Cancerul de sân reprezintă una din cele mai frecvente afecțiuni oncologice la nivel mondial, afectează în special femeile, dar nici bărbații nu sunt complet imuni. Deși cauzele exacte ale cancerului de sân nu sunt complet cunoscute, specialiștii au identificat o mulține de factori de risc asociați cu dezvoltarea acestei boli.
Este important de menționat faptul că prezența unui factor de risc nu înseamnă neaparat că acea persoană va dezvolta cancer.
Factori de risc:
Sexul feminin este cel mai dispus, iar vârsta cea mai frecventă este la femeile peste 50 ani.
Factori ereditari, riscul crescut dacă părinții, frații sau alți membri ai familiei au avut o formă de cancer la sân.
Fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea, expunerea la radiații mai ales în zona pieptului.
Terapii hormonale în postmenopauză, medicamente care combină estrogenul și progesteronul pentru a trata simptomele menopauzei, cresc riscul de cancer.
Începerea menstruației mai devreme de 12 ani.
Începerea menopauzei la o vârstă târzie.
Cancerul la sân poate fi prevenit. Tocmai de aceea este important să fie efectuate controale de rutină, dar și investigații suplimentare mai ales dacă există cazuri de cancer în familie.
Screeningul este esențial și poate salva vieți prin depistarea cancerului în stadii incipiente când tumorile sunt mici. Studiile arată că persoanele care participă la programe de screening regulate au un risc mai scăzut de a muri din cauza cancerului la sân. În unele țări, programele de screening sunt bine implementate și executate, majoritatea pacientelor ajung la medic pentru examinare.
În România, cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer, dar în ultimii 20 de ani rata de incidență a scăzut, iar explicația este dată de instalarea programelor de screening, importanța și permanența acestor programe.
Screeningul este important pentru depistarea precoce a unei leziuni de glandă mamară, poate determina vindecarea completă sau îmbunătățirea prognosticului. El nu previne apariția cancerului, ci ajută la depistarea lui în stadiu precoce în care poate fi tratat cu șanse de vindecare.
Prevenția:
Controale periodice pentru grupe de risc sunt cea mai eficientă formă de prevenție.
Dietă echilibrată, un raport redus de grăsimi saturate, eliminarea alcoolului, menținerea greutății normale mai ales după menopauză.
Activitate fizică regulată minim 30 minute pe zi.
Alimentație bogată în legume, fructe proaspete, semințe, alune și carne albă.
Tratament:
În tratare este foarte importantă comunicarea dintre pacientă și medic. Pacienta trebuie să înțeleagă care sunt pașii de urmat, particularitățile tratamentului, avantajele, dar și efectele secundare ale acestuia.
Este esențial să se consulte un medic la apariția oricărui simptom deoarece acesta poate indica și alte afecțiuni.
Nu uita: Screeningul reprezintă o investiție în sănătate.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Ajunsă la cea de-a XVII-a ediție, gala care celebrează dinamica păstrării unui mediu curat în România, evidențiind exemplele de bune practici în educație, management și promovare, și-a onorat premianții într-o atmosferă festivă, pe 11 decembrie, în ținuta și profesionalismul cu care Valentin Negoiță, Președintele ECOTIC, ne-a obișnuit de multă vreme împreună cu echipa sa de profesioniști.
Anul care se încheie a beneficiat de 75 de proiecte de protecție a mediului intrate în selecția juriului. Acestea au arătat că schimbarea este posibilă atunci când responsabilitatea este dublată de implicare reală. „Proiectele premiate dovedesc preocuparea comunităților din toate regiunile țării pentru protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor în contextul tranziției României la economia circulară, oferind soluții concrete pentru asigurarea unui viitor sustenabil”, declară președintele ECOTIC.
În debutul evenimentului, Raul Pop, secretar general de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a adresat un cuvânt de apreciere și laudă la adresa organizatorilor și a campaniei care, de-a lungul anilor, a adunat atâția aderenți, dedicați cauzei nobile de a ne schimba în bine stilul de viață prin ecologizarea comunităților. „La Ministerul Mediului, în echipa actuală, încercăm să deschidem dialogul cu toate părțile implicate chiar dacă au fost foarte multe voci, cel puțin disonante la început. Activitatea noastră este concentrată pe soluții reale, legislative, de trasabilitate, de raportare, de normative. … Centrele de colectare cu aport voluntar ne ajută foarte mult, ne dau niște modele la o scară destul de largă. Pentru început, vom finanța 500 dintre ele. Continuăm să finalizăm și procese deja începute de digitalizare care au scopul de a vă ușura viața și de a face ca, instituțional, lucrurile să se întâmple mai repede.”
La categoria PROIECTE, s-au acordat trei premii, anume către:
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Sf. Vasile”, Craiova pentru „ProBleu – Clean Water Guardians: Protecting Freshwater Ecosystems”;
Asociația Climato Sfera pentru „Academia de Compost”;
Asociația The Da Vinci System pentru „Arieș EcoLab”.
De asemenea, s-a acordat o mențiune către Asociația ECOTECA, pentru „ŞcoalaECO”.
Am remarcat la aceste proiecte elanul și pasiunea copiilor și a adolescenților în a îngriji și proteja natura, sub diversele sale forme, dorința lor de a învăța, dar și dedicația și ingeniozitatea adulților în calitatea lor de inițiatori și mentori pentru educarea generațiilor care cresc. Rezultatele muncii lor sunt măsurabile, iar impactul asupra mediului ambiant s-a dovedit semnificativ.
La categoria INSTITUȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT, a fost acordat un premiu către Școala gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Baia Mare. Directoarea școlii menționa că, prin activitățile derulate cu elevii, ei încearcă și reușesc să răspundă deja la șapte dintre coordonatele de durabilitate pe care politicile UE le promovează la nivel global.
ECOTIC continuă să implice mass-media în demersurile sale de sensibilizare a populației și de diseminare a mesajelor către publicul larg. Concursul ”JURNALISM PENTRU UN MEDIU CURAT”, lansat împreună cu UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniși din România) care s-a implicat și în jurizare, s-a aflat la a doua ediție. Prin articolele, reportajele și materialele dedicate protecției mediului, profesioniștii din mass-media devin factori determinanți ai schimbării, ei înșiși oferind exemplul personal de responsabiltate civică. Astfel, au fost desemnați următorii câştigǎtori:
Premiile au fost înmânate de Emil Stanciu, vicepreședinte al UZPR, care, printre altele, aprecia: „Alături de menirea sa de a promova jurnalismul de calitate, UZPR – cea mai importantă asociație profesională de presă, care reunește peste 5.000 de jurnaliști din țară și din comunitățile românești din străinătate, urmărește și demersuri educative în folosul viitorului nostru comun, schimbarea de mentalități și conștientizarea ecologică a comunităților. Interesul jurnaliștilor din numeroase filiale ale organizației pentru problematica de mediu a fost sensibil mai mare ca anul trecut, remarcându-se, mai cu seamă, cei din filialele Arad, Cluj, Iași și București, care au semnalat aspecte complexe și diverse pentru a informa corect publicul și a arăta căi spre sustenabilitate. Și știm că informația modelează comportamente”.
În timp, s-a consolidat deja în România o rețea de parteneriate de succes, cu organizații și companii de mare profesionalism. Chiar dl. Raul Pop preciza, în alocuțiunea sa de la gală: „Anul 2026 este un an de reașezări, de noutăți, se va vedea cat de important este parteneriatul. Constat deja o maturizare în ceea ce facem de 17 ani, că am depășit o prăpastie între părți. De același număr de ani păstrați acest dialog deschis”.
Implicarea activă a companiilor și ONG-urilor și rezultatele excelente obținute în promovarea protecției mediului și în colectarea și reciclarea deșeurilor au prelejuit premierea de către ECOTIC a următorilor parteneri:
Altex România, Carrefour România, GreenWEEE International, Total Waste Recycling, REMATHOLDING Co și Ateliere Fără Frontiere.
Pe parcursul galei, Valentin Negoiță, președintele ECOTIC și amfitrionul evenimentului, ne-a vorbit despre un nou regulament de colectare și reciclare a deșeurilor plănuit a fi adoptat pentru 2027 și a deveni operațional în 2028, la nivelul întregii UE. De asemenea, a mai precizat: „Ne bucură cele 500.000 de tone colectate în România până acum, urmărim ca țintele viitoare să fie pe categorii de produse…Acord o mare apreciere zonei de retail; mulțumită unui mare retailer am obținut peste o treime din volumele colectate la nivelul țării.”
Ediția a XVII a Galei Premiilor pentru un Mediu Curat, care a reunit reprezentanți ai autorităților publice, mediului de afaceri, organizațiilor neguvernamentale și societății civile în elegantul ambient al Hotelului Crowne Plaza, București, a fost susținută și de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
***
ECOTIC este prima organizație a producătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice (EEE) din România, fondată în anul 2006 cu scopul de a aduce mai multă eficiență în îndeplinirea responsabilităților de mediu ale acestora.
ECOTIC gestionează deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) în numele a aproximativ 800 de producători și importatori afiliați.
ECOTIC dispune de peste 12 500 de puncte de colectare DEEE și DBA la nivel național.
ECOTIC a introdus în anul 2007, pentru prima dată pe piața din Romania, Timbrul Verde® – un simbol care a devenit în timp, pentru consumatori, o garanție a gestionării corecte a DEEE.
Pe lângă partea de gestionare a responsabilităților producătorilor, ECOTIC contribuie activ la informarea populației României asupra importanței colectării separate a acestor tipuri de deșeuri, printr-o serie de proiecte dedicate atât școlilor și companiilor cât și întregii comunități din România.
În urmă cu ceva timp, am primit cartea „Amintiri printre rânduri”, apărută în 2025 la Editura Mirton din Timișoara, sub semnătura distinsului prof. univ. dr. ing. Andrei – Mihai Pogany.
Încă din prima pagină, autorul ne avertizează că lucrarea „nu este o autobiografie, întâmplările nu sunt prezentate strict în ordinea lor firească ci după o grupare pe care am considerat că va fi interesantă, captivantă pentru cititorul rândurilor ce vor urma”.
Înainte de a arunca o privire asupra volumului, trebuie să arăt cine este autorul și care este legătura sa cu lumea științifică universitară și cu cea jurnalistică, subliniind faptul că face parte din a treia generație de jurnaliști ai familiei Pogany din Timișoara.
Andrei – Mihai Pogany, născut la Timișoara, la 9 iulie 1935, a absolvit Facultatea de Construcții, Secția Hidrotehnică a Universității Politehnica din Timișoara, în anul 1958; a obținut titlul de doctor inginer în 1984, iar în 1998, a obținut titlul de Inginer European (Euring). A participat la realizarea și punerea în funcțiune a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I, unde a obținut Decorația Ordinul Muncii clasa a 3-a.
La Facultatea de Construcții din Timișoara a pregătit viitori specialiști la disciplinele Geologie inginerească, Geotehnică, Fundații speciale și Căi de comunicații terestre, predate în limba germană.
S-a remarcat și prin participarea cu lucrări valoroase la cenacluri literare, traducând și publicând articole în ziare și reviste, în limbile română, maghiară și germană.
Senatul universitar al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, în ședința din 29.03.2019, a hotărât să confere titlul onorific de SENATOR DE ONOARE „Domnului cadru didactic universitar dr. ing. Andrei – Mihai Pogany, pentru realizări profesionale excepționale în domeniul învățământului și cercetării științifice”.
Fără să fie o autobiografie în sensul larg al cuvântului, volumul conține unele date biografice care se găsesc în grupările de întâmplări importante din viața autorului, relatate printr-un limbaj viu, ce ispitește cititorul să pătrundă tot mai adânc în miezul narativ.
Lucrarea este structurată pe trei capitole și 19 subcapitole. În primul capitol „Părinții mei”, descoperim esența genetică a autorului, cu rădăcinile ei adânci înfipte în publicistica timișoreană.
Primul menționat este bunicul autorului (din partea tatălui), Mihaly Pogany, care din colaborator a devenit editor responsabil „mai apoi proprietar al ziarului Temesvari Hirlap (Gazeta Timișoarei) ”, una dintre cele mai importante publicații de limbă maghiară apărute la Timișoara, în anii premergători primului război mondial și în perioada interbelică. Primul ziar, care a devenit unul dintre cele mai prestigioase publicații ale presei maghiare din Banat, a apărut la 15 noiembrie 1903. Cu o meticulozitate didactică, autorul ne prezintă cu lux de amănunte, viața publicistică a Timișoarei din acea perioadă, personalități ale vremii, dar și viața citadină a orașului de pe Bega, care trăia unele evenimente de importanță mondială.
Ca exponent al tinerei generații de ziariști pentru acea perioadă, bunicul autorului, ajungând la conducerea ziarului Temesvari Hirlap, a renunțat la comitetul de editare, conducând singur ziarul conform propriilor sale principii de jurnalistică modernă.
Nu după mult timp, a achiziționat o rotativă, fondând o tipografie care i-a permis să tipărească ziarul în format mare, urmând modelul ziarelor de mari dimensiuni din vest. Mașinile cumpărate, adăpostite într-una dintre cazematele orașului (azi clădirea Bastionului), au început să funcționeze în anul 1912 sub denumirea de „Tipografia Hunyadi”.
Societatea editorială (pe acțiuni) din Timișoara, i-a vândut ziarul lui Mihaly Pogany, care, plătind toate datoriile, a devenit proprietarul ziarului. Nu după mult timp, ziarul s-a dezvoltat și s-a extins în toată Transilvania și în străinătate (Slovacia, Ungaria, Austria, Iugoslavia, America, Italia). În plină ascensiune, publicistul Mihaly Pogany a decedat la numai 47 de ani, în urma unor afecțiuni pulmonare.
A doua generație de jurnaliști a fost reprezentată de tatăl autorului, Lászlȯ Pogany, ziarist, editor, scriitor. După terminarea studiilor liceale la Timișoara în 1919, Laszlo s-a înscris la Colegiul tehnic pentru imprimante de carte din Germania, după care și-a continuat studiile în mai multe orașe din Germania și de la Budapesta, unde a învățat ziaristica modernă și administrarea unui ziar. A scris nuvele, a publicat în mai multe publicații din Transilvania și a scris o piesă de teatru pusă în scenă în 1920, la Teatrul Maghiar din Timișoara.
Abia după 21 martie 1926, după terminarea studiilor, Laszlȯ Pogany preia conducerea ziarului „Temesvari Hirlap”.
Ziarul „Universul” din București, semnalează prezența lui Laszlȯ Pogany, între personalitățile culturale care au participat în data de 15 iunie 1926, la mormântul lui M. Eminescu din cimitirul Bellu, la parastasul oficiat de către episcopul Comșa al Ardealului.
Patronul Editurii și Tipografiei Hunyadi, care tipărea peste 30 de ziare, era un susținător al artelor.
Primul capitol este o radiografie a publicisticii de limbă maghiară și germană din Timișoara, din perioada premergătoare primului război mondial și cea interbelică.
Al doilea capitol, repartizat pe 11 subcapitole, ni-l înfățișează pe tânărul Andrei Pogany până la terminarea studiilor în 1951, când devenind inginer, și-a început cariera profesională. Autorul își amintește că „în copilărie, mama dorea să devin chirurg, așa cum era bunicul (tatăl ei), în schimb tata a vrut să devin publicist, scriitor, editor, așa cum era el și bunicul din partea tatei. Mă ducea de multe ori în clădirea Bastionului, la tipografie. Aici admiram cum se redactează un text pe linotip, care folosea plumbul topit, o tehnologie mai nouă față de culesul manual al textului literă cu literă”.
Cu ocazia trecerii în revistă a diferitelor etape din viața școlară, autorul ne introduce în viața socială și culturală a vremii, povestind momente emoționante din perioada celui de al doilea război mondial și după. Găsim imagini ale Timișoarei cu evenimentele istorice importante descrise în detaliu, ce se împletesc cu informații despre personalitățile Banatului din acele vremuri.
Ultimul capitol, „Activitatea mea de inginer”, cuprinde evoluția profesională începând de la primul loc de muncă din cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara, până la momentul 1972, când a primit Decorația Ordinul Muncii clasa a 3-a, pentru realizarea și punerea în funcțiune a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I.
În încheiere, doresc să adaug actualei recenzii câteva date care vor completa epopeea profesională și jurnalistică a autorului.
Sunt onorat să mă bucur de prietenia distinsului prof. univ. dr. ing. Andrei Pogany de peste 13 ani, timp în care am activat împreună la o serie de evenimente culturale, simpozioane și cenacluri literare la Timișoara și Orșova. Ne revedem, de fiecare dată cu aceeași bucurie la întâlnirile literare de la filiala Timișoara a Ligii Scriitorilor Români, după care ne permitem să petrecem ceva timp împreună, împărtășindu-ne aspecte din experiența publicistică. A publicat lucrări științifice și articole de presă în diverse publicații, a tradus articole și volume de poezie și proză din română în germană, maghiară și invers. În ciuda vârstei, este un exemplu de om activ, dedicat cu totul activității de publicist. Așa se face că de câțiva ani buni este redactor asociat la revista „Tribuna seniorilor mehedințeni”, alături de alte personalități științifice și literare din țară și străinătate.
Trebuie să-l felicit pentru faptul că, de-a lungul vieții, a reușit nu numai să fie un inginer de succes, dar și un publicist pe măsură, care a închis ciclul de trei generații de jurnaliști.
•„Menționez și aprecierea pentru inițiativa Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 24 iulie 2025, când jurnaliștii au fost invitați la consultări, opiniile transmise ulterior fiind utile și demonstrând rolul activ al Uniunii ca punte între presă și instituțiile statului”
DMC: Ce înseamnă în fapt noul Regulament european dedicat libertății presei? Se va impune peste regulile din România sau urmărește o aducere la zi a acestora?
AD: Normele europene sunt adaptate permanent, în funcție de nevoile societății și de evoluțiile economice, sociale și tehnologice, iar European Media Freedom Act (EMFA) nu face excepție. La nivel internațional au fost constatate numeroase probleme privind libertatea presei, presiuni exercitate asupra jurnaliștilor, situații de influență politică în media publică și lipsa transparenței în funcționarea unor trusturi media. În acest context, a apărut necesitatea unui Regulament european, pentru a crea un cadru comun de garanții și pentru a pune ordine într-un domeniu sensibil. Regulamentul este în vigoare din 8 august 2025. Anumite prevederi se regăsesc deja în legislația românească, altele nu există deloc, iar unele necesită actualizare. Scopul EMFA nu este să se impună peste legislația națională, ci să permită o armonizare coerentă și o aliniere la standardele europene privind libertatea și pluralismul media.
DMC: Care sunt cele mai importante cerințe ale EMFA?
AD: Un element central este depolitizarea mediei publice. Mai multe state membre lucrează deja la identificarea unor mecanisme care să asigure independența reală a media publice, de la modul de numire a conducerii, până la aprobarea bugetelor. În ceea ce privește media privată, EMFA introduce o cerință esențială: transparența deplină nu doar asupra structurii acționariatului ci și asupra surselor de finanțare, un aspect extrem de important pentru credibilitate. Regulamentul include, de asemenea, protecția jurnaliștilor și a surselor lor, reguli privind modul de sancționare a instituțiilor media sau a jurnaliștilor, garanții pentru pluralism, protejarea conținutului editorial împotriva ingerințelor, transparența achizițiilor în domeniul media și norme privind funcționarea platformelor digitale foarte mari în raport cu presa. EMFA stabilește cadrul general, în interiorul căruia fiecare stat membru își adaptează legislația.
DMC: Care este rolul Ministerului Culturii în implementarea acestui regulament?
AD: Ministerul Culturii, având drept de inițiativă legislativă în domeniu, a fost desemnat coordonatorul procesului de armonizare a legislației naționale cu cerințele EMFA. Ministerul trebuie să integreze cerințele Regulamentului cu legislația existentă tinand cont de opiniile tuturor instituțiilor implicate. Legea de funcționare a Ministerului prevede în mod explicit obligația de a proteja și încuraja libertatea de expresie și libertatea de creație. Printre atribuțiile ministerului se numără generarea de politici culturale și strategii corelate cu dezvoltarea României, valorificarea oportunităților din sectorul cultural, construirea și armonizarea cadrului legislativ și monitorizarea domeniului. EMFA reprezintă o zonă de intersecție firească între activitatea Ministerului și sectorul media, cele două fiind mult mai conectate decât pare la prima vedere.
Un exemplu clar îl reprezintă responsabilitatea Ministerului de a crește accesul echitabil la cultură și de a spori implicarea culturii în societate. Presa are un rol major în reflectarea și susținerea sectorului cultural, iar cultura contribuie, la rândul ei, la calitatea și diversitatea comunicării publice. Este un ecosistem interdependent: media susține cultura, iar cultura poate deveni un motor al dezvoltării actului comunicării publice.
DMC: Este nevoie de o colaborare mai strânsă între Minister și instituțiile de presă pentru aplicarea EMFA?
AD: Ministerul Culturii a avut deja numeroase întâlniri, atât în formate de grup de lucru, cât și bilateral, cu instituții media publice, cu organisme profesionale, cu asociații și cu experți din domeniu. Încă din perioada în care Comisia Europeană lucra la elaborarea EMFA, Ministerul Culturii a solicitat feedback din partea instituțiilor relevante, iar unele au răspuns activ, în timp ce altele mai puțin. La nivel general, societatea românească, similar situației din alte state membre, nu are încă reflexul participării active la consultările europene. Mulți nu trimit opinii, nu urmăresc procesul legislativ și consideră că anumite reglementări nu îi afectează, iar ulterior constată efectele. Aceasta este o problemă recurentă la nivel european.
Ministerul a avut schimburi de idei și analize cu Vicepreședintele CNA, cu reprezentanți ai TVR și Radio România, cu membri ai UZPR, cu reprezentanți ai industriei de publicitate și cu experți din alte ministere implicate. Procesul este unul de durată, întrucât Ministerul are în lucru și alte inițiative legislative, unele cu termene stricte impuse de către Comisia Europeană. Vom continua dialogul cu actorii din media, pentru că implementarea EMFA necesită consultare constantă. Menționez și aprecierea pentru inițiativa Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 24 iulie 2025, când jurnaliștii au fost invitați la consultări, opiniile transmise ulterior fiind utile și demonstrând rolul activ al Uniunii ca punte între presă și instituțiile statului.
DMC: Va duce implementarea EMFA la o nouă lege a presei?
AD: Ar fi prematur să afirmăm categoric acest lucru, însă este clar că vor fi necesare modificări legislative ample. Trebuie subliniat că nimeni nu va folosi EMFA pentru a limita libertatea de exprimare. Intenția Regulamentului este exact opusă: de a întări garanțiile privind independența și pluralismul presei. Consider că supra-reglementarea nu aduce rezultate bune, iar echilibrul este esențial. Conținutul editorial are nevoie de reguli minime, inclusiv pentru protecția consumatorilor, însă libertatea de expresie și libertatea de creație rămân fundamentale. Meseria mea de actor, bazată pe creativitate și curaj, mă face cu atât mai conștient de importanța acestor libertăți.
Legislația românească privind presa este dispersată în numeroase acte normative, fără o coerență între ele, iar acesta este unul dintre motivele pentru care ar fi necesară o lege unică sau chiar un Cod al libertății de exprimare, creației și libertății presei. Acesta ar trebui să integreze Legea 41/1994, Legea audiovizualului, Legea privind cultura scrisă, legislația digitală și alte norme relevante, pentru a crea o structură legislativă coerentă.
Ne propunem ca modificările necesare implementării EMFA să fie finalizate până în prima jumătate a anului 2026. Este important de menționat că TVR și Radio România au conduceri noi începând din luna noiembrie 2025, iar aceste instituții sunt profund vizate de EMFA, astfel încât vor avea un rol esențial în proces. La nivel european, doar Danemarca și Finlanda și-au îndeplinit complet obligațiile EMFA la începutul lunii decembrie; celelalte state membre se află în diverse stadii ale pregătirii. Este firesc să urmărim experiențele altora și să avem schimburi de opinii, în special pe articolele sensibile.
DMC: Vă dorim succes și un an 2026 cu multe realizări!
AD: Vă mulțumesc! Și eu vă doresc un an bun, în care să continuați să aveți un rol pozitiv în presa românească!
Întâlnire în Advent în Ziua Națională a Minorităților din România. Împreună cu Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas) / Crăciunul și colindele sale în limba romani.
Kunstausstellung des Malereikreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka).
18. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Beton-Schule Reschitza:
Tag der nationalen Minderheiten in Rumänien.
Begegnung im Advent am Festtag der nationalen Minderheiten in Rumänien (18. Dezember): Mit der Vokal- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas). Weihnachten und ihre Lieder in der Sprache auf Romanes.
UZPR CARAS SEVERIN 