• UZPR

Pentru jurnaliști, autoeditarea poate fi grea – după cerințele de relatare și redactare, revizuirea lucrării poate fi o corvoadă suplimentară. Dar într-o eră a partajării instantanee – când o greșeală se poate răspândi – trecerea cu vederea a acestui pas poate slăbi povestea, poate afecta reputația și cariera. „De multe ori conținutul ajunge direct la publicarea online. Dacă nu aveți acuratețe în relatare, dacă textul este neglijent sau plin de erori, veți pierde toată credibilitatea”, atrage atenția Jennifer Cox, profesor la Universitatea Salisbury și autoarea cărții „Feature Writing and Reporting: Journalism in the Digital Age”.

În timp ce platformele digitale facilitează corectarea sau ștergerea greșelilor, orice pas greșit în articole, postări pe rețelele sociale, site-uri web sau buletine informative se poate reflecta prost asupra jurnalistului care a lucrat intens pentru un articol. În plus, în plină eră a dezinformării, poate fi foarte dăunător ca publicul să se îndepărteze și mai mult de sursele profesioniste de informare – iar o mică greșeală de tipar poate îndepărta cititorii, erorile mai grave pot eroda încrederea în acoperirea jurnalistică și pot provoca inclusiv critici publice.

Autoeditarea minuțioasă onorează efortul depus, clarifică mesajul, îmbunătățește claritatea și asigură cel mai puternic impact. Printre recomandările lui Cox, citate de journalism.co.uk, se află următoarele: luați o pauză înainte de a revizui, citiți-vă articolul cu voce tare (este una dintre cele mai bune modalități de a observa propoziții, fragmente sau fraze neclare), ajustați schița materialului (făcând textul să pară nefamiliar, vedeți greșelile de scriere, propozițiile greoaie sau alte erori trecute cu vederea), editați rând cu rând, verificați de două ori numele, numerele și faptele,

concentrați-vă pe primul și ultimul paragraph („Deschiderea și închiderea unei povești prezintă punctele principale, dau tonul și leagă totul – merită o atenție suplimentară”).

Foto: pixabay.com