Vorbeam în articole anterioare despre existența unei anumite tradiții jurnalistice la Mehadia, începută în urmă cu aproape un secol și perpetuată de-a lungul timpului până în zilele noastre. Argumentând respectiva afirmație, aminteam despre gazetele locale, tipărite la Mehadia. De la cele apărute în anii interbelici, până la cele tipărite după anii ’90, însă, nu am amintit suficient și cuprinzător, despre oamenii care au pus umărul și au trudit la crearea acestui act jurnalistic.

Vorbind de această dată despre creatorii procesului respectiv, vom spune că el nu s-a manifestat în mod strict doar aici, la Mehadia, ci, în funcție de dimensiunea lui, el s-a produs și în alte spații publicistice zonale, sau chiar centrale, așa cum veți vedea în cele ce urmează. În spiritul acestui deziderat, după cum spuneam, mi-am propus ca în prezentul articol să amintesc, alături de publicațiile amintite și de jurnaliștii care prin osteneala lor le-au săvârșit. Desigur, mă voi referi la oameni originari din Mehadia, sau care au fost adoptați, conjunctural, în interiorul comunității și au desfășurat activități în gen jurnalistic. Precizez că respectivele activități s-au derulat, ori ca o profesiune consacrată, ori ca o pasiune, în unele cazuri în interiorul unor structuri profesioniste, de la caz la caz, după cum se poate constata din cele ce le voi prezenta.

Pentru început să convenim împreună asupra înțelegerii termenului de act jurnalistic și apoi să definim termenii care determină persoanele care, prin preocupările lor, au desfășurat un proces de acest gen și au materializat prin acțiunile lor acest concept. O definiție succintă a actului jurnalistic ar putea fi că el reprezintă procesul de colectare, verificare, interpretare și comunicare a informațiilor de interes public prin diverse mijloace media, cum ar fi articole, reportaje, interviuri, știri, emisiuni. Jurnalismul are ca scop principal informarea publicului despre evenimentele, fenomenele și problemele de actualitate. 

Înțelegând pericolul de a mă hazarda, îndrăznesc a desemna ca inițiator al fenomenului jurnalistic de aici, de la Mehadia, pe cronicarul Banatului, respectiv pe Nicolae Stoica de Hațeg. Incontestabil, cea mai însemnată personalitate a Mehadiei, Nicolae Stoica de Hațeg a venit pe lume, și-a consumat existența și a sfârșit-o, la Mehadia. Existența sa a fost una extrem de roditoare, lăsând posterității o bogată catagrafie de evenimente, minuțios clasate cronologic, deosebite prin importanța și unicitatea lor. Asemuind preocuparea sa, materializată în întocmirea binecunoscutelor cronici: a Mehadiei și a Banatului, nu consider a comite o eroare identificând, în preocuparea sa, unele însușiri comune cu un act jurnalistic. Deci, în acest context, înarmat cu respectivele argumente, îndrăznesc a-l desemna ca primul condeier-jurnalist al Mehadiei pe cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg. 

După moartea cronicarului, survenită în anul 1833, preocupări asemănătoare, din informațiile deținute, nu am mai identificat. 

La un interval de exact 100 de ani, în anul 1933, la Mehadia apare o primă gazetă cu aparîție periodică, tipărită sub titlul GRĂNICERUL, având ca fondator și proprietar pe Ioan Marghetich, din Mehadia. Membru al unei asociații profesioniste cu profil jurnalistic, denumită ,,Sindicatul Ziariștilor Profesioniști din Banat„, cu sediul în Timișoara, în calitate de editor și tipograf al gazetei ,,Grănicerul”, Ioan Marghetich, desfășoară, în toată perioada de apariție a gazetei, o intensă activitate publicistică, fiind prezent în paginile ei cu diferite articole, respectiv informații, reportaje, chiar și de atitudine civică, în spiritul unei bune și corecte informări, obținând, în acest mod, o deosebită apreciere din partea cititorilor. În anii săi de apariție, publicația ajunge să fie cunoscută nu doar local, ci și la nivelul zonal. Aprecierile sosesc chiar de la nivelul central, acestea fiind publicate în unele ziare din București, dintre ele amintim ,,Curentul”, și ,,Cuvântul”.  Recunoașterea se adresează bravilor editori, în special directorului său: Ioan Marghetich.

Aproximativ în aceeași perioadă, mai precis în anii  ’40, la Timișoara, debutează elev fiind,  în paginile unei reviste a elevilor ,,Țara visurilor noastre” și apoi ale publicației ,,Vestul” (fondator Ion Stoia Udrea), Nicolae Marghetich, scriitorul de mai târziu: Nicolae Mărgeanu, fiul lui Ioan Marghetich, și al Mehadiei. Absolvent al Facultății de Filozofie din cadrul Universității din Cluj Napoca, Nicolae Marghetich  la vârsta de 17 ani, îl regăsim redactor al ziarului ,,Banatul” din Timișoara (1945 1947).  Publică apoi, după ce se stabilește la București, la o mulțime de publicații:  ,,Flacãra” ,,Viața Militară” ,,Tribuna”  etc.  Grație talentului său literar, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Nicolae Marghetich – Mărgeanu nu și-a uitat niciodată, până la sfârșitul vieții, sorgintea, revenind periodic la Mehadia, mai multe dintre romanele sale fiind concepute și semnate, în finalul lor, la Mehadia.

Ca urmare a celor consemnate, îi putem considera pe ambii membri ai familiei Marghetich, jurnaliști ale căror origini curg din milenara vatră a Mehadiei. 

Ceva mai târziu, în perioada anilor ’60, regăsim, din Mehadia, ca jurnalist pe Constantin Cotoșpan. Deși decedează la o vârstă destul de fragedă, în anul 1970, la numai 33 de ani, în ciuda acestei vârste foarte tinere, Constantin Cotoșpan are în momentul respectiv în spatele său o vastă experiență jurnalistică. Redactor la mai multe publicații ale vremii, între care ,,Steagul Roșu„, la Petroșani, redactor șef la ,,Viitorul„, din Drobeta Turnu Severin, corespondent al ziarului central, de la București, renumitul ,,Scânteia„, sunt câteva dintre activitățile sale în domeniul presei. Acestea sunt suficient de elocvente în ceea ce privește experiența acumulată și profesionalismul său în această deosebită arie ocupațională, Constantin Cotoșpan fiind un mai rar produs al mediului rural, dedicat respectivului domeniu. Toate acestea, îl plasează pe Constantin Cotoșpan între personalitățile Mehadiei care au adus o remarcabilă notorietate originii sale, din păcate o personalitate prea puțin remarcată.

Un alt semnatar de articole, în ziarele anilor ’60, este tehnicianul silvic din Mehadia, Constantin Vlaicu sr. Bun prieten al lui Constantin Cotoșpan, publică, cam în aceeași perioadă, articole de presă, în ziarul ,,Muncitorul Forestier” și ,,Drapelul Roșu„, din Timișoara, al căror corespondent era. Articolele sale cuprind informații referitoare la activitatea silvică și forestieră, desfășurată pe raza ocolului silvic din Mehadia, una deosebit de bogată în acea perioadă, datorită volumului mare de lucrări cu specific silvic, urmare a despăduririlor masive din perioada ,,Sovromului” stalinist, din anii ’50.

În anii ulteriori revoluției din anul 1989, mai exact, în anul 1992, la Mehadia ia naștere gazeta sătească ,,Ad Mediam”. Gazeta îl are ca redactor șef pe scriitorul Nicolae Marghetici – Mărgeanu, fiul lui Ioan Marghetici, de care aminteam anterior. Alături de el, publică în paginile gazetei, prof. Ilie Popescu, Ion Ionescu (Bloju), prof. Enache Nedelea, prof. Gruia Cinghiță. Proaspătul avânt jurnalistic se consumă de-a lungul a doar trei numere, după care gazeta își încetează apariția, din motive declarate a fi exclusiv financiare.

O nouă încercare de a edita o publicație, la Mehadia, are loc în anul 1993. De această dată se încearcă o reeditare, într-o nouă ediție (serie), a gazetei interbelice ,,Grănicerul”, la 60 de ani de la prima sa apariție (1933), publicație pe care am prezentat-o  anterior. Inițiativa reeditării ei aparține lui Ion Ionescu (Bloju) și scriitorului Sabin Opreanu. Publicația este editată de Casa Culturală ,,Gen. Nicolae Cena”, din Mehadia, al cărei director era Ion Ionescu. Colectivul redacțional este format din : Sabin Opreanu-redactor șef, Ion Ionescu-secretar de radacție. Redactori: Gruia Cinghiță, Ana Grad, Enache Nedella, G.C. Rusu. Nici de această dată, publicația nu reușește să producă decât două numere .

O altă publicație, apărută la Mehadia, pe care o amintim, este ,,Slova Mehadiei”, editată de Parohia Ortodoxă Mehadia, la inițiativa și sub oblăduirea preotului Ciprian Danci. Apariția este una periodică, respectiv săptămânală. Ea se produce în două etape de timp, respectiv, o primă ediție, înițiată  în anul 2004, reluată cu un nou număr, într-o nouă serie, în anul 2017. Din colectivul redacțional face parte: Pr. Ciprian Danci, Dragoș Ionescu (Bingo), Maria Cârcu, Alin Panduru. În calitate de președinte este menționat P.S. Dr. Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului.

Grație scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu, în anul 2008, practica jurnalistică devenită deja tradiție, reînvie la Mehadia, lucru care dovedește că aceasta a devenit între timp o tradiție. Nicolae Danciu Petniceanu, originar din localitatea Petnic, având soția din Mehadia, după pensionare se retrage la casa părintească a soției, unde desfășoară o intensă activitate publicistică. Astfel, cu sprijinul financiar al administrației locale, în anul 2008, fondează alături de primarul de la acea vreme aflat în funcție, Iancu Panduru, revista ,,Vestea„. Publicația atrage în jurul ei, prin intermediul scriitorului N.D. Petniceanu,  o pleiadă de jurnaliști din întreg arealul Banatului, conferind publicației, prin articolele publicate, o înaltă ținută publicistică. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Nicolae Danciu Petniceanu, deși într-o relație de adopție cu Mehadia, prin realizările sale în, și pentru comunitatea localității Mehadia, a izbutit să devină un membru marcant al acesteia, aducându-i notorietate și un deosebit progres cultural. Nicolae Danciu Petniceanu editează la Mehadia o seamă de reviste culturale, între care amintesc: ,,Eminescu” ,,Icoane Bănățene” ,,Muntele” ,,Trifoiul Cărașan„. Despre dimensiunea personalității lui Nicolae Danciu Petniceanu și rolul său în viața istoric-culturală a Mehadiei, sunt foarte multe de spus, nefăcând parte din tema propusă pentru acest articol, însă pe care îmi propun să o dezvolt cu mai multă profunzime într-un material viitor.

Începând cu anul 2008 (octombrie), în componența redacției publicației ,,Vestea”, este cooptat Constantin Vlaicu jr., din Mehadia, care devine ulterior un colaborator apropiat lui Nicolae Danciu Petniceanu. Constantin Vlaicu, participă și sprijină pe N.D. Petniceanu la întreaga sa activitate publicistică derulată la Mehadia, până la decesul scriitorului, care se produce în luna septembrie a anului 2020. Pe lângă publicarea a numeroase articole, Constantin Vlaicu desfășoară și lucrări de tehnoredactare și chiar editare, a unora dintre creațiile, atât jurnalistice, cât și literare, ale lui N.D.Petniceanu, mai ales începând cu anul 2013, când înființează, împreună cu scriitoarea Elisabeta Iosif, Editura ,,Cetatea Cărții”, cu sediul în Mehadia, la nr.125. În anul 2008, Constantin Vlaicu, devine și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, activitatea sa jurnalistică desfășurându-se atât în paginile publicațiilor locale din Mehadia, cât și a altora zonale. Activează ca redactor, redactor șef adjunct și redactor șef al publicațiilor locale ,,Vestea„, ,,Vestea de Mehadia” și ,,Cronica Mehadiei„. De asemenea, este foarte prezent și în mediul on-line, ca redactor de contact al publicațiilor ,,Intermundus Media„, aparținând Asociației Române pentru Patrimoniu, fondată de Arthur Silvestri. Alături de Nicolae Danciu Petniceanu și Constantin Vlaicu, o echipă puternică de redactori, din Mehadia, și împrejurimi, trudesc timp de 14 ani la apariția publicației ,,Vestea”. Aceasta, în timp, a devenit o recunoscută și apreciată publicație, devenind chiar o marcă culturală și jurnalistică a Mehadiei. Dintre acești redactori, amintesc pe: Gruia Cinghiță, Ionela Mihaela Domilescu, Iulian Lalescu, Gheorghe Mirulescu, Pavel Panduru (Prigor) și Vasile Barbu (Uzdin-Serbia). Publicația își încetează apariția în anul 2020. 

Cu toate acestea, tradiția jurnalistică a Mehadiei nu încetează definitiv. Astfel, în anul 2022, apare primul număr al unei noi publicații: ,,Cronica Mehadiei„. Titlul publicației constituie un tribut adus memoriei cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, autorul primei cronici a Mehadiei. Revista este fondată și finanțată de Consiliul local al comunei Mehadia, alături de primarul comunei Mehadia, inginerul Petru Grigore Bardac. Apariția revistei, deși s-a dorit a fi una periodică, este una intermitentă, nereușind să producă în final decât patru numere.  În prezent, activitatea jurnalistică la Mehadia se află într-o stare criogenică, sub contribuția mai multor factori mai mult sau mai puțin obiectivi. Cu toate acestea, ștafeta jurnalistică a Mehadiei este purtată în continuare de către Constantin Vlaicu, prin intermediul și în interiorul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).

În final, doresc să remarc faptul că declinul în care se află astăzi presa scrisă la Mehadia, ce nu pot anticipa dacă va mai avea resursele necesare de a se revigora, poate fi atribuită în mare măsură și declinului în care se află astăzi presa scrisă și tipărită. Aceasta se datorează, și nu este doar opinia mea, avântului luat de rețelele sociale, precum și apariției și evoluției presei de on-line. Unul dintre efectele acestui trend, este și lipsa tot mai mare a apetitului cititorului, consumatorului de informații, pentru presa de print. Efectul de globalizare a informației prin presa on-line, din păcate se desfășoară în detrimentul presei locale de tipar, al cărei efort de a supraviețui este unul din ce în ce mai mare. De aceea, fără un sprijin susținut din partea unor autorități competente, elemente din structura identităților locale, susținute de aceste publicații, sunt supuse unui pericol de a se disipa într-o distrugătoare universalitate.

Constantin VLAICU/UZPR,

Mehadia 28 februarie, 2025