Un soare blând de toamnă montană scălda platoul din fața Bisericii Romano – Catolice „Neprihănita Zămislire” din Orșova, în așteptarea credincioșilor și a musafirilor din țară și străinătate, cu ocazia Zilelor Culturii Germane.

11 octombrie 2025, zi de sărbătoare pentru credincioșii catolici, un prilej de întâlnire culturală a etniei germane începând din zona Banatului până departe, în zona Sucevei.

În calitate de jurnalist, primisem invitația de a participa la acest eveniment cultural, în cadrul căruia Excelența Sa Josif Csaba Pal, Episcopul de Timișoara, a celebrat Sfânta Liturghie.

În programul cultural, mai multe echipe de dansatori, copii și seniori din Reșița, Bocșa, Timișoara, Caransebeș, Suceava, Bistrița, ne-au prezentat o suită de dansuri și port popular al etniei germane, alături de formații corale, care au reținut atenția spectatorilor până după-amiază târziu.

În interiorul bisericii a fost organizată o expoziție de artă, în cadrul căreia au expus numeroși artiști veniți din toată țara, dintre care îi amintesc pe: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkaș, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina și Gustav Hinka, Eleonora și Gabriel Hodut, Nik Potocean, Maria Tudor , Tatiana Tibru, Windy Bircu și Florin Cotarcea.

Dintre participanți, artiștii orșoveni Windy Bircu și Florin Cotarcea au atras atenția vizitatorilor. Cu această ocazie, cei doi artiști au lansat un album comun, cu operele lor reprezentative.

Tânăra Windy Bircu, cunoscută ca fiind fondatoarea noului curent suprarealist în pictură „Revelația Windy”, are în palmares peste 22 de apariții publice în care și-a expus picturile pe simezele unor mari expoziții din București, Luxemburg, Paris, New York, Barcelona, Londra, Berlin, Osaka, Orșova și Drobeta Tr. Severin.

Prof. dr. Armand Steriadi, un reputat critic de artă, menționa: „Construită pe principiul polifoniei vizuale, o pictură de acest gen vădește rigoare și persistență a lucrului cu materia. Cu cât este mai intensă, mai dinamică imaginea, cu atât crește și puterea mesajului. O astfel de creație oferă nu atât aburul vieții trăite cândva departe, cât nostalgia expresiei tinereții. Privită în ansamblu, ea reconstituie de fapt o îndelungată introspecție, un posibil îndemn la a reîncepe lungul drum al nașterii”.

Ca jurnalist și amator de artă vizuală, am precizat, într-un expozeu la vernisajul expoziției de pictură de la Orșova, că Wuidy Bircu, continuatoare a suprarealismului clasic, reușește să treacă mai departe, prin încercarea de a descoperi prin revelație, stări și imagini din afara realității, aducând o contribuție majoră la crearea unui nou curent în suprarealism. Introspecția ca proces de autoobservare și meditația, sunt pârghiile care o ajută pe tânăra artistă să-și exprime prin culoare și formă, prin linii și combinații grafice nu întotdeauna cu corespondențe reale, stări mentale sau fragmente ipotetice dintr-o imagine deformată de unde ale irealului.

Cel de-al doilea artist orșovean, Florin Cotarcea, un cunoscut grafician, pictor și sculptor, este artistul care a realizat, timp de 10 ani, monumentala statuie a lui Decebal din Cazanele Dunării.

Dr. George Vlaicu apreciază că „Florin Cotarcea a imortalizat în stâncă muntoasă, chipul nemuritor și impresionant al lui Decebal”. Referindu-se la tandemul creației celor doi artiști, afirma: „Cu aceeași atitudine critică sau vizionară, că dalta mânuită de acest sculptor, genial nu doar prin talent și modestie, aproape că atinge înălțimea credinței cu care foarte tânăra pictoriță mânuiește penelul dăruindu-ne, pe simeze, nemuritoare și impresionante lucrări, cum nu s-au mai creat, până acum, altundeva în lume”.

Trebuie să ne reamintim faptul că Florin Cotarcea avea numai 26 de ani când a fost declarat câștigătorul concursului pentru cea mai ambițioasă sculptură din România, având sarcina de a sculpta chipul lui Decebal în stâncă, pe malul Dunării. Timp de 10 ani, la 55 de metri înălțime, Florin Cotarcea, împreună cu echipa sa de alpiniști, trecând prin multiple pericole, a reușit monumentala operă care stă de strajă la hotarul țării, în Cazanele Dunării.

În anul 2008, după moartea finanțatorului prof. dr. Iosif Constantin Drăgan, lucrarea a fost sistată, deși era realizată în proporție de 60%. Păcat că această operă națională de artă, care aduce anual peste 50.000 de turiști, nu își găsește finanțatori pentru finalizarea lucrărilor. Cred că ar fi necesară o implicare a autorităților locale, județene și naționale, care, împreună eventual cu capital românesc privat, să finalizeze proiectul, atât timp cât creatorul acestuia mai este tânăr și poate escalada stânca muntelui.

Pe drept cuvânt dr. George Vlaicu afirmă: „Fără îndoială că Bunul Dumnezeu a făcut, prin sfințire cu apă din Cazanele Dunării, ca operele acestor doi artiști de largă recunoaștere internațională, din Orșova, să devină monumente de neclintit ale spiritualității noastre naționale”.