Anul 2024 a însemnat pentru mine și nu numai, un an în mare parte împlinit, un an cu binele și răul din jurul nostru, acceptat sau mai puțin acceptat, așa cum a fost dat să fie… Așadar, am mers mai departe, noi cei activi în cultura locului, crezând și sperând în Binele de la cel Atotputernic, în ceea ce ne unește: limba, spiritualitatea, cultura și spațiul în care trăim!

Anul 2024 ne-a demonstrat că putem să răspundem afirmativ chemării de a fi împreună, și totodată am dovedit dorința de a merge mai departe, datori fiind trecutului nostru comun, generațiilor de dinaintea noastră, fiecare făuritoare de speranțe la timpul său!

Un cuvânt de mulțumire tuturor celor care ne-au stat alături în toate înfăptuirile anului ce se încheie, fără de care am fi fost mult mai săraci în suflet și realizări.

Prin El – Bunul Păstor -, cu El vom merge și în anul 2025 mai departe și vom învinge, trăind în speranță și dragoste față de adevăr și frumos!

La mulți ani, 2025!

 

Erwin Josef Țigla

• UZPR

Teologul, poetul, profesorul şi eseistul român Theodor Damian, stabilit la New York, a fost sărbătorit, la împlinirea vârstei de 73 de ani, de Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc.

Colecţia donată muzeului în anul 2023 reuneşte un fond de carte din domeniul teologic şi literar, care se distinge prin diversitatea materialelor, relevante pentru o viziune panoramică asupra exilului românesc. În cadrul colecţiei se regăsesc volume publicate de Theodor Damian atât în ţară, cât şi în afara graniţelor, printre care: „Poemele de la Maria Eich” (Iaşi, 2021), „Ein Fallen selbst im Steigen. Gedichte” (Ludwigsburg, 2015), „Repere bio-bibliografice” (Eikon, 2022) etc. De asemenea, donaţia conţine diverse numere ale revistei „Lumină Lină”, publicată la New York, precum şi un volum al Flaviei Topan, „Al doilea deceniu”, „Zece ani de Lumină Lină la New York” (2005-2015), publicat la Cluj-Napoca, în 2015, dedicat revistei înfiinţată de Theodor Damian.

***

Născut la data de 28 decembrie 1951, la Botoşani, Theodor Damian a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, apoi Institutul Teologic din Bucureşti şi la 26 de ani a devenit cel mai tânăr protopop din România, la Dorohoi.

Între anii 1979 şi 1983 a urmat studii ecumenice şi doctorale la Bossey şi Lausanne, Elveţia, participând împreună cu Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, la conferinţe ecumenice, potrivit Agerpres.

În 1993, a devenit doctor în Teologie la Fordham University, New York şi în acelaşi an a fondat Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Astoria New York.

În anul 1999 a obţinut al doilea doctorat în teologie, la Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti.

Din anul 2019, Theodor Damian este profesor emerit al Metropolitan College of NY, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Catedra de Filosofie şi Etică.

Este Preşedinte al Filialei Americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Theodor Damian a publicat peste 40 de volume de teologie, etică, filosofie, poezie, proză, critică şi comentariu literar, eseuri.

A publicat peste 1.000 de studii, eseuri, recenzii şi articole în periodice şi volume în România şi în străinătate, participând cu prezentări la peste 100 de congrese internaţionale.

A fost tradus în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, turcă, albaneză, arabă, chineză.

Membru al numeroase organizaţii profesionale şi societăţi româneşti şi americane, Theodor Damian a primit o serie de distincţii, printre care Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Bioterra, Bucureşti, premiul de excelenţă şi medalia „100 pentru Centenar” din partea Guvernului României, Premii de Excelenţă acordate de Uniunea Scriitorilor din România şi Republica Moldova, din partea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Ordinul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Noul Hozevit” din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Foto: Facebook

de Ioan Iacob

• UZPR

– În decembrie 2024 se împlinește un an de la învestirea dumneavoastră în funcția de Consul Onorific al României în Țara Galilor. Dacă ar fi să menționați câteva repere ale acestui an, care ar fi acestea?

– În luna aprilie 2024, am avut onoarea de a deveni Consul Onorific al României în Țara Galilor. Acest rol este dedicat consolidării relațiilor bilaterale dintre România și Țara Galilor și presupune colaborarea directă cu Ambasada României de la Londra, respectiv, cu Excelența Sa, Ambasadorul României. Aș dori să subliniez că activitatea unui Consulat Onorific nu include rezolvarea problemelor administrative, cum ar fi pașapoartele sau actele de stare civilă, acestea fiind responsabilitatea Consulatului General din Londra.

În doar câteva luni de activitate, am reușit să reprezint România la cel mai înalt nivel în societatea galeză. Datorită profesiei mele, aceea de psiholog, aveam deja conexiuni strânse cu Guvernul Galez, autoritățile locale și reprezentanți ai Familiei Regale Britanice. Prin noua mea funcție, am oficializat aceste relații, fiind primit cu multă deschidere și cu respect.

Un moment important a fost inițierea unor proiecte de educație civică pentru comunitatea românească, în parteneriat cu autoritățile galeze. Totodată, sunt deosebit de mândru de lansarea, pe data de 1 Decembrie, de Ziua Națională a României, a ONG-ului numit Diaspora Medicală. Acesta își propune să creeze colaborări între sistemele de sănătate din România și Marea Britanie. Evenimentul de lansare, desfășurat în localitatea Swansea, a reunit medici din România și parteneri galezi, demonstrând interesul comun pentru dezvoltarea acestui proiect.

De asemenea, am sprijinit Ambasada României și Consulatul General în organizarea alegerilor și în rezolvarea unor cazuri speciale ale cetățenilor români din Țara Galilor. Este important să menționez că rolul meu este onorific, fără vreo remunerație, iar activitatea mea se desfășoară în limita timpului disponibil, pe lângă îndatoririle mele profesionale.

– Regretatul Președinte al UZPR, Doru Dinu Glăvan a avut un impact important asupra carierei dumneavoastră. Cum l-ați cunoscut și ce ne puteți spune despre Filiala UZPR din Marea Britanie?

– Doru Dinu Glăvan a fost, fără îndoială, un mentor spiritual pentru mine. Ne-am cunoscut în România, unde cariera și personalitatea sa m-au inspirat profund. În momentul în care am decis să mă mut în Marea Britanie, el a fost unul dintre oamenii care mi-au oferit sprijin și m-au încurajat.

Filiala UZPR din Marea Britanie a luat naștere în urma unei vizite pe carea efectuat-o în Țara Galilor. Împărtășea o viziune clară pentru extinderea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România la nivel internațional și era pasionat de înțelegerea drepturilor și suportului oferit jurnaliștilor britanici. Cu sprijinul său, am inițiat acest proiect, care acum este într-un proces continuu de dezvoltare. Sper că această moștenire va deveni o sursă de inspirație, iar noul președinte al filialei și comitetul de conducere vor duce mai departe cu dedicare această misiune valoroasă.

– Ce vă leagă de Țara Galilor și care este povestea venirii dumneavoastră aici?

– După 17 ani petrecuți aici, pot spune cu sinceritate că Țara Galilor este țara mea adoptivă. Este locul care mi-a oferit șansa de a-mi pune în valoare potențialul, de a construi o carieră și de a dezvolta relații interumane care m-au transformat profund.

Țara Galilor m-a primit cu brațele deschise, iar conexiunile profesionale și personale pe care le-am creat mă fac să simt că aparțin acestui loc. Este o poveste despre oportunități, muncă asiduă și despre bucuria de a contribui la o comunitate care m-a inspirat și continuă să mă inspire.

–  Ați fost recent distins cu titlul de Membru al Ordinului Imperiului Britanic (MBE). Ce a însemnat această recunoaștere pentru dumneavoastră?

– Această distincție este o onoare foarte mare pentru mine și o recunoaștere a muncii mele ca psiholog, dar nu numai. Momentul în care am primit titlul din mâinile Alteței Sale Regale, Prințul de Wales, la Castelul Windsor, a fost unul de neuitat.

Mă simt privilegiat să fac parte din grupul restrâns de români care au avut onoarea de a primi o astfel de distincție. Este un simbol al succesului care demonstrează că excelența nu cunoaște granițe. Sper ca acest succes să inspire alți români să-și urmeze visele și să contribuie pozitiv în comunitățile lor.

– Cum vedeți rolul culturii și a jurnalismului în relațiile bilaterale dintre România și Marea Britanie?

– Cultura și jurnalismul sunt esențiale pentru păstrarea identității noastre naționale și pentru construirea unor punți între comunități. Cred cu tărie că jurnaliștii români din diaspora joacă un rol vital în sprijinirea integrării comunității românești, păstrând în același timp vii valorile și tradițiile noastre. Prin colaborări strânse cu autoritățile române și britanice, putem dezvolta inițiative care să informeze, să inspire și să conecteze.

– Există o întrebare care ați fi dorit să vă fie adresată?

– Recent, mulți m-au întrebat unde mă văd peste 5 sau 10 ani. Este greu de spus ce va aduce viitorul, dar un lucru este cert: îmi doresc să rămân conectat cu România și să contribui activ în domeniul meu, fie din diaspora, fie direct din țară.

– Ce mesaj doriți să transmiteți românilor pentru anul 2025?

– Le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături și m-au sprijinit. Pe toți vă îndemn să visați cu curaj, să nu uitați de unde ați plecat și să continuați să contribuiți, oricât de mică ar părea schimbarea pe care o faceți.

Vă doresc Sărbători Fericite și un An Nou, plin de bucurii și sănătate! La mulți ani, oriunde v-ați afla!

Un eveniment editorial despre care se va vorbi la superlativ: Opritsa DRAGALINA-POPA, Trecutul meu abia începe, Editura Humanitas, 2024.

Stabilită în America de mai bine de jumătate de veac, Opritsa Dragalina-Popa nu şi-a uitat niciodată rădăcinile, strămoşii, trecutul. De ani buni ţine o legătură strânsă cu oamenii de la Cultul Eroilor. A iniţiat şi sponsorizat Premiul „Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, în valoare de 1000$, acordat anual, din 2014, de Asociaţia Naţională Cultul Eroilor “Regina Maria” celei mai valoroase lucrări de evocare a eroilor căzuţi în războaie.

Trecutul meu abia începe este prima ei carte de autor care vede lumina tiparului în România.

Ediţie îngrijită de Dumitru-Dan ROMAN redactorul-şef al revistei România eroică.

BIROUL EXECUTIV CENTRAL ALASOCIAȚIEI NAȚIONALE CULTUL EROILOR ”REGINA MARIA”

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au realizat un calendar de perete pentru anul 2025, care cuprinde imagini din natura Banatului Montan, realizate de Nicolae Șușara precum și imagini din activitatea etniei germane desfășurate în anul acesta.

Calendarul de perete 2025 a fost editat cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relații Interetnice al Secretariatului General al Guvernului României prin Forumul Democrat al Germanilor din România.

 

de Dumitru Buțoi

• UZPR

Ideea înființării unui muzeu în aer liber a fost susținută pentru prima dată de către Ioachim Miloia, fost director al muzeului bănățean, cunoscută personalitate culturală a banatului( pictor, istoric de artă, restaurator de biserici etc). Până în anul 2000 a funcționat ca Secție a Muzeului Banatului, după care prin Hotărârea numărul 48/2212/1999 a devenit instituție separată în subordinea Consiliului Județean Timiș. Prin patrimoniul cultural deținut și prezentat publicului vizitator muzeul satului bănățean constituie o pagină deschisă din istoria Banatului a civilizației populare tradiționale a românilor și minorităților din această regiune. Din anul 1971 a fost deschis pentru public. Muzeul Satului Bănățean, amenajat pe o suprafață de peste 20 ha, este singurul muzeu cu profil etnografic din România care cuprinde centrul civic al satului format din primărie, biserică, școală, casa națională și birt, în care se desfășoară majoritatea activităților cultural-educative și științifice specifice și benefice unei localități.

D.B.: Pentru a risipi emoțiile inerente unui prim dialog față în față, vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre biografia dumneavostră și parcursul professional.

M.H.: Născută la 30 iunie 1975, în localitatea Topleț, jud. Caraș-Severin, licențiată a Facultății de Litere, Filosofie și Istorie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, specializarea Istorie (2002) urmând mai apoi studiile de masterat și doctorale. Profesor de istorie și cultură civică între anii 2002-2006. Din anul 2006 muzeograf și șef secție, la Muzeul Banatului Timișoara și apoi pe rând din anul 2011 până în anul 2024 muzeograf, șef Secție Expozițională în Aer Liber și sef Secție Expozițională Pavilionară în cadrul Muzeului Satului Bănățean Timișoara.

D.B. Sunteți în slujba Muzeului de 18 ani. De unde ați moștenit această pasiune, ori a fost la timpul respectiv o nouă provocare a vocației de a cerceta și a descoperi câte ceva din tainele ascunse ale lumii, ale istoriei?

M.H.: Mereu am fost pasionată de istorie, arheologie, antropologie, etnografie și folclor, dovadă că am și urmat o facultate de profil. Deși primele procupări au fost legate de învățământ, în care de altfel am obținut definitivatul ca profesor de istorie, drumurile m-au îndreptat la un moment dat spre muzeu, unde mi-am și desfășurat cea mai mare parte a activității, îmbinând activitatea de cercetare muzeală cu activitatea de coordoanare a Secței Expoziționale o lungă perioadă de timp.

D.B.: Muzeul Satului Bănățean (sub egida C.J. Timiș) ca structură de organizare și depozitar al unor valori inestimabile, etnografie, folclorice, tradiții, etc. considerați că satisface cerințele vizitatorilor care sunt în număr considerabil și de o diversitate complexă în opțiunile sale?

M.H. Având ca obiective de bază cercetarea, evidența, conservarea, restaurarea, depozitarea, supravegherea și valorificarea patrimoniului prin activități muzeale-culturale, principalele activități ale Secţiei Expoziționale Pavilionare și în Aer Liber din cadrul Muzeul Satului Bănățean Timișoara se axează pe:

– depozitare, conservare-restaurare (monitorizarea tuturor spațiilor de depozitare din perspectiva microclimatului, efectuarea periodică a operațiilor de conservare preventivă a obiectelor expuse în expoziția permanentă a muzeului, precum și a celor din depozite, activități de reorganizarea a depozitelor, coordonare acțiunilor de prevenire a biodegradării la colecția de textile, prevenirea atacurilor cariilor active asupra obiectelor din lemn, activități de conservare anti-molii și anti-acarieni, alcătuirea situației bunurilor care necesită restaurare și stabilirea priorităților de restaurare);

– cercetarea în domeniului etnografic (cunoaşterea patrimoniului colecţiei de etnografie, efectuarea cercetărilor de teren în funcţie de planul de cercetare);

– valorificarea patrimoniul prin activităţii de evidenţă, cercetare şi valorificare, introducerea colecțiilor în baze de date digitalizate, pregătirea obiectelor din colecție pentru expoziții temporare organizate la sediul instituției și întocmirea documentelor specifice, publicarea de studii şi articole, cataloage de colecţie, organizarea și participarea personalului de specialitate la manifestări ştiinţifice.

– valorificare expozițională. Luând ca etalon anul 2023, în contextul în care orașul nostru a purtat titlul de Capitală Europeană a Culturii 2023, Muzeul Satului Bănățean.

În acest sens a fost reorganizată expoziția permanentă pavilionară (expoziția de bază-corp A parter-Clădire Pavilionară) în vederea prezentării tuturor colecțiilor existente în cadrul Muzeului Satului Bănățean Timișoara, fie prin expunerea pieselor reprezentative ale fiecărei colecții, fie prin expoziții periodice organizate pe criterii tematice menite să facă cunoscute publicului avizat dar și larg, colecțiile MSBT.

Sala de expoziții teporare (corp B parter – Clădire Pavilionară) În intervalul iulie-noiembrie a fost modernizată sala, prin lucrări de reamenajare, zugrăveli și utilarea cu sisteme de expunere moderne (simeze cu suporturi STAS MULTIRAIL, cu sistem de iluminare) în vederea organizării expoziției itinerante de sculptură și pictură intitulată Centrul Artistic Baia Mare în forme, culori și tradiții, realizată în colaborare cu Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», sub egida Consiliului Județean Timiș și Consiliului Județean Maramureș, alături de Muzeul Național al Țăranului Român București, partener al acestui eveniment. Expoziția a adus în atenția publicului 12 lucrări de pictură și 6 lucrări de sculptură semnate de Mihai Olos și Vida Gheza, doi artiști reprezentativi pentru Centrul Artistic Baia Mare dar și pentru panorama artei plastice naționale, operele lor fiind parte integrantă a patrimoniului Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare. O preocupare permanentă a fost și este îmbunătățirea activității profesionale a Secției Expoziționale prin perfecționarea personalului de specialitate, prin participarea la cursuri și programe de perfecționarea, recunoscute la nivel național și internațional.

Închei cu un alt aspect important și anume înbunătățirea și diversificare ofertei educaţionale materializată în 26 de parteneriate şcolare educaţionale cu 26 instituții de învățământ, asociații de învățământ, after-school – uri. Ateliere de creație sau demonstrative cu un număr total de 1.146 de elevi și preșcolari ; Ghidaje tematice, vizite de descoperire 801 vizitatori (elevi).

D.B.: Care sunt sunt activitățile reprezentative, organizate – simpozioane, întâlniri cultural-artistice, expoziții, alte evenimente de anvergură la nivel județean, național?

M.H.: Muzeul Satului Bănățean Timișoara, își dorește să joace rolul de catalizator al culturii și mai ales să-și îndeplinească rolul educativ-descriptiv, dar și interactiv oferind o experiență unică vizitatorilor de orice vârstă.

Obiectivul general îl reprezintă îmbunătățirea imaginii instituției și urmărește promovarea activităților culturale derulate în Muzeul Satului Bănățean Timișoara. Cultura, arta, cunoașterea trecutului au un rol esențial în păstrarea sentimentului de apartenență la comunitate și pentru dezvoltarea armonioasă a tinerelor generații și nu numai.

Astfel, Muzeul Satului Bănățean Timișoara, își propune organizarea și atragerea unor expoziții naționale și internaționale, temporare și itinerante valoroase pentru sectorul cultural, antropologic dar și unele interdisciplinare sau trans-disciplinare care să ofere vizitatorilor experiențe unice și inedite îmbinând promovarea patrimoniului național și regional și cu precădere cel aflat în posesia MSBT și de asemenea noi parteneriate în proiecte muzeale, educaționale și interdisciplinare naționale internaționale, reprezintă o preocupare peramentă.

Nu în ultimul rând, organizarea unor spectacole și evenimente culturale interdisciplinare sau trans-disciplinare care să ofere vizitatorilor experiențe unice și inedite valoroase pentru sectorul etnografic, antropologic precum și pentru promovarea patrimoniului imaterial național și regional, care vor atrage cu siguranță mai mulți vizitatori (un segment important fiind publicul tânăr) și de asemenea noi parteneriate în proiecte muzeale, educaționale, de divertisment, interdisciplinare naționale și internaționale.

D.B.: Așa cum am menționat, utilitatea publică a instituției în care dumneavoastră prin tot ceea ce faceți cu dăruire și pasiune, (în contextul unei permanente campanii de modernizare în ton cu cerințele europene), puteți afirma că acest spațiu plin de veșnicie, istorie și civilizație, dă prin timp măreția satului românesc?

M.H.: Muzeul Satului Bănățean Timișoara vine în întâmpinarea necesității de cunoaștere, culturalizare și mediatizare a tradițiilor populare românești și își propune organizarea unor spectacole și evenimete culturale interdisciplinare și trans-disciplinare care să ofere vizitatorilor experiențe unice și inedite îmbinând în mod strălucit artele scenice, artele interpretative clasice, moderne, religioase și laice cu tradițiile populare românești. Toate acestea, se adresează și sunt puse în slujba publicului larg în general, tinerilor în special care au pierdut legătura cu lumea ancestrală a satului oferind o experiență unică, care are în prim plan valorizarea vechilor ritualuri, obiceiuri și tradiții românești.

D.B.: Faptul că Muzeul Satului Bănățean este situat la vreo 3 km. de centrul orașului Timișoara, este adevărat, într-o zonă mirifică, Pădurea Verde, constituie un disconfort pentru vizitatorul din comunitate ori turistul de ocazie?

M.H.: Într-adevăr, Muzeul Satului Bănățean este amplasat într-o zonă ofertantă din punct de vedere peisagistic și da, pentru turistul de ocazie și mai ales pentru turiștii străini este oarecum anevoios să ajungă cumva la capătul orașului, un impediment fiind și mijloacele de transport, destul de puține, precum și intervalele orare complicate. Consider că instituția trebuie să beneficieze de o vizibilitate mult mai mare și de o prestanță importantă în această regiune din punct de vedere etnografic, fiind un muzeu regional cu cea mai mare deschidere în zonă, iar organizarea unor spectacole și evenimente culturale interdisciplinare sau trans-disciplinare care să ofere vizitatorilor experiențe unice și inedite valoroase pentru sectorul etnografic, antropologic precum și pentru promovarea patrimoniului imaterial național și regional, au ca scop tocmai atragerea mai multor vizitatori, aparținâd tuturor categoriilor de vărstă și cu preocupări diverse.

D.B.: Suntem la sfârșit de an sau de calendar cum se spune, ce alte surprize inedite ne mai puteți oferi și care sunt proiectele de anvergură și perspectivă ale instituției?

M.H.: Propunem în continuare: Expoziția Fragmente din istoria Banatului – crestomație de documente vechi și manuscrise, organizată de subsemnata și vernisată în data de 28 noiembrie, care va rămâne pe simeze până la data de 28 decembrie 2024, o expoziție interdisciplinară care aduce împreună domenii ca: istoria, arhivistica, bibliologia și etnografia și are ca obiectiv principal: cunoașterea, promovarea și valorificarea patrimoniului aflat atât în valoroase colecții particulare în speță, Arhivele Birta, precum și în arhivele documentare muzeale, în speță arhiva Muzeului Satului Bănățean Timișoara. Moștenirea partimonială, însumând peste 80 de exponate, prezentată și valorificată în expoziția de față, constă în cărți, extrase, albume, documente și manuscrise vechi privind diferite aspecte ale istoriei politice și sociale a Banatului dar și aspecte ale vieții culturale, cuprinzând o axă cronologică întinsă în timp (respectiv, anii 1457 -1918). Aceasta oglindește urmele lăsate de administrațiile otomane, habsburgice și a dualismului austro – ungar asupra acestei regiuni istorice și conturează totodată un tablou general al aspectelor de viață politică, socială, economică, administrativă culturală și religioasă a populației din Banatul istoric, până la 1918, anul destrămării Imperiului Austro – Ungar și totodată anul unirii Banatului cu România.

De asemenea, se află în pregătire o nouă expoziție care va încheia agenda culturală a Muzeului Satului Bănățean Timișoara pe anul calendaristic 2024, aceasta va fi vernisată în data de 18 decembrie 2024, ora 15.00 și va fi deschisă publicului pe parcursul întregului an 2025.

Este vorba despre o expoziție interdisciplinară, Banatul Habsburgic. Restituri istorice, ce îmbină cu succes domenii ca arheologia, istoria, etnografia, o expoziție inedită, care propune o altfel de abordare asupra realităților economice, politice, administrative, sociale și culturale privind perioada administrației habsburgice în regiunea în care ne aflăm.

D.B.: Majoritatea timpului sunteți ,,ancorată” în fascinația unui peisaj relevant și stimulator, în preocupările dumneavoastră cotidiene – mai găsiți disponibilitatea și pentru o clipă de suspans, meditație și inspirație în fața șevaletului?

M.H.: Da, mereu găsim timp pentru activitățile care ne fac plăcere și care ne definesc personalitatea. Deși nu mă dezic de pictură, care râmâne în contiunare o preocupare pentru mine, sunt interesată în mod deosebit de modelajul ceramic, deoarece în activitatea pe care o desfășor la Muzeul Satului Bănățean Timișoara m-am ocupat îndeaproape de studierea ceramicii bănățene, a centrelor de olari din Banat, având ca preocupare de bază valorificare colecției de ceramică a MSBT prin studierea acesteia și publicarea unor cataloage de specialitate. Prin noile mele preocupări, de data aceasta artisice, am descoperit o lume nouă, cea a tridimesionalității. Prin ceea ce fac astăzi, am ajuns la o altfel de înțelegere și abordare a lucrurilor, studul teoretic îmbinându-se cu activități concrete, practice, de lucru cu materia, studierea etapelor, tehnicilor de execuție și a calităților materiei argiloase. Totodată, segmentul pe care doresc să-l aprofundez este (re)cunoașterea augmentată a artefactelor cu memorie muzeală, reușind asfel să înbin sper eu cu succes, ambele domenii, ativitatea de muzeograf/expert bunuri culturale și cea de artist visual (fiind și absolventă a studiilor masterale, specializarea Sculptură. Ceramică din cadrul Facultății de Artă și Design a Universității de Vest din Timișoara).

D.B.: Având în vedere că dispuneți de spații ,,închise” funcționale amenajate pe diverse tematici, dar și în aer liber, în care ne-am convins că se respiră nu numai mireasmă de tei înflorit, dar și veșnicia satului românesc de altădată și cultură de calitate, aș propune conducerii Muzeului Satului Bănățean, în calitate de coordonator al Filialei ,,Mihai Eminescu” Timiș a UZPR, organizarea împreună a unor evenimente benefice ambelor părți, prin care să promovăm patrimoniul spiritual românesc. Susțineți acest demers inedit și provocator?

M.H.: Organizarea și atragerea unor proiecte /evenimente culturale valoroase pentru sectorul cultural și etnografic, antropologic etc. și de asemenea noi parteneriate în proiecte muzeale, educaționale și interdisciplinare naționale și internaționale, cu diverși actori culturali reprezintă o preocupare peramentă a instituției. O astfel de colaboare, nu ar putea să fie decât de bun augur pentru ambele instituții.

Și Crăciunul anului 2024, pentru seniorii cu venituri mici, membri ai Asociației CARP „Speranța” Hunedoara – după cum ne relata președintele acesteia, Rotar Delian Dorel (foto) – s-a constituit în zile de sărbătoare, bucurie și trăire sufletească.

Satisfacțiile și bucuriile împlinite pentru cei peste 13 membri din această categorie s-au datorat faptului că Asociația le-a acordat ajutoare materiale constând în pachete cu produse alimentare.

A fost o dovadă sinceră a grijii față de aproapele, a atitudinii civice de a fi mereu alături de semeni când aceștia au nevoie să fie ajutați. Totul a fost un adevărat respect și demnitate față de seniorii cu venituri mici din cadrul Asociației hunedorene, la care a contribuit din plin destoinicul consilier, Vili Orășan.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

de Dumitru Buțoi

• UZPR

Au trecut trei ani când în vara anului 2021, Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara a lansat, sub egida UZPR și cu susținerea fostului președinte Doru Dinu Glăvan, un mare iubitor de Eminescu și un jurnalist cu notorietate, acest Proiect cultural de anvergură europeană. Iată că au trecut tot trei ani de când în toamna aceluiaș an 2021, omul cu sufletul risipit prin jurnalismul românesc D.D. Glăvan a plecat dintre noi. Mulțumesc din suflet noii conduceri a UZPR, domnului președinte Sorin Stanciu, un om deosebit, și tuturor celor ce ne susțin în promovarea acestui proiect cultural- jurnalistic, de iubire și spirit românesc.

Proiectul a avut ca obiective principale redescoperirea și readucerea în contemporaneitate a geniului eminescian în toate ipostazele vieții și activității sale, omagierea personalității lui Eminescu, puntea de lacrimi ce ne unește peste timp și prin timp cu Dumnezeu. Socializarea prin activitățile întreprinse  în comunitate și nu numai între iubitorii de artă, cultură, jurnalism și, desigur, promovarea valorilor naționale.

De asemeni, implicarea instituțiilor publice, a organizațiilor, cenaclurilor literare în susținerea acestui  proiect care are un caracter de voluntariat, beneficiari fiind, elevi, adulți de toate vârstele, de diverse profesii, opțiuni și comunitatea.

Menționăm faptul că tematica proiectului a fost dedicată lui Eminescu, majoritatea concurenților respectând cerințele regulamentului, că au făcut-o mai inspirat sau nu este o altă abordare, lăudabil este că au încercat și ediția viitoare rămâne o și mai mare provocare. Pentru a risipi emoțiile participanților, vom da publicității numele premianților la secțiunile respective, urmând ca premiile (diplomele) să le expediem prin poștă, email ori personal, cu prilejul întâlnirilor cultural-jurnalistice pe care le vom organiza în perioada următoare în orașele cu mai mulți premianți  (Timișoara, Lugoj, Oravița, Reșița, Petroșani, Oradea, București, Ploiești, Buzău) și oameni receptivi și cu notorietate, ziariști, poeți etc. Menționăm cu bucurie că printre participanți și premianți sunt și membri ai unor filiale din țară ale UZPR, ceea ce înseamnă că Eminescu este iubit și prețuit de noi toți și în contextul în care ediția 2025 va avea în continuare sprijinul UZPR și al Filialei „Mihai Eminescu” Timiș, vom reuși să dăm Luceafărului strălucirea pe care o merită. Echipa de organizare mulțumește, de asemenea, tuturor participanților și celor implicați în susținerea și mediatizarea acestui Proiect de anvergură europeană și îi asigurăm de toată prețuirea noastră.

Juriul format din av. dr. Pașcu Balaci, Oradea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad, dr. Daniel Luca, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, Maria Mia Rogobete, Lugoj, poet, publicist, membru UZPR, Nicolae Toma, poet și jurnalist de investigație, membru UZPR, Dumitru Buțoi, inițiator și organizator, președinte Asociația Culturală Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara, poet, publicist, coordonator Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR, președinte de onoare, dr. prof. istoric, c.s.I. Ionel Bota, Oravița, jud. Caraș Severin, după evaluarea lucrărilor, a decis următorii premianți

POEZIE: MARELE PREMIU ,,Eminescu, un vis în așteptare” ediția a III-a 2024, Doina Guriță, Iași

 Premiul I: Dan Iulian, București, Andreea Tănase, Giurgiu, Anda Petrache, București, Angelica Manole,  Ivănești-Vaslui, Răzvan Ducan, Mediaș.

Premiul II: David Valentin, Orăștie, Dorin Ștefănescu, Suceava,  Aura Lupșescu, Timișoara, Maria Sîngerean Sibioara, Deva, Elena Căpățână, Buzău.

Premiul III : Ionuț Calotă, București, Adrian Păpăruz, Brașov, Antoaneta Crudu, Galați, Lăcrămioara Iuliana Teodorescu, Odobești-Vrancea, Sorin Micuțiu, Petroșani.

Premiul revistei de cultură ,,Luceafărul de Vest” Timișoara, Flaviu Claudiu Mihali, Baia Mare, Galina Cotelea, Timișoara, Pascu Heteș, Oradea, Nicu Paraschiv, Bacău.

DIASPORA: Violeta Andrei Stoicescu, Spania, Geta Lipovanciuc, Chișinău, Rep.Moldova, Vasile Barbu, Uzdin-Serbia

ELEVI

Florin David Boran, Caransebeș, jud.Caraș Severin, Ingrid Vastag, Timișoara, Rareș Ionuț Cristea, București, Eduard Sebastian Muntoiu,  Deva.

POEZIE RELIGIOASĂ MANUSCRIS

Premiul I: Zorica Dan ,Timișoara, Vasile Dan Marchiș, Baia Mare

Premiul II: Adrian Păpăruz, Brașov, Dan Iulian, București

Premiul III: Georgeta Tudor, Buzău

CARTE RELIGIOASĂ

Premiul I: Gheorghe Țunea Pârvovanu, Reșița-CS. Marian Nicolae, București, Aurelius Belei,Brăila

Premiul II: Ioan Nicolae Mușat, Buzău, pr.stavrofor Iosif Hânda, Timișoara.

Premiul III. Georgeta Tudor, Buzău.

POEZIE VOLUM

Premiul I: Paraschiva Abutnăriței, Iași, Luci Trușcă, Râmnicu Vâlcea, Flaviu Claudiu Mihali, Baia Mare, Nicolae Crepcea, Vața de Jos-Hunedoara, Adrian Păpăruz, Brașov

Premiul II: George Băicoianu, București, Mariana Adriana Alexandru, Petroșani-Hunedoara, Maria Sângerean, Deva-Hunedoara, Dragoș Niculescu, București

Premiul III. Maria Bem, Ploiești, Maria Dobrecu, București, Mihaela Poduț Ienuțaș, Baia Mare, Angela Dina Moțățăianu, București

Premiul revistei de cultură ,,Luceafărul de Vest” Timișoara, Elena Căpățână, Buzău, Gabriela Dancu, București, Lăcrămioara Teodorescu, Odobești, Vrancea, Dorina Măgărin,Timișoara.

EPIGRAMĂ

Premiul I: Ovidiu Țuțuianu, București, Dan Iulian, București

PremiulI: David Valentin, Orăștie-Hunedoara, Tudor Georgeta, Buzău.

Premiul III: Gruia Ungurian, Vatra Dornei-Suceava, Gheorghe I. Ciulpan, Timișoara.

PROZĂ MANUSCRIS

Premiul I: Ionuț Calotă, București, Adina Ungur, Cluj-Napoca,

Premiul II. Elena Stan, Vălenii de Munte-Prahova, Jenica Romanică, Vatra Dornei-Suceava

Premiul III: Georgeta Tudor Buzău.

CARTE, LITERATURĂ PENTRU COPIII

Cătălina Batincu și Lili Stancu,Cluj-Napoca, Geta Lipovanciuc, Maria Corini, Chișinău, R.Moldova.

PROZĂ VOLUM

Premiul I: Roxelana Radu- Victor Cobzac, Buzău

Premiul II: Jenica Romanică, Vatra Dornei-Suceava, Elena Căpățână, Buzău

Premiul III: Florentina Loredana Danu, Slobozia-Ialomița, Ema Petrescu, Ploiești

ESEU

Premiul I: Adrian George Itoafă, Constanța, Anastasiu Maria, Râmnicu Vâlcea.

Premiul II:  Adrian Păpăruz, Zărnești- Brașov, Angelica Manole, Ivănești-Vaslui. Premiul III: Sorin Micuțiu, Petroșani-Hunedoara, Paulina Georgescu, Buzău.

INTERVIU -REPORTAJ

Premiul I: George Dimitriu, Râșnov-Brașov, Mioara Baciu, Galați,

Premiul II. Augustin Berceanu, Lugoj-TM

Premiul III: Mariana Pâșlea, Bozovici- CS.

PREMII SPECIALE

Premiul revistei ,,VIP Seniorii” Timișoara, Gelu Dobrescu, Deva-Hunedoara,

Roxana Turcu, Galați, Costel Simedrea, Reșița, Stejărel Ionescu, Timișoara, Marian Oprea Timișoara.

REVISTE DE CULTURĂ, Meritul Cultural:  Revista UZP din România, red, șef, Dan Constantin, Vatra Satului, Baia Mare, redactor șef. Vasile Bele, Mărturii Maramureșene, red. șef. Radu Botiș, Bocșa Culturală, Caraș Severin, red.șef, Gabriela Șerban, Bogdania, Focșani-Vrancea, red. șef Ionel Marin, Cronica Timpului, red. șef. Rodica Subțirelu, Literar Ing. red.șef Nicolae Vasile, Convorbiri literar-artistice, red.șef. Antoaneta Rădoi, Amurg Sentimental, red.șef Ion Machidon,  toate trei din București, Palia Expres, Orăștie-HD. red. șef, Ioan Vasiu, Agora, Cluj-Napoca, red.șef. Iulian Patca, Piedestal,Deva, red.șef. Camelia Ardelean,  Theatrum Civitatis, Lugoj-Timiș, red.șef. Maria Rogobete, Arcadia, Anina-Caraș Severin, red.șef. Mihai Chiper, Amfiteatrul literar, Petroșani- HD. red. șef. Mirela Cocheci, Amprentele sufletului, Crevedia-Dâmbovița, red.șef NIcolae Constantin Gavrilescu, Revista Timpul-Ploiești ,,Artă și comunicare” coordonatori, Emilia Petrescu și Iulia Dragomir.

Cu prilejul întâlnirilor cultural-jurnalistice din țară Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest”Timișoara și Filiala UZPR,,Mihai Eminescu”Timiș, va ma acorda Diplome de excelență și Meritul Cultural unor personalități cu notorietate din domeniile cultural-artistic, mass-media și academic, din diaspora și din România.

Participarea cu lucrări și susținerea acestui Proiect cultural de suflet, iubire și simțire românească ne-a onorat și îi asigurăm pe toți de recunoștință și prețuire. Cei care doresc să ne susțină material o pot face în contul Asociației Cultural Umanitare „Luceafărul de Vest” care organizează acest concurs: BCR RO53RNCB0790156956170001 Timișoara. Premiile sunt mai mult simbolice, nu avem posibilități, dar o facem din respect pentru toți cei implicați în Cultura română și iubire de Eminescu. O mapă cu Diploma, portretul lui Eminescu oferit cu generozitate de marele maestru Ștefan Popa POPA`S, revista Luceafărul de Vest, 24 pagini, parțial color, număr special dedicat participanților și premianților, calendar color A 4, editat de Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR.

De reținut: Cu acceptul participanților lucrările premiate și cele reprezentative vor fi publicate într-o antologie „Eminescu,un vis în așteptare” care va li lansată probabil de Ziua Națională a Culturii Române – Mihai Eminescu, 15 ianuarie 2025. Pentru cei care doresc să o achiziționeze, contra cost, să o aibă în biblioteca personală, detalii la telefon 0729009525, ori email, butoidumitru@hotmail.com.

Mulțumim tuturor pentru participare și susținere și să avem împreună „Sărbători fericite”!

Foto: Wikipedia

de Andrușa R. Vătuiu

• UZPR

Scriitorul român, prof. Dan Florin Lazăr, semnează ca autor cartea în limba engleză „A Tapestry of Thought – Where Science Meets Creativity” (O tapiserie a gândirii –  unde știința întâlnește creativitatea), apărută de curând la „Editura pentru secolul 21” din Grandview Heights, Ohio, S.U.A.

Lucrarea scrisă în onoarea prof. univ. dr. Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico, (S.U.A.), un eminent om de știință român, scriitor, jurnalist și om de cultură, părintele curentului Paradoxist în cultură și artă, și întemeietorul Teoriei Neutrosofice, cu peste 400 de lucrări publicate, nominalizat pentru ,,Premiul Nobel pentru Literatură” în anul 2011, Doctor Honoris Causa al Universității Jiaotong din Beijing (China, 2011) și al Academiei Daco-Române din București, este o ilustrare a contribuțiilor lui Smarandache la ,,cunoaștere și expresie artistică, unde știința întâlnește creativitatea”.

Cu un prestigios colectiv de referenți: dr. Mihail Bencze de la Colegiul Național Aprily Lajos din Brașov, dr. Said Brouni de la Universitatea Hassan II din Casablanca (Maroc), Victor Christiano de la Școala Avansată de Teologie Ekklesia din Jakarta (Indonezia), dr. Xindong Peng de la Universitatea din Shaoguan (China), dr. Maikel Yelandi Leyva Vazquez, de la Universitatea din Guayaquil (Ecuador) și dr. Luige Vlădăreanu, de la Institutul de Mecanica Solidelor al Academiei Române, cartea devine un reper important al contribuției științifice a lui Florentin Smarandache, în marea familie a științei mondiale.

Începând cu pagina 91, autorul acordă un spațiu generos, unde analizează lucrarea ,,Human Neutrosophic Evolution in Spiral or The Divine is in the Man (Evoluție Neutrosofică Umană în Spirală sau Divinul este în Om)”, a lui Florentin Smarandache și Andrușa R. Vătuiu, în ediție bilingvă română – engleză, apărută în anul 2019 la Editura Kalendarium din Oradea.

Profesorul Dan Florin Lazăr, analizând lucrarea, precizează că: „Evoluția neutrosofică umană în spirală sau Divinul este în Om”  este un concept provocator propus de Florentin Smarandache și Andrușa R. Vătuiu care explorează intersecția dintre evoluția umană și spiritualitate. Este o abordare a înțelegerii procesului evolutiv prin prisma neutrosofiei, introducând conceptul de evoluție umană ca un proces în spirală, în care experiența individuală și colectivă evoluează constant într-un echilibru dinamic între divin și uman.

Fundamentul conceptului de evoluție neutrosofică umană în spirală este construit pe teoria neutrosofiei a lui Smarandache, care se extinde dincolo de logica binară tradițională prin  includerea unui al treilea element: nedeterminarea. În contextul evoluției umane, acest cadru cu trei valori (adevăr, minciună și nedeterminare) joacă un rol central în înțelegerea aspectelor complexe și adesea contradictorii ale naturii umane. Smarandache și Vătuiu au conceptualizat evoluția umană ca un proces dinamic, în spirală, în care indivizii și societățile evoluează continuu, nu doar într-o manieră liniară sau graduală, ci printr-o dezvoltare mai complexă, multidimensională. Evoluția în spirală propusă de Smarandache și Vătuiu reflectă tensiunea dintre divin, care reprezintă adevăruri superioare, și uman, care este adesea înfundat în falsități, contradicții și incertitudine. Pe măsură ce indivizii trec prin spiralele evoluției, ei întâlnesc momente de claritate (adevăr), confuzie sau contradicție (falsitate) și stadii de nedeterminare.

Acolo unde știința întâlnește creativitatea, există perioade în care adevărul și minciuna se estompează și direcția creșterii este incertă. Evoluția Neutrosofică, așa cum a propus Smarandache și Vătuiu,  implică navigarea în acest echilibru de forțe și contradicții. Este un proces în care oamenii, atât individual, cât și colectiv, evoluează către o înțelegere mai înaltă a sinelui, a divinului și a universului, în ciuda prezenței constante a incertitudinii și a naturii paradoxale a existenței. Această evoluție nu este o călătorie lină, unidirecțională, ci mai degrabă o spirală care oscilează între claritate și confuzie, adevăr și fals, pe măsură ce se desfășoară în modele complexe. Divinul și umanul: o dualitate în evoluție, subtitlul cărții în sine — Divinul este omul — sugerează că divinul și umanul sunt strâns legate, nu ca entități separate, ci ca două aspecte ale aceluiași proces evolutiv.

Potrivit lui Smarandache și Vătuiu, divinul nu este o forță îndepărtată, de neatins, ci o parte integrantă a naturii umane. Divinul există în individ, influențând gândurile, comportamentele și potențialul uman. În acest cadru, evoluția umană este văzută ca un proces de descoperire sau trezire a aspectului divin în interiorul fiecărei persoane. Divinul nu este exterior ființelor umane, ci este în mod inerent parte a conștiinței și esenței lor spirituale. Divinul reprezintă cel mai înalt potențial al umanității, în timp ce aspectul uman se ocupă de realitățile pământești, imperfecte ale vieții. Provocarea evoluției umane constă în reconcilierea acestor două forțe – transcenderea limitărilor umane și îmbrățișarea naturii divine din interior. Această dualitate se desfășoară în spirala evoluției neutrosofice, unde indivizii și societățile oscilează între momente de trezire spirituală (când experimentează divinul interior) și perioade de confuzie sau contradicție (când sunt prinși în complexitatea existenței lor umane).  Evoluția progresează, chiar dacă calea este sinuoasă și plină de incertitudine. Spirala evoluției: un proces neliniar în evoluția neutrosofică umană în spirală, autorii resping ideea de evoluție liniară, propunând în schimb ca, creșterea umană să urmeze o traiectorie în spirală. Acest concept de evoluție își are rădăcinile în ideea că progresul nu este o linie dreaptă, ci mai degrabă o linie ciclică și un proces iterativ, în care fiecare ciclu aduce indivizii mai aproape de o înțelegere mai înaltă, chiar dacă întâmpină noi contradicții și provocări pe parcurs. Modelul în spirală al evoluției reflectă ideea că dezvoltarea personală și colectivă nu este neapărat o ascensiune graduală și previzibilă către perfecțiune, ci mai degrabă un proces dinamic, neliniar, în care creșterea este adesea însoțită de eșecuri, confuzie și regresie.

Modelul spirală explică realitatea că evoluția implică interacțiuni complexe între diferite aspecte ale experienței umane – emoționale, intelectuale și spirituale – care modelează și remodelează în mod continuu înțelegerea cuiva, a sinelui și a lumii. Fiecare ciclu din spirală reprezintă o nouă fază de creștere, marcată adesea de o confruntare cu paradoxuri și contradicții care nu pot fi pe deplin rezolvate în acel stadiu. Cu toate acestea, pe măsură ce indivizii și societățile trec prin aceste cicluri, își extind treptat înțelegerea, integrând noi adevăruri, depășind minciunile și navigând în perioadele de nedeterminare. De-a lungul timpului, spirala evoluției duce la o conștientizare mai profundă de sine și o mai mare aliniere cu natura divină din interior. Rolul nedeterminării în evoluția umană, indeterminarea, așa cum a fost introdusă de Smarandache în cadrul său neutrosofic, joacă un rol crucial în procesul evoluției umane. Este starea de a fi, în care adevărul și falsitatea nu se disting clar, iar răspunsurile la întrebări existențiale rămân incerte.

În contextul evoluției umane, indeterminarea nu este văzută ca un aspect negativ sau problematic, ci mai degrabă ca o fază necesară a creșterii. În momentele de nedeterminare, indivizii sunt forțați să se confrunte cu incertitudinea, să-și pună la îndoială ipotezele și să exploreze noi posibilități. Smarandache sugerează că nedeterminarea este esențială pentru dezvoltarea spirituală și intelectuală. Prin incertitudine și ambiguitate, indivizii se pot elibera de gândirea rigidă, dogmatică și se pot deschide către noi idei, perspective și experiențe. În acest sens, nedeterminarea este un catalizator al transformării, împingând indivizii să evolueze dincolo de limitările lor anterioare și să-și extindă înțelegerea divinului și a sinelui.

Evoluția neutrosofică umană în spirală oferă o imagine bogată și complexă a evoluției umane, încadrată prin lentila neutrosofiei. Conceptul unui proces de creștere în spirală, neliniar, evidențiat de Vătuiu ca o consecință a spiralei sistemului spațio-temporal, provoacă ideile convenționale de evoluție, prezentându-l mai degrabă ca o interacțiune dinamică între potențialul spiritual superior și imperfecțiunea pământească. O tapiserie a gândirii.”

• UZPR

Romanticul Decembrie 1989… Vremea caldă de afară a devenit fierbinte, atunci, acolo, în marea piață din mijlocul Bucureștiului. Ceaușescu fluierat, huiduit, alungat de mulțimea furioasă. Comandantul suprem (!) dezertează laș din post. Elicopter, fugă, condamnare, execuție… Entuziasm popular delirant. Avântul revoluționar începe însă să fie „aranjat”! Dar, tot atunci, cu curaj și fermitate, PRESA, ziariștii își iau în primire noua misiune: paza democrației ce va să se instaleze! Primul ziar LIBER este împărțit de la o fereastră, în Sărindar. Iată, prima noastră „tranșă” adevărată de libertate! Pe care ne-am luat-o singuri, atunci. Și, repede, la început de ianuarie, de an nou, o zăpadă de un alb imaculat s-a așternut peste noi, peste țară, oblojind suferințele rămase în urma uriașului val… Televiziunea Română Liberă ne furișa în case muzicile concertului de la Viena. Și speranța noastră, și ea, se furișa. De atunci, în continuare, sperăm, tot sperăm. Vom avea o imensă recunoștință, întreaga noastră viață, pentru toți cei care, atunci, ne-au dat această speranță ! Să sperăm, prieteni !

În acest an s-au împlinit 105 ani de la desfășurarea războiului româno- maghiar din 1919, la care au participat și câțiva almăjeni, finalizat prin strălucitele victorii ale armatei române împotriva agresiunii bolşevismului unguresc asupra României. Prin acest război, încă o dată românii se văd nevoiţi a-şi lua destinul în propriile mâini pentru a impune în faţa lumii, dar mai ales a Ungariei, voinţa de unire liber exprimată în Marile Adunări de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba –Iulia. Ignorarea hotărârii naţiunii române de a-şi vedea împlinit visul de veacuri- România Mare – lovea în demnitatea naţională a poporului român, în credibilitatea pe plan internaţional a acţiunilor sale. Ei trebuiau să apere ideea de naţiune, care acum era strâns legată de cea de democraţie, bazate pe noţiunile de libertate şi proprietate- ce reies din documentele Marii Adunări de la Alba Iulia. Pentru aceasta se impunea o aprigă luptă diplomatică, dar şi o riguroasă intervenţie militară.
Marile puteri au oferit Ungariei, în plan diplomatic, prin semnarea convenţiei de la Belgrad, la 13 noiembrie 1918, fără participarea românilor, posibilitatea de a se opune voinţei lor de eliberare a Transilvaniei cât şi a Banatului. Situaţia este corect prezentată de generalul H.M Berthelot în telegrama sa , de la începutul anului 1919, adresată lui Clemenceau: „Am impresia că în acest moment Aliaţii nu vorbesc sincer României. În Banat, făcându-se tabula rasa din tratatul din 1916 între România, Franţa şi Anglia, sârbii au fost lăsaţi să ocupe Banatul, să brutalizeze, să jefuiască sau să-i închidă pe locuitorii de naţionalitate română şi să-i împiedice să-şi manifeste dorinţa de a se uni cu România. În Transilvania s-a fixat o limită a ocupaţiei române absolut arbitrară, exclusiv geografică, şi fără a ţine seama de situaţia etnografică” (C. Prodan – „Războiul româno-ungar 1919”, în „Dosarele istoriei”, an IV, nr. 2 (30), 1999).
În vederea conducerii optime a tuturor operaţiilor armatei române în Transilvania, Marele Cartier General a hotărât, la 10 decembrie, constituirea comandamentului Trupelor din Transilvania, cu sediul la Sibiu. Comandant a fost numit generalul Traian Moşoiu, iar şef de Stat Major, generalul Ştefan Panaitescu. S-a ordonat mobilizarea contigenţelor 1896-1900, constituindu-se Diviziile 16,18,20 şi 21 Infanterie ardelene şi bănăţene, la care şi-au adus o contribuţie importantă voluntarii almăjeni. Planurile de operaţii sunt întocmite de locotenent – colonel Ion Antonescu, şeful operaţiilor în Marele Cartier General Român, prezent pe teren pentru a îndeplini întocmai şi a asigura victoria armatei române.
La îceputul anului 1919 era numai o rezolvare parţială a problemei româneşti, deoarece: „Este necesar să continuăm înaintarea trupelor noastre pentru a ocupa cel mai devreme posibil Regiunea Arad, Oradea Mare, Careii Mari pentru următoarele motive:
a) Populaţia românească din regiunea neocupată de noi nu mai este sigură de viaţa şi averea sa. Bandele ungare înarmate sprijinite de gărzile lor naţionale jefuiesc oraşele şi satele şi omoară fără milă…
b) Ungurii seamănă prin toate mijloacele pe o scară întinsă bolşevismul, spunea generalul C. Prezan, şeful Marelui Cartier General. Acum România era ameninţată din trei părţi deodată. La est şi la nord de bolşevicii lui Lenin, la vest de unguri iar la sud de bulgari, menţiona ziarul francez „Le Temps”.
În aceste împrejurări grave, în care prin acţiuni de forţă şi presiuni diplomatice se urmărea din nou scindarea poporului român şi a teritoriului său milenar, în zorii zilei de 15 aprilie 1919 trupele ungare atacă trupele române pe un front de 200 km, de-a lungul munţilor Apuseni. În urma unor încleştări îndărjite, trupele române au stăvilit ofensiva inamică şi au trecut la contra ofensivă. După luptele crâncene, timp de două săptămâni, respectiv până la 1 mai 1919, au eliberat munţii, au ieşit în câmpie, atingând întregul curs al Tisei, după care s-au oprit. Armata română nu a avut intenţii de cotropire. Ea a urmărit înlăturarea pericolului de sincronizare a eforturilor militare ale Rusiei sovietice şi Republicii ungare a sfaturilor, dejucându-le planul de joncţiune. În oraşele eliberate arbora drapelul tricolor şi se stiga „Trăiască armata română”.
Ungurii nu sunt mulţumiţi şi încă de la 5 iulie 1919, încep pregătirea unei noi ofensive la est de Tisa. Obiectivul urmărit de Bela Kun şi comisarii săi era să treacă Tisa şi să atace trupele române pentru a recupera oraşele Oradea, Salonta, Arad, concomitent cu ofensiva Armatei Roşii în Bucovina şi Basarabia- pentru a prinde România ca-ntr-un cleşte. Ofensiva armatei ungare a început în ziua de 20 iulie în sectorul Zsolnok, unde se aflau în prima linie, desfăşurate, diviziile 16 şi 18 infanterie române(ardelene) în care erau şi almăjenii. Desfăşurate cu rapiditate, acţiunile armatei române au oprit ofensiva inamicului şi trecând la contra ofensivă l-au respins înspre vest, peste Tisa. Cu mari eforturi şi sacrificii, armata română a urmărit resturile armatei ungare până la Budapesta şi la 3 august 1919, unele unităţi intră în capitala Ungariei, iar altele ajung la graniţa de vest a statului agresor.
În acest context, se poate spune , cu mândrie, că armata română a contribuit la înlăturarea structurilor comuniste instalate în Ungaria. Era singura armată care luptase cu succes împotriva comunismului, faţă de aliaţii participanţi la războiul civil din Rusia, care au pierdut, permiţând instalarea dictaturii proletare. Campania anilor 1918/1919 a fost unicul război în care armata română a luptat singură, fără aliaţi. Pentru măreţele fapte de arme, cât şi pentru rezultatele lor, trebuie să acordăm veşnică recunoştinţă armatei române şi eroilor ei. La succesele militare din vara anului 1919 au contribuit în mod substanţial voluntarii români din Banat şi Ardeal. Temeinica lor pregătire, precum şi calităţile de militar şi de om au atras atenţia superiorilor care i-au numit în funcţii de pregătire şi organizare a unităţilor în formare – diviziile ardelene. Veniţi dintr-un lung război, care nu era al lor, au găsit resurse fizice şi sufleteşti şi s-au pus, fără ezitare, la dispoziţia Consiliilor Naţionale Române- în toamna anului 1918 şi a armatei române în 1919.
În rândul numeroşilor voluntari se înscriu, cu rezultate deosebite, preoţii şi ofiţerii născuţi i „Ţara Almăjului” din judeţul Caraș-Severin. Primind o educaţie aleasă, bazată pe dragostea de muncă, de neam şi ţară, au participat activ la realizarea dezideratului major al românilor- desăvârşirea unităţii naţionale şi la pregătirea de luptă a unităţilor armatei române. Ei au fost: preoţii Iosif Serafin, Iosif Coriolan Buracu, Nicolae Bădâni şi Ioan Stroca şi ofiţerii: colonel Grigore Boldea, maior Romulus Boldea, căpitan Ruja Constantin, loc. colonel Grigore Mihăiuţ, locotenent Teodor Marconescu din Prigor etc.

1. Protopopul militar – colonel Iosif Serafin din Pătaş. În noiembrie 1918 se pune la dispoziţia Consiliului Naţional Român din Viena. Vine la Sibiu în februarie 1919 şi se înrolează voluntar în armata română , fiind însărcinat cu organizarea serviciului religios pe întreg teritoriul Transilvaniei şi Banatului, devenind şeful clerului ortodox român în armata din Transilvania în vederea campaniei de la Tisa. El primeşte ca voluntari pe cunoscuţii preoţi militari buni săi prieteni săi, preoţii militari Iosif Coriolan Buracu din Prigor, Nicolae Bădîni din Dalboşeţ şi Ioan Stroca din Bănia. Îi repartzează la Divizia 18 Infanterie, în vederea pregătirii marii unităţi pentru eliberarea teritoriilor româneşti de duşmani. Pentru serviciile aduse în acestă campanie este decorat cu „Coroana României” în grad de ofiţer şi ordinul „Regele Ferdinand” în grad de cavaler.
2. Protopop militar, locotenent – colonel Iosif Coriolan Buracu este repartizat la Regimentul 105 Infanterie Braşov de sub comanda colonelului Victor Economu. Contribuie la organizarea Regimentului şi la pregătirea ostaşilor pentru campania de eliberare a Banatului de sub ocupaţia sârbilor, sprijinind instalarea administraţiei româneşti în Timişoara, Arad şi Lugoj, în iulie 1919.
   3, Colonel Grigore Boldea din Borlovenii-Vechi.
   La 1 februarie 1919 îşi oferă serviciile Consiliului Dirigent de la Sibiu şi este repartizat de către generalul de divizie B. Boeriu la Regimentul 91 Infanterie de la Alba Iulia în curs de formare. Calităţile sale de om şi pregătirea militară contribuie la grabnica organizare şi buna pregătire a regimentului în vederea apărării teritoriilor de la nord de Mureş. După formarea Regimentului pleacă cu acesta pe frontul din Munţii Apuseni şi se distinge în bătăliile împotriva ungurilor din luna aprilie. În luna iulie, participă în linia I cu Divizia 18 Infanterie, stopând atacurile inamicului şi apoi organizând contra ofensiva armatei române, în bătăliile de la Zsolnok, Zagykoru, Alpar, Cegle, făcând minuni de vitejie, resping inamicul peste Tisa. Pentru faptele de arme este decorat cu „Steaua României” în grad de ofiţer, Medalia „Victoria”, „Coroana României” în grad de comandor.
3. Maior Romulus Boldea din Borlovenii-Vechi.
   La sfârşitul războiului mondial, eliberat de jurământul dat împăratului, maiorul Romulus Boldea, constatând că soarta Unirii de la 1 decembrie 1918 depinde de armată – nu ezită să-şi pună serviciile la dispoziţia Consiliului Dirigent de la Sibiu. Este repartizat la Regimentul 36 Artilerie, în calitate de comandant de Divizion. Contribuie la rapida pregătire a artileriei în vederea participării la eliberarea teritoriilor româneşti din Transilvania. Ia parte la luptele din Apuseni şi de la Tisa. Pentru faptele de vitejie este decorat de două ori.
4. Căpitan Constantin Ruja din Prigor
   Face parte din Garda Naţională din Arad unde era şi prietenul său din Prigor, Teodor Marconescu. La 1 decembrie este la Alba Iulia la Marea Adunare Naţională, însoţind pe Ştefan Cicio-Pop. Este repartizat de cătreConsiliul Dirigent la departamentul armată, ocupându-se de aprovizionare. În aprilie 1919, ca adjutant al generalului Dănilă Papp de la Divizia 18 Infanterie, participă la luptele de alungare a duşmanului din teritoriile româneşti în urma unor acţiuni temerare. De asemenea, în iulie 1919, este participant la grelele lupte ale Diviziei 18 Infanterie date cu agresorul până la nimicirea lui( în luptele de la Tisa). În războiul mondial a avut ca aghiotant pe vestitul taragotist român Luţă Ioviţă.
5. Locotenent –colonel Grigore Mihăiuţ din Bozovici.
   Participă la Marea Aunare Naţională de la Alba Iulia ca delegat al Gărzii Naţionale din Lugoj. În februarie 1919 este repartizat de către Consiliul Dirigent din Sibiu la Regimentul 92 Infanterie din Orăştie. Ocupă funcţia de adjutant al Regimentului şi ca şef al biroului de instrucţie. Participă cu Regimentul la luptele de alungare a ungurilor în aprilie1919 din Munţii Apuseni până la Tisa. În ilie 1919 Regimentul 92 are un sector de 30 km pe malul stâng al Tisei. Grigore Mihăiuţ este numit comandantul Companiei 7 din Batalionul 3. Pentru felul cum şi-a condus compania este lăudat de generalul Dănilă Papp, comandantul Diviziei 18 Infanterie. La un puternic atac al inamicului, comandantul de batalion este rănit şi comanda o preia Grigore Mihăiuţ. În sectorul său de front, Batalionul 3, condus de Grigore Mihăiuţ, stopează atacul inamic şi printr-un fulgerător atac la baionetă îl respinge cu grele pierderi. Grigore, deşi rănit, continuă să lupte până la înlocuirea lui.
   Pentru faptele de vitejie este răsplătit cu ordine şi medalii. Cea mai importantă fiind ordinul „Mihai Viteazul”. El este singurul ofiţer voluntar care a primit această înaltă distincţie a armatei române.
   Anul 1919 aduce împlinirea unui destin istoric pentru români. „România Mare reprezintă clipa culminantă a istoriei noastre din secolul XX”. Puterea de sacrificiu a voluntarilor almăjeni de pe câmpurile de luptă a adus o importantă contribuţie la marile victorii româneşti din vara anului 1919. Ei au fost şi trebuie să fie pilde şi model pentru tinerii de astăzi şi din totdeauna ai României. Spiritual acestor bravi înaintaşi, iubitori de neam şi de Dumnezeu, veghează asupra poporului român, ajutându-l să păstreze marile înfăptuiri de la început de veac XX.

Prof. Pavel PANDURU/ UZPR

Sursa foto: Wikipedia

În România, alături de majoritatea etnicilor români, locuiesc, învață, lucrează, votează, trăiesc alte 20 de minorități naționale autohtone, fiecare dintre ele aducându-și contribuția la patrimoniul cultural al țării.
Ziua minorităţilor naţionale din România este sărbătorită anual la 18 decembrie. La această dată, în anul 1992, a fost adoptată, prin Rezoluţie a Adunării Generale a ONU, „Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice”, se arată pe site-ul Departamentului pentru Relaţii Interetnice.
În anul 2017, cei 17 deputaţi aparţinând Grupului minorităţilor naţionale, au iniţiat un proiect de lege pentru ridicarea la nivel de sărbătoare naţională a acestei zile. Astfel, proiectul de lege pentru instituirea Zilei minorităţilor naţionale din România ca sărbătoare naţională a fost adoptat de Senat la 23 octombrie 2017 şi de Camera Deputaţilor la 21 noiembrie 2017, iar decretul privind promulgarea Legii nr. 247/2017 pentru instituirea acestei zile a fost semnat de preşedintele Klaus Iohannis la 7 decembrie 2017.
Potrivit prezentei legi, manifestările dedicate sărbătoririi acestei zile pot fi organizate cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale interesate, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune, în calitate de servicii publice, vor include în program emisiuni ori aspecte de la manifestările ocazionate de această zi.
Ne dorim ca fiecare dintre noi, indiferent de etnia căreia îi aparținem, să  conștientizăm asupra nevoii de înțelegere și acceptare a diversității, de a lua lucrurile pozitive și a le valoriza, cu scopul unei conviețuiri armonioase între etniile care au fost, există și vor continua să trăiască în România!
Banatul este cunoscut și recunoscut pentru multiculturalitatea sa și buna conviețuire interetnică, așadar, pentru noi este firesc să ne respectăm și să ne promovăm calitățile fără nicio diferențiere etnică.
Marți, 17 decembrie 2024, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, în colaborare cu Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița, Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa și al primarului Mirel Patriciu Pascu, a marcat Ziua Minorităților Naționale printr-un eveniment cultural, care a avut ca scop principal evidențierea literaturii minorităților naționale.
Aflați în „Săptămâna altfel”, elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa îndrumați de prof. dr. Liana Ferciug, prof. Monika Boru și prof. Cosmina Trifu, au luat parte la o lecție de literatură prezentată de criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma, precum și la prezentări de cărți: scriitorul Erwin Josef Țigla a prezentat volume semnate de poetul bănățean  Rolf Bossert (16 decembrie 1952, Reșița – 17 februarie 1986, Frankfurt am Main) și a susținut un recital de poezie din opera acestuia, atât în limba germană, cât și în limba română, în traducerea scriitoarei Nora Iuga.

Invitatul de onoare a fost poeta Liubița Raichici, una dintre personalităţile Banatului de Munte, poet, traducător, eseist, om de litere, care se exprimă la modul excepțional în limbile sârbă şi română, veche prietenă și colaboratoare a Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa.
Doctor în filologie, doctor în teologie și masterand în psihologie, Liubița Raichici a vorbit elevilor, a răspuns întrebărilor acestora și și-a prezentat cele mai recente apariții editoriale, momentul său finalizându-se cu un recital de poezie în limbile română și sârbă. Evident, a fost amintit și poemul”Cum mi-am dat seama că sunt româncă”, deoarece toți cei prezenți au citit pe rețelele de socializare versurile devenite deja „folclor”, „pildă”, care circulă, de cele mai multe ori fără semnătură, dar care, în realitate, aparțin Liubiței Raichici: ”Ca să porți coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz, inimă. Și pe Dumnezeu acoperiș.”
Evenimentul a fost presărat nu doar cu momentele poetice susținute de către scriitorii prezenți, ci și cu momente artistice pregătite de către parteneri – elevii Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa.
Astfel, un moment muzical a fost susținut de grupul vocal „Christmas Joy”, coordonator prof. Cosmina Trifu; de asemenea, elevi coordonați de prof. dr. Liana Ferciug au susținut un recital poetic în limbile română, italiană, franceză, germană, spaniolă și croată. Paul Maricuțu, Sara Radu, Andra Zwick, Octavia Buzori, Dariana Ulieru și Beniamin Gheorghe au fost elevii care au recitat poeme în ediții bilingve.
De asemenea, sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa a găzduit și o expoziție de lucrări care aparțin membrilor cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” coordonat de Gustav și Doina Hlinka, lucrări reprezentând sediul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” Reșița la 20 de ani de la înființare. Între picturile expuse s-au aflat și lucrări semnate de către bocșeanul NIK Potocean.
Fiind ultimul eveniment cultural al acestui an 2024 (exceptând momentele artistice de la Târgul de Crăciun!), aflându-ne în prag de sărbători ale Crăciunului, întâlnirea din 17 decembrie s-a încheiat cu colindul „O, ce veste minunată!”, cu saloane și cozonaci, precum și cu urări de la mulți ani tuturor cetățenilor români, albanezi, armeni, bulgari, croaţi, greci, evrei, germani, italieni, maghiari, polonezi, romi, ruşi-lipoveni, sârbi, slovaci, cehi, tătari, turci, ucraineni, macedoneni, ruteni!
Sărbători fericite!

19 decembrie 2024, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Întâlnire muzicală în Advent, împreună cu:

– clasa de canto prof. Cornelia Balogh-Remelei, Liceul de Arte ,,Sabin Păuța”, Reșița. Cu elevii: Alberto Arbore, Giulia Balint, Teodora Brie, Iasmina Becea și Narcis Căldăraș. La pianină: prof. Lorand Balogh-Remelei;

– Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea, la orga electronică: Angela Kovács).

 

 

19. Dezember 2024, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Musikalische Begegnung im Advent:

• mit Schülern der Canto-Klasse, einstudiert von Prof. Cornelia Balogh-Remelei, ,,Sabin Păuța”-Kunstlyzeum Reschitza: Alberto Arbore, Giulia Balint, Teodora Brie, Iasmina Becea und Narcis Căldăraș. Am Pianino: Lorand Balogh-Remelei;
• mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea, an der elektronischen Orgel: Angela Kovács).

 

Sosirea Crăciunului ne umple inima de bucurie prin soliile pe care le aduce, iar colindele străbune ne îmbracă sufletul în hlamidă luminoasă la vestea nașterii chipului strălucitor, senin și vesel al Pruncului divin, căci prin El a răsărit lumina cunoașterii despre Dumnezeu cel adevărat.
După ce în cadrul programului „Școala altfel” un grup de elevi de la Școala Gimnazială Vața de Jos (director prof. Nicoară Monica Lucia) au vizitat Castelul Corvinilor, au poposit la sediul Asociației CARP „Speranța” din municipiu (președinte ec. Rotar Delian Dorel).
Oaspeții, prin glasuri cristaline și bine omogenizate au dăruit pentru gazde și seniorii aparținători un grupaj de colinde străbune ce păreau o adevărată solie a imnului îngeresc, care au oferit auditoriului bucuria și trăirea sufletească a momentului.
Cu toții au primit pachete cu dulciuri – simbol al ospitalității hunedorene.
Cu această ocazie prof. Nicoară Monica Lucia – directorul unității școlare din Vața de Jos a primit din partea organizatorilor Diploma de excelență pentru promovarea și păstrarea tradițiilor populare strămoșești în rândul tinerei generații.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

ACTUALITATE EVENIMENT MASS-MEDIA 

Luni, 16 decembrie 2024, la sediul CNR UNESCO din București, în cadrul evenimentului „Cooperare Intelectuală Națională și Internațională”, au fost acordate o serie de diplome și plachete unor personalități și instituții colaboratoare ale CNR UNESCO.

Secretarului general al UZPR, Mădălina Corina Diaconu, reporter Radio România Cultural, i s-a acordat o diplomă în semn de recunoaștere a contribuției aduse la afirmarea idealurilor și obiectivelor UNESCO în România.

“Anul 2024 a fost, ca toți ceilalți ani, un an bogat, cu belșug. Nu s-a încheiat încă și ne așteptăm să adăugăm și alte realizări. Dar ceea ce este cel mai important este să avem în vedere cooperarea,  de care avem atâta nevoie, oricare ar fi preocupările pe care le avem, oricare ar fi afilierea instituțională.

În orice zi a anului, oricâte zile ar avea anul, vă rugăm să vă amintiți de identitatea noastră națională, de cultura noastră tradițională, să nu uităm să existăm în fiecare zi, să fim singuri, să fim împreună cu alții, să fim în pace, să fim în liniște cu toții.

În cadrul evenimentului de azi ne propunem, pe de-o parte, cooperare, pe de-alta parte, comunicare, pe de-altă parte, semne și poveste.

Aș vrea să-mi permiteți ca, împreună, să ne amintim de câteva dintre activitățile anului.  În 2024 s-au împlinit 100 de ani de când s-a înființat Institutul pentru Cooperare Internațională și este pentru prima dată când prezentăm în România volumul lansat  la Paris, volum dedicat acestui centenar, pentru că Institutul pentru Cooperare Internațională este precursorul UNESCO-ului. Apoi continuăm evenimentul cu oferirea unor diplome și în final vă invităm la o expoziție. Acestea fiind spuse, nu vom încheia până când nu ne vom ura Sărbători Fericite!” a declarat, în cuvântul de deschidere, Madlen Șerban, secretar general CNR UNESCO.

“Mă bucur să fiu astăzi aici împreună cu dumneavoastră la acest eveniment care rezonează profund cu valorile consacrate în misiunea Ministerului Afacelor Externe și anume promovarea dialogului, înțelegerii și îmbogățirii reciproce între națiuni prin cultură, educație și schimb intelectual.

Cooperarea intelectuală este un principiu care a modelat nu numai istoria UNESCO, ci și traiectoria angajamentului României în colaborarea internațională.

Prin documentarea unor astfel de repere, onorăm moștenirea celor care de acum un secol au fost animați de convingerea că schimburile intelectuale, științifice și culturale joacă un rol esențial în partea internațională și au militat în acest sens în cadrul Institutului Internațional de Cooperare Intelectuală, precursorul Organizației Naționale Unite pentru Educație, Știință și Cultură de astăzi.

Evenimetul de azi celebrează și parteneriatele de lungă durată, care conduc către reușitele înregistrate de România în cadrul multilateral. Și aici avem în vedere colaborarea constantă între instituțiile de cultură, instituțiile științifice și cele educaționale, sau cu reprezentanța societății civile care sunt parte ale rețelei UNESCO din România, fără a căror implicare nu am fi reușit, și mai ales fără dedicarea dumnealor, să ducem la bun sfârșit toate proiectele cu care astăzi ne mândrim și care, da, putem să spunem cu mândrie, chiar dacă mă repet, aduc vizibilitate României pe plan internațional” a subliniat în discursul său, Janina Sitaru, secretar de stat pentru relații interinstituționale și cooperare pentru dezvoltare, Ministerul Afacerilor Externe.

“Sunt onorat să particip azi la acest eveniment dedicat cooperării interculturale naționale și internaționale, din punctul meu de vedere, un pilon esențial al progresului educațional și social. Într-o lume interconectată, dialogul intercultural și educația joacă un rol crucial în formarea unor cetățeni responsabili și deschiși către diversitate și către incluziune. 

Ministerul Educației acordă o atenție deosebită a acestor valori fundamentale, care se reflectă atât în strategiile cât și în programele pe care Ministerul Educației le dezvoltă, la nivelul unităților de învățământ preuniversitar, la nivelul unităților de învățământ superior și în toate celelalte structuri pe care Ministerul Educației le gestionează.

Evenimente precum acesta ne arată că doar prin înțelegere, respect și colaborare putem progresa și putem oferi tinerilor o lume mai bună, mai pașnică și mai deschisă către diversitate.

Ne aflăm în pragul sfârșitului de an, dati-mi voie să vă mulțumesc și să vă urez să aveți parte de sărbători cu liniște, cu pace, să aveți parte de un nou an cu împliniri pe toate planurile și cu inspirație în tot ceea ce privește proiectele pe care vi le-ați propus și să contribuim fiecare dintre noi la dezvoltarea acestei rețele de unități de învățământ,  instituții care să promoveze tot ceea ce UNESCO promovează.

Este nevoie practic de educație culturală și interculturală în rândul copiilor, elevilor și tinerilor, de ce nu și adulților. Vă doresc mult succes!” a declarat Lixandru Florin, secretar de stat, Ministerul Educației.

”Cuvintele cheie în această seară, după cele prezentate de domniile voastre, sunt: patrimoniu, educație, împreună, viitor!

Cred că acestea trebuie să fie, mereu, la baza a tot ceea ce facem fiecare în parte și toți laolaltă.

Mulțumesc CNR UNESCO pentru această distincție care mă onorează si mulțumesc și partenerilor CNR UNESCO aflați astăzi aici, fără de care nu s-ar fi putut duce la capăt multe din proiectele amintite”, a declarat Mădălina Corina Diaconu, secretarul general al UZPR.

Evenimentul a continuat cu lansarea volumului „Romanian Contributions to Intellectual Cooperation: Historical and Diplomatic Landmarks” prezentat de Codrin Tăut, secretariat CNR UNESCO împreună cu Mircea Duțu, Universitatea Ecologică din București.

Seara s-a încheiat cu vernisajul expoziției „Semne și poveste”, expoziție organizată în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, curator, Iulia Gorneanu.

Teodora MARIN