Un episod important în istoria Mehadiei, ce a avut un rol major în apărarea Banatului și în colonizarea întregii regiuni, este prezența la Mehadia a ordinelor cavalerești, despre care voi aminti în cele ce urmează.

Chiar dacă temporară sau sporadică, prezența cavalerilor la Mehadia a lăsat o amprentă importantă asupra Banatului, transformând Mehadia într-o zonă cheie de frontieră, apărată și dezvoltată prin eforturile acestor militari de excepție, cu un nobil renume, datorită iscusinței în lupte, a neînfricării și puternicei lor credințe creștine.

Unul dintre primele ordine prezente la Mehadia, este cel al Cavalerilor Ioaniți (cunoscuți și sub denumirea de Ospitalieri sau ulterior Cavaleri de Malta). Prezența lor la Mehadia este una istorică, documentată în special prin Diploma Cavalerilor Ioaniți din 2 iunie 1247. Aceasta cuprinde donația Regelui Béla al IV-lea de după invazia mongolă din 1241-1242. Regele Ungariei, Béla al IV-lea, a căutat să întărească apărarea granițelor regatului său, în acest context, la 2 iunie 1247, el a emis o diplomă prin care acordă Cavalerilor Ioaniți anumite teritorii din Banatul de Severin și Cumania, cu scopul de a le coloniza și fortifica. Printre teritoriile primite de Cavalerii Ioaniți se număra și Cetatea Severinului și Cetatea Mehadiei. Aceștia au instalat la Mehadia o mică garnizoană, formată din 30 de călăreți, confirmând astfel importanța ei strategică. Scopul Cavalerilor Ioaniți, instalați aici, era să contribuie la apărarea graniței regatului ungar împotriva incursiunilor, dar și să restabilească influența Bisericii Romano-Catolice în regiune.

Astfel, Mehadia a fost una dintre locațiile cheie pe care Cavalerii Ioaniți le-au primit și administrat pentru o perioadă, ca parte a eforturilor de consolidare a apărării și de colonizare a zonelor de graniță.

Prezența ordinului Cavalerilor Ioaniți la Mehadia constituie un element fundamental în aprecierea și înțelegerea istoriei medievale a Mehadiei!

Ulterior, acestei prezențe, în secolul al XV-lea, un alt ordin militar creștin este prezent în Cetatea Mehadiei: Cavalerii Teutoni. Aceștia au fost aduși în zonă de regele Sigismund de Luxemburg, preluând, de asemenea, roluri defensive în zona Mehadiei. Unele surse afirmă prezența la Mehadia a cavalerilor teutoni între anii 1429-1435. Rolul lor aici a fost unul preponderent defensiv, Cavalerii Teutoni, la fel ca și Ioaniții, fiind un ordin militaro-religios, înființat inițial pentru a proteja pelerinii în Țara Sfântă și a îngriji bolnavii. Ulterior, acesta a devenit o forță militară puternică, folosită de regii europeni pentru a-și întări granițele și a creștina populațiile păgâne sau a consolida influența catolică.

În contextul presiunilor externe (cum ar fi invaziile tătare și otomane), regii Ungariei au apelat la aceste ordine pentru a-și fortifica granițele de sud. Astfel, sub stăpânirea Cavalerilor Teutoni, la fel ca și sub cea a Cavalerilor Ioaniți, cetatea Mehadiei, cunoaște o perioadă înfloritoare. Ordinele cavalerești se consideră că au avut o importanță majoră în întreținerea și fortificarea puternică a acestor cetăți, a Mehadiei cât și a Severinului, în perioada prezenței lor.

În ceea ce privește Cetatea Mehadiei, ulterior prezenței cavalerilor, aceasta continuă să dețină un rol militar major. Importanța sa strategică devine fundamentală într-o zonă menținută, de-a lungul mai multor secole, ca una de frontieră. Continuând să joace un rol crucial în sistemul defensiv al Regatului Ungariei împotriva Imperiului Otoman, ea a fost în mod permanent reparată și întărită, inclusiv de Iancu de Hunedoara, care a folosit-o în campaniile sale anti-otomane.

Cetatea a suferit și în timpul ce a urmat multiple asedii și distrugeri, în special în timpul războaielor turco-austriece, fiind distrusă complet în al patrulea război turco-austriac, între anii 1788-1791.

În concluzie, ca un major punct de referință, istoriei Mehadiei i se poate adăuga respectivul moment, al prezenței celor două mari ordine cavalerești, care reprezintă un capitol crucial și definitoriu pentru istoria ei. Prezența acestor ordine a subliniat și consolidat importanța strategică a Mehadiei. Amplasată la intrarea în Culoarul Timiș-Cerna, cetatea era un punct vital de control și apărare pe granița de sud a Regatului Ungariei. Ordinul Ioaniților, prin garnizoana sa, a asigurat o apărare organizată și eficientă într-o perioadă de mari turbulențe (post-invazia mongolă și pre-presiunea otomană). Faptul că regele Béla al IV-lea le-a încredințat Mehadia, arată că cetatea era considerată o piesă cheie în sistemul defensiv al coroanei. Ordinele cavalerești nu acționau izolat, ci ca o parte integrantă a strategiei de apărare regală. Menționarea Mehadiei în Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 este de o importanță istorică majoră. Acest document nu doar confirmă existența cetății, ci și oferă o perspectivă prețioasă asupra organizării administrative și militare a Banatului în secolul al XIII-lea, constituind o sursă primară esențială pentru cercetarea istoriei locale. Prezența cavalerilor a conferit Mehadiei un statut de loc important, strategic, o frontieră vie a creștinătății. Chiar și după plecarea lor, moștenirea acestei perioade a contribuit la identitatea istorică a locului.

Prezența ordinelor cavalerești la Mehadia, nu a fost doar un episod pasager, ci un factor decisiv care a marcat profund evoluția cetății și a zonei, transformând-o într-un punct nodal în sistemul defensiv medieval și lăsând în urmă documente esențiale pentru înțelegerea istoriei sale.

În final, doresc să mulțumesc jurnalistului Mario Balint pentru interesul dumnealui vis-a-vis de istoria Mehadiei și pentru recomandarea domniei sale, adresată comunității, prin intermediul subsemnatului, de a acorda o importanță sporită acestui deosebit moment al istoriei locale, fapt ce dealtfel m-a și determinat de a încropi acest material, cu scopul de a-l marca și rememora.

Constantin VLAICU/UZPR

Mehadia, 11 iunie 2025