Fondarea și bazele acestei stațiuni balneare – Băile Herculane, au fost realizate de legiunile împăratului roman Traian Nerva în 102 d.Hr., învingătorul  regelui  Decebal și cuceritorul țării Dacia, la începutul secolului al II-lea (documentare atestată în 153 d.Hr.). Conform obiceiurilor acelor vremuri, apele termale descoperite în această vale a râului Cerna – în latină Thierna, au fost dedicate divinității sale, Hercules, sub numele de Thermae Herculis, nume păstrat până în zilele noastre. Din epoca romană au rămas 23 de inscripții monumentale denumite – Tabulae Votivae – gravate în piatră. Aceste altare, ridicate între anii 107-267, au fost lăsate de iluștri împărați, comandanți de armate și guvernatori ai Daciei și altor provincii, senatori, consuli și tribuni ai poporului, nobili și alți demnitari din Roma, pentru vindecarea lor, fiind un testament după atâtea secole, vorbind despre puterea vindecătoare a apelor noastre termale și despre proprietățile lor tămăduitoare ale „APELE SACRE ALE LUI HERCULE( aproape de )AD MEDIAM”.   Legenda din România spune că însuși eroul Hercule, un semi-zeu, obosit, și-a recăpătat puterile după munci și lupte grele. Ajungând aici, într-un loc binecuvântat cu ape termale în Valea Cernei, într-o mare luptă cu Hidra-balaurul  cu trei capete, eroul nostru, Hercule  (alias Iovan Iorgovan ), a câștigat!  Au fost romanii cei care, cucerind aceste teritorii și ajungând aici, au construit temple, băi și apeducte după ce au descoperit proprietățile vindecătoare ale apelor termominerale. La fel aveți și d-vs acolo în Mexic, unde aveți, de asemenea, avantajul de a avea în statul Querétaro izvoare și zăcăminte sulfuroase în San Bartolo-Gto – care țâșnesc din zeci de puțuri, aproape de Rancho La Pitaya Gto și Tecozautla Qro-El  Geiser , sau  El Arenal. În orașul nostru există încă un fragment piscină rotunda – un bazin și un apeduct la nivelul solului, din epoca romană, aproape de hotelul Roman. După o lungă perioadă, austriecii, găsind ruinele termelor romane, au construit clădiri și piscine pentru terapii și tratamente Și la final a fost construit între 1974 și 1976 peste construcțiile austriece, păstrând căzile de marmură roșie (vezi foto). Acestea se mai văd și sunt utilizate la primul nivel, astăzi în circuitul terapeutic pe parcursul a aproape două milenii!!!. În acest loc, Băile lui Hercule au înscrisuri marcate în piatră și marmură, mulțumiri  aduse divinităților pentru vindecarile obținute, așa cum sunt cunoscute din mitologia greacă și romană, precum și pentru că vom găsi mai multe ipostaze ale unor statui care par că vorbesc și ne spun multe lucruri. În acest loc, care are multe în comun cu diferite locuri din Mexic și din Querétaro… se împletește istoria și se combină cu mitologia și cu realitatea zilei de azi. Privind statuile care par că vorbesc de la sine și ne spun lucruri care par incredibile! Cele 3 statui, ale lui Hercule, ale soției sale și ale reginei Omphala, din Lidia, parcă sunt vii atunci când începem să descifrăm ce ne spune legenda ! …În timpul luptei cu taurul unde  și când regele EURISTEU l-a  trimis și condamnat la moarte pe HERCULES . Soția lui îl aștepta ținând în mână  o cupă cu venin – otravă. Hercules însuși. se vede foarte trist, cu capul aplecat în jos, fără să știe ce va urma și unde să meargă…..!!!  De cealaltă parte a străzii de pe donjonul de la capătul podului recent reabilitat, îl privește și îl așteaptă regina Omphala, care poartă o haină din piele de leu și un ciomag de lemn, identic cu cel al lui Hercules.  (Lidia era – un ținut antic, pe teritoriul actual al Turciei – vezi cele 3 fotografii). Alte statui găsite pe strada-aleea romană și cele de deasupra fiecărei clădiri, niște copii de ipsos/ciment, pentru că originale au fost scoase pentru a împodobi palate și muzee din Europa, iar altele aproape pierdute se află în fluviul Dunărea în timpul transportului. Aproape de locul din Topleț există un apeduct similar care ne amintește de arcadele  apeductului din Queretaro. Chiar și perioada de construcție este aproximativ aceiași, ambele apeducte fiind finalizate în jurul anului 1725  în Mexic….. și 1739–1740 la noi iar pretextul fiind în sine, foarte diferit: unul amoros în Qro și  la noi sfârșitul unui armistițiu   după lupte crâncene  între austrieci și otomani , în cazul nostru – fixarea unei granițe a Imperiului Otoman pe râul Cerna !!!.

 

În oraș vom găsi un fel de copac ornamental – Pawllonia la noi, foarte asemănător cu Jacaranda și florile  de culoare mov, ce  înflorește în Mexic,  deci  avem încă o similitudine în  ambele țări, chiar înainte și în timpul sărbătorilor Pascale. Vorbim despre magia violet în ambele cazuri! Dacă d-vs sunteți mândri de prezența spinilor în formă de cruce în Querétaro – în Templul Crucii, noi în această zonă avem aceleași exemplare de Gleditsia Triacanthos, cu cele 3 cuie ai crucificării în zonele limitrofe ale stațiunii !!! Existența unei berării Hercules în locul nostru, la fel ca în Querétaro, și existența unui Festival Internațional folcloric numit de asemenea Hercules, unde din 2003 au venit grupuri de dansatori și din Mexic, Argentina, Columbia și Costa Rica, alături de țările care se învecinează cu România: Serbia, Turcia, Georgia, Ucraina, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Irlanda, Grecia, Croația etc.   Festivalul nostru Hercules  La a 55-a ediție, are aproape aceeași vârstă cu Festivalul Cervantino  din Guanajuato, Mexic,la cea de a 53 ediție. Aici există o școală numită Liceul Hercules, dar și un hotel, Hercules. În Piața Hercules se poate observa statuia lui HERCULES, din bronz, realizată din fier de tun în 1847, de maeștrii germani Glantz și Ramelmayer și a fost o donație din partea Arhiducelui austriac Carol, ca recunoaștere  a vitejiei și pentru vindecarea ofițerilor și soldaților armatei austriece!   

Într-o carte pe care am scris-o, – Plugova, la 580 de ani de la atestarea sa scrisă, am dedicat aproximativ 6 pagini  ce se găsesc  în Capitolul VII… Aici fotografiile și textele ne explică mai multe coincidențe, similarități și curiozități care există între țările noastre. Sunt  prezentate separat pentru a cunoaște în detaliu tot ceea ce a fost menționat, împreună cu fotografiile și traducerea în spaniolă ! Existența Teatrului Republicii din Querétaro, cu tot rolul pe care l-a avut în cursul istoriei orașului, este legată de cel mai vechi teatru din România – Teatrul Oraviței , construit între  1814 -1816 și inaugurat oficial, prin spectacolele din 5 și 7 Octombrie  1817, în prezența  în prezența familiei imperiale de la Viena, Francisc I (II) ȘI Carolina Augusta , la ambele evenimente . Este „ PRIMUL EDIFICIU DIN ROMÂNIA ACTUALĂ MENIT PRIN PROIECTUL ARHITECTULUI ( Ion Niuny)  SĂ GAZDUIASCĂ ASTFEL  DE SPECTACOLE DE TEATRU ȘI DE MUZICĂ ”.  Clădirea e și azi în picioare  fiind o copie a celebrului Burghtheater din Vienna! ( conform informațiilor primite de la Dl Ionel Bota, Doctor în istorie și Director al Teatrului  din Oravița ). Interioarele sunt aproximativ asemănătoare!

Atât mexicanii, cât și noi avem Ziua Morților pe 1-2 noiembrie. Doar că acolo se sărbătorește într-un mod diferit, cu muzică, foarte multe flori, cu cranii de zahăr și multe alimente oferite morților sub formă de altare pentru rudele care nu mai sunt. Ei sunt veseli în aceste momente și muzica se duce la cimitir. Și noi aici avem la fel obiceiul de a merge la cimitire și avem  și Cimitirul Vesel din Săpânța—Maramureș cu conotații asemănătoare . Aceste detalii au fost oferite de S.E. Dl. Ordorica Guillermo, ambasadorul Mexicului în România, împreună cu dl Consul onorific al Mexicului la Timișoara, Dl. Dr . Adrian Bădescu  de în urmă cu câțiva ani, într-un interviu acordat la Timișoara televiziunii locale!

Cei 12500 km de distanță par a nu fi nimic, descoperind că există mult mai multe asemănări pe parcurs….de prezentat, să zicem !

Gara feroviară din localitatea noastră este foarte elegantă, fiind de la început un Pavilion de vânătoare, vorbim de planul  casei Habsburgilor reprezentată aici de familia lui Francisc Iosif II și soția sa Sissi, împăratul Austriei.  Francisc Iosif II era fratele mai mare al lui Maximilian de Habsburg – împăratul Mexicului 1864 Iunie 10, 1867 19 Iunie ,care a avut un sfîrșit tragic până  la final. Câteva aspecte referitoare la această expediție  sunt prinse într-o relatare  din cartea SĂCĂLAZ TIMP ȘI iSTORIE  despre viața  Preotului catolic Augustin Weber  care l-a însoțit pe viitorul Împărat al Mexicului , autori Gheorghe Blejuscă și  Stefan Tomoiagă . Articolul tradus în spaniolă ca si prezentul  articol, au fost  trimise Asociației Culturale „ El Hercules” din QUERETARO , MEXIC , prezentând un interes deosebit manifestat  de dl Ulises Ordonez si urmăritorii săi   din această zonă turistică a Mexicului !

Ceea ce avem în comun sunt obiceiurile alimentare și modul de prezentare. Să observăm cât de multe coincidențe și asemănări există între două locuri și orașe unde. În ambele țări, folosim făina de porumb în preparatele noastre  ca platouri naționale ; tortilla nu lipsește de pe masa mexicanilor și pentru noi produsul mamaliga – sau polenta  ce este pregătită prin fierbere nu lipsește de pe masa românilor . Triada porumb-fasole-dovleac este utilizată într-un mod foarte comun în alimentația poporului român, la fel ca și pentru mexicani.     Porumbul, fasolea și dovleacul sunt folosite în mod foarte comun în alimentația poporului român, la fel ca și în  Mexic. Există multe varietăți de porumb și de fasole, vorbind despre culori și tipuri în Mexic, la fel fiind utilizate și în România! Ambele țări folosim și consumăm porumb fiert și prăjit. De asemenea, brânza sărată este factorul comun, iar diferența o fac mexicanii cu maioneza și lămâia, plus ardeiul iute pudră, uneori! Băutura noastră națională, Țuica – un distilat de fructe, prune – de aproximativ 5-6 tipuri, prune, cireșe, pere, piersici, având cantități mari atât pentru producție, cât și în ceea ce privește tăria alcoolică, fiind între 36 și 39 de grade, până la 55-65 de grade de alcool în nordul tării , seamănă cu Tequila –  ce este tot un distilat, doar că plantele – respective cactusul  maguey și în special maguey-ul albastru, fac diferența !!! Menudo-l îl avem  și noi si prietenii mexicani, doar că există diferența de culoare: roșu în Mexic și alb sau crem în România, datorită ingredientelor folosite. Se servește cu ardei iuți verde sau roșu și bere, gustul fiind același!

Barbacoa, foarte recunoscută și bine preparată în Mexic, va avea corespondentul său în România, în ceea ce noi numim miel la cuptor sau la foc la țară – miel haiducesc !

Se cunoaște în tara noastră, dar nu se consumă – Wuitlacoche-ul –  o ciupercă de fapt  – , așa cum se face  în Mexic – Are gustul său  specific și valoarea sa nutritivă și  aici se știe  că acolo o cunoașteți  și o preparați  foarte bine fiind o delicatesă !

Pentru originalitatea informației  și pentru tipurile de alimente care s-au servit la Paris în 1937, când România a reprezentat Europa la această sărbătoare culinară servindu-se nu mai puțin de 15 tipuri de vin !!! ( promit să le expun când va fi cazul.) Fotografiile vor completa ceea ce a fost prezentat textual în  Capitoul VII  și rămâne să fie prezentat  ulterior, cu toate detaliile sale precum și meniul  Cinei de Revelion  din  Paris 1937 !

Merită menționat că, Băile Herculane, și Tlaxcala din Mexic, sunt deja unite printr-un tratat de înfrățire făcut în 2003, în prezența Excelențelor lor și cu participarea  celor doi ambasadori ai celor două țări din acele vremuri  Sr.Lic. Leandro Arellano  pentru Mexic si Dl. Dan Vasile  pentru România, precum și a d-lui ziarist Doru Dinu Glăvan . De asemenea, s-a realizat vizita de răspuns din partea română în martie 2006 cu domnul primar Ion Oprescu și cei 11 consilieri ai săi însoțiți și de Dl. Doru.D. Glăvan  ajungând cu bine  în Tlaxcala, Mexic !

Similitudini de expresii și asemănări ale costumelor populare din celor două țări  precum si ale unor dansuri din anumite părți ale Mexicului și României… și altele  vor rămâne de povestit !

 „Suntem aici, lângă  izvoare, trecut și vremuri viitoare ” , parafrazând expresia  d-lui  Velișcu Boldea  almăjan și dânsul ca și regretatul nostru profesor Gheorghe Rancu Bodrog  pe care îi vom ține mereu la sufletul nostru  !

 

Pervulescu Trifu Titu – Membru al Asociației Culturale „Domogled” din Băile Herculane și membru al Asociației Publiciștilor  Presei rurale din Banat – România. ( Colaborator al Revistelor; Almăjul – Caraș Severin  Cronica Mehadiei- Caraș Severin, Coolartis – Slatina Olt -Olt , Suflet Nou-Timiș, Glasul Voislovei- Caraș Severin precum si al publicației din Torac -Serbia.