Putem presupune că viața culturală și spirituală a Mehadiei a luat ființă odată cu întemeierea episcopiei „Ad-Aquas” la Mehadia, aproximativ în anul 535, prima şi singura episcopie cunoscută pe teritoriul Daciei Traiane, a cărei existență deși apare într-o serie de documente istorice, din păcate nu a putut fi dovedită cu certitudine a fi fost amplasată pe teritoriul localității Mehadia de azi, în special datorită lipsei unor dovezi arheologice. Totuși, luând în considerare o asemenea supoziție, putem presupune că existența acestei episcopii a putut da naștere, alături de o puternică viaţă religioasă și unui imbold vieții culturale – precum se știe activitățile ce le desfășurau prelații bisericești aveau și o puternică influenţă în procesul de culturalizare a maselor populare. Un important contribuitor la zestrea istorică și spirituală a Mehadiei, de această dată cu limpede certitudine îl putem evidenția pe istoricul și cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg, Protopop de Mehadia între anii 1772-1833. Stabilit la Mehadia începând cu anul 1795, Nicolae Stoica de Hațeg este un promotor al fenomenului de deșteptare spirituală națională și mișcare culturală la Mehadia, recunoscut ca un pionier al istoriografiei iluministe în Banat [1] și un militant pentru afirmarea identității naționale. Nicolae Stoica de Hațeg a răspândit de-a lungul întregii sale vieți, în rândul oamenilor, a enoriașilor săi, cunoștințe referitoare la formarea poporului român și la continuitatea noastră pe aceste locuri. Recunoscut poliglot, cunoscător al limbilor română, germană, sârbă și latină, având cunoștințele necesare și de a scrie curent în alfabetele chirilic, latin şi gotic, Nicolae Stoica de Hațeg a tradus și apoi a scris cărți, atât în limba română (ex.,,Cronica Banatului”) cât și în limba germană (ex.,,Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane”). Prin preocupările sale, a desfășurat o intensă activitate de culturalizare a populației. Ca prim și important inițiator cultural, educator și părinte spiritual al Mehadiei, Nicolae Stoica de Hațeg este omagiat de către posteritate, printre altele, acordându-se numele său Liceului din Mehadia.

Dacă despre existența Episcopiei Mehadiei (după unele documente: 535-1428) nu putem oferi date certe, despre funcționarea Protopopiatul Mehadiei, între anii 1726-1928 în cadrul Episcopiei Caransebeșului, există suficiente documente care să certifice existența și funcționarea acesteia. Protopopii Mehadiei: Constantin Dure, George lliescu, Dimitrievici Ștefan, Nicolae Stoica de Hațeg, Lazăr Radac, lacob Popovici, Dimitrie Iacobescu, Mihai Popovici, loan Ștefanovici, Dionisie Popovici, Dr. loan Sârbu, loan Popa. Protopopiatul avea în jurisdicție un număr de 36 parohii. Observăm astfel dimensiunea și viabilitatea centrului bisericesc de la Mehadia, care a reprezentat timp îndelungat un important nucleu de ortodoxie. Născut încă din zorii ortodoxiei, existența acestuia constituie o dovadă certă a continuității și a statorniciei noastre identitare.

Activitatea culturală și spirituală, prin diferite forme de manifestare, a continuat la Mehadia. Voi aminti câteva, alese în mod selectiv, considerându-le reprezentative temei abordate. Astfel, în anul 1889 se înființează la Mehadia un cor, sub conducerea învățătorului Grama, iar din anul 1898 sub conducerea învățătorului Nicolae Mergea. Prin intermediul și cu participarea corului, se organizează la Mehadia o mulțime de manifestări cultural artistice în toată această perioadă. Într-o vie atmosferă culturală națională, în anul 1912, la Mehadia ia ființă filiala ,,Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului” din Sibiu, având înscriși un număr de 41 membrii. În martie 1913, se deschide prima bibliotecă parohială, având în inventarul său 293 de opere românești. În perioada anilor 1912-1914, viața culturală a Mehadiei este animată și impulsionată în mod deosebit de preotul Iosif Coriolan Buracu, care întreprinde o vastă activitate culturală în spiritul promovării identității naționale, și a idealurilor românești în Banat, activitate mai puțin agreată de oficialitățile maghiare ale vremii, fapt care îi aduce arestarea, în ziua de 26 iulie 1914, fiind întemniţat la Caransebeş, alături de generalul Nicolae Cena, unul din mentorii săi. În acest context, activitatea culturală, sprijinită în masă de locuitorii Mehadiei, prin manifestări naționale, îmbracă o  conotație politică care duce la arestări a participanților la aceste manifestări, în special a unor influente personalități locale. Alături de preotul Buracu, regăsim pe generalul Nicolae Cena, doctorul Virgil Nemoianu, Nicolae Chiticean, Miron Cozma și Dimitrie Cerbu (,,Foaia diecezană”, 4 sept. 1921), cu toții învinuiți de acțiuni de uneltire ,,împotriva integrității statului maghiar”.

În preajma evenimentelor premergătoare Marii Uniri, la 17 noiembrie 1918, la Mehadia a fost constituit Consiliul Național Român și Garda Națională sub președenția preotului Coriolan Buracu. La 18 noiembrie s-a reînființat ,,Districtul Mehadia”, cuprinzând 16 comune, sub președenția aceluiași preot C. I. Buracu.

În anul 1921, de sf.Ilie s-a organizat la Mehadia prima ,,Expoziție de industrie casnică și de antichități istorice”, organizată de generalul de divizie Nicolae Cena și pr. C.I.Buracu. Cu acest prilej, a avut loc și o serbare cu jocuri naționale și un concert susținut de corul ,,Doina” din Drobeta Turnu Severin, condus de renumitul muzician, profesor I.Șt.Paulian. La această manifestare culturală au participat și o mulțime de artiști amatori din Mehadia.

În data de 3 august 1923, filiala Orșova a ,,Astrei” a organizat la Mehadia ,,prima adunare generală cercuală” de după constituire în anul 1922, sub președenția lui I.C. Buracu. Între invitați regăsim pe profesorul universitar, vestitul matematician, Traian Lalescu. Lucrările adunării sunt urmate de o frumoasă serbare populară cu participarea unor tineri și a artiștilor amatori din Mehadia care au recitat poezii și au prezentat piesele teatrale: „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”,„Principesa Curcanilor” şi „Arvinte şi Pepelea.”

În anul 1923 a fost inaugurată casa culturală ,,General Nicolae Cena” din Mehadia în memoria generalului care decedase în anul 1922.

Intensa activitate culturală desfășurată între anii 1912-1923, s-a datorat în cea mai mare măsură preotului Coriolan Buracu.În numărul 31 al Foii Diecezane, din 12 august 1923, regăsim în încheierea articolului ,,Serbările de la Mehadia” dedicat uneia dintre manifestările culturale desfășurate aici: ,,Satul Mehadia împodobit cu atâtea reminiscenţe valoroase s’a împodobit cu opere noi devenind cu adevărat un centru cultural unde să munceşte cu sârguinţă şi cu rezultate eficace.  Încă câteva zecimi de  asemenea cetăţui la satele noastre şi neamul va face salturi rodnice.”  (Foaia Diecezană, 12 august 1923)

La 15 mai 1924, animatorului vieții culturale din Mehadia i se oferă postul de conducere a Palatului Cultural din Dr. Tr.Severin. Prin plecarea preotului Coriolan I.Buracu de la Mehadia, activitatea culturală de aici este mult diminuată, însă continuă. Astfel, în anul 1925 ia ființă la Mehadia formația muzicală ,,Floarea României”. În programul formației regăsim compoziții vocale de Schubert, Ciprian Porumbescu, arii din opere, etc. Formația se destramă în anul 1929 (I. Băcilă – ,,Monografia Mehadiei”).

În anul 1924, preotul Coriolan Buracu descoperă printre cărțile și manuscrisele bisericii ortodoxe din Mehadia, un fragment dintr-o psaltire slavo-română scrisă pe pergament, fiind compusă din patru foi (Pr. Coriolan I. Buracu – CRONICA MEHADIEI – Ed. Ramuri – Tr. Severin 1924). Nicolae Iorga o găsește la Mehadia și o publică în facsimile în volumul ,,Observații și probleme bănățene”, în anul 1940.În același timp, Iorga o datează cu aproximație între anii 1580-1600.

În luna aprilie 1932 s-a constituit un comitet de iniţiativă pentru dinamizarea vieţii culturale. Comitetul era alcătuit din următorii: Ion Băcilă, Gheorghe Crăciunescu, Liviu Dragalina, Fabius Nemoianu. A fost convocată o adunare generală în care s-a analizat situaţia şi s-a ales un colectiv de conducere. A devenit preşedinte dr. Mihai Lalescu, secretar – Ion Băcilă, cărora li s-au adăugat încă trei membri. Planul de muncă a cuprins reactivarea bibliotecii, a formaţiei de teatru, a corului şi alcătuirea unui colectiv pentru ţinerea de conferinţe. Au fost puse în scena piesele de teatru Slugă la doi stăpâni şi Piatra din casă. S-au remarcat prin zelul lor Gheorghe Crăciunescu, losif Bardac şi Livius Dragalina.

În anul 1933 a fost pregătită revista satiric-umoristica Tănase tot Tănase la care au luat parte Nicolae Olariu, Enache Lalescu, Grigore Nedelea şi alţii. S-au satirizat abateri de la morala social-politică şi de la bunele moravuri. Tot în această perioadă, la iniţiativa lui Ioan Marghetici, un pasionat susţinător al activităţii culturale, s-a constituit o formaţie muzical-coregrafică. Sub îndrumarea unei entuziaste a frumosului, Ada Marghetici, s-au desfăşurat acţiuni bogate, cu participarea tinerilor Ion Dragalina, a surorilor Iorgovan, a Elisabetei Petchescu.

Tot în anul 1933, în luna aprile, apare primul număr al gazetei ,,Grănicerul”, cea dintâi publicație din mediul rural al Banatului de Munte.

Recomandându-se pe frontispiciul său ca ,,Organ pentru apărarea tuturor intereselor locale”, gazeta avea ca director și proprietar pe Ioan Margetici (tatăl scriitorului Nicolae Mărgeanu) din Mehadia, iar colaboratori pe învățătorul Nicolae Roșeți, Gheorghe Crăciunescu și Ion Dragalina. Aceasta apare neîntrerupt până în anul 1935, pentru ca apoi, după o întrerupere de doi ani, să reapară la Timișoara, din anul 1937 (12 septembrie), până la izbucnirea războiului.

După anul 1935, în urma demisiei de la Casa de cultură a doctorului Mihai Lalescu, a fost ales ca preşedinte Ion Urechiatu. Era perioada premergătoare războiului, caracterizată de frământări politice. Ca atare, activitatea s-a axat pe educaţia patriotică, ceea ce era greu de realizat, deoarece obştea era dezbinată şi dezorientată.  Au urmat anii celui De-al Doilea Război Mondial, ani în care nu se mai poate vorbi de o viață culturală la Mehadia.

După terminarea conflagraţiei, începând din 1946, prin intermediul învăţătorului Ion Băcilă, acțiunile culturale la Mehadia încep să prindă viață din nou. În anul 1950 este reactivat corul, din care fac parte acum 70 de corişti. Unii dintre aceştia sunt susţinători asidui, gata să sacri­fice unele interese personale ca să ia parte la pregătiri. Pot fi amintiţi printre aceştia Nicolae Bocicariu, un bun tenor, Nistor Lalescu sau farmacistul Nicolae Gaşpar. De asemenea şi Riţi Delapicolla, bună cântăreaţă şi exemplu de dăruire.

Dirijori ai corului au fost profesorii Gheorghe Malaş – de care foştii corişti îşi amintesc cu drag – Nena, Ion Mustaţă, N. Chilian şi Ilie Popescu. Datorită muncii acestora, corul din Mehadia a fost aplaudat cu ocazia a numeroase spectacole şi concursuri, a fost premiat la fazele raionale şi a obţinut menţiune la faza regională, fiind cotat în rândul formaţiilor bune.

Echipa de teatru, înfiinţată în anul 1959, i-a avut ca instructori-regizori pe Eufemia Gaşpar, Valeria Ghinea şi Cornelia Micu. Repertoriul echipei a cuprins piesele Cei care rămân singuri, Zori de zi, Cum semeni aşa culegi, Steaua fără nume. Dacă activitatea pe scenă a crescut, meritul revine in primul rând instructoarelor, iar dintre acestea trebuie evidenţiată contribuţia Corneliei Micu. Aceasta a condus formaţia, a regizat piesa Steaua fără nume şi a interpretat rolul domnişoarei Cucu. Spectacolul a promovat până la faza regională. Buni şi pasionaţi interpreţi au fost Elena Trapcea, Livia Guleran, Ilie Popescu, Alexandru Vlad, Nicolae Lalescu, Gheorghe Zaberca, Constantin Vlaicu. Şi sub îndrumarea profesoarei Eufemia Gaşpar s-a muncit mult şi s-au obţinut rezultate bune. Din colectivul de artişti amatori de sub îndrumarea acesteia îi amintim pe Ioana Zaberca, Gheorghiţa Coman, Ştefania Zarescu, Miţi Rădulescu, Lucia Cincheză şi M. Moroşan.

Echipa de dansuri, înfiinţată în anul 1950, i-a avut ca instructori pe Constantin Ionescu, Cornelia Feneşan, Vasile Nichescu, învăţătoarele Maria Dop şi Floarea Giagim. S-a desfăşurat o bună şi frumoasă activitate, prin pregătirea unor suite de dansuri bănăţene, prin susţinerea a numeroase spectacole şi prin participarea la diferite concursuri.

Brigada artistică a luat fiinţă la 1 decembrie 1959 şi i-a avut ca instructori pe Cornelia Feneşan (1961), Dumitru C. Dumitru (1962-1963), Maria Dop (1964-1966), Elena Băcilă (1966-1967). Pe lângă aceştia, au mai activat şi profesorii Livia Stângu şi Nistor Dop. Repertoriul brigăzii a cuprins temele ”Te cântăm, Patrie”, „La şezătoare”, „1 Mai”, „Vitejii Neamului” şi altele.

Formaţia instrumentală s-a înfiinţat în anul 1962, avându-l ca dirijor pe Dumitru C. Dumitru, care a primit un sprijin preţios de la saxofonistul Valeriu Pârvu. Acesta a sprijinit şi formaţia de dansuri. în anul 1963 i s-a adăugat formaţiei instrumentale una de muzicuţe, instruită de Cornel Zarescu. Ambele au prezentat programe la căminul cultural.

În anul 1962 a luat ființă liceul din Mehadia. Vorbind despre viața culturală a Mehadiei nu putem omite importanța școlii în viața culturală a Mehadiei, multe dintre activitățile culturale fiind promovate și prin intermediul școlii prin educația culturală și implicarea elevilor în actul cultural la nivel local.

Formaţia de muzică uşoară a luat fiinţă în anul 1966, dirijor fiind prof. Ion Urechiatu, iar solistă vocală – educatoarea Elena Firu. În anul 1967, această formaţie a fost dotată cu chitare electrice şi staţie de amplificare. A prezentat spectacole în localitate şi în căminele culturale din Pecinişca, Plugova, Orşova. A fost răsplătită cu aplauze de către public şi cu premii de către juriile concursurilor la care a participat. În anii  1968-1969,  activitatea  culturală a continuat sub îndrumarea lui Ion Sitaru, iar din 1969 până in 1982 – sub aceea a învăţătorului Petre Stângu. Instruită de profesorii Didina Malanca, Elena Stângu și llie Popescu, formaţia de teatru a avut în repertoriu piesele: Întrebări, O noapte furtunoasă, Escu, Nota zero la purtare. Echipa a obţinut în anul 1974 premiul I la faza zonală a festivalului „Cântarea României’.

Grupul coral cameral, compus din 27 de membri şi avându-l ca dirijor pe profesorul Achim Martin, a obţinut premiul al II-lea în ediţia a doua a „Cântării României“, faza judeţeană. Tot locul al doilea l-a obţinut în anul 1976 şi brigada artistica, ai cărei instructori au fost profesorii Livia Stângu, Stamina Belchite şi Elena Stângu. În anul 1976, căminul cultural din Mehadia a organizat manifestări la care au participat 8.620 de spectatori. La susţinerea programelor au contribuit cinci formaţii artistice, solişti vocali și instrumentiști cu un total de şaizeci de membri.

Succese remarcabile sunt repurtate în anul 1980, când corul cameral câştigă locul doi în faza judeţeană, echipa de căluşari – locul trei, ca şi soliştii vocali şi instrumentali, iar brigada artistică – o menţiune. În acelaşi an au fost organizate în comună, de către 10 formaţii artistice, cu 90 de membri, manifestări culturale la care au participat 9.897 de spectatori.

Un eveniment deosebit a avut loc la 19 iulie 1981, când a fost organizată Întâlnirea cu fiii satului. Deschiderea şedinţei festive a făcut-o primarul comunei, cu alocuţiunea Mehadia şi perspectiva de dezvoltare. Au urmat expunerile: Oameni de seamă din Mehadia (prof. Nistor Dop), Ziarişti din Mehadia (prof. Enache Nedelea), Contribuţia şi participarea „meginților” la pregătirea şi înfăptuirea Unirii celei Mari (Nicolae Grecu), Silvicultura şi fondul forestier (ing. Nicolae Cionca) Meseriaşii din  Mehadia (Gheorghe Giagim), Activitatea spirituală și munca culturală în trecut şi in prezent (înv.Ion Băcilă) A urmat un program artistic în decursul căruia Elena Băcilă Drăghici şi Sabin Opreanu au recitat poezii din creaţia proprie. Masa comună s-a ţinut la restaurantul Ad Mediam.

La 24 aprilie 1985 s-a organizat un simpozion cu următoarele expuneri: Carmen Cornelia Grămadă, preşedinta Comitetului de Cultura si Educaţie Socialistă a judeţului Caras-Severin, Cultura româneasca din Banat: Petre Lăzărescu, Comuna Mehadia, două decenii de măreţe înfăptuiri şi ample transformări revoluţionare: Dr. Damaschin Mioc (Bucureşti), Oameni şi locuri din Mehadia şi Băile-Herculane în opera cronicarului Nicolae Stoica de Haţeg; Dr. Costin Feneşan (Bucureşti), Pagini din trecutul învăţământului la Mehadia in secolele XVIII-XIX; Dr. Vasile Creţu (Timişoara), Banatul românesc dincolo de notaţiile griseliniene.

După evenimentele din decembrie 1989, în anii 90, activitatea culturală a Mehadiei intră într-o etapă de stagnare care se prelungește timp de un deceniu, până la începutul anilor 2000. Totuși în acest deceniu a existat și o sclipire, din păcate cu o scurtă durată, produsă în anul 1992. În anul 1992, în urma hotărârii Consiliului de Administrație al Casei de Cultură ,,Nicolae Cena”, în 5 august ia naștere gazeta sătească AD MEDIAM. Gazeta își propune să înfățișeze în paginile ei aspecte culturale, economice și sociale ale comunei Mehadia, precum și a localităților învecinate. Drept urmare, în octombrie 1992 apare primul număr al ziarului ,,Ad Mediam” (,,Periodic al comunei Mehadia”), având ca redactor șef pe scriitorul Nicolae Marghetici – Mărgeanu. Colectivul redacțional este format din: prof. Ioan Băcilă – un foarte activ animator al vieții culturale a Mehadiei, autor al ,,Monografiei Mehadiei”, prof. Ilie Popescu, Ion Ionescu (Bloju), prof. Enache Nedelea, prof. Gruia Cinghiță. Datorită resurselor financiare insuficiente, publicația nu apare decât de-a lungul a trei numere. În cele trei numere, în paginile gazetei s-au regăsit aspecte ale realităților cotidiene ale comunei; activitatea administrativă a Primăriei, a educației în liceul de la Mehadia, probleme legate de activitățile economice ce se desfășoară pe raza comunei Mehadia (mina de cărbuni, cariera de piatră, etc.). De asemenea s-au abordat și aspectele legate de istoria locală. De remarcat că gazeta ,,Ad Mediam” a fost prima publicație locală din mediul rural al județului Caraș Severin, apărută după anul 1989.

 Acestei perioade îi urmează o reînsuflețire a vieții cultural-spirituale, datorată sosirii în Mehadia a scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu, la începutul anilor 2000. Amprenta lăsată de vajnicul om de cultură și prolific scriitor, marchează încă una dintre înfloritoarele perioade de efervescență culturală, care în contextul celor prezentate anterior nu este altceva decât o continuare a unei tradiții a cărei temelie a fost clădită cu mult timp în urmă la Mehadia. Numeroasele proiecte culturale împlinite aici la Mehadia, la inițiativa lui Nicolae Danciu Petniceanu, cu sprijinul nemijlocit al administrației locale, poartă amprenta puternică a viziunilor sale. Între acțiunile culturale organizate la Mehadia, în această perioadă, se remarcă cele 13 ediții ale ,,Simpozionului Cetății”, organizate periodic în fiecare an, prin rotație în câte una dintre localitățile aparținătoare comunei Mehadia, prima ediție având loc la 19 ianuarie 2008. La aceste manifestări culturale organizate sub egida simpozionului, au participat personalități de marcă ale vieții cultural-tradiționale din întreg Banatul, inclusiv cel istoric. În aceeași perioadă s-au organizat comemorări care au scos la iveală fapte și personalități aproape uitate, în memoria cărora s-au montat plăci omagiale sau comemorative, s-au ridicat monumente în cinstea lor. Toate aceste simboluri comemorative s-au dezvelit de fiecare dată în modul firesc creștinesc, deoarece credința este unul dintre pilonii principali ai păstrării identității și a statorniciei noastre, în numele și cu sprijinul credinței înfăptuindu-se toate idealurile înaintașilor noștri.

La inițiativa lui Nicolae Danciu Petniceanu, în decembrie 2006 apare primul număr al unei noi publicații purtând tilul VESTEA. Având ca fondatori pe scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu și primarul în funcție din acea perioadă, Iancu Panduru, publicația a primit finanțare exclusivă din partea Primăriei și Consiliul Local al comunei Mehadia. Începând cu anul 2013, la redactarea și editarea publicației consemnăm participarea Editurii ,,Cetatea Cărții”, prima editură înființată la Mehadia de către Constantin Vlaicu, redactor al revistei începând cu anul 2008, radactor on-line și redactor șef, începând cu anul 2017. Revista apare neîntrerupt, timp de 14 ani, până în anul 2020, însă cu o periodicitate oscilantă, până la întreruperea apariției sale în anul 2020. De-a lungul celor 14 ani de apariție, revista a evoluat îmbogățindu-se permanent în consistență și în aspect grafic, cu unele modificări asupra formatului, a graficii, a titlului (,,Vestea de Mehadia” din octombrie 2012, până în ianuarie 2017, după care revine la ,,Vestea”). Începând cu anul 2008, aceasta a pătruns și în mediul on-line, fiind prezentă și pe Internet, unde a căpătat o largă răspândire și o temeinică cunoaștere, în special prin parteneriatul cu ,,Asociația Română pentru Patrimoniu”, fondată și condusă de istoricul și cărturarul Artur Silvestri. De asemenea, prin intermediul redactorului șef, Constantin Vlaicu, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, s-au creat legături strânse cu această importantă asociație profesională din România, iar prin intermediul ei, cu o serie de membrii ai săi care au publicat articole valoroase în paginile acestei publicații.

Iubitor și creator de carte, Nicolae Danciu Petniceanu a înființat, sub egida Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat, prima bibliotecă privată numită „Casa Cărții – Casa Daria” în Mehadia. În casa sa din Mehadia, strada Pădurii (așa cum îi plăcea să o numească într-un mod personal) la nr.389, funcționa și redacția revistei ,,Eminescu”, al cărei editor era Nicolae Danciu Petniceanu.

Prin decesul său în anul 2020, Mehadia a pierdut unul dintre cei mai mari animatori culturali din întreaga istorie a sa, figura proeminentă a scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu putându-se alătura celorlalte figuri culturale locale, incontestabile personalități ale Mehadiei.

Continuând drumul pe tărâm publicistic, în anul 2021, la Mehadia, primarul în exercițiu al comunei, inginerul silvic Grigore Petru Bardac, adună în jurul său un colectiv, formând un grup de lucru în vederea înființării unei noi publicații. Astfel ia naștere publicația ,,Cronica Mehadiei”, titlul acordat fiind un tribut și o aducere aminte a celui care a fost primul editorialist al Mehadiei, biograf al vremurilor sale și excepțional patron spiritual al Mehadiei, Nicolae Stoica de Hațeg, autorul lucrării ,,Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane”. Primul număr al respectivei publicații apare în luna ianuarie a anului 2022.

În finalul acestei expuneri, concluzionând putem remarca că statornicia locuitorilor Mehadiei sub toate vicisitudinile vremurilor, se datorează atât credinței nestrămutate și a păstrării identității naționale cultural-tradiționale, cât și aportului nemijlocit al cultivării culturale și spirituale a populației de aici.  Aceasta s-a realizat prin intermediul tuturor acelor păstori religioși, culturali sau politici, parte dintre ei rememorați aici, care prin acțiunile și viziunile lor au contribuit la progresul cultural-spiritual al societății în toate etapele dezvoltării ei.

Constantin VLAICU/UZPR

---

[1]Tiberiu Ciobanu: NICOLAE STOICA DE HAŢEG CRONICARUL BANATULUI

Bibliografie alternativă: Ion Băcilă – ,,Monografia Mehadiei”, Editura Marineasa, Timișoara 1997