de Andrușa R. Vătuiu
Scriitorul român, prof. Dan Florin Lazăr, semnează ca autor cartea în limba engleză „A Tapestry of Thought – Where Science Meets Creativity” (O tapiserie a gândirii – unde știința întâlnește creativitatea), apărută de curând la „Editura pentru secolul 21” din Grandview Heights, Ohio, S.U.A.
Lucrarea scrisă în onoarea prof. univ. dr. Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico, (S.U.A.), un eminent om de știință român, scriitor, jurnalist și om de cultură, părintele curentului Paradoxist în cultură și artă, și întemeietorul Teoriei Neutrosofice, cu peste 400 de lucrări publicate, nominalizat pentru ,,Premiul Nobel pentru Literatură” în anul 2011, Doctor Honoris Causa al Universității Jiaotong din Beijing (China, 2011) și al Academiei Daco-Române din București, este o ilustrare a contribuțiilor lui Smarandache la ,,cunoaștere și expresie artistică, unde știința întâlnește creativitatea”.
Cu un prestigios colectiv de referenți: dr. Mihail Bencze de la Colegiul Național Aprily Lajos din Brașov, dr. Said Brouni de la Universitatea Hassan II din Casablanca (Maroc), Victor Christiano de la Școala Avansată de Teologie Ekklesia din Jakarta (Indonezia), dr. Xindong Peng de la Universitatea din Shaoguan (China), dr. Maikel Yelandi Leyva Vazquez, de la Universitatea din Guayaquil (Ecuador) și dr. Luige Vlădăreanu, de la Institutul de Mecanica Solidelor al Academiei Române, cartea devine un reper important al contribuției științifice a lui Florentin Smarandache, în marea familie a științei mondiale.
Începând cu pagina 91, autorul acordă un spațiu generos, unde analizează lucrarea ,,Human Neutrosophic Evolution in Spiral or The Divine is in the Man (Evoluție Neutrosofică Umană în Spirală sau Divinul este în Om)”, a lui Florentin Smarandache și Andrușa R. Vătuiu, în ediție bilingvă română – engleză, apărută în anul 2019 la Editura Kalendarium din Oradea.
Profesorul Dan Florin Lazăr, analizând lucrarea, precizează că: „Evoluția neutrosofică umană în spirală sau Divinul este în Om” este un concept provocator propus de Florentin Smarandache și Andrușa R. Vătuiu care explorează intersecția dintre evoluția umană și spiritualitate. Este o abordare a înțelegerii procesului evolutiv prin prisma neutrosofiei, introducând conceptul de evoluție umană ca un proces în spirală, în care experiența individuală și colectivă evoluează constant într-un echilibru dinamic între divin și uman.
Fundamentul conceptului de evoluție neutrosofică umană în spirală este construit pe teoria neutrosofiei a lui Smarandache, care se extinde dincolo de logica binară tradițională prin includerea unui al treilea element: nedeterminarea. În contextul evoluției umane, acest cadru cu trei valori (adevăr, minciună și nedeterminare) joacă un rol central în înțelegerea aspectelor complexe și adesea contradictorii ale naturii umane. Smarandache și Vătuiu au conceptualizat evoluția umană ca un proces dinamic, în spirală, în care indivizii și societățile evoluează continuu, nu doar într-o manieră liniară sau graduală, ci printr-o dezvoltare mai complexă, multidimensională. Evoluția în spirală propusă de Smarandache și Vătuiu reflectă tensiunea dintre divin, care reprezintă adevăruri superioare, și uman, care este adesea înfundat în falsități, contradicții și incertitudine. Pe măsură ce indivizii trec prin spiralele evoluției, ei întâlnesc momente de claritate (adevăr), confuzie sau contradicție (falsitate) și stadii de nedeterminare.
Acolo unde știința întâlnește creativitatea, există perioade în care adevărul și minciuna se estompează și direcția creșterii este incertă. Evoluția Neutrosofică, așa cum a propus Smarandache și Vătuiu, implică navigarea în acest echilibru de forțe și contradicții. Este un proces în care oamenii, atât individual, cât și colectiv, evoluează către o înțelegere mai înaltă a sinelui, a divinului și a universului, în ciuda prezenței constante a incertitudinii și a naturii paradoxale a existenței. Această evoluție nu este o călătorie lină, unidirecțională, ci mai degrabă o spirală care oscilează între claritate și confuzie, adevăr și fals, pe măsură ce se desfășoară în modele complexe. Divinul și umanul: o dualitate în evoluție, subtitlul cărții în sine — Divinul este omul — sugerează că divinul și umanul sunt strâns legate, nu ca entități separate, ci ca două aspecte ale aceluiași proces evolutiv.
Potrivit lui Smarandache și Vătuiu, divinul nu este o forță îndepărtată, de neatins, ci o parte integrantă a naturii umane. Divinul există în individ, influențând gândurile, comportamentele și potențialul uman. În acest cadru, evoluția umană este văzută ca un proces de descoperire sau trezire a aspectului divin în interiorul fiecărei persoane. Divinul nu este exterior ființelor umane, ci este în mod inerent parte a conștiinței și esenței lor spirituale. Divinul reprezintă cel mai înalt potențial al umanității, în timp ce aspectul uman se ocupă de realitățile pământești, imperfecte ale vieții. Provocarea evoluției umane constă în reconcilierea acestor două forțe – transcenderea limitărilor umane și îmbrățișarea naturii divine din interior. Această dualitate se desfășoară în spirala evoluției neutrosofice, unde indivizii și societățile oscilează între momente de trezire spirituală (când experimentează divinul interior) și perioade de confuzie sau contradicție (când sunt prinși în complexitatea existenței lor umane). Evoluția progresează, chiar dacă calea este sinuoasă și plină de incertitudine. Spirala evoluției: un proces neliniar în evoluția neutrosofică umană în spirală, autorii resping ideea de evoluție liniară, propunând în schimb ca, creșterea umană să urmeze o traiectorie în spirală. Acest concept de evoluție își are rădăcinile în ideea că progresul nu este o linie dreaptă, ci mai degrabă o linie ciclică și un proces iterativ, în care fiecare ciclu aduce indivizii mai aproape de o înțelegere mai înaltă, chiar dacă întâmpină noi contradicții și provocări pe parcurs. Modelul în spirală al evoluției reflectă ideea că dezvoltarea personală și colectivă nu este neapărat o ascensiune graduală și previzibilă către perfecțiune, ci mai degrabă un proces dinamic, neliniar, în care creșterea este adesea însoțită de eșecuri, confuzie și regresie.
Modelul spirală explică realitatea că evoluția implică interacțiuni complexe între diferite aspecte ale experienței umane – emoționale, intelectuale și spirituale – care modelează și remodelează în mod continuu înțelegerea cuiva, a sinelui și a lumii. Fiecare ciclu din spirală reprezintă o nouă fază de creștere, marcată adesea de o confruntare cu paradoxuri și contradicții care nu pot fi pe deplin rezolvate în acel stadiu. Cu toate acestea, pe măsură ce indivizii și societățile trec prin aceste cicluri, își extind treptat înțelegerea, integrând noi adevăruri, depășind minciunile și navigând în perioadele de nedeterminare. De-a lungul timpului, spirala evoluției duce la o conștientizare mai profundă de sine și o mai mare aliniere cu natura divină din interior. Rolul nedeterminării în evoluția umană, indeterminarea, așa cum a fost introdusă de Smarandache în cadrul său neutrosofic, joacă un rol crucial în procesul evoluției umane. Este starea de a fi, în care adevărul și falsitatea nu se disting clar, iar răspunsurile la întrebări existențiale rămân incerte.
În contextul evoluției umane, indeterminarea nu este văzută ca un aspect negativ sau problematic, ci mai degrabă ca o fază necesară a creșterii. În momentele de nedeterminare, indivizii sunt forțați să se confrunte cu incertitudinea, să-și pună la îndoială ipotezele și să exploreze noi posibilități. Smarandache sugerează că nedeterminarea este esențială pentru dezvoltarea spirituală și intelectuală. Prin incertitudine și ambiguitate, indivizii se pot elibera de gândirea rigidă, dogmatică și se pot deschide către noi idei, perspective și experiențe. În acest sens, nedeterminarea este un catalizator al transformării, împingând indivizii să evolueze dincolo de limitările lor anterioare și să-și extindă înțelegerea divinului și a sinelui.
Evoluția neutrosofică umană în spirală oferă o imagine bogată și complexă a evoluției umane, încadrată prin lentila neutrosofiei. Conceptul unui proces de creștere în spirală, neliniar, evidențiat de Vătuiu ca o consecință a spiralei sistemului spațio-temporal, provoacă ideile convenționale de evoluție, prezentându-l mai degrabă ca o interacțiune dinamică între potențialul spiritual superior și imperfecțiunea pământească. O tapiserie a gândirii.”
UZPR CARAS SEVERIN 