Continuând demersul articolelor precedente, îmi propun să aduc în prim-plan un episod din istoria locală a Mehadiei, legat de tumultoasa istorie națională a României interbelice.

Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost, după cum bine știm, una de intensă efervescență culturală și civică. O mare parte din această energie a fost canalizată spre căutarea și consolidarea identității naționale. Anii interbelici au reprezentat o etapă crucială pentru spiritul național românesc, marcată de dinamism, contradicții și o continuă căutare a identității într-o Europă în plină transformare.

Deși Marea Unire din 1918 a creat un stat național unitar, ea a adus și provocări considerabile, în special în privința consolidării identității naționale într-un teritoriu extins și mult mai divers. În acest context, măsurile de promovare a spiritului și a conștiinței naționale au căpătat o importanță deosebită. Pe lângă rolul esențial jucat de cultură și artă în definirea și promovarea identității, educația a reprezentat unul dintre pilonii fundamentali în cimentarea conștiinței naționale. Prin elaborarea unor programe școlare ce puneau accent pe istoria, geografia și literatura română, s-a urmărit formarea unei generații profund atașate valorilor naționale.

Statul a depus eforturi pentru consolidarea instituțiilor și a simbolurilor naționale, de la armată la administrație, toate menite să sublinieze unitatea și suveranitatea României. Cu toate acestea, pe lângă un patriotism sănătos, au apărut și unele forme exacerbate de naționalism, promovate de mișcări extremiste precum Garda de Fier. Acestea, sub pretextul apărării intereselor naționale, au promovat idei xenofobe, antisemite și antidemocratice, divizând societatea.

În acest complex context, în anul 1935, se naște o organizație de tineret, denumită oficial Straja Țării, al  cărui scop declarat era de a mobiliza tineretul în sprijinul regimului monarhic autoritar și de a contracara influența crescândă a mișcărilor extremiste, în special a Mișcării Legionare. 

Cunoscută și sub numele Străjeria,  organizația a fost înființată de către Regele Carol al II-lea al României și își propunea să educe tineretul într-un spirit de loialitate față de monarhie și de patrie. Deși Regele Carol al II-lea a declarat că era o creație pur românească și a respins comparațiile cu organizațiile fasciste de tineret din Europa (precum Hitlerjugend), în practică, Străjeria a împrumutat multe principii și mecanisme de control specifice acestor regimuri.

Organizația a încorporat în structurile sale mișcarea cercetașilor români, care avea deja o tradiție. Membrii Străjeriei erau cunoscuți ca „străjeri” și foloseau un salut asemănător celui roman, însoțit de urarea: ,,Sănătate„. Sediile principale pentru pregătire erau la Predeal (pentru fete, învățătoare și profesoare) și la Breaza (pentru băieți). Exista și un corp de băieți cu vârsta între 18 și 21 de ani, responsabil cu instrucția premilitară. Sistemul de organizare era în model celular: ,,Prima unitate, Celula imprimă întregului organism sănătate și putere de viață. Celula o formează 6 străjeri (2 cuibușoare de câte 3 strajeri/e) constituind Cuibul. 2-4 cuiburi formează o grupă, mai multe cuiburi (3-15) formează un Pâlc (Centuria – corespunzător unei clase școlare). Două sau mai multe pâlcuri formează un Stol (corespunzător unei școli, instituții, fabricii, etc), similare cu patrulele cercetașilor.

Stolul este unitatea educativă administrativă. Are un catarg pe care se ridică cu ceremonial la începutul muncii, pavilionul național și se scoboră la sfârșitul activității. Activitatea străjerească dintr-o localitate o coordonează Ceata, iar cea din județ Falanga. În fruntea organizației, peste toată țara, este ,,Marea Falangă„. Comandantul suprem al organizației, purtând titlul în cadrul acesteia de ,,Marele străjer al Țării” , este M.S. Regele Carol II. Patronul spiritual al Străjeriei: Sfântul Gheorghe (ziua de Sf.Gheorghe).”

Activitățile Străjeriei includeau educație patriotică, instruire fizică și disciplină, promovând cultul personalității regelui. Deviza organizației era „Credință și muncă pentru Țară și Rege!”. Erau organizate tabere, parade, demonstrații și alte activități de masă, menite să canalizeze energia tineretului și să-l integreze în proiectul național sub egida regală. De asemenea, o zi întreagă din fiecare săptămână școlară era dedicată Străjeriei, iar spiritul străjeresc urma să fie introdus în întreaga activitate școlară.

Astfel, Străjeria a devenit un instrument fundamental pentru consolidarea puterii regale și pentru reconfigurarea ideologică a tineretului. După instalarea dictaturii personale a Regelui Carol al II-lea (1938), orice alte organizații de tineret au fost încorporate în Străjerie sau desființate, transformând-o practic într-o organizație de masă cu rol de control și îndoctrinare. Propaganda intensivă a fost utilizată pentru a atinge obiectivele organizației.

Acestea sunt oglindite in Crezul Străjerului, care enunța principiile sale astfel: „Cred în Dumnezeu şi în Biserica străbunilor noștri. Cred în Regele Țării, Marele nostru Străjer, Cârmuitorul destinelor Poporului Român. Cred în muncă și jertfă, închinându-mi întreaga mea ființă pentru ridicarea și propășirea Patriei mele. Cred în Straja Țării, chezășia unității Neamului, Hotarelor şi Sufletului Românesc.„

La Mehadia, activitatea din pâlc a fost coordonată de învăţătorul clasei sau de dirigintele clasei. Stolul a fost condus de învăţătoarea Melania Nemoianu, pregătită pentru acest scop la cursurile de la Straja Țării – Centrul Breaza. Activitatea Străjeriei era în spiritul unui naționalism curat, călăuzit de următoarele imperative: dragoste pentru Neam și Țară, manifestată prin apărarea instituțiilor naţionale: cultul eroilor, aniversări cu prilejul zilelor importante din istoria țării noastre, cultul muncii, protecția bunurilor publice și particulare (păduri, monumente, construcții de stat și individuale, parcuri, tot ce aparține unității româneşti în ansamblul ei). Se urmărea crearea unui spațiu viu de comunicare sufletească; oamenii să se unească în scopul satisfacerii unor interese comune, având ca liant dragostea și ajutorul reciproc, iar ca temei – dragostea de Țară și credința în Dumnezeu.

Stolul de la Mehadia îşi începea activitatea luni cu un ceremonial – ridicarea pavilionului național; şi-o încheia sâmbăta -coborârea pavilionului național. Cu acest prilej se analiza activitatea săptămânii expirate, cu aprecieri și evidențieri asupra activității străjerilor ale căror fapte meritau a fi popularizate. Rezultatul acestei practici s-a reflectat benefic asupra comportării elevilor în şcoală, dar și în relațiile sociale din afara şcolii. Răspunderea la care se considerau părtași îi îndemna ca faptele lor să fie cât mai pozitive.

Structura de conducere a organizației la nivele superioare se compunea din: 

– Comandant al ,,Străjii Țării”, la nivel național: Maior Teofil Sidorovici;

– Comandant al străjerilor din ținutul Timiș: prof. Constantin Nedelcu;

– Comandant al legiunii de străjeri ai județului Severin: Vasile Popescu.

La nivelul țării, din organizație făceau parte: 20.000 de unități, 30.000 comandanți, 3.500.000 străjeri (an de referință: 1938)

,,Scopul pregătirii premilitare este întărirea simțămintelor morale și naționale, precum și cultivarea spiritului de ordin și disciplină cetățenească. Generalul Mihail Skeletty este inspectorul general al pregătirii premilitare din întreaga țară. Maior Teodor Cernău este comandantul premilitarilor din judetul Severin.”

În Mehadia, aflându-se un subcentru al pregătirii premilitare, activitățile străjerilor din Mehadia, erau multiple și complexe. Pentru o bună edificare, exemplific cu unele activități identificate într-un manuscris cu tematică istorică, atribuit generalului Nicolae Cena, continuat de maiorul Ilie Cena, decedat la 1 octombrie 1938:

– ,,1937. Lucrări executate în cadrul muncii obștești prin premilitari. S’au așternut peste 130 m3 pietriș pe străzile Mehadiei. S’au reparat și nivelat drumul ,,Suiac”pe distanță de 2 km. S’a curățit și rânduit cimitirul ortodox „.

– ,,1938 August 12. Serbarea din tabăra de vară a străjerilor din jud.Severin în comuna Rusca Montană. Tabera are un efectiv de 5 comand. și 87 persoane. Se face muncă de folos obștesc: S’a amenajat cimitirul Eroilor, s-a curățit piața publică unde s’a așezat un obelisc din marmoră albă dela Rușchița, din apropiere. Pe el stema străjerească și deviza: Credință și muncă pentru Țară și Rege, apoi inscripția: În amintirea primei tabere a Legiunei de străjeri din jud. Severin”.

Deși a atins un număr impresionant de membri (peste 4 milioane în 1940), „Straja Țării” a avut o existență relativ scurtă, fiind desființată în 1940, odată cu abdicarea Regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului autoritar al generalului Ion Antonescu și ulterior al Statul Național Legionar.

În concluzie, „Straja Țării” a jucat un rol complex în România interbelică. A fost un proiect ambițios, menit să disciplineze și să unifice tineretul în jurul ideii de stat național și de monarhie. Cu toate acestea, prin caracterul său obligatoriu și prin instrumentalizarea politică, a marcat o abatere de la principiile democratice și a reflectat tendințele autoritare ale epocii. Importanța sa stă în faptul că a fost o încercare majoră de a modela viitoarele generații în conformitate cu viziunea unui regim autoritar, chiar dacă, în cele din urmă, nu a reușit să-și atingă pe deplin obiectivele pe termen lung din cauza schimbărilor politice rapide.

Constantin VLAICU/UZPR/AJTR

Mehadia iulie 2025

foto: ecuson, cataramă, inele eșarfă, insigne și nasturi Straja Țării

foto: ridicarea drapelului la o tabără de străjeri, 1939

Bibliografie:

– ,,Monografia Mehadiei” Ion Băcilă,

–  Manuscris Gen. Nicolae Cena/Maior Ilie Cena,

– ,,Povestea unui cercetaș” Ioan Dem. Dimăncescu, (inclus.foto)

– ,,Wikipedia” (inclus.foto)