La Muzeul Satului Bănățean a avut loc astăzi reuniunea Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banatul Istoric, in același loc unde Ioan Traia a fondat asociația în 10 Aprilie 2008. De la un mic nucleu de publiciști rurali, organizația a ajuns astăzi la 60 de membri din România și Serbia, o comunitate matură care continuă să documenteze identitatea satelor bănățene. Au fost lansate două volume valoroase pentru cercetarea regională: „Gaiu Mic – Contribuții monografice” (Ioan Traia & Emilian Popa) și „David Voniga și Girocul” (Ioan Traia). Lucrări solide, care adaugă profunzime patrimoniului cultural al Banatului. Prezența profesorului Ioan Hațegan, membru de onoare, a oferit evenimentului consistență și continuitate, prin perspectiva sa asupra istoriei și culturii bănățene. Directorul muzeului, dl. Radu Trifan, a adresat un mesaj de susținere, subliniind importanța acestor inițiative pentru comunitățile rurale de azi.
Pentru Săcălaz, reprezentarea prin Gheorghe Blejusca și Ștefan Tomoiagă a fost un motiv de apreciere, datorită implicării lor constante în promovarea patrimoniului local și în activitatea publicistică rurală. Vizita finală la expoziția de icoane de la Casa Națională din Babșa, condusă de muzeograful Emilian Popa, a completat armonios întreaga întâlnire. Această zi întărește convingerea că documentarea trecutului este o responsabilitate comună, iar colaborarea regională face ca memoria Banatului rural să rămână vie și respectată.
Gheorghe Sarău ne surprinde din nou prin ineditul demersurilor sale, nu doar ca autor, dar și ca factor mobilizator întru cultură, în general. Căci el, ca lingvist de renume național și internațional într-un domeniu, iarăși inedit – cel al normării limbii rromani – a găsit în cele peste patru decenii de activitate timpul și dăruirea necesare pentru diferite sectoare de manifestare științifică și culturală, manifestându-se, deopotrivă, nu doar ca lingvist poliglot, ci și ca traducător, publicist, bibliograf, istoriograf literar, ziarist ș,a. pe tărâmul limbii și culturii române.
Bunăoară, Gheorghe Sarău intuiește, în Decembrie 1989, o cale de a se pune în slujba culturii românești, a ziaristicii și publicistici, achiziționând de pe la tarabele bucureștene, răstimp de un an de zile, pe întinsul lunilor decembrie 1989 – decembrie 1990, numerele unu ale unor reviste și ziare, care, în entuziasmul revoluționar de atunci, apăreau în Capitală și în țară. Și nu doar atât, împreună cu soția lui, profesoară de limba română, sortează aceste tipărituri, le descrie bibliografic și purced la publicarea unor mini-bibliografii în presa anului 1990. Așadar, un gest de mare efort cultural, știut fiind faptul că, de multe ori, după numărul unu multe publicații și-au încetat apariția și, se pare, unele dintre ele s-au „salvat” ca repere bibliografice doar aici, în paginile ce ne prilejuiesc comentariul de față.
Dar nu doar atât, întrucât, ca orice creator și slujitor conștient al culturii unei nații, Gheorghe Sarău nu lasă lucrurile neisprăvite și, după 35 de ani, reia comoara publicațiilor – cele mai multe rămase nedescrise – și, alături de o fostă studentă a sa le reinterpretează, le adună în această lucrare, ce se constituie, desigur, nu doar într-o dovadă a istoriei publicisticii și ziaristicii românești, dar și într-un gest salvator încadrat culturii noastre românești, în general.
Se înțelege, nu ne aflăm în fața unei abordări exhaustive – dar nu din vina autorului principal și a colaboratoarelor sale – ci a contextului, înțelegându-se că în vârtejul evenimentelor derulate în anul – punte dintre o lume veche și una nouă, 1989-1990, oamenii erau într-atât de dornici să prezinte publicului rodul ziaristic al îndrăznelii lor, încât neglijau reperele esențiale ce priveau o riguroasă descriere bibliografică a publicațiilor în cauză, alteori, din modestie ori din alte pricini, nu se indicau numele celor care au contribuit la zămislirea respectivei dovezi jurnalistice. Mare păcat, dar, iată că, deși târziu (unii dintre ziditorii ziariști mutându-se, între timp, din această lume!), se trece la o firească recuperare a însemnelor noastre culturale din bogatul sol jurnalistic românesc, grație unor astfel de truditori.
Și pentru a fi obiectiv, dar, totodată, și mândru, mă bucur mult pentru că Gheorghe Sarău (pe care l-am cunoscut în vara anului 1991, când amândoi ne certificam ca editori la Ministerul Culturii, viața despărțindu-ne apoi drumurile colaborării vreme de un sfert de veac) avea să reia prietenia noastră jurnalistică, pornind împreună o frumoasă colaborare publicistică și editorială, el fiind, din 2007 și până azi, un neobosit redactor al publicației noastre târgumureșene, „Vatra veche”, prezent cu 1-2 titluri în fiecare număr, continuând activități similare, de pildă, pe cea de redactor șef-adjunct al publicației „Asul de treflă” (1997-2001), de redactor responsabil al unei subpagini web dedicată problematicii educaționale rrome (găzduită pe pagina ministerului de resort, cu începere din 1999, într-un moment când puține instituții guvernamentale își organizau astfel de ferestre virtuale!) ș.a.m.d.
Nu în ultim rând, adresăm felicitări autorilor pentru acest important instrument de lucru jurnalistic
A apărut numărul 4 (20) / octombrie-decembrie 2025 al revistei „Muzeul Presei Românești”, publicație trimestrială promotoare de cultură, educație și atitudine jurnalistică, aflată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, coordonată de Tanța Tănăsescu și Dan Toma Dulciu. Ediția reunește articole, eseuri, studii, evocări istorice, interviuri și cronici culturale semnate de reputați jurnaliști, istorici, profesori universitari și scriitori. Numărul 20/2025 al Revistei „Muzeul Presei Românești” marchează un moment aniversar semnificativ, încununând cinci ani de apariție neîntreruptă. Publicația, dedicată istoriei presei, culturii și valorilor jurnalismului românesc, continuă să fie o platformă de dialog, cercetare și memorie profesională, reunind autori prestigioși din mediul academic, publicistic și cultural. Revista oferă cititorilor un conținut bogat și divers, semnat de personalități ale culturii române, o amplă selecție de articole, studii și evocări printre care: reportaje culturale consistente, de la expoziția dedicată goralilor din Polonia, la evenimentele de la Gaudeamus și Muzeul Național de Istorie a României; interviuri de colecție; studii istorice; analiză socială și demografică; paginiCITEȘTE MAI MULT »
Recent ieșită din tipar, Revista UZP nr. 40/2025, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, aduce o dată în plus în atenția publicului aria largă de preocupări ale jurnaliștilor.
Ca una dintre puținele publicații print din Europa care abordează jurnalismul ca profesie și lumea presei, în toate extensiile sale, Revista UZP se prezintă în binecunoscutele condiții grafice care o fac un etalon în domeniu și cu renumitul său conținut dens, aplicat, centrat pe reperele de utilitate publică ale activității membrilor UZPR din țară și din diaspora.
Realizată integral cu remarcabila contribuție a membrilor filialelor UZPR, Revista UZP nr. 40 este acel tip de publicație care, odată parcursă, se reia. Încărcătura materialelor „cheamă înapoi” cititorul, relevând abordări de o complexitate redutabilă, articole profunde, o dinamică evidentă a preocupărilor jurnaliștilor profesioniști și, nu în ultimul rând, o aplecare a acestora către toate segmentele societății și spre tot ce înseamnă „viața cetății”.
În sumarul consistent sunt prezente nume binecunoscute ale jurnalismului românesc, de la gazetari cu experiență până la tineri care creionează tușele presei de mâine și de la președinți de filiale până la voci reprezentative pentru jurnalismul de fiecare zi, cel „de la firul ierbii”, una dintre cele mai frumoase și necesare profesii din câte există.
Dincolo de etalarea estetică ce face din această publicație una de tip premium, dincolo de conținutul ridicat la standarde la care jurnaliștii profesioniști știu să-și mențină permanent discursul, Revista UZP nr. 40 este o oglindă a profesiei, a vocației pe care jurnaliștii profesioniști o pun în tot ceea ce fac – și fără de care performanța nu este posibilă în acest domeniu – și a talentului celor care fac parte din corpul presei profesioniste, membri ai filialelor din țară și din străinătate ai organizației reprezentative de breaslă.
Proiect expozițional cu Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute”, partea a XII-a. Închiderea proiectului.
12. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungsprojekt mit Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute = Geschichte von Reschitza in verschollenen Ansichten”, Teil XII, letzter Teil.
UZPR CARAS SEVERIN 