Cu ocazia programului educațional „Școala altfel”, peste 200 de copii din cadrul Grădiniței cu program prelungit nr. 7 din municipiul Deva și-au petrecut o zi de neuitat în aer liber alături de jandarmii hunedoreni.
Alături de cadre didactice și părinți, preșcolarii au descoperit o parte din materialele și autospecialele din dotarea jandarmeriei, s-au bucurat de scurte plimbări cu ATV-ul, de tiroliana special amenajată de jandarmii montani pentru ei și au făcut cunoștință cu cel mai jucăuș și prietenos partener patruped din echipa jandarmilor.
Copiii au adresat numeroase întrebări, au primit răspunsuri adaptate vârstei și au avut ocazia să afle, pe înțelesul lor, ce înseamnă profesia de jandarm și cum contribuie aceasta la siguranța tuturor.
Entuziasmul și energia copiilor ne motivează și vom continua și în perioada următoare cu desfășurarea de activități educative în școli și grădinițe – ne-a declarat căpitan Murguleț Denis Luiza (foto), persoană de contact a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
17 octombrie 2024, ora 12.00, sala A2.2, Centrul Universitar UBB din Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Întâlnire cu istoria și limba germană.
Vernisajul expoziției documentare dedicate șvabilor bănățeni și germanilor din Banatul Montan, organizată de FORUMOST, Centrul de Cercetări și Cooperare cu Europa Centrală, de Est, de Centru-Est și de Sud-Est al Universității din Augsburg (Germania).
Cu participarea Prof. Dr. Alfred Wildfeuer (Augsburg) și Dr. Sebastian Franz (Heidelberg).
Program muzical cu participarea Corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) din Reșița.
17 octombrie 2025, ora 17.30, foaierul Centrului Universitar UBB din Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Inaugurarea expoziției filatelice interjudețene cu participare internațională „Etnic 2025 / Un panou”.
Program muzical cu participarea următoarelor formații: Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) precum și „Resicza“ (coordonare: Iuliu Fazakas), urmat fiind de o reprezentație de dansuri populare germane cu Formația „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
Închiderea festivă a celei de a XXXV-a ediții a „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan”.
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Begegnung mit der deutschen Geschichte und Sprache.
Stellwandausstellung zu den Banater Schwaben und Banater Berglanddeutschen, in der Organisation von FORUMOST, das Forschungs- und Kooperationszentrum Mittel-, Ost-, Ostmittel- und Südosteuropa der Augsburger Universität. Mit der Teilnahme von Prof. Dr. Alfred Wildfeuer (Augsburg) und Dr. Sebastian Franz (Heidelberg).
Anschließend, musikalisches Kulturprogramm mit dem „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea).
17. Oktober 2025, 17:30 Uhr, Foyer des UBB-Universitätszentrums Reschitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Festliche Eröffnung der philatelistischen kreisübergreifenden Ausstellung mit internationaler Beteiligung „Etnic 2025“.
Anschließend Kulturprogramm mit dem „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und der „Resicza“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas) sowie Tanzauftritt mit der deutschen „Enzian”-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordinatoren: Marianne & Nelu Florea).
Festlicher Abschluss der XXXV. Auflage der „Deutschen Kulturdekade im Banater Bergland”.
Un soare blând de toamnă montană scălda platoul din fața Bisericii Romano – Catolice „Neprihănita Zămislire” din Orșova, în așteptarea credincioșilor și a musafirilor din țară și străinătate, cu ocazia Zilelor Culturii Germane.
11 octombrie 2025, zi de sărbătoare pentru credincioșii catolici, un prilej de întâlnire culturală a etniei germane începând din zona Banatului până departe, în zona Sucevei.
În calitate de jurnalist, primisem invitația de a participa la acest eveniment cultural, în cadrul căruia Excelența Sa Josif Csaba Pal, Episcopul de Timișoara, a celebrat Sfânta Liturghie.
În programul cultural, mai multe echipe de dansatori, copii și seniori din Reșița, Bocșa, Timișoara, Caransebeș, Suceava, Bistrița, ne-au prezentat o suită de dansuri și port popular al etniei germane, alături de formații corale, care au reținut atenția spectatorilor până după-amiază târziu.
În interiorul bisericii a fost organizată o expoziție de artă, în cadrul căreia au expus numeroși artiști veniți din toată țara, dintre care îi amintesc pe: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkaș, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina și Gustav Hinka, Eleonora și Gabriel Hodut, Nik Potocean, Maria Tudor , Tatiana Tibru, Windy Bircu și Florin Cotarcea.
Dintre participanți, artiștii orșoveni Windy Bircu și Florin Cotarcea au atras atenția vizitatorilor. Cu această ocazie, cei doi artiști au lansat un album comun, cu operele lor reprezentative.
Tânăra Windy Bircu, cunoscută ca fiind fondatoarea noului curent suprarealist în pictură „Revelația Windy”, are în palmares peste 22 de apariții publice în care și-a expus picturile pe simezele unor mari expoziții din București, Luxemburg, Paris, New York, Barcelona, Londra, Berlin, Osaka, Orșova și Drobeta Tr. Severin.
Prof. dr. Armand Steriadi, un reputat critic de artă, menționa: „Construită pe principiul polifoniei vizuale, o pictură de acest gen vădește rigoare și persistență a lucrului cu materia. Cu cât este mai intensă, mai dinamică imaginea, cu atât crește și puterea mesajului. O astfel de creație oferă nu atât aburul vieții trăite cândva departe, cât nostalgia expresiei tinereții. Privită în ansamblu, ea reconstituie de fapt o îndelungată introspecție, un posibil îndemn la a reîncepe lungul drum al nașterii”.
Ca jurnalist și amator de artă vizuală, am precizat, într-un expozeu la vernisajul expoziției de pictură de la Orșova, că Wuidy Bircu, continuatoare a suprarealismului clasic, reușește să treacă mai departe, prin încercarea de a descoperi prin revelație, stări și imagini din afara realității, aducând o contribuție majoră la crearea unui nou curent în suprarealism. Introspecția ca proces de autoobservare și meditația, sunt pârghiile care o ajută pe tânăra artistă să-și exprime prin culoare și formă, prin linii și combinații grafice nu întotdeauna cu corespondențe reale, stări mentale sau fragmente ipotetice dintr-o imagine deformată de unde ale irealului.
Cel de-al doilea artist orșovean, Florin Cotarcea, un cunoscut grafician, pictor și sculptor, este artistul care a realizat, timp de 10 ani, monumentala statuie a lui Decebal din Cazanele Dunării.
Dr. George Vlaicu apreciază că „Florin Cotarcea a imortalizat în stâncă muntoasă, chipul nemuritor și impresionant al lui Decebal”. Referindu-se la tandemul creației celor doi artiști, afirma: „Cu aceeași atitudine critică sau vizionară, că dalta mânuită de acest sculptor, genial nu doar prin talent și modestie, aproape că atinge înălțimea credinței cu care foarte tânăra pictoriță mânuiește penelul dăruindu-ne, pe simeze, nemuritoare și impresionante lucrări, cum nu s-au mai creat, până acum, altundeva în lume”.
Trebuie să ne reamintim faptul că Florin Cotarcea avea numai 26 de ani când a fost declarat câștigătorul concursului pentru cea mai ambițioasă sculptură din România, având sarcina de a sculpta chipul lui Decebal în stâncă, pe malul Dunării. Timp de 10 ani, la 55 de metri înălțime, Florin Cotarcea, împreună cu echipa sa de alpiniști, trecând prin multiple pericole, a reușit monumentala operă care stă de strajă la hotarul țării, în Cazanele Dunării.
În anul 2008, după moartea finanțatorului prof. dr. Iosif Constantin Drăgan, lucrarea a fost sistată, deși era realizată în proporție de 60%. Păcat că această operă națională de artă, care aduce anual peste 50.000 de turiști, nu își găsește finanțatori pentru finalizarea lucrărilor. Cred că ar fi necesară o implicare a autorităților locale, județene și naționale, care, împreună eventual cu capital românesc privat, să finalizeze proiectul, atât timp cât creatorul acestuia mai este tânăr și poate escalada stânca muntelui.
Pe drept cuvânt dr. George Vlaicu afirmă: „Fără îndoială că Bunul Dumnezeu a făcut, prin sfințire cu apă din Cazanele Dunării, ca operele acestor doi artiști de largă recunoaștere internațională, din Orșova, să devină monumente de neclintit ale spiritualității noastre naționale”.
A apărut numărul 35 (septembrie 2025) al revistei „Tribuna seniorilor mehedințeni”, publicație editată la Orșova sub îndrumarea distinsei Andrușa R. Vătuiu, redactor-șef și suflet al acestei tribune culturale dedicate seniorilor. Revista, ajunsă la o maturitate remarcabilă, continuă să fie o oglindă fidelă a vieții culturale și spirituale a județului Mehedinți, promovând valorile locale și dialogul între generații.
Colectivul redacțional este format din nume bine-cunoscute ale culturii și educației mehedințene: Nicolae Armanca, prof. Ana Buzatu, prof. Elisabeta Diaconescu, Florian Lăpădătescu, ing. univ. dr. Dumitru Pătășanu, iar ca redactori asociați – Al. Florin Țene, prof. univ. dr. Florentin Smarandache, Ana Zlibuț ș.a. Împreună, aceștia conferă revistei o direcție coerentă și un conținut de înalt nivel intelectual.
În acest număr, Andrușa R. Vătuiu semnează un articol despre mobilitatea de grup a seniorilor și despre proiectele ambițioase dezvoltate la Orșova, ilustrând dinamismul și implicarea generației vârstnice în viața comunității. Mihai Bărbulescu semnează textul „Pensia nu este un cadou”, un eseu de atitudine care pledează pentru respectul față de munca și demnitatea seniorilor.
Un amplu studiu semnat de prof. univ. dr. Virgil Ene, intitulat Apariția statului dac, oferă cititorilor o incursiune în istoria vechii Dacii, bazată pe date arheologice și interpretări moderne.
Ionela Simescu dedică un articol emoționant și documentat scriitorului Al. Florin Țene, pe care îl caracterizează drept „scriitorul total, spirit vizionar și păzitor al demnității culturale”, reliefând complexitatea unei opere care traversează genurile și epocile.
Pe paginile de umor fin și spirit critic, Vasile Vulpașu semnează o serie de epigrame pline de vervă, în timp ce conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița aduce în atenție un studiu captivant despre corespondența lui Albert Einstein cu Elena Phillis, un episod mai puțin cunoscut din viața marelui savant.
Numărul se încheie cu o notă lirică deosebită: poetul militar Comandor Aviator oferă cititorilor poezia Când ridicăm un bulgăre de glie, o meditație patriotică și existențială, plină de sensibilitate și forță evocatoare.
Prin apariția acestui număr, „Tribuna seniorilor mehedințeni” își confirmă menirea de revistă de cultură vie, în care trecutul și prezentul se întâlnesc sub semnul valorilor morale și spirituale. O publicație care dovedește, încă o dată, că seniorii din Mehedinți nu sunt doar martori ai timpului, ci creatori ai unei identități culturale durabile.
Luni, 13 octombrie 2025, la Cinematograful de Artă – Studioul Horia Bernea – din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român București, a avut loc premiera filmului artistic „Povestiri din Bocșa” în regia lui Ioan Cărmăzan.
Cele 300 de locuri au fost aproape toate ocupate de către un public excepțional, cinefil și literat, iubitor de carte, artă cinematografică și actori! Chapeau!
Filmul „Povestiri din Bocșa” are la bază o carte ale căror povestiri sunt traspuse în secvențe cu veritabilă măiestrie cinematografică – și aici nu mă refer doar la arta regizorului-scenarist, ci și la abilitatea celor de la tehnic – imagine, montaj, sunet – precum și la actorii talentați, care și-au jucat rolul la modul excepțional!
Un film realizat cu prieteni din dragoste pentru Bocșa, locul care va rămâne pentru totdeauna „acasa” lui Ioan Cărmăzan!
Se cuvine să amintim totuși că rolurile principale sunt interpretate într-un mare fel de îndrăgiți actori precum Ion Ionuț Ciocia, Marius Chivu, Adrian Ciobanu, Raluca Guslicov și Oana Zara, iar bănățeanul Valeriu Sepi, cunoscut artist plastic și percuționist român, nu se lasă mai prejos și face un rol de zile mari în filmul prietenului său Nuțu Cărmăzan, dând viață personajului „Șamu”, un personaj complex și nu tocmai facil de interpretat.
În film mai pot fi „zăriți” bocșeni – alături de alți actori profesioniști – între care primarul Mirel Patriciu Pascu îl întruchipează pe Pătru Mantu, iar dansatori ai Ansamblului „Bocșana” sunt participanți la o nuntă.
Filmul este savuros și are toate ingredientele unui film de succes: are la bază un text alert, impecabil scris, și vă îndemn să-l citiți: „Povestiri din Bocșa: Lumea 9 și pianul de lemn”, narațiune care se află în volumul „Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatăl meu”[1], o carte care adună între coperțile sale povestiri mai vechi sau mai noi, rescrise, reinventate, într-un fel sau altul; personaje și întâmplări povestite în volumul de debut: „Povestiri din Bocșa”[2] (Timișoara: Facla, 1983) readuse în actualitate. O poveste marca Ioan Cărmăzan, redată într-o scriitură recognoscibilă, „un amalgam real, fantastic, oniric, care se țese ca un nou tărâm ce ne face să pășim dincolo de realism.”[3]
De asemenea, un casting foarte bun, actori faini, cunoscuți, au făcut roluri senzaționale, în ciuda complexității și dificultății acestora! O poveste interesantă, plină de umor care, uneori, se transformă în dramă, pentru că, nu-i așa, e de ajuns o răsturnare de situație pentru a converti comicul în dramatic și tragic. Nu în ultimul rând, o coloană sonoră „decentă” sau, mai bine spus „nobilă”, pentru că pianul este un instrument delicat, al sufletului.
Putem afirma, fără a exagera, că regizorul Ioan Cărmăzan dăruiește Bocșei un film de senzație, deoarece are la bază o poveste extraordinară pe care acești talentați actori reușesc să o transpună în imagini; are la bază „o scriitură aparte,bine condusă, miraculoasă pe alocuri, cu personaje și întâmplări de o coloratură vie, nuanțat redată, cu saft, pictural și cinematografic. Cred că putem vorbi aici și despre o marcă bine conturată, «brandul Cărmăzan». O țesătură stranie, de o poeticitate tulburătoare. E formidabil cum, în doar câteva rânduri, se deschid miraculoase ferestre spre acel «dincolo», unde necunoscutul dobândește aură.”[4]
Așadar, vă recomandăm să nu ratați nici cărțile, dar nici filmul marca Ioan Cărmăzan! Cele două cărți: „Povestiri din Bocșa” și „Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu” sunt lecturi excepționale, iar filmul „Povestiri din Bocșa: Lumea 9 și pianul de lemn” este un deliciu!
Iar pentru reușita acestui proiect cinematografic merită felicitări toți cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la înfăptuirea lui! Cele mai alese felicitări merg spre maestrul Ioan Cărmăzan! Felicitări, Nuțu al nostru! Fie toate proiecțiile la fel de bine primite precum premiera! Nenumărate aplauze!
PS.
Luni, 13 octombrie 2025, la Cinematograful de Artă – Studioul Horia Bernea – din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român București, a avut loc premiera filmului artistic „Povestiri din Bocșa” în regia lui Ioan Cărmăzan. La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai Banatului – Bocșa și Reșița, prieteni și colaboratori de seamă ai regizorului Ioan Cărmăzan: președintele Consiliului Județean Caraș-Severin – Silviu Hurduzeu, doamna deputat Silvia Mihalcea, deputatul Marius Isac, primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu și directorul Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa, Gabriela Șerban. O echipă care a dorit să-i fie alături maestrului Cărmăzan într-un astfel de frumos moment al împlinirii unui proiect-mărturie despre Bocșa copilăriei sale și oamenii săi „de lut”, cu atât mai mult cu cât Ioan Cărmăzan este unul dintre Cetățenii de Onoare ai Bocșei și ai județului Caraș-Severin.
[1] Ioan Cărmăzan. Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2024;
[2] Ioan Cărmăzan. Povestiri din Bocșa. ed. a II-a. Reșița: TIM, 2010 (Bocșa, istorie și cultură”;
[3] Victor Constantin Măruțoiu ÎN Ioan Cărmăzan. Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2024;
[4] Monica Rohan în: Ioan Cărmăzan. Șarpele roșu și pianul de lemn – Baladă pentru tatălmeu. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2024;
Filip Matei, pictor bisericesc, s-a născut în 1853 în judeţul Timiş, comuna Igriş, și s-a stins în 1940, în Bocşa Montană, județul Caraș-Severin.
Plecat de acasă și ajutat de învățătorul său Gheorghe Popovici, Filip Matei ajunge ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița. Aici a deprins tehnica picturii alături de primii săi dascăli: Dimitrie și Mihai Popovici. După moartea acestora, Filip Matei preia atelierul și finalizează lucrările deja începute.
În anul 1877 s-a căsătorit cu bocşanca Emilia Diaconovici şi s-a mutat în Bocşa Vasiova. Aici şi-a construit o casă după proiectare proprie: model vienez: casă stil vilă, înaltă, trepte din lemn, sculptura în lemn fiind executată tot de el, aici funcționând și atelierul său de lucru.[1]
„Am cunoscut pe acest om din anii copilăriei mele. L-am stimat și l-am iubit pentru că avea o fire plină de veselie și foarte interesantă, încât aș fi stat zi și noapte ca să-i ascult sfaturile și poveștile lui pe care le rostea cu o voce clară ce apăsa fiecare cuvânt; iar când cânta în strana bisericii, vocea lui clară avea un farmec deosebit. Casa lui din Vasiova, pe care a zidit-o în formă de vilă, încadrată de o grădină mare, plină cu flori și pomi roditori, a fost o frumusețe ce desfăta privirea, ca un colțișor de rai pe pământ.” consemna condeierul plugar din Vasiova, Aurel Novac.[2]
În această casă, în anul 1900, s-a născut Zeno Vancea, compozitorul şi muzicologul vasiovean ai cărui părinţi locuiau cu chirie la pictorul Filip Matei la acea vreme.
Filip Matei a construit casa după placul său şi a trăit aici aproximativ 50 de ani. În tot acest timp casa a fost folosită drept „centru de cultură”, devenind, nu doar școală de învățătură picturală, ci și un centru al românismului în perioada dualistă de stăpânire a Banatului. Aici s-au desfășurat întâlnirile Astrei și ale Societății de Lectură „Doina”, condusă de Filip Matei.
„Aici și-a transformat atelierul într-o adevărată școală de pictură religioasă, cu ucenici, calfe și lucrători, având multe comenzi de pretutindeni și fiind foarte cunoscut în toată regiunea, mai ales că era o figură activă și în viața publică a Bocșei. Casa lui Filip Matei a devenit un centru de cultură și de acțiune românească.”[3]
„Bocșa a avut tradiție în măiestritul picturii. În veacul al XVIII-lea diaconul Vasile a înființat la Bocșa Montană o școală de pictură. Această inițiativă este continuată de pictorul academic Mihail Velceleanu care a executat în primul rând comenzi de pictură bisericească, murală, iconostase, icoane pe lemn sau pânză și steaguri. […] Avem informația potrivit căreia Filip Matei fusese elevul lui Velceleanu. ( vezi Ioan B. Mureșianu. Colecția de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului. Timișoara: Editura Mitropoliei Banatului, 1973). Atât de la Popovicii din Oravița, din colaborarea ulterioară cu academicii Nicolae Popescu și Mihail Velceleanu, Filip Matei a devenit cel mai productiv pictor de opere religioase. Prin deschiderea propriului atelier la Bocșa, Filip Matei a pus sfârșit unei epoci și anume aceea a sistemului diletant. În atelier i-a avut pe unii parteneri, pe alții ucenici: Gheorghe Marișescu, Ștefan Lazăr, Iosif Liuba, Nicolae Popovici, Mihai Spineanu, Iosif Matei, apoi Ioan Zaicu, cel mai valoros ucenic.” [4]Ioan Zaicu, după o perioadă de ucenicie de 10 ani în atelierul lui Filip Matei, în perioada 1882-1893, a urmat cu o bursă Gojdu cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. Ca ucenic, Zaicu și-a secondat maestrul în pictarea a trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici.
Ioan Zaicu, după o perioadă de ucenicie de 10 ani în atelierul lui Filip Matei, în perioada 1882-1893, a urmat cu o bursă Gojdu cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. Ca ucenic, Zaicu și-a secondat maestrul în pictarea a trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici.
Ioan Zaicu a păstrat pe mai departe iconografia lui Filip Matei. Acest lucru poate fi sesizat la biserica din Uzdin (1908). Pe bolta bisericii, Ioan Zaicu și calfele sale au pictat patru zone cu șapte compoziții: Dumnezeu Savaot între cei patru evangheliști; Iisus hrănește poporul cu cinci pâini și doi pești, Vindecarea orbului, Furtuna pe mare, Pescuitul miraculos, Bunul Samarinean și Sfântul Ioan Botezătorul. Majoritatea acestor scene sunt redate de Filip Matei de la primele biserici unde a lucrat și până la cele din iarna vieții, la Birda (1925) și Gătaia (1926), unde moalerul a avut 72, respectiv 73 de ani.[5]
Filip Matei era prieten şi adesea vizitat de Iuliu Maniu, de Brediceanu şi alte personalităţi ale vremii. Camil Petrescu îl descrie ca fiind „un pictor cu cioc, entuziast ca un descendent al școalei italiene…”[6]
În timpul ocupaţiei austro-ungare a luptat pentru cultura românească vasioveană în special, pentru păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare româneşti. Aduna oameni, îi îmbrăca în costum naţional românesc şi defilau cu carul cu boi. În perioada unirii principatelor pictorul a scos şi a pus pe această casă tricolorul, fapt pentru care a fost arestat. Evident, acestui gest de curaj i s-au mai adăugat și altele, care au dus la întemnițare. De exemplu, pictorul era și un talentat epigramist, versificator, abordând satira, iar poezia „Cucu”, publicată în „Foaia Poporului Român” din Budapesta, nr. 45; 46/ ̸ 1910, în care milita pentru susținere în alegeri a candidatului național la Budapesta, i-a asigurat 4 ani de temniță în capitala Ungariei.
Așadar, dacă ar trebui să vorbim despre Școala de pictură de la Bocșa, va trebui neapărat să vorbim și despre zugravul/moalărul/ și pictorul bisericesc Filip Matei; dacă este vorba despre românism și lupta pentru limba română și pentru neamul românesc, de asemenea trebuie să-l amintim pe românul Filip Matei; iar dacă ne gândim la participanții bocșeni la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, din nou trebuie să facem referire și la omul Filip Matei, ca delegat al ASTREI din Bocșa.[7]
„Prin grija sa a luat ființă ASTRA la Bocșa, iar prin curajul său de a satiriza în scris stăpânirea maghiară a fost condamnat și a suferit detenție în Köbánya, unde erau întemnițați cei cu delicate de presă.” [8]
Despre prietenia sa cu Brediceanu aflăm consemnat și în monografia Igrișului realizată în 2009 de către inginerul Florea Jebelean, care, de altfel, conturează un real portret al moalărului:
„Bocșa era fieful electoral al lui Coriolan Brediceanu. Această circumscripție a reprezentat-o el ca deputat în parlamentul maghiar de la Budapesta. Centrul său de acțiune era casa lui Filip Matei, cu care se împrietenise, existând o vădită potrivire de caracter între ei: amândoi erau foarte legați de popor și se bucurau de o largă popularitate. Și Filip Matei ca și Coriolan Brediceanu avea darul de a întreține o atmosferă de veselie în jurul său. A fost un om de glume și de umor, în gen popular, care plăcea tuturor. Purta cu sătenii conversații într-un spirit satiric și critic la adresa celor hrăpăreți, egoiști și vanitoși, la adresa celor care huzureau în dauna mulțimii nevoiașe. Această fire i-a adus prietenia lui Coriolan Brediceanu, tribunul popular din Lugoj.[…] Filip Matei a fost un însuflețit luptător pentru unire și pentru drepturile poporului român. Acționase înainte de primul război mondial în Partidul Național Român alături de dr. Valeriu Braniște, de Coriolan Brediceanu, de protopopul scriitor Mihail Gașpar și de ceilalți fruntași ai vieții publice. La alegerile de deputați din anul 1906 pentru parlamentul din Budapesta, Filip Matei a avut curajul să arboreze steagul tricolor pe casa sa, unde era centrul de acțiune electorală a lui Coriolan Brediceanu.”[9]
Un asemenea om n-ar fi putut sta departe de evenimentele de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La Adunarea Națională pentru Unire, la 1 decembrie 1918, Filip Matei a fost la Alba Iulia în fruntea unei delegații de țărani din zona Bocșei, ca reprezentant al ASTREI bocșene. Prietenul său, Aureliu Novac, (el însuși un personaj deosebit al Vasiovei lui Tata Oancea, fiind dirijor al corului „Doina” din Vasiova, autor de poezii și, după Marea Unire, primul țăran senator, apoi primar al comunei Vasiova) consemnează în pagini de jurnal, sub titlul de „Amintiri din viața pictorului și prietenului meu de suferință Filip Matei”, despre acest eveniment:
„În anul 1918 Filip Matei reușește să ajungă la Marea Adunare de la Alba Iulia; de aici ne-a adus versuri și melodii, cântece noi pe care le-am învățat în casa lui cu corul de adulți și copii, pe care le-am cântat la primirea ostașilor români (1919). Am făcut demonstrații defilând cu carele cu boi pline de copii și steaguri trei culori și cu banderiu de călăreți pe strada principală de la Bichiștin până la Podu Mare la Bocșa Montană și îndărăt. A fost o bucurie de nedescris. Bătrâni, tineri, copii toți cântând cu lacrimi de bucurie: Așa-mi scrie prin Românu/ Așa-mi scrie prin Drapel/ Că românu liber este/ Soarta și-o dispune el./ De la Tisa pân’ la Nistru/ Una este glasul nostru/ O frenetică strigare/ Ura, România Mare!/ Mureș, Mureș, apă lină/ Nu mai curgi tu-n țară străină/ Că izvorul tău răsare/ Azi în România Mare!/ Și te-ntorci la Seghedin /Loc de-amar și de suspin/ Ș-apoi pleci îngândurat/ Cu apa Tisei amestecat/ Și cu Dunărea bătrână/ Vă luați cu toții de mână/ Pân’ la Marea Neagră largă/ Dorule, aleargă, aleargă!/ Și cu apa Nistrului/ Faceți semn hotarului/ Unei țări mândre sub soare/ Ura, România Mare!
Am scris versurile aduse de Filip Matei de la Alba Iulia ca amintire de acele vremuri istorice înălțătoare și de neuitat. Alături de Filip Matei ne-am bucurat în toamna anului 1918 și am trăit zile mărețe și pline de însuflețire pentru visul nostru împlinit – Unirea cu România.”
Pictorul Filip Matei a murit în 1940 în Bocşa Montană, n-a avut copii, a trăit şi a murit sărac; a fost înmormântat în cimitirul din Bocşa Montană de Dimitrie Zgriban, învăţător pensionar din Bocşa, rudă cu cea de-a doua soţie a pictorului.
Tata Oancea îi scrie un necrolog în revista „Vasiova” (an XII, nrii 2-4. Timișoara 15 ianuarie – 15 martie) intitulat „La moartea pictorului și auritoriului Filip Mateiu”și datat: Timișoara 3 februarie 1940. În acest necrolog, între altele, consemnează și acest puternic naționalism al pictorului:
„Luptător fanatic pentru idealul românesc. N-a fost nici o serbare, nici o mișcare românească, la carea dânsul să nu fie fost primul, și cu vorba și cu fapta. Mână dreaptă a lui Brediceanu și Braniște și Maniu și Vaida și Vlad. În preajma alegerilor nu mai cunoștea hodină și pace. A fost în nenumărate rânduri președintele vestitului cor „Doina” din Vasiova, apoi președintele Corporației meseriașilor din Bocșa Montană și Vasiova, corespondent al despărțământului ASTRA din Sibiu, etc, etc.”
Filip Matei a pictat interiorul bisericii din Vasiova precum şi alte biserici din Banatul istoric (exemplu din imediata apropiere: Ocna de Fier, Biniș, Ramna).„Pictura bisericească a lui Filip Matei a fost extrem de prolifică și bogată în creații de tablouri religioase, de iconostase în ulei executate pe pânză și apoi cusute pe prapori, de icoane pictate pe lemn și chiar pe sticlă, și de alte forme de artă cerute de popor.”[10]
În 1930 Filip Matei vinde casa din Vasiova – str. Tudor Vladimirescu nr. 82 – plugarului Mircea Petru, bun gospodar, pentru o importantă sumă de bani. Acesta a lăsat-o moştenire unicului său fiu Iosif, care, căsătorindu-se cu Maria, au avut patru copii: doi băieţi şi două fete. Unul dintre băieţi a murit ceilalţi rămânând în Vasiova în continuare: Nicolae în casa părintească, iar celelalte două surori căsătorite în Vasiova: Vârdău Elena şi Laslo Maria.
În 2007 ing. Segărcean Petru din Bocşa Română cumpără o parte a casei, o restaurează şi deschide o farmacie, însă parfumul acelor vremi este păstrat: domnul Petru Segărcean a angajat un pictor profesionist să restaureze „urmele” lăsate de Filip Matei şi a fost de acord şi cu amplasarea unei plăci comemorative, conştient fiind de valoarea, mai ales culturală, a acestei „case de cultură” a anilor 1877 – 1930.
În aprilie 2001 Biblioteca “Tata Oancea” Bocşa a organizat un Medalion Filip Matei care a cuprins un simpozion : „Filip Matei şi şcoala de pictură de la Bocşa”, precum şi o vizită la casa acestuia. Atunci s-a vorbit despre viaţa şi activitatea pictorului, despre munca desfăşurată în domeniul cultural – artistic şi din acestă manifestare a rămas un film realizat de Vasile Bogdan de la TVR Timişoara. În 2007, tot la propunerea bibliotecii bocșene, Consiliul Local a aprobat amplasarea unei plăci comemorative pe casa lui Filip Matei, de astă dată împărţită între două familii, uşor modernizată, iar dintre picturile / zugrăvelile viu colorate lăsate de Filip Matei nu au mai fost păstrate decât cele de pe tavan, expuse publicului care trece pragul farmaciei vasiovene.
În anul 2017, Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești, Centrul pastoral-misionar Bocșa, coordonator. pr. Doru Melinescu, a gândit realizarea unei expoziții de icoane vechi, icoane reprezentative ale unor biserici din acest centru. Astfel, în 19 mai 2017, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a fost vernisată o frumoasă expoziție intitulată sugestiv: „Icoana, fereastră spre cer”. Cele 57 icoane vechi provenite din parohiile Centrului pastoral-misionar Bocșa purtau semnătura unor iconari cunoscuți, între care și Filip Matei. Cu acest prilej, am avut bucuria să admirăm, chiar să pipăim, icoane realizate de Filip Matei, să simțim parfumul vremurilor vechi, dar, mai ales, sfințenia rugăciunilor de sute de ani și încărcătura spirituală deosebită.
În încheiere, astăzi, când comemorăm 85 de ani de la plecarea în veșnicie a pictorului Filip Matei, voi apela tot la Aurel Novac și voi cita fragmentul care încheie jurnalul său cu privire la Filip Matei: „Pictorul Filip Matei a fost un om de cultură aleasă, i-am fost prieten și amândoi am suferit în temniță unde am descoperit sufletul lui românesc pătruns de dragoste de neam și țară. Fie-i țărâna ușoară și memoria să-i rămână neuitată!”
Referinţe: Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa: Timpul, 2000; Oameni şi locuri din Bocşa./ Iosif Cireşan Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa: TIM, 2006; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa: TIM, 2008; Igriş: monografie/ Florea Jebelean. Timişoara: Mirton, 2009; Cărăşeni de neuitat III/ Petru Ciurea, Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2010; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Cărăşeni de neuitat XXII/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2013; Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice/ pr. dr. Valentin Bugariu.- Arad, 2017; Cărăşeni de neuitat XXXV/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2018; Cărăşeni de neuitat XXXVI/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2018; Gabriela Șerban, Filip Matei – artist și patriot. 165 de ani de la naștere. în: Morisena. Anul III, nr. 2 (10)/ 2018, p. 37-40; Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale);„Arhanghelul” din Birda. 10 ani în slujba comunității parohiale. Revistă de cultură și religie rurală/ coord. pr. dr. Valentin Bugariu.- Craiova: Sitech, 2022; Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Colocviile Presei din Banatul de Munte, ediția 2025, organizate de către Filiala Caraș-Severin a UZPR și Clubul Presei din Banatul de Munte, vor avea loc în zilele de 17 și 18 octombrie.
Manifestarea va debuta la Reșița, în ziua de vineri, 17 octombrie, cu o întâlnire la sediul Filialei Caraș-Severin, unde va fi organizată o dezbatere pe tema: „O uniune puternică = filiale puternice”.
Participă:
Emil Stanciu, vicepreședinte al UZPR
Prof. univ. dr. Lavinia Betea, membră în Consiliul Director UZPR
ID Cucu, membru al Juriului de Onoare UZPR
Moderatorul întâlnirii va fi ID Cucu, președintele filialei Caraș-Severin a UZPR.
Colocviile vor continua în ziua de sâmbătă, 18 octombrie, la Șopotu Vechi. Această manifestare va fi inclusă în amplul program al „Conferinței istoricilor din Banatul istoric”, ediția a IV-a, ediție dedicată personalității și activității celui care a fost GHEORGHE RANCU – BODROG.
Acțiunea se va desfășura în localitatea ȘOPOTU VECHI, la Căminul Cultural, în data de 18 octombrie 2025, începând cu ora 10:00.
Conferința își propune să evidențieze aspecte ale Banatului istoric în lumina preocupărilor istoricilor și cercetătorilor din acest areal.
Lucrările se vor desfășura pe două secțiuni:
– Istorie, biserică, școală, tradiții și obiceiuri (la Căminul Cultural din Șopotu Vechi)
– Istoria presei (la Muzeul Presei Rurale din Banat)
Conferința se va deschide cu prezentarea cărții „Învățătorii – Autoportretul unei generații”, coordonator Prof. univ. dr. Lavinia Betea (membru al Consiliului Director al UZPR). Cartea va fi prezentată de Emil Stanciu (vicepreședinte UZPR).
Totodată, începând cu această ediție, va avea loc și Adunarea Generală a membrilor Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, sub conducerea muzeografului Ion Traia.
16 octombrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Arc peste timp: Istorie, cultură și poezie.
Prezentare de carte: „Luptele de la Mărășești”, autor: Costică Telescu, apărută la Editura „Castrum de Thymes” din Giroc, 2023. Volumul cuprinde poeziile lui Costică Telescu, scrise în limba română și traduse în macedoneană de nepoata sa, Aliki Telescu.
Întâlnire cu poezia lui Octavian Doclin, tradusă în macedoneană de Aliki Telescu.
Incursiuni culturale cu Adriana Telescu și vizita ei la Kruševo în Macedonia.
La manifestare va fi prezentă ca invitată de onoare Aliki Telescu din Cipru.
Incursiuni muzicale: grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
16. Oktober 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Bogen durch die Zeit: Geschichte, Kultur und Poesie.
Buchpräsentation: „Luptele de la Mărășești”, Autor Costică Telescu, im Mazedonischen, von Aliki Telescu übersetzt, erschienen im „Castrum de Thymes”-Verlag Giroc, 2023.
Begegnung mit Octavian Doclins Poesie, übersetzt in Mazedonisch von Aliki Telescu.
Kulturelle Ausflüge mit Adriana Telescu: Kruševo in Mazedonien.
Als Ehrengast der Veranstaltung: Aliki Telescu aus Zypern.
Musikalische Einlagen: die vokal-instrumentale Gruppe „Resicza“ (Koordinator: Iuliu Fazakas).
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13 august 1802, Csatád / astăzi Lenauheim – † 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien): comemorare poetică, la 175 de ani de la trecerea în eternitate a poetului austriac, născut în Banat, cu participarea dr. Ionel Bota și Erwin Josef Țigla.
14 octombrie 2025, ora 15.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
80 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Vernisajul expoziției documentare din arhivele și cu sprijinul Ministerului de Externe, București.
14 octombrie 2025, ora 17.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
30 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție documentară cu tema: 30 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
14. Oktober 2025, 11:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13. August 1802, Csatád / heute Lenauheim – † 22. August 1850, Oberdöbling bei Wien): Poetische Würdigung, anlässlich dessen 175. Todestags. Mit Dr. Ionel Bota und Erwin Josef Țigla.
14. Oktober 2025, 15:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
80 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Vernissage der Dokumentationsausstellung, organisiert mit der Unterstützung des Außenministeriums Rumäniens, Bukarest.
14. Oktober 2025, 17:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Deși Școala Gimnazială Bănița este o unitate de învățământ din mediul rural, va oferi și în acest an școlar o educație de calitate și activități moderne.
Care este contribuția Primăriei și a Consiliului local în acest sens, l-am rugat pe primarul comunei, Dorin Petru Marc, (foto) să ne vorbească.
– Ne aflăm în derulare cu proiectul „Dotarea Școlii Gimnaziale Bănița, cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale”. Până în prezent școala a beneficiat de mobilier școlar la standarde europene în valoare de 195.136,89 lei, fără TVA (aici vorbim de dulapuri, catedre, scaune, bănci, echiparea laboratorului de biologie cu mobilier specific, a laboratorului de informatică și a cabinetului de limba română), crearea unui laborator de psihopedagogie.
S-au achiziționat echipamente IT în valoare totală de 266.969 lei, fără TVA. Aici vorbim despre table inteligente, calculatoare, laptopuri, imprimante, diverse softuri educaționale.
Am demarat achiziția de materiale didactice în valoare de 182.520 lei, unde elevii vor beneficia de săli de sport amenajate corespunzător. Sălile de clasă vor fi dotate cu materiale didactice specifice fiecărei grupe de vârstă. Laboratoarele, de asemenea.
Totodată, Primăria a făcut demersurile necesare pentru a se menține programul masa caldă și pentru Școala Gimnazială Bănița. În prezent, elevii beneficiază de o masă caldă pe zi.
De notat că Primăria a sprijinit școala în reparațiile minore: revopsirea sălilor de clasă și recompartimentarea unora dintre acestea pentru a crea spații mult mai primitoare.
Jitea-Nicolae Andreea-Simona
Pe fondul discuțiilor cu primarul Dorin Petru Marc, directoarea Școlii Gimnaziale Bănița, prof. Jitea-Nicolae Andreea-Simona (foto) a venit cu noi amănunte.
– În prezent, unitatea noastră școlară cuprinde 14 preșcolari, 25 de elevi în învățământul primar și 17 elevi în învățământul gimnazial.
Sălile de clasă au mobilier modern, iar infrastructura IT permite desfășurarea activităților educaționale într-un cadru atractiv și adaptat nevoilor elevilor.
În anul școlar 2025-2026, comunitatea școlară a marcat deja câteva evenimente importante: participarea la campania „Let’s Do It, România!”, cu prilejul Zilei Curățeniei, precum și celebrarea Zilei Europene a Limbilor, prin activități educative și culturale. De asemenea, au fost derulate acțiuni în parteneriat cu organizația Salvați Copiii, axate pe siguranța și drepturile celor mici.
Pentru perioada următoare, școala își propune continuarea parteneriatului cu Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara în cadrul Programului Erasmus+, care oferă elevilor și cadrelor didactice oportunități de învățare europeană, prin cursuri de formare pentru profesori, dar și vizite ale elevilor la școli din diverse state ale Uniunii Europene. Totodată, vor fi continuate activitățile demarate prin proiectul finanțat prin PNRR – „Momârlanii de la Bănița – Cetatea Dacică”, în special atelierul de broderie și gravură în lemn, un exemplu frumos de îmbinare a tradiției cu educația modernă.
La Școala Gimnazială Bănița, fiecare zi înseamnă un pas înainte spre formarea unor tineri responsabili, implicați și mândri de rădăcinile lor.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Cu ce a sprijinit Primăria și Consiliul local Călan buna desfășurare a activităților în anul școlar 2025-2026, l-am rugat pe domnul Adrian Filip Iovănesc (foto) în calitatea sa de primar, să ne vorbească.
– Pentru buna desfășurare a activității anului școlar 2025-2026, prin grija Primăriei și a Consiliului local, au fost realizate următoarele: deratizarea/dezinfecția/dezinsecția tuturor spațiilor școlare, curățirea și cosirea curților de la toate structurile, au fost achiziționate produse de curățenie pentru buna desfășurare a activității în școli, în toate structurile au fost făcute, acolo unde a fost necesar, zugrăveli și vopsitorii parțiale, reparații la instalațiile de încălzire și alimentare cu apă și canalizare.
După finalizarea licitației pentru programul „Masa sănătoasă”, începând cu data de 16 septembrie, se furnizează elevilor peste 1200 de pachete zilnic.
Se află în plină desfășurare lucrările la proiectul „Renovarea energetică moderată a clădirii publice Școala Gimnazială Călan, situată în Călan, str. Independenței nr. 8”, finanțat prin PNRR. Valoarea totală a lucrărilor depășeșeste 5 milioane de lei, termenul de finalizare fiind aprilie 2026.
În cadrul proiectului „Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente a Liceului Tehnologic „Ovid Densusianu” Călan, finanțat prin PNRR, au fost furnizate sau se află în curs de livrare: echipamente digitale în valoare de 2.000.000 lei, mobilier pentru săli de clase în cuantum de 1.223.000 lei, materiale specifice pentru sală de sport în valoare de 58.000 lei.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Comisarii din cadrul Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu – după cum ne relata comisar şef, Bretean Dorel Ovidiu (foto) – au efectuat un număr total de 153 inspecţii, atât inspecţii planificate cât și neplanificate.
Inspecţiile planificate (87) au fost realizate conform Planului anual de activitate al Comisariatului Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu, la operatorii economici care desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului şi se supun procedurii de reglementare.
În cadrul inspecţiilor neplanificate au fost efectuate un număr de 66 controale după cum urmează:1 control în urma autosesizării; 25 controale de verificare a respectării condiţiilor din actele de reglementare; 10 controale efectuate în urma sesizărilor; 7 controale pentru investigarea unor accidente sau incidente cu impact asupra mediului; 15 controale dispuse de Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu; 6 controale cu alte autorităţi, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu instituţii la nivel judeţean/național; 2 inspecţii pentru verificarea realizării măsurilor impuse.
Principalele neconformităţi constatate în urma controalelor efectuate în perioada menţionată au fost:
lipsa solicitării/obţinerii actelor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului; nerespectarea prevederilor autorizaţiei/autorizatiei integrate de mediu/acordului de mediu; gestionarea necorespunzatoare a deșeurilor deținute sau generate în urma desfășurării activității; lipsa evidenței gestiunii deșeurilor; nedepunerea în termenul legal al declarațiilor privind obligațiile de plată la Administratția Fondului pentru Mediu; neluarea măsurilor legale de prevenire a producerii incendierii deșeurilor urmate de poluarea factorului de mediu aer; neîntocmirea formularelor de transport a deșeurilor pe teritoriul României.
În urma acestor controale, au fost aplicate 75 sancţiuni contravenţionale principale, respectiv 61 avertismente și 14 amenzi (cea mai mare a avut valoarea de 100000 lei), în valoare totală de 319.500 lei.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13 august 1802, Csatád / astăzi Lenauheim – † 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien): comemorare poetică, la 175 de ani de la trecerea în eternitate a poetului austriac, născut în Banat, cu participarea dr. Ionel Bota și Erwin Josef Țigla.
14 octombrie 2025, ora 15.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
80 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Vernisajul expoziției documentare din arhivele și cu sprijinul Ministerului de Externe, București.
Incursiuni muzicale: Grupul vocal-instrumental „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca).
14 octombrie 2025, ora 17.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXV-a.
30 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție documentară cu tema: 30 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
14. Oktober 2025, 11:30 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13. August 1802, Csatád / heute Lenauheim – † 22. August 1850, Oberdöbling bei Wien): Poetische Würdigung, anlässlich dessen 175. Todestags. Mit Dr. Ionel Bota und Erwin Josef Țigla.
14. Oktober 2025, 15:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
80 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Vernissage der Dokumentationsausstellung, organisiert mit der Unterstützung des Außenministeriums Rumäniens, Bukarest.
Musikalische Einlagen: die „Intermezzo“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Lucian Duca).
14. Oktober 2025, 17:30 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXV. Auflage.
30 Jahre Russlanddeportierten-Denkmal in Reschitza.
Vernissage der Dokumentationsausstellungzum Thema 30 Jahre Russlanddeportierten-Denkmal in Reschitza.
Musikalische Einlagen: der „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).
De la domnul Iacob Sîrbu, cunoscut colecționar din Băile Herculane, publicist al presei rurale din Banat, prieten și colaborator al publicațiilor noastre și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, am primit copia unui material inedit, a cărui existență îmi era necunoscută până la acel moment. Este vorba despre o partitură pentru pian, alcătuită din 11 pagini, publicată la mijlocul secolului al XIX-lea de editura Klein & Fischer din Arad, sub titlul ,,Souvenir de Mehadia„.
Pentru a elucida povestea acestei creații și a înțelege contextul apariției sale, am apelat la surse documentare accesibile domeniului muzicologic. În cele din urmă, după îndelungi căutări, informațiile mult așteptate mi-au fost oferite de domnul Andreas Schein, timișorean de origine, dirijor la Teatrul de Operă și Operetă din Galați, a cărui informare o redau textual:
„În anul 1833, cetățenii evrei ai Banatului istoric au fondat la Arad cel mai vechi conservator de muzică de pe teritoriul actual al României. Pe protocolul fondatorilor apar numele Klein și Fischer, care, conform documentelor, se ocupau și de editura conservatorului. În Banatul istoric, Transilvania și teritoriile Imperiului Habsburgic, exista o tradiție de tipărire a pieselor muzicale — culegeri sau potpourri-uri inspirate din folclorul românesc, german sau maghiar. Astfel au apărut lucrări precum Rumänien in Lied undKlang de Otto Szykora sau chiar această compoziție, Souvenir de Mehadia, care poartă pe copertă mențiunea: „Cântec și dansuri românești, pentru pian, transcrise de M. Klein”. Titlul este tradus și în limba maghiară, reflectând componența etnică a Aradului în prima jumătate a secolului XIX. Titlurile în franceză, frecvent întâlnite pe coperți, aveau rolul de a conferi eleganță. M. Klein, unul dintre proprietarii editurii și compozitor de origine evreiască, este autorul acestei compilații. Tiparul partiturii a fost realizat la Leipzig, Germania, în jurul anilor 1840–1850.”
Documentarea suplimentară confirmă că anul 1833 marchează înființarea AraderMusikConservatorium, primul conservator de muzică de pe teritoriul României și al șaselea din Europa, după cele din Paris, Viena, Londra, Praga și Graz. Inițiativa aparținea GesellschaftderMusikfreunde (Asociația Iubitorilor de Muzică), iar finanțarea s-a realizat printr-o metodă inedită: membrii au cumpărat bilete la loteria națională. Deși nu au câștigat, vestea s-a răspândit, iar fondurile au fost strânse prin donații publice și subscripții. Comunitatea evreiască a avut un rol esențial în susținerea conservatorului, atât financiar, cât și cultural.
Pe lângă Klein și Fischer, documentele menționează familii precum Fülöp, Löwy, Deutsch, Spitzer și Singer, negustori și proprietari de fabrici, care au investit în educația muzicală ca formă de progres cultural. Unul dintre directorii de seamă ai conservatorului a fost György Kertész, iar între 1833 și 1860, sufletul instituției a fost Daurer József Benedek, director și trezorier. Numeroși elevi evrei au studiat aici, devenind ulterior muzicieni și profesori de renume.
Referitor la data apariției compoziției, în ,,Corespondența librarilor austrieci”, nr. 35 din 18 noiembrie 1871, la pagina 299, se regăsește următorul anunț:
„Pentru comercianții de muzică!! Tocmai publicat de editura noastră: Souvenir de Mehadia (Mehadiaiemlék). Cântece și dansuri roumains. Pour le piano transcrits par M. Klein. Preț: 1 florin. Această piesă, compilată din melodii populare românești originale, va fi promovată în toate ziarele românești și se așteaptă să fie foarte solicitată.”
În publicația ,,Federațiunea”, publicație apărută la Pest’a în 5 noiembrie 1871, se menționează:
„Sub titlul Souvenir de Mehadia, Chants et DansesRoumainspour le piano transcrits par M. Klein, a apărut la Arad o colecțiune de cântece și dansuri românești, transcrise pentru pian de Dl. M. Klein. Felicităm pe Dl. compozitor pentru gustul și succesul cu care cultivă muzica românească.”
Putem considera, așadar, luna noiembrie 1871 drept momentul în care Souvenir de Mehadia a fost lansată în lume.
Desigur, povestea completă a nașterii acestei compoziții rămâne parțial nedeslușită. Putem însă presupune că Mór Klein a vizitat Mehadia, iar impresiile sale au fost transpuse în limbaj muzical. Această ipoteză este susținută de prezența unor elemente din tradiția muzicală locală în partitură. Cercetarea muzicologică fiind complexă, probabil nu vom putea aprofunda, dar relevanța acestor informații rămâne incontestabilă.
Originalul partiturii se află în posesia unui respectabil colecționar, cunoscut al domnului Iacob Sîrbu, care a preferat să rămână anonim, dar și-a dat acordul pentru publicarea conținutului — fapt pentru care îi mulțumim.
Considerând acest moment ca fiind unul cu totul aparte, reprezentativ pentru istoria locală, am continuat demersul prin consultarea unor personalități din domeniul muzical. Maestrul Sabin Păutza, o somitate a artei muzicale, de o erudiție sclipitoare, mi-a oferit informații prețioase despre partitură. Totodată, Domnia Sa m-a îndrumat către un tânăr muzician talentat din Timișoara, fost student al maestrului, Sebastian Covaci, pentru interpretarea piesei.
Întregul demers, transformat într-un proiect personal de suflet, a reușit să capete viață în urma completării celor două capitole ale cuprinsului său: cea de documentare și cea de interpretare.
În aceste circumstanțe, la care se adaugă și contextul apropierii în luna noiembrie a momentului aniversar de 154 de ani de la apariția sa, am decis că este momentul potrivit pentru a publica întreaga informație acumulată. Făcând public acest material, ofer totodată și înregistrarea partiturii, prin intermediul unei creații vizuale, compoziție proprie căreia am găsit inspirat a-i oferi o perspectivă istorică. Prin această creație narativ muzicală am încercat o împletire armonioasă a istoriei și a culturii, însoțind interpretarea muzicală cu fotografii de epocă ale Mehadiei. Propunând o evocare paralelă a istoriei Mehadiei, pe fundalul muzical al compoziției ,,Souvenir de Mehadia”, am mizat pe inspirarea parfumului subtil al epocii, pe fondul acestei reverii nostalgice.
Nădăjduiesc ca acest episod de istorie muzicală să reprezinte o nouă contribuție, de această dată prin intermediul artei muzicale, la cunoașterea bogatei tradiții și istorii a Mehadiei, clădite prin vechimea și continuitatea habitării umane în această milenară vatră.
Constantin VLAICU, membru UZPR, filiala Caraș Severin, și membru al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România – AJTR
Mehadia, septembrie 2025
P.S. Am uitat să fac precizarea că, în cadrul documentării, am descoperit o mulțime de dovezi în presa vremii, privind interpretarea partiturii în cadrul unor diferite genuri de manifestări culturale. Capturi realizate din publicațiile respective le redau alăturat pentru o completă edificare.
Bibliografie:
– Jenő Gaal: Monografia județului Aradvár și Orașului Regal Liber Arad. Descrierea statutului economic, administrativ și cultural al județului Aradvár și al orașului regal liber Arad. III. volum. A doua parte. (1898)
PARTEA A TREIA. Învăţământul public • F) Muzica şi muzica arădeană
– Revista maghiară de carte, 1919 (noul volum 27, numerele 1-4)
2. 1. DISERTAȚII, PUBLICAȚII INDEPENDENTE • KÁLMÁN ISOZ: Lista manuscriselor muzicale din biblioteca Muzeului Național Maghiar. (Primul anunț) 67 (Pagina 93)
– Magyar Könyvszemle, 1919 (27. újévfolyam, 1-4. szám)
– Publicații consultate pe https://adt.arcanum.com/ro/: Drapelul, Gazeta Transilvaniei, Telegraful Român, Tribuna Poporului,Federatiunea, tribuna, Familia.
13 octombrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
În dialog cu prietenii. În calitate de oaspete al manifestării, Ion Gheorghe Chiran, președintele Asociației „Speocaraș” Oravița. Întâlnire cu fotografii și povestiri din excursiile sale: „Madeira, relaxare și aventură“.
Istoria Țării Cărașului în studii și documente inedite din colecții de familie, prezentate de dr. Ionel Bota (Oravița) / partea a VIII-a.
13. Oktober 2025, 16:00 Uhr, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Freunde zu Besuch: Ion Gheorghe Chiran, Vorsitzender des „Specaraș“-Vereins Orawitza. Begegnung mit seinen Fotos und Erzählungen… „Madeira, Entspannung und Abenteuer“.
Die Geschichte des Karascher Landes in Studien und Dokumenten aus dem Familienarchiv, mit Dr. Ionel Bota (Orawitza) / Teil VIII.
UZPR CARAS SEVERIN 