În perioada 24 – 26 ianuarie 2025, comunitatea germană din România își va aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative pe plan național care se vor desfășura la Reșița și Timișoara, de începuturile deportării germanilor în fosta URSS.

În urmă cu 80 de ani, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani, apți și apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crișana, Bucovina, București și Dobrogea, au fost luați din sânul familiei și transportați, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Donețk) și al Rusiei (Munții Ural). În realitate, au fost deportați oameni și mai tineri sau mai în vârstă, până la urmă primând numărul…

Nu puțini au fost aceia care și-au pierdut viața acolo din cauza condițiilor vitrege de muncă și viață. Ultimii deportați s-au reîntors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucția” statului sovietic.

Din cei aproximativ 75.000 de deportați din România se estimează că un număr de peste 10.000 și-au pierdut viața acolo.

Din județul Caraș-Severin au fost deportați aproximativ 9.000 – 10.000 de etnici germani. Astăzi mai sunt în viață în Banatul Montan (inclusiv Orșova) 7 foști deportați, din care 4 reșițeni, toți născuți în perioada deportării, pe meleagurile pe atunci ale Uniunii Sovietice, în Ucraina și Rusia de astăzi.

 

Erwin Josef Țigla