Suntem atât de grăbiți și de absorbiți de problemele cotidiene încât uităm să ne privim. Uităm că suntem înconjurați de oameni, că aceștia trăiesc, iubesc, se bucură și suferă, că oamenii din imediata noastră apropiere au pasiuni, sunt diferiți și poate unici  prin activitățile și preocupările lor.

Din ignoranță sau din graba în care trăim, nu ne mai facem timp pentru a-l cunoaște pe celălalt, pentru a ne cunoaște vecinii, colegii.

Totuși, există biblioteca și există bibliotecarii! Iar aceștia au un soi de curiozitate menită să descopere și să scoată la iveală frumosul din oameni.

Biblioteca este spațiul în care se întâlnesc și se regăsesc oameni pasionați de frumos, pasionați de lectură, de povești, de artă – sub diversele sale aspecte -, oameni care studiază pentru a-și îmbogăți cunoștințele în diferite domenii, pentru a-și pune în practică și a-și desăvârși hobby-urile.

În acest mirific spațiu al bibliotecii poate fi întâlnită la Bocșa și familia Vuia – Dorina – un dascăl dăruit mai ales copiilor speciali; Cristian – colegul nostru pompier la Serviciul Voluntar pentru  Situații de Urgență din cadrul Primăriei Orașului Bocșa; și fiul lor, David, elev al Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, un copil frumos și special. De altfel, o familie generoasă, frumoasă, cu pasiuni dintre cele mai interesante și diferite. Cu Dorina vom vorbi într-un număr viitor al revistei noastre. Astăzi l-am invitat la „Povești în bibliotecă” pe curajosul nostru coleg, Cristian Vuia, pompier la serviciu și parapantist în timpul liber.

Înainte de a sta la povești cu Cristian, se cuvine să ne documentăm puțin cu privire la acest sport extrem, mai puțin practicat la noi. Parapantismul sau zborul cu parapanta este un sport aeronautic recreativ sau competițional. Parapanta face parte din categoria aparatelor de zbor dirijabile ușoare. Acesta e individual. Insă e și foarte riscant!

Echipamentul este format din: aripă, seletă, parașută de rezervă, cască, bocanci (cu gleznă – deoarece la aterizare există pericolul ca pilotul să calce strâmb din cauza vitezei), geacă și pantaloni windstop (sau combinezon), mănuși, cagulă și aparatura de zbor (altivariometru sau GPS).

Parapantismul este de multe ori privit ca un sport mai riscant decât este în realitate. Bineînțeles că există un mare potențial de rănire pentru cei ignoranți sau insuficient pregătiți. Siguranța în acest sport este direct proporțională cu îndemânarea și simțul pilotului. Este important de știut că aproape toate accidentele de zbor cu parapanta sunt datorate erorilor de pilotaj. Echipamentul de parapantism este foarte bine construit și, dacă este folosit cu grijă, nu va ceda niciodată. Dat fiind faptul că echipamentul omologat nu va ceda, se poate spune că parapantismul este un sport foarte sigur. Pilotul însuși este indicatorul nivelului său de siguranță în zbor.

Mulțumim, Cristian, că ai acceptat invitația noastră și vom pătrunde în povestea ta prin întrebarea deja cunoscută: cine este Cristian Vuia?

          C. V. Mă numesc Cristian Vuia și sunt născut în Bocșa (Caraș-Severin) în       13 martie 1978.

         

G.Ș. De când pasiunea pentru parapantă și astfel de sporturi extreme? Cât este de periculoasă este această pasiune a ta?

C.V.  Sunt pasionat dintotdeauna de sporturile extreme! În trecut mergeam cu motocicletele of road prin pădure, apoi am trecut la motocicletele de viteză. Dar, îmi doream mai multă adrenalină! Astfel că, într-o zi am fost la sat și am intrat în vorbă cu cel care este și mi-a fost primul mentor în tot ceea ce ține de motoparapantă. Un pilot în adevăratul sens al cuvântului! Un om de la care am învățat tot ceea ce știu.

Orice sport este periculos, într-un fel sau altul. Cu atât mai mult parapantismul! Este necesar să fi foarte strict în ceea ce privește atât echipamentele de protecție, cât și starea aparatului de zbor. Zborul nu înseamnă doar că ne desprindem de pământ. Pentru a zbura trebuie să avem în vedere mai multe aspecte: elaborarea planului de zbor, starea de funcționare a aparatului de zbor, condițiile meteo, starea de sănătate a pilotului, locul de plecare, dar și locul de aterizare. Toate acestea trebuie să fie în siguranță.

 

G.Ș. Din câte observ și, evident, bănuim cu toții, acest sport este unul destul de costisitor. Investești în echipament, în studii, în activități de zbor din diferite colțuri ale țării și chiar ale Europei. Pentru toate acestea ai nevoie, în primul rând, de susținerea familiei. Ce zic soția și fiul tău? Ținând cont și că această pasiune a ta, pe lângă faptul că e foarte costisitoare, mai e și foarte periculoasă…

C.V. Am susținerea familiei, am admirația lor și împreună hotărâm investițiile. Iar pasiunile noastre sunt apreciate și susținute de întreaga familie.

    

G.Ș. La ce fel de proiecte ai luat parte până acum?

C.V. Anul trecut fiind îndrumat de mentorul și prietenul meu Sorin Lupulescu m-am înscris la școala pentru paramotor. Am învățat teorie, am făcut practică, iar anul acesta am reușit și am obținut brevetul de pilot de aeronave ultraușoare.

          Până acum am fost în câteva locuri unde se desfășoară un festival pentru paramotor – oricum, sunt destul de puține festivaluri de acest gen în țară!Am fost cu colegii la un festival în Austria anul trecut și am obținut locul III, apoi la Sighetul Marmației, la un concurs de aterizare într-un punct fix.

         

 G.Ș. Cum vin proiectele la tine? Cum le găsești?

 C.V. Toți din această branșă avem grupuri pe WhatsApp, astfel ținem legătura și aici sunt anunțate toate întâlnirile noastre.

         

G.Ș. Care dintre proiecte ți-a adus cea mai mare mulțumire? Adică, ai un rezultat special de care ești foarte mândru?

C.V. Tot ceea ce am realizat mă face să fiu mândru de performanțele mele! Poate pentru unii oameni aceste lucruri, aceste activități, sunt mărunte, neinteresante. Pentru mine este o onoare să am acest brevet de pilot! Este o împlinire și o mare bucurie sufletească să mă pot înălța în văzduh, să plutesc pe cer și să-mi conduc zborul în siguranță.

 

G.Ș. Ai un mentor? Ai un model?

C.V. Da, bineînțeles! Mentorul și prietenul meu este  dl. pilot Sorin Lupulescu, un om deosebit, care a avut multă răbdare și bunăvoință cu mine pentru a-mi explica, a-mi arăta, a mă învăța și instrui în tot ceea ce ține de motoparapantă, dar și pentru a-mi dovedi cât de frumos este să poți zbura.

 

 G.Ș. Ce alte pasiuni ai?

 C.V. Între pasiunile mele se numără întrecerile moto, raliul și, evident, fotbalul, sportul rege!

 

G.Ș. Ce proiecte ai de viitor?

C.V. Îmi doresc să particip ca și concurent  la un raliu cu mașini și îmi doresc să pot zbura cât mai mult timp! Să mă pot bucura de răsărituri și apusuri multe pe care să le împărtășesc și cu voi, oameni buni!

         

G.Ș. Un gând pentru tineri? Un cuvânt pentru cititorii revistei?

C.V. Dragii mei, dacă vă doriți cu adevărat ceva, credeți-mă, nimic și nimeni nu vă poate opri! Voi sunteți limita! Nu renunțați niciodată la visele voastre! Acestea se pot împlini cu stăruință!

          Dragi cititori, vă doresc din toată inima multă sănătate, să fiți bine și cu toții să încercăm să promovăm această publicație care, iată, se află la ceas aniversar – 25 de ani! La mulți ani, „Bocșa culturală”! La mulți ani cititorilor și realizatorilor  ei!