A fi jurnalist în multe părți ale lumii a devenit o profesie cu risc ridicat, sub asaltul puterii de stat, al conflictelor armate, al presiunii economice și al erodării protecțiilor instituționale. Potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), 361 de jurnaliști au fost închiși și 124 au fost uciși la nivel global la sfârșitul anului 2024, una dintre cele mai mari cifre de când au început să urmărească datele. Între timp, în Indicele Mondial al Libertății Presei din 2025, Reporteri fără frontiere (RSF) a semnalat 34 de țări în care închiderile în masă ale instituțiilor media, exilul jurnaliștilor și represiunea sistemică s-au intensificat.


Atac la adresa dreptul publicului de a fi informat

Persecuția jurnaliștilor nu este doar un atac asupra indivizilor – este un atac asupra democrației, a transparenței, a echității și a dreptului publicului de a ști. Jurnalismul liber și independent joacă roluri cheie: dezvăluirea corupției, tragerea la răspundere a puterii, relatarea crimelor de război și acordarea unei voci celor fără voce și vulnerabili. Fără aceasta, abuzurile comise de guvern și de entitățile private și publice rămân necontrolate, minciunile proliferează, iar autoritarismul se răspândește. În autocrații, mass-media independentă este adesea printre primele instituții care se prăbușesc. Consecințele au un efect de descurajare la nivel global, autocenzura și frica devenind norma.


Jurnaliști încarcerați, torturați, exilați sau uciși

Instrumentele de represiune ale guvernelor autoritare sunt atât directe, cât și subtile. Potrivit weeklyblitz.net, lista 2025 a RSF include următoarele țări în care jurnaliștii au fost încarcerați, torturați, exilați sau uciși: Belarus, unde mass-media independentă a fost etichetată drept „extremistă”, iar jurnaliștii au fost arestați, torturați sau forțați să se exileze; Azerbaidjan, unde ultima instituție media independentă a fost închisă în februarie 2025, stat cunoscut pentru impunerea unor pedepse extrem de dure cu închisoarea pentru jurnaliști, pe baza unor acuzații complet inventate sau motivate politic; Iran, unde reportajul împotriva politicii guvernamentale este practic interzis, iar cei care depășesc limita se confruntă cu consecințe grave (în ultimii cinci ani, aici au fost arestați peste 100 de jurnaliști, mulți dintre ei fiind încă în închisoare); Arabia Saudită, cu aproximativ 20 de jurnaliști în închisoare; Rusia cu aproape 60 de jurnaliști arestați; China, cunoscută pentru atitudinea sa dură față de presă (regimul a închis aproape 200 de jurnaliști din 2019).


Hărțuire digitală, supraveghere, campanii de ură

Pe lângă arestări și crime, există și alte metode de persecuție pe scară largă a jurnaliștilor. Potrivit Centrului pentru Știri, Tehnologie și Inovație, aproape jumătate dintre jurnaliștii chestionați în 2025 au declarat că guvernele lor doresc „prea mult control” asupra reportajelor lor. Viabilitatea economică a jurnalismului independent este, de asemenea, sub presiune: RSF notează că fragilitatea economică este acum o amenințare semnificativă la adresa presei libere, la fel de mult ca represiunea politică directă.

Hărțuirea digitală este un alt element care intră în această ecuație – niveluri disproporționate de abuz online, supraveghere și campanii coordonate de ură… Închiderea internetului și transformarea dezinformării generate de inteligența artificială în arme erodează și mai mult spațiile sigure pentru jurnaliști. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) raportează că hărțuirea împotriva jurnaliștilor este o tendință globală semnificativă, legând-o de agenda mai largă de împiedicare a liberei exprimări.

Iar în țările în care jurnaliștii sunt uciși sau reținuți, puțini făptași sunt trași la răspundere. Din cauza lipsei unor mecanisme judiciare sau internaționale eficiente, atacurile asupra libertății presei rareori duc la pedepse în justiție pentru cei vinovați.

Iar când jurnaliștii sunt uciși în zone de război, costul nu este doar personal, ci și colectiv – redacțiile se degradează, anchetele se opresc, iar comunitățile locale rămân în întuneric informațional. (redacția UZPR)

Foto: YouTube