei conștientă.
Tema eliberării este esențială în poezia carcerală a lui Radu Gyr, însă aceasta este conceptualizată într-un sens profund spiritual. Eliberarea nu coincide cu ieșirea fizică din detenție, ci cu dobândirea unei libertăți interioare imposibil de anulat de constrângerile exterioare. În prezența lui Hristos, celula își pierde funcția de spațiu al anulării identitare, devenind loc al revelației și al restaurării demnității umane.
În acest sens, întâlnirea cu Hristos produce o inversare simbolică a raportului de putere: deținutul, deși lipsit de libertate fizică, devine superior moral opresorului. Eliberarea se manifestă ca eliberare de frică, de ură și de disperare, valori cultivate sistematic de regimul represiv. Poetul afirmă implicit că libertatea spirituală este indestructibilă, deoarece nu depinde de circumstanțele istorice, ci de relația omului cu transcendentul.
Un alt aspect relevant al poeziei lui Radu Gyr este caracterul comunitar al experienței Crăciunului. Deși revelația este personală, ea se extinde simbolic asupra întregii comunități carcerale. Crăciunul devine un moment de solidaritate și comuniune, în care suferința individuală este integrată într-o experiență colectivă a speranței.
Colindul, rugăciunea și rememorarea simbolică a sărbătorii funcționează ca forme de rezistență spirituală. Chiar lipsiți de hrană, căldură și libertate, deținuții reușesc să păstreze esența Crăciunului, demonstrând că valoarea acestei sărbători nu constă în exterioritate, ci în trăirea lăuntrică. Eliberarea capătă astfel o dimensiune etică, implicând refuzul dezumanizării și reafirmarea solidarității umane.
Din punct de vedere estetic, poezia lui Radu Gyr se caracterizează prin sobrietate expresivă, simplitate sintactică și densitate simbolică. Limbajul este lipsit de ornamente inutile, reflectând gravitatea experienței trăite. Imaginile Crăciunului – frigul, întunericul, tăcerea – sunt contrapuse prezenței luminoase a lui Hristos, creând o tensiune între suferință și speranță.
Această estetică a contrastului susține ideea centrală a liricii sale: suferința nu este anulată, ci transfigurată. Crăciunul nu aduce o soluție imediată, ci un sens superior al durerii. Eliberarea nu este evadare, ci asumare conștientă a condiției umane în relație cu transcendentul.
În poezia lui Radu Gyr, Crăciunul și eliberarea se constituie ca teme fundamentale ale unei lirici profund spiritualizate, născute din experiența-limită a detenției politice. Prin resemnificarea simbolurilor creștine și prin imaginea unui Hristos solidar cu cei închiși, poetul afirmă superioritatea libertății interioare asupra oricărei forme de opresiune exterioară. Crăciunul devine astfel nu doar comemorarea Nașterii Domnului, ci momentul unei eliberări lăuntrice, în care omul își recâștigă demnitatea și sensul existenței.
Poezia lui Radu Gyr se impune, în acest fel, nu doar ca document al suferinței istorice, ci ca expresie a unei viziuni etice și teologice asupra condiției umane, demonstrând că, în fața răului absolut, credința rămâne forma supremă de libertate.
Se aud colindătorii
Ce clipe înălţătoare ne cercetează iar Ca un fior prea tainic de sfântă resemnare, Aici unde cerescul şi preacuratul har Simţim cum ne umbreşte, adânc, pe fiecare.
Suntem părtaşii unei Naşteri sfinte De peste vremuri ca un ecou în timp, Spre ceruri înălţând ruga fierbinte Colindul nostru – preacuratul nimb.
Vestim azi Naşterea fără pereche Se aud colindătorii lui Hristos, Şi-n sfânta noastră patrie străveche Colindele sunt praznic luminos.
Voi glasuri minunate de copii, Purtaţi iar faima craiului ferice, Şi voi, părinţi, din inimile vii, Al vostru imn spre cer să se ridice.
Daţi lui Iisus toţi slava cuvenită, Colindul păcii ca o rugăciune Precum lumina ce nicicînd n-apune; O taină a împăcării dăruită.
Ziua Minorităților Naționale din România (18 decembrie).
„Mirificul Banat Montan”: expoziție de fotografii realizate de Nicu Șușara (Anina).
Expoziție de artă pe piele, autor Adrian Drăgilă (Anina).
Întâlnire muzicală în Advent, împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea, la orga electronică: Angela Kovács) și Grupul vocal-instrumental „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca).
Tag der nationalen Minderheiten in Rumänien (18. Dezember).
„Das wunderschöne Banater Bergland”: eine Fotoausstellung von Nicu Șușara (Anina).
Kunstausstellung auf Leder, Autor Adrian Drăgilă (Anina).
Begegnung im Advent mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea) und mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca).
Cancerul de sân reprezintă una din cele mai frecvente afecțiuni oncologice la nivel mondial, afectează în special femeile, dar nici bărbații nu sunt complet imuni. Deși cauzele exacte ale cancerului de sân nu sunt complet cunoscute, specialiștii au identificat o mulține de factori de risc asociați cu dezvoltarea acestei boli.
Este important de menționat faptul că prezența unui factor de risc nu înseamnă neaparat că acea persoană va dezvolta cancer.
Factori de risc:
Sexul feminin este cel mai dispus, iar vârsta cea mai frecventă este la femeile peste 50 ani.
Factori ereditari, riscul crescut dacă părinții, frații sau alți membri ai familiei au avut o formă de cancer la sân.
Fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea, expunerea la radiații mai ales în zona pieptului.
Terapii hormonale în postmenopauză, medicamente care combină estrogenul și progesteronul pentru a trata simptomele menopauzei, cresc riscul de cancer.
Începerea menstruației mai devreme de 12 ani.
Începerea menopauzei la o vârstă târzie.
Cancerul la sân poate fi prevenit. Tocmai de aceea este important să fie efectuate controale de rutină, dar și investigații suplimentare mai ales dacă există cazuri de cancer în familie.
Screeningul este esențial și poate salva vieți prin depistarea cancerului în stadii incipiente când tumorile sunt mici. Studiile arată că persoanele care participă la programe de screening regulate au un risc mai scăzut de a muri din cauza cancerului la sân. În unele țări, programele de screening sunt bine implementate și executate, majoritatea pacientelor ajung la medic pentru examinare.
În România, cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer, dar în ultimii 20 de ani rata de incidență a scăzut, iar explicația este dată de instalarea programelor de screening, importanța și permanența acestor programe.
Screeningul este important pentru depistarea precoce a unei leziuni de glandă mamară, poate determina vindecarea completă sau îmbunătățirea prognosticului. El nu previne apariția cancerului, ci ajută la depistarea lui în stadiu precoce în care poate fi tratat cu șanse de vindecare.
Prevenția:
Controale periodice pentru grupe de risc sunt cea mai eficientă formă de prevenție.
Dietă echilibrată, un raport redus de grăsimi saturate, eliminarea alcoolului, menținerea greutății normale mai ales după menopauză.
Activitate fizică regulată minim 30 minute pe zi.
Alimentație bogată în legume, fructe proaspete, semințe, alune și carne albă.
Tratament:
În tratare este foarte importantă comunicarea dintre pacientă și medic. Pacienta trebuie să înțeleagă care sunt pașii de urmat, particularitățile tratamentului, avantajele, dar și efectele secundare ale acestuia.
Este esențial să se consulte un medic la apariția oricărui simptom deoarece acesta poate indica și alte afecțiuni.
Nu uita: Screeningul reprezintă o investiție în sănătate.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Ajunsă la cea de-a XVII-a ediție, gala care celebrează dinamica păstrării unui mediu curat în România, evidențiind exemplele de bune practici în educație, management și promovare, și-a onorat premianții într-o atmosferă festivă, pe 11 decembrie, în ținuta și profesionalismul cu care Valentin Negoiță, Președintele ECOTIC, ne-a obișnuit de multă vreme împreună cu echipa sa de profesioniști.
Anul care se încheie a beneficiat de 75 de proiecte de protecție a mediului intrate în selecția juriului. Acestea au arătat că schimbarea este posibilă atunci când responsabilitatea este dublată de implicare reală. „Proiectele premiate dovedesc preocuparea comunităților din toate regiunile țării pentru protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor în contextul tranziției României la economia circulară, oferind soluții concrete pentru asigurarea unui viitor sustenabil”, declară președintele ECOTIC.
În debutul evenimentului, Raul Pop, secretar general de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a adresat un cuvânt de apreciere și laudă la adresa organizatorilor și a campaniei care, de-a lungul anilor, a adunat atâția aderenți, dedicați cauzei nobile de a ne schimba în bine stilul de viață prin ecologizarea comunităților. „La Ministerul Mediului, în echipa actuală, încercăm să deschidem dialogul cu toate părțile implicate chiar dacă au fost foarte multe voci, cel puțin disonante la început. Activitatea noastră este concentrată pe soluții reale, legislative, de trasabilitate, de raportare, de normative. … Centrele de colectare cu aport voluntar ne ajută foarte mult, ne dau niște modele la o scară destul de largă. Pentru început, vom finanța 500 dintre ele. Continuăm să finalizăm și procese deja începute de digitalizare care au scopul de a vă ușura viața și de a face ca, instituțional, lucrurile să se întâmple mai repede.”
La categoria PROIECTE, s-au acordat trei premii, anume către:
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Sf. Vasile”, Craiova pentru „ProBleu – Clean Water Guardians: Protecting Freshwater Ecosystems”;
Asociația Climato Sfera pentru „Academia de Compost”;
Asociația The Da Vinci System pentru „Arieș EcoLab”.
De asemenea, s-a acordat o mențiune către Asociația ECOTECA, pentru „ŞcoalaECO”.
Am remarcat la aceste proiecte elanul și pasiunea copiilor și a adolescenților în a îngriji și proteja natura, sub diversele sale forme, dorința lor de a învăța, dar și dedicația și ingeniozitatea adulților în calitatea lor de inițiatori și mentori pentru educarea generațiilor care cresc. Rezultatele muncii lor sunt măsurabile, iar impactul asupra mediului ambiant s-a dovedit semnificativ.
La categoria INSTITUȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT, a fost acordat un premiu către Școala gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Baia Mare. Directoarea școlii menționa că, prin activitățile derulate cu elevii, ei încearcă și reușesc să răspundă deja la șapte dintre coordonatele de durabilitate pe care politicile UE le promovează la nivel global.
ECOTIC continuă să implice mass-media în demersurile sale de sensibilizare a populației și de diseminare a mesajelor către publicul larg. Concursul ”JURNALISM PENTRU UN MEDIU CURAT”, lansat împreună cu UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniși din România) care s-a implicat și în jurizare, s-a aflat la a doua ediție. Prin articolele, reportajele și materialele dedicate protecției mediului, profesioniștii din mass-media devin factori determinanți ai schimbării, ei înșiși oferind exemplul personal de responsabiltate civică. Astfel, au fost desemnați următorii câştigǎtori:
Premiile au fost înmânate de Emil Stanciu, vicepreședinte al UZPR, care, printre altele, aprecia: „Alături de menirea sa de a promova jurnalismul de calitate, UZPR – cea mai importantă asociație profesională de presă, care reunește peste 5.000 de jurnaliști din țară și din comunitățile românești din străinătate, urmărește și demersuri educative în folosul viitorului nostru comun, schimbarea de mentalități și conștientizarea ecologică a comunităților. Interesul jurnaliștilor din numeroase filiale ale organizației pentru problematica de mediu a fost sensibil mai mare ca anul trecut, remarcându-se, mai cu seamă, cei din filialele Arad, Cluj, Iași și București, care au semnalat aspecte complexe și diverse pentru a informa corect publicul și a arăta căi spre sustenabilitate. Și știm că informația modelează comportamente”.
În timp, s-a consolidat deja în România o rețea de parteneriate de succes, cu organizații și companii de mare profesionalism. Chiar dl. Raul Pop preciza, în alocuțiunea sa de la gală: „Anul 2026 este un an de reașezări, de noutăți, se va vedea cat de important este parteneriatul. Constat deja o maturizare în ceea ce facem de 17 ani, că am depășit o prăpastie între părți. De același număr de ani păstrați acest dialog deschis”.
Implicarea activă a companiilor și ONG-urilor și rezultatele excelente obținute în promovarea protecției mediului și în colectarea și reciclarea deșeurilor au prelejuit premierea de către ECOTIC a următorilor parteneri:
Altex România, Carrefour România, GreenWEEE International, Total Waste Recycling, REMATHOLDING Co și Ateliere Fără Frontiere.
Pe parcursul galei, Valentin Negoiță, președintele ECOTIC și amfitrionul evenimentului, ne-a vorbit despre un nou regulament de colectare și reciclare a deșeurilor plănuit a fi adoptat pentru 2027 și a deveni operațional în 2028, la nivelul întregii UE. De asemenea, a mai precizat: „Ne bucură cele 500.000 de tone colectate în România până acum, urmărim ca țintele viitoare să fie pe categorii de produse…Acord o mare apreciere zonei de retail; mulțumită unui mare retailer am obținut peste o treime din volumele colectate la nivelul țării.”
Ediția a XVII a Galei Premiilor pentru un Mediu Curat, care a reunit reprezentanți ai autorităților publice, mediului de afaceri, organizațiilor neguvernamentale și societății civile în elegantul ambient al Hotelului Crowne Plaza, București, a fost susținută și de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
***
ECOTIC este prima organizație a producătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice (EEE) din România, fondată în anul 2006 cu scopul de a aduce mai multă eficiență în îndeplinirea responsabilităților de mediu ale acestora.
ECOTIC gestionează deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) în numele a aproximativ 800 de producători și importatori afiliați.
ECOTIC dispune de peste 12 500 de puncte de colectare DEEE și DBA la nivel național.
ECOTIC a introdus în anul 2007, pentru prima dată pe piața din Romania, Timbrul Verde® – un simbol care a devenit în timp, pentru consumatori, o garanție a gestionării corecte a DEEE.
Pe lângă partea de gestionare a responsabilităților producătorilor, ECOTIC contribuie activ la informarea populației României asupra importanței colectării separate a acestor tipuri de deșeuri, printr-o serie de proiecte dedicate atât școlilor și companiilor cât și întregii comunități din România.
În urmă cu ceva timp, am primit cartea „Amintiri printre rânduri”, apărută în 2025 la Editura Mirton din Timișoara, sub semnătura distinsului prof. univ. dr. ing. Andrei – Mihai Pogany.
Încă din prima pagină, autorul ne avertizează că lucrarea „nu este o autobiografie, întâmplările nu sunt prezentate strict în ordinea lor firească ci după o grupare pe care am considerat că va fi interesantă, captivantă pentru cititorul rândurilor ce vor urma”.
Înainte de a arunca o privire asupra volumului, trebuie să arăt cine este autorul și care este legătura sa cu lumea științifică universitară și cu cea jurnalistică, subliniind faptul că face parte din a treia generație de jurnaliști ai familiei Pogany din Timișoara.
Andrei – Mihai Pogany, născut la Timișoara, la 9 iulie 1935, a absolvit Facultatea de Construcții, Secția Hidrotehnică a Universității Politehnica din Timișoara, în anul 1958; a obținut titlul de doctor inginer în 1984, iar în 1998, a obținut titlul de Inginer European (Euring). A participat la realizarea și punerea în funcțiune a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I, unde a obținut Decorația Ordinul Muncii clasa a 3-a.
La Facultatea de Construcții din Timișoara a pregătit viitori specialiști la disciplinele Geologie inginerească, Geotehnică, Fundații speciale și Căi de comunicații terestre, predate în limba germană.
S-a remarcat și prin participarea cu lucrări valoroase la cenacluri literare, traducând și publicând articole în ziare și reviste, în limbile română, maghiară și germană.
Senatul universitar al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, în ședința din 29.03.2019, a hotărât să confere titlul onorific de SENATOR DE ONOARE „Domnului cadru didactic universitar dr. ing. Andrei – Mihai Pogany, pentru realizări profesionale excepționale în domeniul învățământului și cercetării științifice”.
Fără să fie o autobiografie în sensul larg al cuvântului, volumul conține unele date biografice care se găsesc în grupările de întâmplări importante din viața autorului, relatate printr-un limbaj viu, ce ispitește cititorul să pătrundă tot mai adânc în miezul narativ.
Lucrarea este structurată pe trei capitole și 19 subcapitole. În primul capitol „Părinții mei”, descoperim esența genetică a autorului, cu rădăcinile ei adânci înfipte în publicistica timișoreană.
Primul menționat este bunicul autorului (din partea tatălui), Mihaly Pogany, care din colaborator a devenit editor responsabil „mai apoi proprietar al ziarului Temesvari Hirlap (Gazeta Timișoarei) ”, una dintre cele mai importante publicații de limbă maghiară apărute la Timișoara, în anii premergători primului război mondial și în perioada interbelică. Primul ziar, care a devenit unul dintre cele mai prestigioase publicații ale presei maghiare din Banat, a apărut la 15 noiembrie 1903. Cu o meticulozitate didactică, autorul ne prezintă cu lux de amănunte, viața publicistică a Timișoarei din acea perioadă, personalități ale vremii, dar și viața citadină a orașului de pe Bega, care trăia unele evenimente de importanță mondială.
Ca exponent al tinerei generații de ziariști pentru acea perioadă, bunicul autorului, ajungând la conducerea ziarului Temesvari Hirlap, a renunțat la comitetul de editare, conducând singur ziarul conform propriilor sale principii de jurnalistică modernă.
Nu după mult timp, a achiziționat o rotativă, fondând o tipografie care i-a permis să tipărească ziarul în format mare, urmând modelul ziarelor de mari dimensiuni din vest. Mașinile cumpărate, adăpostite într-una dintre cazematele orașului (azi clădirea Bastionului), au început să funcționeze în anul 1912 sub denumirea de „Tipografia Hunyadi”.
Societatea editorială (pe acțiuni) din Timișoara, i-a vândut ziarul lui Mihaly Pogany, care, plătind toate datoriile, a devenit proprietarul ziarului. Nu după mult timp, ziarul s-a dezvoltat și s-a extins în toată Transilvania și în străinătate (Slovacia, Ungaria, Austria, Iugoslavia, America, Italia). În plină ascensiune, publicistul Mihaly Pogany a decedat la numai 47 de ani, în urma unor afecțiuni pulmonare.
A doua generație de jurnaliști a fost reprezentată de tatăl autorului, Lászlȯ Pogany, ziarist, editor, scriitor. După terminarea studiilor liceale la Timișoara în 1919, Laszlo s-a înscris la Colegiul tehnic pentru imprimante de carte din Germania, după care și-a continuat studiile în mai multe orașe din Germania și de la Budapesta, unde a învățat ziaristica modernă și administrarea unui ziar. A scris nuvele, a publicat în mai multe publicații din Transilvania și a scris o piesă de teatru pusă în scenă în 1920, la Teatrul Maghiar din Timișoara.
Abia după 21 martie 1926, după terminarea studiilor, Laszlȯ Pogany preia conducerea ziarului „Temesvari Hirlap”.
Ziarul „Universul” din București, semnalează prezența lui Laszlȯ Pogany, între personalitățile culturale care au participat în data de 15 iunie 1926, la mormântul lui M. Eminescu din cimitirul Bellu, la parastasul oficiat de către episcopul Comșa al Ardealului.
Patronul Editurii și Tipografiei Hunyadi, care tipărea peste 30 de ziare, era un susținător al artelor.
Primul capitol este o radiografie a publicisticii de limbă maghiară și germană din Timișoara, din perioada premergătoare primului război mondial și cea interbelică.
Al doilea capitol, repartizat pe 11 subcapitole, ni-l înfățișează pe tânărul Andrei Pogany până la terminarea studiilor în 1951, când devenind inginer, și-a început cariera profesională. Autorul își amintește că „în copilărie, mama dorea să devin chirurg, așa cum era bunicul (tatăl ei), în schimb tata a vrut să devin publicist, scriitor, editor, așa cum era el și bunicul din partea tatei. Mă ducea de multe ori în clădirea Bastionului, la tipografie. Aici admiram cum se redactează un text pe linotip, care folosea plumbul topit, o tehnologie mai nouă față de culesul manual al textului literă cu literă”.
Cu ocazia trecerii în revistă a diferitelor etape din viața școlară, autorul ne introduce în viața socială și culturală a vremii, povestind momente emoționante din perioada celui de al doilea război mondial și după. Găsim imagini ale Timișoarei cu evenimentele istorice importante descrise în detaliu, ce se împletesc cu informații despre personalitățile Banatului din acele vremuri.
Ultimul capitol, „Activitatea mea de inginer”, cuprinde evoluția profesională începând de la primul loc de muncă din cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara, până la momentul 1972, când a primit Decorația Ordinul Muncii clasa a 3-a, pentru realizarea și punerea în funcțiune a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I.
În încheiere, doresc să adaug actualei recenzii câteva date care vor completa epopeea profesională și jurnalistică a autorului.
Sunt onorat să mă bucur de prietenia distinsului prof. univ. dr. ing. Andrei Pogany de peste 13 ani, timp în care am activat împreună la o serie de evenimente culturale, simpozioane și cenacluri literare la Timișoara și Orșova. Ne revedem, de fiecare dată cu aceeași bucurie la întâlnirile literare de la filiala Timișoara a Ligii Scriitorilor Români, după care ne permitem să petrecem ceva timp împreună, împărtășindu-ne aspecte din experiența publicistică. A publicat lucrări științifice și articole de presă în diverse publicații, a tradus articole și volume de poezie și proză din română în germană, maghiară și invers. În ciuda vârstei, este un exemplu de om activ, dedicat cu totul activității de publicist. Așa se face că de câțiva ani buni este redactor asociat la revista „Tribuna seniorilor mehedințeni”, alături de alte personalități științifice și literare din țară și străinătate.
Trebuie să-l felicit pentru faptul că, de-a lungul vieții, a reușit nu numai să fie un inginer de succes, dar și un publicist pe măsură, care a închis ciclul de trei generații de jurnaliști.
•„Menționez și aprecierea pentru inițiativa Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 24 iulie 2025, când jurnaliștii au fost invitați la consultări, opiniile transmise ulterior fiind utile și demonstrând rolul activ al Uniunii ca punte între presă și instituțiile statului”
DMC: Ce înseamnă în fapt noul Regulament european dedicat libertății presei? Se va impune peste regulile din România sau urmărește o aducere la zi a acestora?
AD: Normele europene sunt adaptate permanent, în funcție de nevoile societății și de evoluțiile economice, sociale și tehnologice, iar European Media Freedom Act (EMFA) nu face excepție. La nivel internațional au fost constatate numeroase probleme privind libertatea presei, presiuni exercitate asupra jurnaliștilor, situații de influență politică în media publică și lipsa transparenței în funcționarea unor trusturi media. În acest context, a apărut necesitatea unui Regulament european, pentru a crea un cadru comun de garanții și pentru a pune ordine într-un domeniu sensibil. Regulamentul este în vigoare din 8 august 2025. Anumite prevederi se regăsesc deja în legislația românească, altele nu există deloc, iar unele necesită actualizare. Scopul EMFA nu este să se impună peste legislația națională, ci să permită o armonizare coerentă și o aliniere la standardele europene privind libertatea și pluralismul media.
DMC: Care sunt cele mai importante cerințe ale EMFA?
AD: Un element central este depolitizarea mediei publice. Mai multe state membre lucrează deja la identificarea unor mecanisme care să asigure independența reală a media publice, de la modul de numire a conducerii, până la aprobarea bugetelor. În ceea ce privește media privată, EMFA introduce o cerință esențială: transparența deplină nu doar asupra structurii acționariatului ci și asupra surselor de finanțare, un aspect extrem de important pentru credibilitate. Regulamentul include, de asemenea, protecția jurnaliștilor și a surselor lor, reguli privind modul de sancționare a instituțiilor media sau a jurnaliștilor, garanții pentru pluralism, protejarea conținutului editorial împotriva ingerințelor, transparența achizițiilor în domeniul media și norme privind funcționarea platformelor digitale foarte mari în raport cu presa. EMFA stabilește cadrul general, în interiorul căruia fiecare stat membru își adaptează legislația.
DMC: Care este rolul Ministerului Culturii în implementarea acestui regulament?
AD: Ministerul Culturii, având drept de inițiativă legislativă în domeniu, a fost desemnat coordonatorul procesului de armonizare a legislației naționale cu cerințele EMFA. Ministerul trebuie să integreze cerințele Regulamentului cu legislația existentă tinand cont de opiniile tuturor instituțiilor implicate. Legea de funcționare a Ministerului prevede în mod explicit obligația de a proteja și încuraja libertatea de expresie și libertatea de creație. Printre atribuțiile ministerului se numără generarea de politici culturale și strategii corelate cu dezvoltarea României, valorificarea oportunităților din sectorul cultural, construirea și armonizarea cadrului legislativ și monitorizarea domeniului. EMFA reprezintă o zonă de intersecție firească între activitatea Ministerului și sectorul media, cele două fiind mult mai conectate decât pare la prima vedere.
Un exemplu clar îl reprezintă responsabilitatea Ministerului de a crește accesul echitabil la cultură și de a spori implicarea culturii în societate. Presa are un rol major în reflectarea și susținerea sectorului cultural, iar cultura contribuie, la rândul ei, la calitatea și diversitatea comunicării publice. Este un ecosistem interdependent: media susține cultura, iar cultura poate deveni un motor al dezvoltării actului comunicării publice.
DMC: Este nevoie de o colaborare mai strânsă între Minister și instituțiile de presă pentru aplicarea EMFA?
AD: Ministerul Culturii a avut deja numeroase întâlniri, atât în formate de grup de lucru, cât și bilateral, cu instituții media publice, cu organisme profesionale, cu asociații și cu experți din domeniu. Încă din perioada în care Comisia Europeană lucra la elaborarea EMFA, Ministerul Culturii a solicitat feedback din partea instituțiilor relevante, iar unele au răspuns activ, în timp ce altele mai puțin. La nivel general, societatea românească, similar situației din alte state membre, nu are încă reflexul participării active la consultările europene. Mulți nu trimit opinii, nu urmăresc procesul legislativ și consideră că anumite reglementări nu îi afectează, iar ulterior constată efectele. Aceasta este o problemă recurentă la nivel european.
Ministerul a avut schimburi de idei și analize cu Vicepreședintele CNA, cu reprezentanți ai TVR și Radio România, cu membri ai UZPR, cu reprezentanți ai industriei de publicitate și cu experți din alte ministere implicate. Procesul este unul de durată, întrucât Ministerul are în lucru și alte inițiative legislative, unele cu termene stricte impuse de către Comisia Europeană. Vom continua dialogul cu actorii din media, pentru că implementarea EMFA necesită consultare constantă. Menționez și aprecierea pentru inițiativa Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 24 iulie 2025, când jurnaliștii au fost invitați la consultări, opiniile transmise ulterior fiind utile și demonstrând rolul activ al Uniunii ca punte între presă și instituțiile statului.
DMC: Va duce implementarea EMFA la o nouă lege a presei?
AD: Ar fi prematur să afirmăm categoric acest lucru, însă este clar că vor fi necesare modificări legislative ample. Trebuie subliniat că nimeni nu va folosi EMFA pentru a limita libertatea de exprimare. Intenția Regulamentului este exact opusă: de a întări garanțiile privind independența și pluralismul presei. Consider că supra-reglementarea nu aduce rezultate bune, iar echilibrul este esențial. Conținutul editorial are nevoie de reguli minime, inclusiv pentru protecția consumatorilor, însă libertatea de expresie și libertatea de creație rămân fundamentale. Meseria mea de actor, bazată pe creativitate și curaj, mă face cu atât mai conștient de importanța acestor libertăți.
Legislația românească privind presa este dispersată în numeroase acte normative, fără o coerență între ele, iar acesta este unul dintre motivele pentru care ar fi necesară o lege unică sau chiar un Cod al libertății de exprimare, creației și libertății presei. Acesta ar trebui să integreze Legea 41/1994, Legea audiovizualului, Legea privind cultura scrisă, legislația digitală și alte norme relevante, pentru a crea o structură legislativă coerentă.
Ne propunem ca modificările necesare implementării EMFA să fie finalizate până în prima jumătate a anului 2026. Este important de menționat că TVR și Radio România au conduceri noi începând din luna noiembrie 2025, iar aceste instituții sunt profund vizate de EMFA, astfel încât vor avea un rol esențial în proces. La nivel european, doar Danemarca și Finlanda și-au îndeplinit complet obligațiile EMFA la începutul lunii decembrie; celelalte state membre se află în diverse stadii ale pregătirii. Este firesc să urmărim experiențele altora și să avem schimburi de opinii, în special pe articolele sensibile.
DMC: Vă dorim succes și un an 2026 cu multe realizări!
AD: Vă mulțumesc! Și eu vă doresc un an bun, în care să continuați să aveți un rol pozitiv în presa românească!
Întâlnire în Advent în Ziua Națională a Minorităților din România. Împreună cu Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas) / Crăciunul și colindele sale în limba romani.
Kunstausstellung des Malereikreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka).
18. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Beton-Schule Reschitza:
Tag der nationalen Minderheiten in Rumänien.
Begegnung im Advent am Festtag der nationalen Minderheiten in Rumänien (18. Dezember): Mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas). Weihnachten und ihre Lieder in der Sprache auf Romanes.
Întâlnire în Advent în Ziua Națională a Minorităților din România. Împreună cu Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas) / Crăciunul și colindele sale în limba romani.
Ziua Minorităților Naționale din România (18 decembrie).
„Mirificul Banat Montan”: expoziție de fotografii realizate de Nicu Șușara (Anina).
Expoziție de artă pe piele, autor Adrian Drăgilă (Anina).
Întâlnire muzicală în Advent, împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea, la orga electronică: Angela Kovács) și Grupul vocal-instrumental „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca).
20 decembrie 2025, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Vernisajul expoziției de fotografii, organizată cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la nașterea maestrului fotograf reșițean Hermann Stephanus Heel (*25 decembrie 1954, Cornea – † 28 octombrie 2004, Reșița). Cu sprijinul Muzeului Cineastului Amator Reșița, coordonator: Andrei Bălbărău.
21 decembrie 2025, ora 14.00, Casa de Cultură „George Suru“ Caransebeș:
Festival de colinde ucrainene în organizarea Uniunii Ucrainenilor din România, Filiala Caraș-Severin.
Din partea Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin participă Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
Mică expoziție de artă naivă Doina & Gustav Hlinka, coordonatorii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
21 decembrie 2025, ora 17.00, online:
ADVENT IV, un proiect muzical online al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (ediția a VI-a). Cântece de Advent, cu Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas – la orga electronică: Angela Kovács).
21 decembrie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție de fotografii „Imagini din Bethlehem”, cu fotografii realizate de Erwin Josef Țigla.
Expoziție filatelică sub genericul „Crăciunul”, din colecția Erwin Josef Țigla.
24 decembrie 2025, ora 17.00, online:
De Crăciun, 2025, un proiect muzical online al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin. Interpretează Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), Marianne & Petru Chirilovici, și grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
25 decembrie 2025, ora 12.00, online:
De Crăciun, 2025, un proiect muzical online al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin. Interpretează Corul Asociației Culturii Austro-Germane „Renaștere” din Regiunea Cernăuți / Ucraina (dirijoare: Larisa Bilova).
31 decembrie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
In memoriam Papa emerit Benedict al XVI-lea (Joseph Aloisius Ratzinger, *16.04.1927, Marktl am Inn / Germania – †31.12.2022, Vatican. Expoziție filatelică din colecția Erwin Josef Țigla.
31 decembrie 2025, ora 24.00, online:
De Anul Nou, 2026, un proiect muzical online al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.
Interpretează Rebeca Niculea, Alexandra Onița (vioară), Diana Munteanu (violă) și Ian Adrian Dinuț (violoncel). Coordonatoare: prof. Diana Silaghi.
17. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Städtisches Kulturhaus Neu-Moldowa:
Tag der nationalen Minderheiten in Rumänien.
„Weihnachten im Haus der Minderheiten”, VII. Auflage
Teilnahme u.a. der deutschen Minderheit durch den Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreiche Reschitza“ und das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
Kleine Naive-Kunst-Ausstellung mit Doina & Gustav Hlinka, Koordinatoren des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“.
Kunstausstellung des Malereikreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka).
18. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Beton-Schule Reschitza:
Tag der nationalen Minderheiten in Rumänien.
Begegnung im Advent am Festtag der nationalen Minderheiten in Rumänien (18. Dezember): Mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas). Weihnachten und ihre Lieder in der Sprache auf Romanes.
19. Dezember 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tag der nationalen Minderheiten in Rumänien (18. Dezember).
„Das wunderschöne Banater Bergland”: eine Fotoausstellung von Nicu Șușara (Anina).
Kunstausstellung auf Leder, Autor Adrian Drăgilă (Anina).
Begegnung im Advent mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca).
20. Dezember 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Vernissage der Fotoausstellung, organisiert anlässlich des 130. Geburtstags des Reschitzaer Werksfotografen Hermann Stephanus Heel (*25. Dezember 1954, Cornea im Banater Bergland – † 28. Oktober 2004, Reschitza), in Zusammenarbeit mit dem Amateur-Filmer-Museum Reschitza, Koordinator: Andrei Bălbărău.
21. Dezember 2025, 14:00 Uhr, „George Suru“-Kulturhaus Karansebesch:
Teilnahme der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas) am Advents- und Weihnachtslieder-Festival des Verbands der Ukrainer in Rumänien – Filiale Karasch-Severin.
Kleine Naive-Kunst-Ausstellung mit Doina & Gustav Hlinka, Koordinatoren des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“.
21. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Online:
ADVENT IV, ein musikalisches Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (VI. Auflage). Adventslieder mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas – an der elektronischen Orgel: Angela Kovács).
Ausstellung „Fotografische Eindrücke aus Bethlehem“, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.
Philatelie-Ausstellung zum Thema Weihnachten aus der Sammlung Erwin Josef Ţigla.
24. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Online:
Eine musikalische Weihnacht, ein Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen. Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
25. Dezember 2025, 12:00 Uhr, Online:
Eine musikalische Weihnacht, ein Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen. Mit dem Chor des Vereins der Österreichisch-Deutschen-Kultur „Wiedergeburt“ im Gebiet Czernowitz (Dirigentin: Larisa Bilova).
31. Dezember 2025, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
In Memoriam Papst Emeritus Benedikt XVI. (Joseph Aloisius Ratzinger, *16.04.1927, Marktl am Inn / Deutschland – †31.12.2022, Vatikan. Eine Philatelie-Ausstellung aus der Sammlung Erwin Josef Țigla.
31. Dezember 2025, 24:00 Uhr, Online:
Ein musikalischer Neujahrsgruß, ein Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.
An der Geige: Rebeca Niculea, Alexandra Onița, an der Bratsche Diana Munteanu und am Cello Ian Adrian Dinuț.
UZPR CARAS SEVERIN 