Despre Hotelul CALUL ALB, din Mehadia, nu există foarte multe date privind contextul apariției sale, în afară de faptul că acesta a fost înființat în anul 1893, având ca proprietar pe Simion Popescu. (În Banat, simbolul Calului Alb este asociat adesea cu figura eliberatorului, Prințul Eugeniu de Savoya, care a recucerit Timișoara și Banatul de la otomani, în anii 1716-1718).

Între cele două războaie mondiale, îl regăsim în proprietatea lui Ștefan Iorgovan, cel mai probabil, preluat printr-un proces de vânzare-cumpărare, între cei doi. În perioada marii crize economice, datorită dificultăților financiare generate de aceasta, localul ajunge în pragul falimentului. În aceste împrejurări, comunitatea, conștientă de importanța socială a localului, hotărăște, în anul 1933, de a oferi un sprijin major în continuarea funcționării acestuia, prin înființarea, într-una dintre încăperile sale, a unei ,,Cassine Române” (în contextul vremii, Casina era un soi de club social, respectiv o asociație culturală și de întrajutorare a intelectualilor și notabilităților. Casinele organizau serate literare, conferințe, baluri, concerte și, uneori, susțineau o bibliotecă proprie. Ele contribuiau activ la dezvoltarea gustului pentru cultură și la promovarea limbii și literaturii românești). Prin chiria și activitatea sa, Casina a oferit sprijin financiar esențial hotelului, asigurând supraviețuirea acestuia și menținerea unui loc dedicat culturii românești. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă a succesului pe o perioadă mai îndelungată a acestei măsuri, deoarece, după anul 1934 nu se mai regăsesc date concludente privind desfășurarea vreunei activități economice sau culturale în această locație.

Astăzi, pe amplasamentul hotelului Calul Alb, aflăm o altă construcție, ridicată ulterior, în perioada comunistă, ce servește, de la punerea sa în funcțiune și până azi, ca spațiu comercial.

În ceea ce privește importanța respectivului local, în cadrul comunității locale, de remarcat, în special în perioada administrației austro-ungare, că acesta era un loc de întâlnire central pentru activitățile culturale și patriotice ale localnicilor din Mehadia, devenit astfel un centru important al vieții culturale și naționale românești din Mehadia. Desfășurarea unor activități, precum corurile vocale, inclusiv coruri bisericești, constituiau manifestări cu rol esențial în păstrarea identității naționale și culturale în Banat și Transilvania.

În concluzie, Hotelul CALUL ALB din Mehadia, rămâne în istorie ca un reper major al vieții culturale și sociale a Mehadiei, într-o perioadă importantă din punctul de vedere al luptei pentru afirmarea identității naționale. Manifestările culturale și patriotice, desfășurate aici, precum și actul de solidaritate al comunității de a-l salva de la faliment, au avut un rol incontestabil în afirmarea identității naționale și în consolidarea unității locale.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

 

În cele ce urmează, redau trei, dintre multele articole, apărute și culese din presa vremii, cu precizările de rigoare. Toate acestea demonstrează intensa activitate cultural-spirituală, desfășurată sub acest acoperământ.

 

,,Cor vocal în Mehadia.

Din Mehadia ni se scrie: „în 12 Septemvrie a dat corul din Mehadia primul concert în sala hotelului „Calul alb“, la care a luat parte un public numeros, compus din inteligenţă, plugari şi străini din împrejurime. Iniţiatorul acelui cor este bravul preot local Alexie Frateş, care n’a cruţat nimic pentru ajungerea acelui scop. S’a declamat poesia „Peneş Curcanul“ de teologul absolvent Ilie Popa, s’a cântat apoi „Ciobanul din Ardeal“. La urmă a fost joc. Oaspeţii s’au întors acasă pe deplin mulţumiţi de reuşita acelui concert. „

(,,Tribuna” – Sibiu, 30 septembrie 1893)

 

,,Concert în Mehadia.

Corul vocal bisericesc din Mehadia aranjează Vineri, la 2/15 Februarie a. c (întimpinarea Domnului), în sala hotelului dela ,,Calul alb”, în favorul fondului meu, concert împreunat cu declamaţiuni şi teatru, la care respectuos învită începutul la 8 ore seara. Preţul de întrare: pentru locul I. 1 coroană 20 ban de persoană, pentru locul II. 80 bani de persoană. După producţiune urmează joc. In pausă se va juca ,,Batuta” şi ,,Căluşerul”. Suprasolviri se primesc cu mulţumită şi se vor curta prin ziaristică.

Programa: I. Concert: Anton Sequens: ,,Motto”, cor bărbătesc 1. Ioan Vidu: ,,Nainte Române”, cor bărbătesc. — 2. George Coşbuc: ,,Duşman cere”, poesie predată de domnişoara Chita Cincheză. — 3. , * ,,Cor şi cavatină”, cor bărbătesc. — 4. E. Krüger: ,,La arme”, aranjată pentru cor de bărbaţi, de Nicolae Groza junior.

(,,Tribuna”, Sibiu 14 februarie, 1901)

 

Scrisori din Mehadia

ȘEZĂTOARE ȘCOLARĂ.

Duminecă, 19 i. c. școala primară din localitate, de sub conducerea d-lui dir. lancu Bacilă, aranjează o șezătoare în localul „Calul Alb“. Programul va fi compus din cântece, dansuri și poezii cu caracter național. Sperăm, că copilașii și de rândul acest vorști să ofere publicului câteva clipe de plăcere și uitare a timpurilor grele. MATINEU ARTISTIC.

Societatea corală din localitate a aranjat în localul „Calul Alb“ în ziua de 12 i. c. un matineu artistic. Programul a fost compus din cântece de celebri noștri compozitori Vidu, Dima, Kiriac, etc. Reușita a fost relativ mulțumitoare. Prin muncă ce cred că va depune dirijorul corului, d-l D-tru Mazilu, în curând sperăm că va fi la înălțime.

S’A ÎNFIINȚAT CASINA.

Am anunțat la timp perspectiva de înființare a unei casine în comuna Mehadia. Această acțiune începută cu atâta entuziasm, căci așa sunt „meginții” la orice început, cu deosebită satisfacție aflăm că s’a ajuns la realizare. Acțiunea începută a fost condusă de către d-l Gh. Crăciunescu, un tânăr idealist, ca dovadă că a fost condusă de un element capabil, este că s’a ajuns la un sfârșit. Știut este că „pădure fără uscătură nu există“, de aceia îmi permit a zice, nu cu răutate sufletească, că și printre acei oameni cari frecventează casina, poate că se vor găsi indivizi de a căror caracter putem îndoi. Nu doresc decât să mai lase din pretenții acei ce trebue și le cerem înțelegere, și iar înțelegere! Altfel iar râd acei ce abia așteaptă să ne vadă neînțelegându-ne. BION. (Iancu Băcilă-n.n.)”

(,,Vestul”- Timișoara, 18 martie, 1933).