Fiecare loc de pe lumea asta are povești și familii de poveste, iar Vasiova este doldora de oameni de poveste! Dacă ne gândim doar la Tata Oancea și Nicolae Florei sau, venind în actualitate, la Ioan Cărmăzan, fiecare dintre aceștia au povești de excepție și, mai ales, pasiuni extraordinare. Iar una dintre pasiunile celor (doar) trei amintiți este cartea/lectura!

Bocșa abundă de oameni ale căror pasiuni sunt extraordinare și, evident, de poveste! Oprindu-mă puțin la regizorul Ioan Cărmăzan, cunoaștem că, alături de carte și lectură, acesta este pasionat de porumbei, iar, în tinerețe, a fost extrem de dedicat tenisului de masă[1]!

Se pare că, într-o anume perioadă, Bocșa era un centru sportiv important, iar tenisul de masă era unul dintre sporturile preferate de bocșeni.[2] Iar invitatul meu de astăzi confirmă acest lucru.

E foarte motivant și inspirațional să vezi oameni realizați în cariera aleasă, dar, în același timp, și extrem de pasionați de unele activități în care se dedică și ajung să fie foarte buni. Un astfel de personaj este Titus Tamșa, un om care, prin tot ceea ce-l caracterizează, poate fi un veritabil model pentru tinerii noștri și nu numai, pentru că nu există limită de vârstă atunci când există pasiune!

Pe Titus îl cunosc din copilărie. Vasioveni amândoi, colegi de școală  și de jocuri, întotdeauna l-am admirat pentru pasiunile sale și pentru o anume noblețe a sa. Titus provine dintr-o familie „de fală” a Bocșei, oameni harnici și gospodari, oameni educați și bine așezați, oameni cu frică de Dumnezeu și cu dragoste pentru tradiție și, totuși, deosebit de modești și discreți. Tocmai din pricina acestei discreții excesive, Titus nu se regăsește în paginile unor volume dedicate locului și oamenilor de aici, lucru care trebuie, evident, corectat. Și vom începe cu acest interviu.

 

G.Ș. Bine ai venit la „povești în bibliotecă”! Iată, în biblioteca tinereții și copilăriei noastre, în biblioteca în care, pe vremuri, slujea cartea și dascălul nostru, prof. Ionel Furdui! De altfel, noi ne întâlnim pe stradă, în mirifica noastră Vasiovă, ne întâlnim la biserică, în zile de sărbătoare, ne întâlnim la ruga satului și la alte astfel de evenimente ale comunității, pentru că tu și familia ta sunteți oameni ai locului, unde ai adus-o și pe minunata Antoanela Tamșa, soția ta. Așadar, cine este Titus Tamșa?

T.T. M-am născut în Reșița, județul Caraș-Severin, la data de 19 iulie 1970, din părinți bocșeni: mama Persida Tamșa și tata Constantin Tamșa (răposat în 2010), niște părinți deosebiți, care m-au educat în toate privințele, mi-au transmis valori sănătoase și pentru toate acestea le mulțumesc!!!

Am început grădinița în Bocșa, în actuala casă a familiei Demetrovici, apoi în actuala casă a familiei Doiceanu (ambele în Vasiova, pe strada Tudor Vladimirescu).

 Primii pași la școală au fost în 15 septembrie 1976 la actualul Liceu „Tata Oancea” tot din Vasiova. Aici am avut-o învățătoare pe doamna Neda Aurelia, de la care am învățat multe lucruri bune: corectitudinea, punctualitatea și faptul de a fi pedant (pe lângă multe alte calități).

Apoi, școala generală am absolvit-o în 1984 la același liceu. A urmat examenul de treaptă unde am promovat și am avut-o dirigintă pe doamna Dăneți Doina. De la dânsa am învățat dragostea pentru frumos, pentru artă și cultură. Am absolvit în 1988 și a urmat recrutarea în armată, pe care am terminat-o în ianuarie 1990.

În vara anului 1990 am dat examen pentru intrare la facultate, unde am și reușit. Am absolvit Facultatea de Inginerie Reșița (prima promoție) – care aparținea de Institutul Politehnic„Traian Vuia” Timișoara. În 1995 am absolvit facultatea cu examen de licență. Din 1995 și până în prezent activez în câmpul muncii.

 

G.Ș. Da, știu că lucrezi și mai știu că ești unul dintre cei mai implicați și apreciați ingineri de la firma TMD Friction Caransebeș. De asemenea, știu că ai câteva hobby-uri, pe unele le împărtășești cu soția ta, Antoanela, cum ar fi călătoriile, cititul, dar, în altele ești pe cont propriu, cum ar fi tenisul de masă. De când pasiunea pentru tenis și cum s-a născut această pasiune?

T.T. Tenisul de masă l-am început de la vârsta de 5 ani, când jucam pe mesele de beton din curtea blocurilor din Vasiova. Am început cu o paletă făcută de tata (de la care am moștenit această pasiune) – cu fețe de șmirghel. Apoi, părinții mi-au cumpărat paleta Gold Cup, chinezească. Am avut si paletă coreeană, Hanoi. Încet-încet, am dezvoltat o pasiune deosebită pentru acest sport.

Mai târziu, cand am ajuns la școală, am descoperit masa de lemn Ella, care era în sala de sport a liceului „Tata Oancea”. Acolo jucam până seara târziu, când eram elev.

Apoi, urmat o perioadă în care am jucat rar tenis de masă, iar din 2007 am reluat această activitate în ritm mai intens.

 

G.Ș. Așadar,pasiunea pentru sport nu s-a născut peste noapte, ci ai descoperit-o prin intermediul tatălui tău, apoi ai construit-o treptat și ai parcurs-o firesc prin efort, perseverență, dar și deosebită plăcere. La ce fel de proiecte ai luat parte până acum?

T.T. Am participat până acum la 81 de turnee, în 20 de localități. Sunt membru al Asociației „Amatur” România, sub egida căreia se desfașoară toate aceste turnee de amatori.

 G.Ș. Cum vin proiectele la tine? Cum le găsești?

T.T. Toate aceste turnee sunt postate cu ceva timp înainte pe site-ul asociației „Amatur” România. La aceste competiții se poate înscrie oricine dorește, în limita locurilor disponibile. Așadar, când doresc să particip la un turneu, mă înscriu precum ceilalți colegi.

 

G.Ș. Care dintre proiecte ți-a adus cea mai mare mulțumire? Adică, ai un rezultat special de care ești foarte mândru?

T.T. Din cele 81 de turnee, cel mai mândru sunt de locul I ocupat la categoria Open, desfășurat la Giroc (Timiș) în 02.11.2024.

Bineînțeles că toate turneele, în care am ocupat un loc pe podium, mi-au adus o  satisfacție deosebită! Din luna iunie 2025 am promovat la categoria Elite (cea mai bună categorie din tenisul de masă amator din România) și ocup poziția 147 în România.

 

  G.Ș. Ai un mentor? Ai un model?

  T.T. Primul mentor în acest sport a fost tata, care m-a învățat deprinderile de bază. Apoi, am avut în Reșița mai mulți mentori: prof. Nistor, Nicu Franț, Nicu Pârvu, Deian Sorescu. Astăzi, modelul meu este Deian Sorescu, acesta fiind și jucător legitimat la echipa din Dumbrăvița.

 

G.Ș.  Titus, noi vorbim adesea și povestim; de altfel, vă și urmăresc, pe tine și pe Anto, pe rețelele de socializare și admir locurile prin care călătoriți și pe unde vă petreceți vacanțele și zilele de recreere. Deci, clar că sunteți pasionați de călătorii!  Ce alte pasiuni ai?

 T.T. Ca pasiuni, mai menționez dragostea pentru natură și aer curat, după cum ai observat și tu, călătoriile, înotul, cititul, pictura și, nu în ultimul rând, fotbalul. Sunt un împătimit al sportului rege și nu prea pierd meciurile de pe stadionul „Mircea Chivu”; uneori chiar și de pe alte stadioane importante.

 

G.Ș. Te cred! Pasiunile sunt activități involuntare, care vin din interiorul nostru și care ne fac bine sufletește! Acum știu de unde vine zâmbetul tău generos și cald de fiecare dată când ne vedem, de la aceste frumoase preocupări ale tale! Pentru că dedici timp prețios frumosului care te înconjoară! Ce proiecte ai de viitor?

T.T. Proiecte de viitor am multe și aș menționa: călătoriile în locuri frumoase, deosebite, în care nu am ajuns încă, fiindcă unele locuri sunt chiar  îndepărtate; îmi doresc să mă mențin în categoria Elite la tenis de masă cât mai mult timp, îmi doresc să aloc și celorlalte pasiuni mai mult timp, de exemplu, picturii, iar în plan profesional, să rămân același angajat model care am fost și până acum. Dedicat, perseverent, eficient.

 

G.Ș. Doamne ajută! Ai dorințe și proiecte frumoase, care nu fac altceva decât să-ți mențină tinerețea, energia și dragostea de viață! Ce sfat ai pentru tineri?

 

T.T. Tinerilor le-aș recomanda să facă sport cât de mult posibil, să iubească arta și frumosul, să călătorească în cât mai multe locuri, să citească și să se încadreze în societate ca niște viitori specialiști, fiecare în domeniul pe care îl va alege; să respecte și să păstreze vie cultura, credința și tradiția românească, valorile noastre autentice.

 Și, pentru că revista culturală a Bocșei se află la ceas aniversar, 25 de ani, îi doresc viață lungă și mulți cititori!

 Și, după cum ne învață duhovnicul nostru Ioanichie, împreună, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne țină sănătoși, să ne împlinim fiecare misiunea, dar și pasiunile! Iar, dacă mă voi încumeta vreodată să aștern pe hârtie detalii despre toate aceste pasiuni ale mele, de ieri și de azi, voi reveni la bibliotecă pentru a cere ajutor și pentru a include o viitoare carte în seria deja consacrată – „Bocșa, istorie și cultură”.  

 

G.Ș. Frumos! Te așteptăm cu drag! Seria „Bocșa, istorie și cultură” promovează fapte și oameni de ieri și de azi și, cu siguranță, ar fi interesante poveștile tale izvorâte din nu mai puțin interesantele tale pasiuni! De asemenea, te așteptăm cu o expoziție de pictură!

Mulțumesc, Titus, pentru că ai acceptat să ni te destăinui, să ne vorbești despre cât de esențial este în viața unui om factorul fun sau, altfel spus, cât de important este să-ți urmezi pasiunile și să le transformi în plăcere și bucurie! Noi, echipa „Bocșa culturală” îți mulțumim pentru urări și-ți dorim să fii sănătos și să-ți realizezi proiectele cu succes! Să te bucuri de familie, de prieteni și de tot frumosul care te înconjoară! Și, pentru că suntem la început de vară, îți dorim vacanță plăcută și călătorii de poveste!

 

 

 

 

 

---

[1] Vasile Bogdan. Descifrând codul Cărmăzan. Timișoara: Eubeea, 2018;

[2] Titus Suciu, Vasile Bogdan. Frumoșii nebuni ai Bocșei. București: Palimpsest, 2013;