Crăciunul este Ziua Nașterii Întemeietorului religiei creștine și sărbătoarea familiei creștine, e ziua păcii și bucuriei, sărbătoarea îngerilor, a colindătorilor, a părinților și copiilor.
Pe acest fond, Asociația CARP „Speranța” din orașul de pe Cerna – Hunedoara (președinte ec. Rotar Delian Dorel) având sprijin din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) și ziarul „Accent Media” (director Cornel Poenar) a inițiat prima ediție a concursului de creație literară și jurnalism rezervat seniorilor și intitulat metaforic „Lumina Sfântă a Crăciunului”.
Dintre concurenți s-au detașat: Ileana Lucaciu (locul I – foto 1), Gheorghe Alimpesc (locul II – foto 2), Nicolae Șișu (locul III – foto 3), Hanzi Ionel Ienășescu (locul III – foto 4), Carmen Daniela Muntean (mențiune – foto 5). Premiul din partea revistei „Speranța” l-a câștigat seniorul Ilie Dumitru.
Amănunte privind conținutul lucrărilor trimise la concurs ne oferă prof. Isabela Carmen Susanyi (foto 6), în calitatea sa de președinte al juriului.

Sărbătoarea creștină este trăită de fiecare individ într-un mod unic, personal. Dar, dincolo de acest fel propriu de abordare a sacrului, rămâne un model universal de manifestare exterioară, întâlnită la cei care ne-au crescut, ne-au învățat și ne-au ajutat să alegem calea bună, dreaptă și să păstrăm cu sfințenie obiceiurile și tradițiile străvechi.
Pentru d-na Carmen Daniela Muntean, Crăciunul devine un prilej de meditație și o descoperire a tainei mântuirii. Este sărbătoarea care „ne îmbie să mergem pe drumul desăvârșirii și a dorinței de a fi nemuritori”.
Spirit religios, cititor împătimit al Scripturii, din care ne oferă numeroase exemple, dl Nicoloae Șișu îl mărturisește pe Iisus și pe Maica Sa, îndemnându-ne să mergem la biserică de sărbători (și nu numai), pentru a aduce slavă și mulțumire lui Dumnezeu.
D-na Ileana Lucaciu din Hășdău ne descrie cu mult talent vremurile de odinioară și relatează că trecutul era încărcat de spiritualitate, în vreme ce prezentul are prea puține ornamente sacre. Satul tradițional se strângea la Sărbătoarea de Ignat, la celebra „Bârzeică” (sanie) sau alături de colindătorii din Lunca Cernii, îmbrăcați în cojoace groase și vopsiți pe obraz cu cerneală neagră.
Dl Gil Zăvoianu ne trimite în versuri nerăbdarea sosirii Crăciunului. Amintirea nașterii lui Iisus Hristos este legată de cea a unei copilării fericite, trăite în sânul unei familii iubitoare și alături de tovarășii de joacă, talentați la repetarea și interpretarea versurilor colindelor.
Respectul față de Sfintele sărbători are la bază stima față de preot, bătrânii satului, de părinți, iar în case începe curățenia pentru întâmpinarea Nașterii Domnului. Prin post se realizează și curățirea sufletului de păcate: „Era o curățenie în casă și în gând/ Ne respectam părinții și curând/ Ne transformam în ucenici și credincioși/ Biserica ne da sfaturi și eram prea sfioși”.
D-na Florica Florescu ne face urările specifice Crăciunului și ne spune că acesta este un simbol al vieții. Ne amintește că Păstorii ne-au vestit nașterea pruncului Iisus și că pe lângă celebrele colinde, de Crăciun se oferă daruri.
D-na Aurelia Muntean ilustrează pregătirea caselor și a sufletului pentru întâmpinarea sosirii pruncului sfânt. Noaptea de Crăciun este una unică: „În noaptea de Crăciun, o lumină sfântă s-a așezat peste întreg pământul”.
Dl Hanzi Ionel Ienășescu descrie cu lux de amănunte spectacolul Colindului, produs de „copilași plăpânzi, cu frați și surori mai mari sau însoțiți de părinți”. Vestea cea mare este adusă printr-un colind „sincer și curat”. Colindul continuă până târziu în noapte. Gazdele îi onorează pe colindători cu bunătăți și se interesează de părinții lor. Cei mici sunt întrebați ce planuri de viitor au.
Din „cufărul cu amintiri ale memoriei”, dl Gheorghe Alimpesc ne împărtășește obiceiuri neprețuite, care astăzi, din păcate, s-au năruit. „După strângerea recoltelor, oamenii se retrăgeau în gospodărie, ocupându-se de activități casnice (…) Pregătirea Crăciunului se face treptat, în timp. O etapă importantă era procurarea ultimelor produse necesare gospodăriei. Se făcea cu ocazia „Târgului Vracilor” de la Hunedoara, din 15 nov., când începea Postul Crăciunului”. Achiziționarea lemnelor de foc este văzută ca o „adevărată ceremonie”. Oamenii se adresau unii altora calm și liniștit, cu expresia „Doamne, fii cu noi!” Deși erau preocupați cu prepararea bucatelor, „în același timp, aveau grijă și de suflet – spovedania și împărtășirea, de către fiecare membru al familiei”.
Dl Gelu Dobrescu face precizarea că „de peste 2000 de ani, Sărbătoarea Crăciunului celebrează nașterea pruncului Iisus„, subliniind vechimea acesteia. În versuri care descriu povestea întrupării Cuvântului, dl Dobrescu aduce slavă Mântuitorului și subliniază sacralitatea tradiției creștinilor.
Iată, în câteva exemple, cât de minunată este sărbătoarea Crăciunului pentru creștini și ce importanță majoră are aceasta, prin evidențierea conexiunii dintre om și Dumnezeu, legătură păstrată vie cu ajutorul tradițiilor, care ne înnobilează sufletul și ne consolidează solidaritatea între generații.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR