În întâmpinarea Sfintelor Paști, a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din inițiativa ziarului Accent Media (director Cornel Poenar) și Centrului Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană”, cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) s-a desfășurat un inedit concurs de jurnalism sub genericul Lumina Sfântă a Învierii, având drept temă „Flori pe cunună de spini”.

Redăm mai jos un scurt comentariu pe marginea lucrărilor trimise la concurs și realizat de prof. dr. Crișan Roxana Mădălina (foto).

Despre binele care învinge răul, biruința Luminii asupra întunericului morții, continuitate și speranță, dar mai ales despre puterea credinței vorbesc autoarele și autorii acestor texte, care au zugrăvit atât de frumos prin cuvintele lor minunea Învierii Domnului Iisus Hristos.

Miruna Pop (Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Simion Ștefen” Alba Iulia) ne vorbește despre sacrificiul pe care Iisus L-a făcut pentru omenire, amintind chinurile la care a fost supus și pe care le-a îndurat fără crâcnire, dând astfel dovadă de iubire, gestul său fiind „mărturia unei iubiri incontestabile și mai profunde decât orice formă de iubire pe care omul este capabil să o cunoască”. Miruna afirmă că iubirea este esența relației dintre Dumnezeu și om, această iubire însemnând comuniune, dar și sacrificiu, iar odată cu sacrificiul suprem are loc, în accepțiunea Mirunei, o redefinire a morții, moment în care apare lumina ca binefacere și purificare.

Despre patimile lui Iisus și iubirea Sa față de oameni vorbește și Carla Cozma (Palatul Copiilor Arad), care susține că iubirea aceasta este una jertfelnică, iar praznicul Învierii Mântuitorului are rolul de a înfățișa jertfa de care a fost capabil Iisus, dar și trecerea de la moarte la viață și trezirea din „moartea păcatelor”.

Teodora Codreanu (Palatul Copiilor Arad) realizează o paralelă între coroana de spini de pe capul Domnului Iisus, semn al osândei, și coroana de flori pe care ea a purtat-o la finalul clasei a IV-a, premiu și semn de recunoaștere a meritelor sale. Ea consideră jertfa lui Iisus ca fiind dătătoare de speranță și mântuire, utilizând florile și spinii drept simboluri: „ îmi imaginez că de acolo, din spini, apar semințe pentru toate florile lumii, că un vânt adie și le împrăștie în jurul globului pământesc. […] Că lumea se umple de flori, în jurul Mântuitorului și atunci spinii nu mai dor și cuiele nu mai apasă”.

Un alt simbol despre care vorbește Teodora, crucea răstignirii, devine din punct terminus o punte de legătură între cer și pământ, între divin și uman, dar, totodată, creează și sudează relațiile interumane.

Cristina Iasmina Căta (Colegiul Național „Decebal” Deva) prezintă ideea morții ca regenerare perpetuă și continuare a existenței, datorată Învierii, afirmând astfel că „[…] în plan fizic, perpetuum mobile este un ideal inaccesibil, în plan spiritual, Învierea și nemurirea sufletului oferă o siguranță”. Ea consideră că Învierea stabilește două aspecte: veșnicia sufletului, dar și regenerarea și purificarea acestuia. Autoarea consideră moartea drept o avanpremieră pentru existența spirituală, afirmând că „Învierea lui Hristos nu a fost o revenire la viața biologică obișnuită, ci transfigurarea într-o existență superioară prin care spiritul și conștiința își găsesc pacea veșnică”.

Sara Sicoe (Colegiul Național „Decebal” Deva) subliniază strânsa legătură dintre divinitate și natură, întreg Universul resimțind durerea datorată patimilor lui Iisus, iar moartea Sa revarsă asupra lumii o noapte eternă, abiogenă. Cu toate acestea, miracolul Învierii, Lumina, apare și pune stăpânire asupra întunericului, iar spinii devin flori și răul este înfrânt, iar binele dăinuie.

Lumina ca manifestare a puterii divine este și laitmotivul textului realizat de Popițu Denisa, (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia) care afirmă că pe întreg parcursul Bibliei lumina este simbol al lui Dumnezeu și al adevărului, o „expresie profundă a biruinței lui Hristos asupra morții și a întunericului păcatului.” Reafirmare a speranței și transformare sufletească, lumina este călăuza sufletului spre Dumnezeu, semn al unității creștinilor, biruință a vieții asupra morții, dar și chemare la curățare spirituală, la sfințenie și viață fără de păcat.

Despre originea și semnificația religioasă a Luminii Sfinte vorbește Ana-Maria Tudescu, (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia) prezentând etapele desfășurării ceremoniei aprinderii Luminii Sfinte și ale celebrării Învierii, prin prezentarea câtorva aspecte concrete, care stau drept mărturie măreției acestei sărbători.

Horia Vlad (Școala Gimnazială „Regina Maria” Sibiu prezintă în compunerea sa câteva tradiții din Mărginimea Sibiului, specifice sărbătorii Învierii, cum ar fi vopsirea ouălor în roșu, care simbolizează sângele vărsat de Iisus Hristos, „datul vaselor”, care are loc în prima zi de Paște, când oamenii aduc ouă, cozonac și vin la mormintele celor adormiți, primind binecuvântarea preotului, „stropitul”, în a doua zi de Paște, când băieții merg pe la casele fetelor și le stropesc cu parfum „pentru a nu se veșteji”. Horia amintește că, mai presus de partea laică a sărbătorii Paștelui, trebuie să ne amintim de sacrificiul lui Iisus, de Învierea Mântuitorului și de Lumina Învierii, care „rămâne veșnic”.

O altă paradigmă a sărbătorii Învierii Domnului Iisus o reprezintă, în viziunea Ilincăi Ghițu, (Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani) iertarea. Aceasta vorbește despre puterea lui Iisus de a ierta  pe cei care L-au osândit, putere care trebuie să fie un exemplu pentru noi, oamenii. Ilinca susține că iertarea reprezintă o formă de purificare a sufletului, de împăcare cu sine, afirmând că „ceea ce mă impresionează cel mai mult este ideea că trebuie să iert. […] Atunci când iert, mă simt eliberată și simt că nu mai port o povară.” Iubirea, iertarea și speranța sunt sentimentele și stările pe care Ilinca le asociază cu sărbătoarea Învierii Mântuitorului, elemente care „obligă” la bunătate, liniște și împăcare.

Pentru Miruna Nadhazi (Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca), Lumina Învierii este dătătoare de speranță, iar Învierea reprezintă o realitate vie, de netăgăduit și nu o simplă celebrare a unui eveniment din trecut, aceasta susținând că „într-o lume plină de suferință, moarte și nedreptate, Învierea Domnului demonstrează că iubirea, încrederea, viața și adevărul câștigă întotdeauna în lupta cu întunericul.”

În mod deloc întâmplător, sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos are loc primăvara, natura fiind, prin propria sa revenire și renaștere, primul vestitoral minunilor care urmează. Lumina este semn al cunoașterii, al înțelepciunii, al bucuriei, având un caracter pozitiv, iar Lumina Sfântă a Învierii reprezintă confirmarea izbânzii binelui asupra răului, o certificare a măreției lui Dumnezeu și a iubirii Sale față de noi, oamenii.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR