Prezența negustorilor și a meșteșugarilor la Mehadia este una binecunoscută, așa cum este cunoscut și faptul că Mehadia era un important centru comercial zonal care se întindea atât în acest perimetru de intrare sudică în spațiul cunoscut sub denumirea de ,,Culoarul Timiș-Cerna”, chiar și mai departe, întinderea acestui areal extinzându-se prin ,,Poarta Almăjului”, ,,Craina”, până în ,,Țara Almăjului”. În acest context găsim ca firească bunăstarea locuitorilor Mehadiei, respectiv o dezvoltare economică semnificativă.

Comerțul în zona Mehadiei a fost favorizat încă de la început de așezarea localității la frontiera dintre imperiul austriac și otoman, aici existând și sediul unităților militare grănicerești. Cu toate că viața desfășurată la Mehadia în acea perioadă era preponderent cazonă, chiar și în aceste condiții, creându-se multiple posibilități pentru schimburi de mărfuri, precum și pentru alte activități din sfera comerțului, acestea antrenând și alte servicii adiacente celor militare.

Primele consemnări legate de negustorie le regăsim în notele lui Nicolae Stoica de Hațeg, care pomenește de negustori și cojocari, în anul 1750. Chiar și Nicolae Stoica spunea că s-a ocupat, împreună cu unul dintre frații săi, de negustorie înainte de a se preoți. În aceste condiții, necesitatea unui comerț organizat a determinat apariția în anul 1853 a târgului de la Mehadia ( Ion BĂCILĂ, ,,Monografia Mehadei”, Ed. Marineasa, Timișoara 1997), stabilindu-se pentru desfășurarea lui ziua de sâmbătă. Această zi a rămas neschimbată până în zilele noastre, însă, din păcate, în prezent constatăm dispariția acestei forme de târg organizat. ,,Piața” din Mehadia, cu toate că a fost reamenajată și modernizată în anii 2000, pe același amplasament, astăzi ea nu-și mai află destinația inițială, care se pare că s-a pierdut definitiv.

Alături de comerț, la Mehadia exista și o puternică activitate meșteșugărească, aici practicându-se o mulțime de meserii, activitatea de producție favorizând și comerțul acestor produse, îmbinarea celor două activități devenind în timp un motor de dezvoltare economică a localității. În mod firesc, aceste meserii erau în general legate de obiceiurile și de activitățile perioadelor în care ele au apărut și au luat apoi amploare. Între acestea, tăbăcarii, curelarii și fierarii, erau foarte importanți fiindcă aceștia asigurau îmbrăcămintea și încălțămintea (opincile), curelele harnașamentelor, o gamă variată de unelte agricole, atelajele etc. O altă meserie conectată vremurilor era aceea de ,,voagnăr”, adică acel meșter care confecționa loitrele din lemn și roțile căruțelor, de asemenea o meserie dispărută în timpul trecut. În Mehadia, locuitorii mai practicau multe și diverse meserii aici activând: măcelari, brutari (pitari), tinichigii, lemnari, cojocari, croitori (șnaidări), cizmari (șuștări), frizeri,zugravi (moalări), vopsitori de lână (fărbari), morari ș.a. O altă activitate dispărută și uitată la Mehadia era fabricarea de cărămizi și țigle. Fostul amplasament al ,,țiglăriei” se poate distinge și astăzi prin culoarea roșiatică a terenului (solului), aceasta putându-se observa doar de la înălțime. Respectivul teren se află în zona Bănoțului, între râul Belareca și linia ferată, în locul numit ,,Pe baltă”, întinzându-se până în apropierea râului Belareca. Producerea cărămizilor la Mehadia este menționată și de Nicolae Stoica de Hațeg în Cronica Mehadiei, acesta afirmând că la reconstrucția Băilor Herculane ,,cărămizile veneau de la Mehadia”.

În anul 1860, din dorința de a se uni în scop de întrajutorare, meseriașii din Mehadia înființează ,,Asociația meseriașilor din Mehadia”, una dintre primele asociații ale meseriașilor din Banat. Dispariția meseriilor și a meseriașilor a adus astăzi această asociație în pragul colapsului, cu toate că funcționează și în prezent, însă din păcate la un nivel mult diminuat față de anii trecuți. După cel de-al Doilea Război Mondial, în același context al scăderii numărului de membrii, asociația s-a transformat în casă de ajutor reciproc, odată cu aceasta s-a procedat și la modificarea statutului asociației prin care se permite admiterea tuturor doritorilor, indiferent de profesie.  În anul 1895, asociația număra 31 de membri, numărul acestora crescând treptat pentru a ajunge  în anul 1987 la un număr de 95 membri. Trendul ascendent culminează cu anul  2007, când se înregistrează un număr de 150 de membri. Astăzi, într-o scădere drastică față de perioada prosperă a anilor 2000, asociația mai înregistrează la începutul anului 2022  doar un număr de 43 membri activi. În prezent, datorită evoluției societății și a diminuării treptate a capacității îndeplinirii obiectivelor sale, dar și a incapacității de diversificare și adaptare la noile condiții sociale, asociația funcționează la un minim a capacității sale, actualii membrii străduindu-se din răsputeri să-i asigure funcționarea chiar și în aceste condiții.

După cum se poate constata, comerțul la Mehadia a funcționat într-o relație strânsă de interdependență cu practica meșteșugărească și activitatea de producție din sfera agricolă, buna funcționare a acestora generând o reală prosperitate economică a localității. Din păcate, în ultimii ani, perimarea progresivă a acestei relații, prin diminuarea ponderii unuia sau altuia dintre aceste elemente, a provocat un major declin care a dus în final la un colaps general al acestui mecanism. Declinul evident a apărut începând cu anii 90, prin dispariția treptată a practicii meșteșugărești, prin reducerea activităților agricole și de creștere a animalelor domestice. Deschiderea spre piețele occidentale, migrația forței de muncă sau reorientarea acesteia spre alte spații ocupaționale, au contribuit în egală măsură la consolidarea acestei stări de fapt. Practica târgului a dispărut treptat din peisajul comercial al Mehadiei, acesta fiind preluat, în perioada de după anii 90, de magazine moderne gen ,,supermarket”, unde se vând în special mărfuri importate.Tot mai puținii producători din satele alăturate, în general vârstnici, apar sporadic în centrul comunei cu diverse produse din gospodărie. De vechile îndeletniciri gospodărești, bazate pe agricultură, creșterea animalelor sau cultivarea pomilor fructiferi, chiar și a viței de vie, se ocupă în prezent preponderent bătrânii, și ei tot mai puțini, tineretul luând calea occidentului. În lipsa lucrării lor, terenurile agricole sunt treptat copleșite de vegetația lemnoasă, devenind astfel improprii desfășurării de activități agricole pe suprafața lor. De asemenea, renumitele vii cu struguri Muscat de la Mehadia, care acopereau în trecut suprafețe importante, pe toate dealurile dimprejurul Mehadiei, din diverse motive au dispărut în întregime.

O concluzie personală, a tuturor acestor considerații, ce o voi expune succint, însă raportată la un context general, este una din nefericire tristă. Asistăm cu multă amărăciune și neputință la tăvălugul format de efectele revoluției tehnologice dar și a globalizării, aceste fenomene fiind în prezent cele care remodelează lumea. Din păcate, efectele lor asupra societății nu sunt în întregime cele anticipate prin bunele intenții ale celor care au inițiat acest model de ,,societate globală”. Ele sunt cele pe care le constatăm, impactul lor fiind unul negativ, cel puțin la nivelul acesta al respectării și păstrării valorilor cultural tradiționale la nivel de grup etnic sau națiune. Aceste valori sunt promovate din ce în ce mai rar, susținerea lor aparținând unor grupuri din ce în ce mai restrânse și mai rar la nivel individual, cu sporit efort și nemărginită osârdie. În lipsa participării la cunoașterea și promovarea lor, elementele tradiționale sunt tratate în general de cei tineri, dar nu numai, ca fiind desuete, fără o aplecare reală spre a le prețui. Ceea ce se poate face în acest context, aparține din ce în ce mai puțin putinței noastre de a acționa, datorită dinamicii și a nivelului pandemic de acțiune al globalizării. Sistemul social global se pare că are în acest moment nevoie de un restart major, de o nouă  Renaștere, lucru care prin atitudini și concurs de evenimente remarcăm că este luat în considerare din ce în ce mai serios de tot mai numeroși lideri globali.

Constantin VLAICU, membru U.Z.P.R., (Conferința Internațională a istoricilor din Banat, Șopot, 2022)