• UZPR

Revista „Şcoala caraş-severineană” este un periodic care continuă „Şcoala Caraşului” din perioada interbelică, nu numai ca tradiţie, ci şi prin adresabilitate şi  conţinuturi. Prin amabilitatea regretatului poet Nicolae Murgu din Oraviţa, Casei Corpului Didactic Caraş-Severin i-au parvenit patru numere ale acestei reviste, aparţinând anilor 1936 – 1939. Se știe că în perioada interbelică existau cercurile culturale învățătorești care editau revista „Şcoala Caraşului“, revistă cu profil pedagogic.

O privire bibliografică comparativă în timp oferă informaţia că şi atunci revista cadrelor didactice din Caraş apărea în condiţii de penurie financiară. Formatul era mic, coperta era din hârtie obişnuită, subţire şi puţin rezistentă, iar periodicitatea era neregulată. Spre exemplu, nr. 9 (1936) aparţine lunii septembrie, iar nr. 10 -11- 12 din 1936 sunt înglobate într-un singur volum, cu acelaşi număr de pagini.

Revista „Şcoala Caraşului” a apărut la Oraviţa când oraşul era capitala judeţului Caraş şi a prezentat aspecte din activitatea Asociaţiilor învăţătoreşti (de menţionat că în anul 1902 a apărut Casa Şcoalelor pe vremea Ministrului Spiru Haret, iar din 1903 la Bucureşti pe frontispiciul Ministerului Educaţiei stă scris şi astăzi: „Casa Şcoalelor”. Din 1902 până în 1948 putem spune că a fost perioada de geneză a Caselor Corpului Didactic.

Revista „Şcoala Caraşului” era editată „sub îngrijirea Revizoratului şcolar al judeţului Caraş”, începând cu anul 1929, şi tipărită la Tipografia „Progresul” S.A. din Oraviţa. În subtitlu era declarat profilul pedagogic, pe coperta a 2-a se preciza mesajul: “în slujba culturii noastre profesionale şi a educaţiei noastre naţionale”, iar pe coperta I observăm că sunt oferite detaliile: „Partea pedagogică”, „Partea literară”, „Partea oficială”.

Aspectele teoretice privind educaţia au făcut obiectul informării prin rubricile revistei de altădată. De pildă, în nr. 1-2, ianuarie-februarie1937, era prezentată „Teoria biogenetică a educaţiei”, fiind citaţi marii pedagogi ai lumii care s-au pronunţat asupra acestei teorii.

Creaţia şi cultura literară ocupau un număr de pagini apreciabil, atât pentru satisfacerea nevoii de lectură, cât şi cu scopuri metodice (de exemplu, un articol axat pe modalităţi de predare a poeziei).

 „Partea oficială” era reflectată, număr de număr, în cele mai multe pagini ale revistei „Şcoala Caraşului”, lărgind astfel informaţia denumită “oficială”.

Pe lângă Ordinele şi Deciziile miniştrilor ori revizorilor şcolari, paginile revistei publicau şi adrese ale autorităţii prin care erau solicitaţi revizorii şcolari să aplice legi şi hotărâri ale acestora, pe diverse probleme.

„Partea oficială” conţinea şi informaţii, oarecum colaterale procesului de învăţământ, cum ar fi „Tabloul cercurilor culturale din judeţul Caraş, 1936-1937”.

Înfiinţată în anul 1971, Casa Corpului Didactic Caraş-Severin dezvoltă atribuţiile Casei Şcoalelor, prioritare fiind seturile de nevoi ale cadrelor didactice din unităţile şcolare ale judeţului.

Directorul din perioada 1971 – 1981, prof. Iosif Barna a editat revista Casei Corpului Didactic: „Școala cărășană” sub forma unui Buletin Informativ intitulat „Şcoala fără ziduri”, îngrijit de regretatul prof. Alexandru Bîrsescu – metodist al acestei instituții. Denumirea a fost preluată după numele Parcului Cărășana unde există sediul Casei Corpului Didactic, în fosta Vilă Koch – Clădire de patrimoniu, unde a funcționat și Inspectoratul Școlar Județean. De menţionat că în 1986 Casele Corpului Didactic au fost desfiinţate, dar clădirea după intabulare în proprietatea Statului Român, a fost dată în administrarea Casei Corpului Didactic.

Spaţiu de prezentare a problemelor educaţiei şi învăţământului din perspectiva valorilor şi standardelor europene

Casa Corpului Didactic Caraş-Severin este reînfiinţată în anul 1990 prin Nota Telefonică nr. 21/04.01.1990 şi prin Adresa nr. 9867/20.03.1990 emise de Ministerului Învăţământului şi Dispoziţia nr.11/12.03.1990 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Caraş-Severin.

Pentru popularizarea experienţelor pozitive şi a exemplelor de bună practică în domeniul didacticii moderne şi al activităţii educative s-a editat pentru prima dată revista “Şcoala caraş-severineană”, sub egida Casei Corpului Didactic Caraş-Severin al cărui director a fost regretatul prof. Gheorghe Magas. Revista, sub o formă de foi volante (ziar) era editată cu ocazia unor aniversări, concursuri (Memorialul Traian Lalescu), olimpiade naţionale desfăşurate în Caraş-Severin, Seminarul DIDACTICA. 

O preocupare constantă a acestei revistei a constat în prezentarea şi explicitarea curriculum-ului şi dezvoltarea acestuia, în concordanţă cu exigenţele schimbărilor structurale din învăţământul românesc.

Instruirea diferenţiată, bazată pe teoria inteligenţelor multiple, evaluarea prin teste după itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi au fost subiecte predilecte, oarecum prezentate ca o expresie a integrării noastre în didactica actuală.

Spre comparaţie cu „Şcoala Caraşului” din perioada interbelică poate fi supus atenţiei doar un titlu din “Partea pedagogică”, a revistei “Şcoala Caraşului”, nr. 9, septembrie 1936: “Importanţa textelor pentru măsurarea inteligenţei în studiul individualităţii şi modul de aplicare în învăţământul primar”.

Începând cu anul 1999, Revista „Şcoala caraş-severineană” apare în serie nouă, iar instituţia Casa Corpului Didactic Caraş-Severin a reuşit, prin demersurile făcute de prof. Tudor Deaconu, în calitate de director, să obţină, începând cu anul 2002, Codul ISSN 1583-5529 din partea Bibilotecii Naţionale a României.

Seminarul Didactica a fost conceput încă de la prima ediţie din 1991, în parteneriat cu reprezentanţi ai învăţământului din Landul Steiermark Austria, ca un forum internaţional pentru dezbaterea celor mai actuale probleme ale didacticii, educaţiei şi învăţământului, care a reunit de-a lungul anilor reprezentanţi ai învăţământului din mai multe ţări europene (Austria, Anglia, Franţa, Germania, Norvegia, Serbia, Spania, Suedia, Ungaria)   şi chiar din Statele Unite ale Americii, devenind astfel din 1999: DIDACTICA INTERNAŢIONAL – simbolul emblematic al învăţământului din Banatul Montan, pentru activităţile de formare continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar.

Totodată „Colocviile de toamnă” derulate de Inspectoratul Şcolar şi Casa Corpului Didactic Caraş-Severin în perioada 1999 – 2006 prin organizarea Cursurilor de formare managerială organizate în parteneriat cu Departamentul pentru învăţământ al Landului Steiermark şi Institutul Pedagogic Graz – Austria s-au regăsit în paginile revistei Şcoala Caraş-severineană.

Temele impuls propuse de-a lungul anilor au fost adevărate provocări care au supus dezbaterii cele mai actuale demersuri care vizează didactica modernă,  educaţia ca un sector de interes public, formarea cadrelor didactice, aducând în actualitate practicile de succes din România, din Europa şi nu numai, fără de care schimbarea de mentalitate nu ar fi posibilă.  Abordările temelor impuls propuse şi dezvoltarea acestora de-a lungul celor 25 de ediţii, au făcut ca Revista „Şcoala caraş-severineană” să devină o adevărată tribună de dezbatere a problemelor educaţiei şi învăţământului din perspectiva valorilor şi standardelor europene.

Toate acestea au fost posibile datorită sprijinului acordat de către unităţile de învăţământ din judeţ, autorităţilor locale şi în special sprijinului Consiliului Judeţean Caraş-Severin, care a susţinut financiar apariţia Revistei „Şcoala caraş-severineană” pe baza Proiectului DIDACTICA depus spre finanţare an de an, la această instituţie, de către Casa Corpului Didactic Caraş-Severin.

Să nu uităm că oricât de diversificate ar fi suporturile actuale de culegere şi transmitere a informaţiei, cuvântul scris pe clasica hârtie şi concentrat în, să zicem, clasica revistă, rămâne fundamental. Prin Revista „Şcoala caraş-severineană”, editată şi astăzi, chiar cu o apariţie sporadică, aşa, ca altădată, străduiţi-vă să fiţi de folos celor angrenaţi în munca didactică zilnică, atât cu informaţii verificate în timp, cât şi cu probleme care ţin de modernizarea corespunzătoare a prezentului şi viitorului.

Am ţinut să fac aceste precizări pe această cale întrucât nu am putut să o fac în direct la evenimentul organizat de Casa Corpului Didactic Caraş-Severin la Palatul Cultural în parteneriat cu Teatrul de Vest Reşiţa, în toamna anului 2015.

Felicitări celor care gândit organizarea un astfel de eveniment, cu ocazia unui  nou început, de ce nu, dar le recomand ca, dincolo de opțiunile politice, de orgoliile individuale şi invidia personală, să nu uite de înaintaşii de la care au putut prelua ceva, amintindu-le meritele, chiar şi pe ei, aducându-le mulţumiri, şi de ce nu, un pios omagiu, mai ales, celor care nu mai sunt printre noi.

Acum îmi exprim regretul că de o bună vreme revista nu mai apare și este păcat, întrucât Casa Corpului Didactic are Editură proprie ce poartă numele unui fost director, Prof. Gheorghe Magas. Eu personal voi depune în cadrul Muzeului Presei din Banatul Montan, colecția personală a revistei editată în perioada când am deținut funcția de director, spre aduceri aminte,

prof. Tudor Deaconu

fost director al Casei Corpului Didactic Caraș-Severin, în perioada 1998 – 2015