De fiecare dată Crăciunul ne aduce în inimi bucuria colindelor, îmbrăcându-ne sufletul într-o luminoasă trăire la vestea nașterii Pruncului Divin – prin care a răsărit lumina cunoașterii lui Dumnezeu cel adevărat.
Pe acest fond, a devenit o tradiție ca la sediul Asociației CARP „Speranța” din orașul de pe malul Cernei – Hunedoara (președinte Rotar Delian Dorel) să poposească colindătorii pentru a vesti nașterea lui Iisus – Crăciunul devenind astfel o sărbătoare a sufletului și a religiei creștine.
Astfel am notat prezența colindătorilor de la Școala Gimnazială Sântămăria Orlea, însoțiți de cadrele didactice Chiorbeja Maria Emanuela și Frățica Simin, care prin cristaline glasuri bine omogenizate au dăruit gazdelor și tuturor seniorilor hunedoreni un grupaj de colinde strămoșești – adevărate solii ale imnului îngeresc.
Ca semn al ospitalității hunedorene, colindătorii au primit din partea gazdelor pachete cu dulciuri, apoi însoțiți de consilierii CARP, Vili Orășan și Gelu Borza, au vizitat Castelul Corvinilor unde au trăit momente de neuitat și adânci sentimente patriotice.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Prin legea nr. 290 din 24 octombrie 2023, Parlamentul României a declarat anul 2025 drept „Anul Cardinal Iuliu Hossu” la nivel național.
Școala Gimnazială Râu de Mori, în parteneriat cu Școala Gimnazială Sarmizegetusa au desfășurat proiectul Scrisoare către viitor: Moștenirea Cardinalului Iuliu Hossu.
În cadrul acestui proiect a fost omagiată memoria Cardinalului Iuliu Hossu, cel care pe 1 Decembrie 1918 a citit la Alba Iulia Rezoluția de Unire a Transilvaniei cu România.
Au fost evidențiate contribuțiile sale în domeniile: spiritual, ecumenic, educațional și academic, cultural, politic, social, al unirii naționale, al solidarității și apărării demnității umane, al rezistenței împotriva opresiunii comuniste.
Școala Gimnazială Râu de Mori a organizat o expoziție dedicată memoriei vestitorului Unirii, iar elevii Școlii Gimnaziale Sarmizegetusa au realizat prezentări despre viața și activitatea lui Hossu, evidențiind în special rolul lui în Marea Unire, în apărarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și rezistența împotriva dictaturii ateo-comuniste.
Născut la 31 ianuarie 1885, în satul Milaș din Transilvania (astăzi județul Bistrița-Năsăud), s-a format intelectual și spiritual prin studii la Blaj, Budapesta, Roma și Viena.
Ca tânăr episcop al Gherlei, Iuliu Hossu a fost ales să proclame, în fața a sute de mii de români adunați la Alba Iulia, actul istoric al unirii Transilvaniei cu România.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sub ocupația horthystă, însuflețit de credință, Iuliu Hossu n-a pregetat să vină în ajutorul semenilor săi evrei persecutați și osândiți. Procesul său de recunoaștere ca „Drept între națiuni”, inițiat în 2022, are la bază angajamentul său curajos de a-i sprijini și salva pe evreii din Transilvania de Nord atunci când, între 1940 și 1944, naziștii și-au pus în aplicare planul tragic de a-i deporta în lagăre de exterminare.
După instaurarea regimului ateist în 1947, Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, iar episcopii săi au fost obligați să adere la Ortodoxie sau să suporte persecuția. Iuliu Hossu a ales calea martiriului. Refuzând categoric compromisul, el a fost arestat în mai 1948, alături de alți ierarhi și închis în lagărele de la Sighet, Gherla și Aiud.
Culminarea recunoașterii vine în 2019, când Papa Francisc l-a beatificat la Blaj, declarându-l martir al credinței și al speranței.
„În esență, de la Hossu învățăm că adevărata măreție constă în sacrificiul discret pentru adevăr, credință și neam – o lecție eternă pentru orice generație confruntată cu provocări morale”, susținea prof. Loredana Leleșan.
„Viața sa ne cheamă să fim „vestitori” ai unității și ai speranței, așa cum el a fost la Alba Iulia. Motto-ul Fericitului Hossu, „Credința noastră este viața noastră”, ar putea să devină motto-ul fiecăruia dintre noi” a completat Antonela Chiper, director Școala Gimnazială Râu de Mori.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În curând intrăm într-un nou an calendaristic, 2026. Va fi un an important pentru Reșița noastră dragă!
Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița sunt conștiente de importanța împlinirii a 255 de ani de istorie industrială la Reșița, dar și de împlinirea celor 100 de ani de când a fost ridicată Reșița la rangul de comună urbană (oraș). Nu trebuie uitată și vizita regală acum 100 de ani în Banatul Montan, și în cadrul acesteia, și la Reșița, ocazie cu care a fost pusă în serviciu locomotiva „Ferdinand”, prima locomotivă din seria 50.000, realizată în România, cu materiale exclusiv românești.
Așa cum i-am obișnuit deja pe cei care respectă și stimează istoria urbei noastre, așa promitem că vom merge mai departe în anul 2026, cu proiecte care reprezintă o continuare a celor deja începute în anii anteriori, dar și cu proiecte noi.
Primul proiect a fost deja realizat: este vorba despre calendarul de perete pentru anul 2026, editat cu tematica Reșița 255.
Pe data de 5 ianuarie 2026 va apărea la Oficiul poștal Reșița 1 o ștampilă filatelică ocazională care va reflecta începutul anului 255 pentru Reșița. Ștampila realizată de cele două organizații ale noastre a primit aprobarea Poștei Române, astfel încât întreaga corespondență care va pleca în acea zi de la acest oficiu poștal va fi obliterată cu ea, și prin acest mod, se va putea conștientiza național și internațional, că Reșița intră în cel de-al 255-lea an de istorie industrială în această parte de Europă. La aceeași dată va apărea și un plic ocazional editat de asemenea de organizațiile noastre. Acesta va fi doar începutul, căci noi vom realiza și edita pe tot parcursul anului alte ștampile și plicuri ocazionale care să reflecte jubileele anului 2026.
Și ce va urma?
Astfel, la 10 ianuarie 2026 vom reîncepe Conferințele REȘIȚA, primele organizându-le în decursul anului 2021, adică acum 5 ani, ele găsindu-și finalitatea în publicarea într-o carte editată de către noi. Lună de lună, adică de 12 ori vom avea câte un invitat marcant, care să ne introducă într-o tematică apropiată de Reșița și oamenii ei. Aceste conferințe își vor găsi finalitatea în cuprinderea lor și de data aceasta într-o carte care va apărea în anul 2027.
Două zile mai târziu, în 12 ianuarie, vom lansa Concursul de fotografii „Reșița 255 / 100”, organizat de Foto Clubul „Banatul Montan” Reșița, președinte: Flavian Savescu, și de către Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Fotografii reșițeni vor fi chemați să-și demonstreze dragostea față de locul unde trăiesc, prin câte o fotografie semnificativă, așa cum văd ei Reșița, cum simt pulsul ei prin prisma obiectivului. Și suntem convinși că agilitatea ochilor lor ne va pune în față lucruri pe care noi, poate, nu le-am văzut. Așadar, mai multe amănunte despre concurs, în 12 ianuarie 2026.
În aceeași lună, dar de data aceasta la sfârșitul ei, în 30 ianuarie vom începe un nou proiect expozițional de fotografii la Biblioteca Germană, proiect care va purta motto-ul „Cei trei A din Reșița” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo în 12 expoziții dedicate Reșiței în anul aniversar 2026. Suntem deja de pe acum convinși că vor fi expoziții memorabile pentru reșițeni și nu numai. Expozițiile celor 3 Andrei vor fi completate o dată pe trimestru și de o expoziție, tot fotografică, dar de data aceasta a Ioanei Ciolea, cea care ne-a uimit deja nu o dată, cum vede ea Reșița, venind și așezându-se aici de pe meleagurile Albei Iulia. Și știm că Ioana s-a îndrăgostit de Reșița și de oamenii ei…
Nu în ultimul rând dorim să continuăm proiectul de artă plastică din 2020, organizat atunci ca un preambul la ceea ce sărbătoream în 2021, 250 de ani de industrie reșițeană (3 iulie 1771 – 3 iulie 2021), aflat sub motto-ul „Reșița 250 – Timp și contratimp”, un proiect finalizat printr-o expoziție colectivă comună a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” și a Cercului de sculptură „Jakob Neubauer”, aceasta devenind itinerantă. Ambele cercuri, de pictură, respectiv sculptură, vor continua proiectul în anul 2026, urmând ca rezultatele să fie expuse în luna iunie 2026, ca un preambul la împlinirea la 3 iulie 2026 a celor 255 de ani de istorie industrială la noi, acasă.
Totodată, membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” vor avea ocazia prin intermediul nostru să-și facă schițe și să picteze, în a doua jumătate a anului 2026, Reșița, privită de sus. Vom organiză deplasări ale pictorilor noștri în 3 locuri pe dealurile Reșiței, de unde se poate vedea o panoramă a celor mai importante cartiere ale urbei noastre. Aceste panorame vor fi puncte de plecare pentru noi creații ale lor. Astfel, vor fi organizate deplasări la stema de pe Dealul Golului pentru a avea în față o panoramă a centrului actual, apoi la Monumentul lui Herglotz de pe Dealul Crucii spre a avea o panoramă a Reșiței Montane și nu în ultimul rând deasupra Cartierului Lunca Bârzavei / Govândari, pentru a putea transpune și ce înseamnă cartierul cu cea mai mare parte a populației reșițene de astăzi.
Iată doar câteva proiecte pe care le dorim finalizate în anul 2026, dar sunt ferm convins și vă asigur că vor fi și altele, dar toate la rândul lor…
Să ne iubim urbea, să iubim Reșița și oamenii ei, să cinstim istoria și să privim încrezători spre viitor! Reșița va exista și mâine, bazându-se pe un trecut demn de oamenii care au trăit și muncit pe aceste locuri!
FEMEIE VALAHĂ LA MEHADIA (,,FRONTISPIECE – WALLACK WOMEN AT MEHADIA„). Xilogravuri gravate de dl. G. Pearson – ,,The Woodcuts engraved by Mr. G. Pearson” – 1865
Charles Boner (1815 – 1870) a fost un poet, jurnalist și scriitor de călătorii englez care a trăit multă vreme în Germania. A lucrat ca trimis special la Viena pentru ziarele Daily News și New York Times.
Între anii 1863-1864, a efectuat o călătorie de documentare în Transilvania (aflată atunci sub stăpânire austriacă), în urma căreia a rezultat o lucrare de referință în literatura de călătorie și istoria socială a secolului al XIX- lea: Transilvania; produsele și oamenii săi(,,Transylvania; Its Products and Its People„).
Cartea oferă o descriere detaliată a regiunii, din acea perioadă, Charles Boner alcătuind o remarcabilă radiografie a societății. Descrie amestecul etnic fascinant al Transilvaniei (români, maghiari, sași, secui, romi) și analizându-le obiceiurile, portul și caracterul. Cartea este o fereastră importantă către Transilvania de acum 160 de ani, văzută prin ochii unui explorator britanic.
În capitolul 2 al cărții, denumit MEHADIA, în cuprinsul a 17 pagini, autorul face o prezentare interesantă a băilor termale de la Mehadia, așa cum erau cunoscute la acea vreme Băile Herculane de astăzi, pe care Boner le mai numește în cartea sa „Hercules’ Bath”.
Autorul, surprins de gradul de civilizație și confort găsit aici, în mijlocul munților, face o frumoasă descriere a oamenilor și a atmosferei cosmopolite descoperite aici. Acesta este poate cel mai savuros punct al capitolului, în care Boner descrie stațiunea ca pe un loc de întâlnire fascinant între Vest și Est, unde vorbește despre „boierii bogați” veniți din Moldova și Țara Românească (,,Wallachia„), însoțiți de soțiile lor, care aduc cu ei un „lux oriental”. Atmosfera este descrisă ca fiind veselă și plină de viață.
De asemenea, Boner este captivat de femeile din satul vecin, Pecinișca (scris ,,Pecsenjeska„), care veneau să vândă fructe, miere și lapte vizitatorilor. Pe acestea le descrie ca fiind renumite pentru frumusețea lor, unele având trăsături aproape mediteraneene sau „de houri” (fecioare din paradisul islamic), sugerând o posibilă origine mixtă a rasei lor.
Însă, cel mai fascinant este faptul că face o descriere detaliată a îmbrăcămintei lor, în special „opregul” (numit de el ,,obrescha” – șorțul cu franjuri roșii) care le dădea un aer „sălbatic”, și un fel de bonetă albă triunghiulară, decorată cu medalii.
Aici de remarcat un detaliu amuzant: deși admiră părul bogat al localnicelor, Boner notează cu umor britanic dezamăgirea de a descoperi că cozile lor groase erau adesea „îmbunătățite” artificial cu câlți de cânepă.
De o importanță majoră pentru istoria vizuală a zonei (amintesc că Băile de la Herculane au fost mereu într-o permanentă și strânsă conexiune cu localitățile din jurul său, unde sătenii țărani adeseori își valorificau produsele) este una dintre ilustrații, o ilustrație rară, așezată pe frontispiciul cărții, ce prezintă o femeie localnică, prezentată ca: ,,FEMEIE VALAHĂ LA MEHADIA” (FRONTISPIECE – WALLACK WOMEN AT MEHADIA). Xilogravuri gravate de dl. G. Pearson-The Woodcuts engraved by Mr. G. Pearson*)
*Notă:Ilustrațiile cărții sunt xilogravuri (gravuri în lemn) realizate de britanicul George Pearson (1825-1898), renumit tipograf și gravor al epocii.
UZPR CARAS SEVERIN 