Dragi colegi, îmi face mare plăcere să vă invit la o nouă întâlnire a Clubului Presei. Programul pe care îl propunem pentru  luna septembrie îl aveți mai sus. Vă așteptăm.

Dorina SGAVERDIA

Condiția de om liber este probabil una dintre cele mai fragile condiții omenești. Ea durează doar atâta vreme cât libertatea este simțită ca necesitate, ca o condiție vitală și care dă sens și rost existenței.
Pentru ca libertatea să existe este necesară înțelegerea faptului că libertatea nu este obținută pe gratis, că obținerea ei înseamnă vigilența necontenită, că este o condiție care trăiește în lungul multor generații și că ea se câștigă prin sacrificiu. Iar sacrificiu înseamnă a dobândi un lucru pentru cei din jur cu prețul de a pierde acea izbândă, roadele ei, pentru ține. Cei care înțeleg acest lucru sunt luptătorii și eroii.
Țara Almăjului a trăit și existat sub semnul libertății, al neatârnării.
În Evul Mediu această libertate a fost dobândită de către locuitorii care au stat mereu sub arme, păzind vadul Dunării și vetrele lor. Mai apoi, în vremea otomană, această libertate s-a păstrat prin cei care sub pavăza pădurii, au stat ca oameni liberi, nesupuși altcuiva decât propriei conștiințe, au stat ca “lotrii”. Mai apoi aceiași Almăjeni și-au păstrat libertatea cu preț de sânge, ca “grăniceri”,”cătane negre”.
Setea de libertate a Almăjenilor nu s-a stins și ea s-a manifestat glorios și eroic în anii în care România a intrat sub stăpânire comunistă.
Oameni din Almăj, țărani și intelectuali, s-au tras în munți și, într-o încleștare de forțe în care erau copleșiți, au luptat, au căzut și au spus că sunt liberi și că pentru libertatea lor sunt gata să lupte și să moară.
Cei care stăteau în munți cu arma în mâna au putut să o facă fiind ajutați de oamenii din sate: cu alimente, cu informație și solidaritate. Cei care îi ajutau pe oamenii sub arme se expuneau la pericole enorme: arestări, torturi, pierderea familiilor și a bunurilor. Dar totuși destui Almăjeni au făcut acest lucru cu fruntea sus.
Între ei a fost și Mihai Imbrescu (Zamela) din Borlovenii-Vechi.

Casa lui se află chiar la ieșirea din sat spre luncă și spre Prigor.
Era o casă solidă, grănicerească și îmi aduc aminte că lipit de casă era, în anii 50 ai veacului trecut, o batoză. Semn al prosperității și bunei gospodăriri, a înțelegerii că progresul tehnic trebuie adoptat.
Mihai Imbrescu (și soția lui) au suferit arestări, iar el condamnare, tortură și prigoană ca urmare a faptului că a ajutat pe fugarii și luptătorii din munți.
În acea vreme aceste informații se transmiteau în șoaptă și în ascuns. Opresorii voiau să stingă și amintirea luptei pentru libertate. Totuși în 1969 am aflat despre acest luptător.

În acel an unchiul meu Vasile Valușescu (care a luptat ca partizan și apoi a stat patrusprezece ani în închisoare) a făcut un drum la Semenic și m-a luat cu el. (Era primul drum pe care l-am făcut pe Semenic.)
Un camion forestier din Prigor urmă să ne ducă până spre “Poiana Begului”. Acel camion urma să ne ia la intrarea drumului de la Prigor în Borloveni, deci lângă casa lui Mihai (Milă) Imbrescu.
Vasile Valușescu a mers la ușă și a fost primit cu enormă ospitalitate și dragoste. A fost primul lucru care m-a surprins. Almăjenii sunt politicoși dar nu sunt entuziaști, sunt mai degrabă reținuți, sobrii.
Pe gang, pe scaunul pe care l-au poftit, au pus o cergă și l-au îmbiat la o gustare. Nu era vreme de așa ceva și deci au vorbit doar câteva minute, până la venirea camionului. Am reținut o “vorbă “ lui Milă Imbrescu: ”o să treceți pe acolo?” Habar nu aveam ce va fi putut însemna acest “acolo”.
Urcând spre munte, dincolo de Balta Verde, unchiul Vasile Valușescu mi-a arătat un soi de grotă. Apoi mi-a spus că acolo a stat ascuns ca partizan vreme de aproape un an. Mi-a spus că a putut supraviețui datorită ajutorului pe care i l-a dat Milă Imbrescu. De fapt acela nu a fost “ajutor”, a fost diferența dintre viață și moarte.
Apoi am aflat despre chinurile prin care toată familia lui Milă Imbrescu a trecut: tortură, prigoane, închisoare. Și prin toate a trecut cu fruntea sus. A crescut copii vrednici, nepoți fruntași, a alcătuit o gospodărie prosperă și s-a stins în pace.
Acest luptător era un om obișnuit dar în care vibra conștiința unui trecut de om și oameni liberi și conștinta că sub nici o formă nu trebuie să uităm ceeace datorăm strămoșilor.
După închisoare viața lui a mers în cercuri și extinderi tot mai largi, timpul devenea tot mai uniform și în final acel timp a intrat în prezentul continuu, în acel “acum” care este vremea lui Dumnezeu.
Sunt convins că fost primit acolo cu bucurie.

Alexandru Nemoianu
Istoric
USA

• UZPR

În perioada 29-31 august 2024, românii din Timoc au sărbătorit Ziua Limbii Române la Podgoraț, județul Zajecar, Serbia prin cântec și dans populat românesc.

Festivalul a fost organizat de Asociația pentru cultura Românilor din Serbia „Ariadnae Filum” și Etno Club Podgorac cu sprijinul Ministerului fără portofoliu al Republicii Serbia responsabil cu diaspora și sprijinul Municipiului Boljevac și Asociației „Casa Maramureșană” din Baia Mare.

Pe lângă participanții la Festival din Serbia – Ansamblul folcloric „Podgorac”,  Ansamblul folcloric „Tanda”, grupul de folclor „Valakone”, grupul etno „Timoceani”, au mai participat soliștii vocali și instrumentali Jela Marjanovici, Nikola Nikolici, Katarina Drugici, Teodosia Pastronevici, Filip Dlbokici, Aleksandar Brnzanović, Andrej Žurž, Mile Žikić, Novica Gvozdenovici,… printre care majoritatea tineri și copii.

Cu participarea lor, Festivalul a fost pus în valoare de oaspeții din străinătate:

Invitații Festivalului au fost:

Doamna Mioara Ștefan – Consul General al României în Republica Serbia

Domnul Sladjan Djimiš, Președintele Municipiului Boljevac

Părintele Anton Chera, Parohul Borului al Bisericii Ortodoxe Române în Serbia

Părintele Milan Milanović, parohul al Podgorțului al Bisericii Ortodoxe Sârbe

Doamna Ljubica Radović, Director al Centrului cultural din Boljevac

Președintele Partidului Neamului Românesc și coordonatorul Congresului Românilor din Serbia de la Bor, dr. Predrag Balašević

Coordonator al Congresului Românilor din Serbia, din Negotin domnul Dušan Prvulović.

 Seara, la Podgoraț, un sat românesc cu 3000 de locuitori, a avut loc un spectacol realizat de Asociaţia pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, Primăria din Podgoraţ şi Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis din Timoc.

Ansambluri folclorice de la nord, dar și de la sud de Dunăre  au adus un omagiu limbii române în localitatea Podgoraț. „Noi știm că aici suntem români, vorbim românește, avem o cultură, avem obiceiuri românești. Ne rămâne numai aia că limba pe care pe care am vorbit-o să o vorbim în continuare, limba pe care au vorbit-o bunicile și mamele cu noi să o vorbim și noi cu copiii și cu nepoții noștri”, a declarat Zavișa Jurj, președintele Asociației „Ariadnae Filum”. La concert au participat mii de spectatori. Au fost prezenți reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, directorul Ariadne Filum – Zavisa Zurz, reprezentanți ai ONG-urilor românești din zonă. (afnews.ro)

• UZPR

După cum este cunoscut, la data  de 1 septembrie 2024 a fost abrogata Legea 263/2010 privind sistemul public de pensii si a intrat in vigoare o noua lege a pensiilor , respectiv Legea 360/2023.

Actul normativ recent intrat în vigoare a fost emis cu scopul vădit de a pune un accent mai mare pe principiul contributivității în sistemul public de pensii și de a elimina inechitățile generate, în timp, de aplicarea neunitară a unor  prevederi legislative conjuncturale. In conformitate cu  legea intrata in vigoare la 1 septembrie,   pensiile celor peste 4,7 milioane de pensionari din sistemul public au fost recalculate  pe baza unui nou algoritm , acestea înregistrând variații de cuantum, pozitive sau negative.

Abrogarea legii 263/2010 a generat implicit dispariția noțiunii de valoare a punctului de pensie, funcție de care s-au stabilit pensiile pe legea anterioara și funcție de care se stabilește  indemnizația de Lege 8/2006, respectiv jumătate din cuantumul pensiei aflate în plată. 

Legea 8/2006 prevede la art 1 alin. 4 faptul că „cuantumul indemnizației se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie’’.

Ori, în noua lege, noțiunea de „valoare a punctului de pensie’’ nu mai există, ea fiind înlocuită cu noțiunea de „valoare a punctului de referință’’. Prin recalcularea făcută  pe baza utilizării punctului de referință, cuantumul pensiilor s-a modificat de la 1 septembrie însă  cuantumul indemnizațiilor a ramas neschimbat. Explicația acestei situații, corecte din punct de vedere legislativ, constă în faptul că punctul de referință, conform art.83 alin 1 din legea noua a pensiilor, reprezintă raportul dintre  valoarea punctului de pensie la data intrării în vigoare a acestei legi (2032 lei la 1 septembrie) și nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislația anterioară, respectiv nivelul de 25 de ani.  Prin împărțirea la 25 a valorii punctului de pensie, de 2032 lei la 1 septembrie, s-a obținut o valoare a punctului de referință de 81 lei, valoare utilizată la recalcularea pensiilor în baza Legii 360/2024.

Se poate observa faptul că, în realitate, valoarea punctului de referință, definit de noua lege, a fost calculată utilizând valoarea punctului de pensie la momentul recalculării, adică valoarea identică cu cea de la 1 ianuarie 2024, respectiv 2032 lei.

Concluzia este că operațiunea de calcul a pensiilor prevăzută la art. 144 din legea 360/2023 nu afectează în niciun fel cuantumul indemnizației stabilite în baza legii 8/2006 întrucât nu s-a modificat valoarea punctului de pensie din ianuarie 2024 (cand a fost majorat cu 13,8%).

Practic, indemnizația rămâne nemodificată pana la data la care se va modifica valoarea punctului de referință, respectiv 01 ianuarie 2025,  atunci când se prevede indexarea acesteia cu rata inflației și jumătate din creșterea procentuală a salariului mediu brut pe economie.

Trebuie precizat faptul ca, până atunci, Parlamentul României va trebui să facă modificările legislative care se impun, adică înlocuirea în Legea 8/2006 a noțiunii de valoare a punctului de pensie cu noțiunea de valoare a punctului de referință și a formulei de calcul a pensiilor. Până atunci, indemnizațiile beneficiarilor legii 8/2006 rămân neschimbate, cu toate ca pensiile s-au modificat de la 1 septembrie.

Ioan Pamparău

Președinte al Filialei „Aurel Mureșianu” Brașov-Covasna a UZPR

13 septembrie 2024, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

• Expoziție de artă plastică a elevei Antonia Creiniceanu, clasa a VII-a, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița;
• Prezentare de carte, în prezența autorului Victor Creangă din Bocșa: „Amintiri din scurta istorie a primei societăți mixte româno-germane Reșița Reductoare RENK, 1973 – 2023”, apărută la Editura „TIM” Reșița;
• Să ne sărbătorim scriitorii: Iacob Roman la ceas aniversar!

 

 

 

13. September 2024, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

–          Kunstausstellung der Schülerin Antonia Creiniceanu, VII. Klasse, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza;

• Buchpräsentation mit dem Autor Victor Creangă aus Bokschan: „Amintiri din scurta istorie a primei societăți mixte româno-germane Reșița Reductoare RENK, 1973 – 2023”, erschienen im Verlag „TIM” Reschitza;
• Wir ehren unsehe Schriftsteller: Iacob Roman!

 

Orașul Bocșa tocmai a încheiat o săptămână de sărbătoare cultural-artistică, o săptămână în care instituții de cultură și-au dat mâna și au îmbinat armonios artele, promovând Cartea, Pictura, Filmul, Tradiția, Ținutul Natal, dar, mai ales, Oameni!
Spun „o săptămână” deoarece, în 2 septembrie 2024, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița au avut loc o seamă de evenimente, între care și vernisajul lucrărilor de artă ale pictorului bocșean Nicolae Potocean (NIK). Am considerat că acest eveniment este sprijinul acordat de colegul Erwin Josef Țigla Festivalului de Film de la Bocșa, dând startul acestui proiect menit să îmbine într-un mod plăcut artele. 
Mai mult, în 9 septembrie 2024, această sărbătoare a Bocșei a fost încheiată printr-un eveniment organizat tot de Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa prin prezentarea cărții „Întâmpinarea Domnului” a scriitorului Adrian Georgescu, la sediul bibliotecii reșițene, volum prezentat aici de Gheorghe Jurma, Gabriela Șerban și compozitorul Sabin Păuța, vechi prieten al autorului.
Iată că, într-un mod pur și simplu întâmplător, s-au legat lucrurile și evenimentele s-au bucurat de reușită!

În perioada 5 – 7 septembrie 2024 la Bocșa s-a desfășurat cea de-a patra ediție a Festivalului de Film, eveniment de interes cultural, literar și cinematografic pentru promovarea filmului românesc, a autorilor și realizatorilor de film, promovarea cărții și a scriitorilor, a bibliotecilor și a instituțiilor de cultură.
Și la această ediție, organizatorii  și-au propus să pună accent pe fiii locului, să aducă acasă oameni de seamă ai Bocșei care trăiesc și își desfășoară activitatea în alte colțuri ale țării și chiar ale lumii.

Organizat în colaborare cu Uniunea Artiștilor și Realizatorilor de Film din România, Festivalul de Film de la Bocșa l-a avut în prim plan pe regizorul Ioan Cărmăzan, președintele acestei uniuni și fiu al Bocșei, precum și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin. Nuțu Cărmăzan a fost prezent la Bocșa pe toată perioada festivalului, lansându-și volumul „Simfonia Balcanică”, o carte de proze scurte, precum și cel mai recent film: „Viața unei singure femei”.
Despre personalitatea Ioan Cărmăzan, despre cărțile și filmele sale, au vorbit criticul și istoricul literar timișorean Cornel Ungureanu, jurnalistul și scriitorul timișorean Vasile Bogdan, dar și cărturarul reșițean Gheorghe Jurma.
Deschiderea oficială a evenimentului a aparținut primarului orașului Bocșa, dr. ist. Mirel Patriciu Pascu, domnia sa avându-l alături și pe viceprimarul Sorin Perian, ambii susținând și cea de-a IV-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa.
Oaspete al orașului Bocșa a fost și în acest septembrie scriitorul bucureștean Adrian Georgescu, cel care a propus publicului prezent două volume recente, apărute la Editura Stefadina din București: „Rugăciune pentru oprirea războiului” și „Întâmpinarea Domnului”, cărți de factură religioasă prezentate cu pricepere și talent de Protos. dr. Ioanichie Petrică de la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova.
Deoarece revista „Bocșa culturală” a pășit în cel de-al 25-lea an de apariție, a fost realizat de către Gabriela Șerban cel de-al IV-lea volum al „Bibliografiei revistei” pentru perioada 2019 – 2023. Tot cu acest prilej a luat naștere și cel de-al doilea volum intitulat „Să vorbim corect românește”, carte semnată de prof. Stela Boulescu, cea care de aproape 20 de ani susține această rubrică în paginile revistei „Bocșa culturală”. Ambele tipărituri au apărut sub atenta îngrijire a editorului Gheorghe Jurma, la Editura TIM din Reșița, domniei sale revenindu-i și sarcina de a prezenta volumele.
Criticul și istoricul orăvițan Ionel Bota, drag prieten al bibliotecii bocșene, a prezentat cel mai recent număr al periodicului „Acta Etnographiae et Historiae” (Anul I. Nr. 4-5 aprilie-mai și nr. 6-7 iunie-iulie 2024), precum și cele mai recente tipărituri ale sale, cărți apărute de curând la Editura TIM din Reșița: „Istoria primelor căi ferate din sistemul feroviar al României: Oravița – Baziaș, 1854; Oravița – Anina, 1863” și „Spectacolul poate începe. Despre o „poveste a textului” în scrisul lui Cornel Ungureanu”, două volume concentrate și consistente, deosebit de importante pentru istoria Banatului și pentru istoria literaturii bănățene.
Revista „Arcadia” apărută la Anina a fost prezentată de realizatorul ei, jurnalistul Mihai Chiper, iar muzicologul bănățean-bocșan Constantin-Tufan Stan a vorbit colegilor prezenți despre arta de a scrie, despre plăcerea lecturii și despre importanța studiului; despre proiecte cultural-istorice inițiate la Lugoj și prezentate în diverse colțuri ale țării, dar și ale Europei. Muzicologului-istoric dr. Constantin-Tufan Stan i s-a alăturat și muzicologul bocșan dr. Marius Manyov. A fost o reală bucurie întâlnirea unor astfel de personalități la Bocșa! Oameni excepționali, cu preocupări multiple, specialiști în domenii diferite de activitate, dar care au un numitor comun: Bocșa culturală!
Harnicul pr. dr. Valentin Bugariu de la Birda (Timiș) s-a alăturat prezentărilor de carte și publicații și a vorbit publicului prezent despre activitatea culturală din pridvorul bisericii, dar și despre revista de cultură și religie rurală „Arhanghelul” care apare cu regularitate de aproape 13 ani.
De la Biserica Ortodoxă „Sf. M. Mc. Gheorghe” Sânmihaiu Român (Timiș) pr. dr. Dan D. Gârjoabă, talentat poet și scriitor, a acceptat invitația și a venit la Bocșa împreună cu revista pe care realizează de peste zece ani, denumită „Anghelos”, o revistă culturală de meditație, informație și spiritualitate creștin-ortodoxă.
Scriitoarea Silvia C. Negru, membră a Uniunii Scriitorilor din România Filiala Timișoara, membră UARF și membră a Clubului de la Timișoara, club inventat și coordonat de regizorul Ioan Cărmăzan, dragă prietenă a bibliotecii bocșene, a fost prezentă la Festivalul de Film de la Bocșa dimpreună cu câteva dintre volumele sale recente: volumul de poezie „Razele durerii” (Editura David Press Print Timișoara, 2024) și un volum de versuri girat de poeta Ana Blandiana, intitulat „Fata cu șăpcuță” (Editura David Press Print, 2024).
Tot din partea Clubului de la Timișoara i s-au alăturat lui Ioan Cărmăzan scriitorii Nina Ceranu și Constantin Mărăscu, de asemenea membri ai Uniunii Scriitorilor Filiala Timișoara.
Seara primei zile de film de la Bocșa l-a avut în deschidere pe un tânăr regizor, ucenic al maestrului Ioan Cărmăzan, de asemenea fiu al Bocșei prin părinții și bunicii săi, este vorba despre cunoscutul deja regizor Sabin Dorohoi, prezent la această ediție cu un scurtmetraj de succes și bine primit de critica de specialitate, intitulat „Calea Dunării”. Familia prof. Gladeș din Bocșa Vasiova este cunoscută și prețuită, iar Sabin, nepot al dlui. prof. Gladeș, este foarte bine primit în comunitatea bocșană.
Cel de-al doilea film a fost unul nou, apărut de curând – „Viața unei singure femei” – un film regizat de Ioan Cărmăzan, un film care a lăsat publicul prezent fără grai! Am remarcat cu satisfacție că în timpul derulării ambelor filme parcul „Pescăruș” din Bocșa Română a devenit extrem de tăcut. Publicul nu a fost unul numeros, la prima vedere, dar a fost răsfirat în tot parcul, adică nu a fost public doar pe scaunele pregătite de organizatori, ci și pe băncile existente în parc. Cu toate acestea, ambele filme au beneficiat de atenție din partea publicului și, evident, la final, de aplauze. Trebuie să precizez că ambele filme au fost dramatice și extrem de actuale. Iar talentul regizorilor și al actorilor ne-au lăsat fără cuvinte!
Cea de-a doua zi a Festivalului de Film de la Bocșa a debutat cu un simpozion aniversar: bocșeanul Remus Crețan, scriitor, cercetător și profesor universitar, cu o activitate extraordinară, a fost sărbătorit la împlinirea celor 55 de ani de viață. 
Despre personalitatea Remus Crețan a vorbit primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, despre scriitorul Remus Crețan a vorbit criticul literar Gheorghe Jurma, cel care a prezentat și volumul de proză scurtă semnat Remus Crețan – „Puntea iubirii”, apărut la Editura Eikon din Cluj-Napoca, în 2004, cu o prefață semnată de Victor Cubleșan. De asemenea, prezenți la eveniment, au vorbit oameni care îl cunosc, foști colegi și prieteni din copilărie și a existat și o serie de întrebări adresate sărbătoritului din partea unor invitați precum istoricul dr. Mihai Vișan, pr. dr. Daniel Crecan și dr. fil. Ada D. Cruceanu Chiseliță.
O sărbătoare frumoasă a unui fiu al locului care, prin muncă și mult studiu, a reușit în viață având o carieră didactică de succes și o familie unită. Trebuie să precizez că soția lui Remus, Dana Crețan, este colega noastră de la Biblioteca Central Universitară „Eugen Todoran” Timișoara și mai trebuie să precizez că din această familie face parte și extraordinarul om de teatru și cultură Marinela Țepuș!
După simpozionul aniversar, au urmat prezentări de cărți și autori. Prof. Doina Gârboni s-a alăturat evenimentului cu cel mai recent volum de versuri – „Lumini în apusuri. Poemele înserării” – volum prezentat de dr. Ada D. Cruceanu, dr. Daniel Luca, poetul Nicolae Toma și prof. Ana Kremm.
Cea mai recentă carte semnată de ing. Vitor Creangă (o plachetă) marchează cei 50 de ani de RENK Reșița și a fost prezentată de editorul Gheorghe Jurma.
„Din Cuvânt, prin Cuvânt, spre cuvântare” se numește volumul semnat de protos. dr. Ioanichie Petrică apărut recent la editura timișorană „Nepsis” și a fost prezentat de prefațatorul Gheorghe Jurma (Reșița), dar și de scriitorul Adrian Georgescu (București). 
Prof. Ana Kremm din Reșița și-a prezentat cel mai recent volum intitulat „Pe urmele Ținutului pierdut” apărut la editura timișoreană „Cosmopolitanart”; pr. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu și-a prezentat un volum care se află la tipar și care aparține, prin subiect și personaj, Bocșei: „Iustinian Dalea din Bocșa Română, monahul «Glóbe Trotter»”, la editura Eubeea din Timișoara.
Dr. Ada D. Cruceanu, doamna culturii cărășene, a onorat acest eveniment de la Bocșa nu doar prin prezența domniei sale, ci și prin prezentările de excepție:  criticul literar a avut în atenție poezia Doinei Gârboni, jurnalistul, editorul și istoricul literar a prezentat cel mai recent număr al revistei „Reflex”, iar criticul de artă a vernisat expoziția de pictură a Cristinei Bodnariuc.
Pe tot parcursul festivalului invitații au putut admira lucrările de artă realizate de bocșeanca Cristina Bodnariuc, expoziția fiind prezentată în cea de-a doua zi a festivalului de către dr. Ada D. Cruceanu Chiseliță. Expoziția a fost pata de culoare a Festivalului de film de la Bocșa, Cristina Bodnariuc fiind deja cunoscută pentru compozițiile sale cromatice!
Nu întâmplător, la Bocșa îmbinăm armonios lectura și cartea cu arta cinematografică, avându-i la îndemână și „în imediata noastră apropiere” pe regizorul și scriitorul Ioan Cărmăzan, dar și pe scriitorul și scenaristul Ionel Sporea (bocșean care locuiește în Canada).
Ionel Sporea, sub pseudonimul NoelIS, semnează un roman autobiografic în trei volume intitulat „Dincolo de iubire și ură” și, după discuții intense cu regizorul Ioan Cărmăzan – cel care îl îndrumă și dă și titlul filmului: „Omul fără linia vieții” – Ionel Sporea scrie scenariul acestui film, scenariu adaptat apoi de Adriana Vasilcov și Laura Grigore.  Așadar, filmul „Omul fără linia vieții” este povestea de viață a bocșeanului Ionel Sporea, românul care a inventat lansatorul de mingi de tenis și are la bază romanul acestuia intitulat „Dincolo de iubire și ură”, apărut la Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca în 2019.
Despre Ionel Sporea, despre cărțile sale și filmul ivit din aceste cărți a vorbit regizorul Ioan Cărmăzan și Gabriela Șerban, moderatorul evenimentului.
La această cea de-a IV-a ediție a Festivalului de film de la Bocșa am avut bucuria să-l avem alături pe Ionel Sporea, care a venit atât cu volumele care au stat la baza filmului, cât și cu lungmetrajul  „Omul fără linia vieții”.
Trebuie să precizez că filmul a fost selecţionat pentru a fi proiectat în cadrul Hollywood Florida Film Festival 2023, eveniment care a avut loc în SUA în perioada 11-18 noiembrie 2023. Pelicula a fost proiectată la Regal Oak Cinema și a obținut trei premii: Best Feature Film, Best Director of the Feature Film și Best Actor of the Feature Film – Rareș Andrici.
Iată că, în cea de-a doua seară a Festivalului de Film de la Bocșa, a fost prezentat acest lungmetraj în prezența scenaristului și în prezența unui public numeros. Și de această dată parcul Pescăruș a fost tăcut, deși a fost plin de oameni. În timpul proiecției s-a lăsat liniștea, iar la final s-au auzit doar aplauzele. Și de această dată trebuie să precizez că vorbim despre un film dramatic, de o emoție copleșitoare!
Festivalul de film de la Bocșa s-a încheiat cu succes în seara de 7 septembrie 2024 cu un film de animație – „Motanul încălțat” -, o producție internațională, care a adunat aproape 200 de copii veniți să se bucure alături de părinți și bunici într-o seară frumoasă și caldă de început de septembrie!
Personajul principal – motanul încălțat – a fost prezent la eveniment, fiind întruchipat de prietenul nostru Darius Tălău, și a împărțit acadele tuturor copiilor, iar aceștia au imortalizat întâlnirea cu motanul prin nenumărate fotografii!
Am încheiat o reușită ediție a Festivalului de Film de la Bocșa, dar am rămas în sărbătoare, într-o sărbătoare a cărții și a tradiției, continuând cu Ruga de la Vasiova din 8 septembrie, prilej  cu care, în Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” Vasiova, la invitația pr. dr. Daniel Crecan, după Sfânta Liturghie am prezentat cartea scriitorului Adrian Georgescu, intitulată „Întâmpinarea Domnului”, un volum de factură religioasă, deja bine cunoscut și așteptat de bocșenii care se întâlnesc în fiecare an cu Adrian Georgescu și cărțile sale. Despre autor și carte au vorbit Gabriela Șerban, pr. dr. Daniel Crecan și ist. dr. Mihai Vișan.
Așadar, bocșenii au beneficiat de un veritabil eveniment cultural – „Bocșa Film Festival” – un eveniment amplu, care a îmbinat armonios artele – filmul, cartea, pictura -, un eveniment care a adus acasă bocșeni de seamă și care s-a încheiat cu o tradițională Rugă în straie de sărbătoare, îmbinând rugăciunea cu literatura și dansul popular.
Ca organizator al evenimentului „Bocșa Film Festival” nu pot să închei această detaliată prezentare fără a aduce mulțumiri:
În primul rând doresc să MULȚUMESC tuturor participanților la evenimentele din această perioadă! Invitaților de aproape și de mai departe, precum și publicului prezent! Ați fost extraordinari! Ne-ați onorat cu prezența și cu aplauzele voastre! Ne-ați umplut sufletul de bucurie!
Doresc să MULȚUMESC echipei de lucru: Ioan Cărmăzan, Mirel Patriciu Pascu și Ioan Cojocariu! Fără voi nu ar exista acest Festival! Colegului Tiberiu Șerban și prietenilor Mircea și Elias Rămneanțu! Și de această dată ați fost neobosiți! Colegilor de la SPG, lui Dani Nechita și doamnei de la curățenie! Pe tot parcursul festivalului o doamnă de la SPG a făcut curățenie și a păstrat parcul curat! Mulțumim! Se cuvin mulțumiri pentru colaborare poliției naționale și poliției locale! Mulțumim că ne-ați avut în atenție în permanență! Mulțumiri se cuvin și „motanului” nostru – Darius Tălău a fost cel care a dat viață personajului „motanul încălțat”. Mulțumim, Darius! Ai fost formidabil!
Nu în ultimul rând, mulțumiri se cuvin tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la organizarea, promovarea și reușita acestui amplu proiect constituit din mai multe evenimente! Fiecăruia, în parte, un sincer MULȚUMESC! Erwin Țigla și Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”- Biblioteca Germană „Alexander Tietz” – ați fost și de această dată colegi-parteneri de nădejde! Mulțumim!
Pentru toate se cuvine să-i mulțumim lui Dumnezeu, dar mai ales pentru vremea extraordinară, prielnică unor astfel de evenimente!

În acest an s-au împlinit 115 de ani de la moartea sociologului Anton Golopenția. Născut în Prigor – 1909, mort la Jilava – București – 1950.

ANTON GOLOPENȚIA

Omul cu inepuizabile resurse de farmec și o frapantă originalitate, cu un spirit efervescent, plin de idei și de o mare delicatețe, Anton Golopenția s-a născut la 12 mai 1909, în localitatea Prigor, județul Caraș. A fost fiul lui Simion Golopenția, lucrător la Primăria Prigor, în această perioadă și a Emmei – Magdalena născută la Bozovici din familia Staschek. Tatăl lui a fost originar din satul Pecinișca – Băile Herculane. Era un om înteprinzător și cu mult spirit practic. Mama, o femeie independentă, inteligentă și sensibilă, cu mare dragoste pentru lectură, avea o memorie prodigioasă și darul de a povesti viu și colorat ne spune Ștefania Golopenția – soția.
De la bunicul din spre mamă, Anton Staschek, casier la Banca Almăjana din Bozovici, a moștenit principiile de viață ca: moralitatea și dăruirea pentru cei mulți. De bunicul Anton, al cărui nume îl purta, era foarte atașat. Anton Golopenția a iubit Almăjul, Prigorul unde s-a născut și Bozoviciul unde erau bunicii după mamă. Venea în Almăj cu mare bucurie și plăcere în vacanțele de vară și ori de câte ori găsea puțin timp pentru destindere.
Liceul îl începe la Cluj in anul 1920, unde lucra mama sa, la Liceul Bariț și l-a terminat la Timișoara, unde și-a trecut bacalaureatul în 1927. Studiile universitare le-a făcut la București luându-și în anul 1930 licența in drept, iar în anul 1933 pe cea în filozofie.
În anul 1930 obține postul de bibliotecar al Seminarului de Sociologie, Etică și Politică al Universității din București. Acum ia parte la cercetările monografice de sociologie rurală întreprinse de Institutul Social Român în colaborare cu Seminarul de Sociologie. Participă pentru prima oară la o campanie de monografiere sociologică a satului Cornova din Basarabia. Studiul întocmit în urma primei campanii de cercetări monografice a fost atât de pătrunzător și revelator încât a atras atenția lui Dimitrie Gusti și Școlii de Sociologie românească, cât și unor sociologi și economiști europeni asupra tânărului Anton Golopenția – un talent neașteptat cu o capacitate neobișnuită de observație, interpretare și conceptualizare.
Anton Golopenția a avut o minte deschisă, în bătălia sa de ”luminare” a spațiului bănățean și românesc. Mintea deschisă l-a făcut să fie numit de către Dimitrie Gusti șeful său de cabinet la Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor și secretar particular. Să fie fondatorul, organizatorul și conducătorul unor organizații și reviste fundamentale pentru istoria noastră culturală, identitară și națională: Revista de Sociologie Românească (1937), director la Institutul Social Român (1937-1940), inspector la Fundația Regală ”Prințul Carol”. Director la Institutul de Statistică în perioada 1940-1948. O deosebită activitate a avut în Almăj înființând Asociația Culturală a studenților almăjeni ”Almăjul Tânăr”, care a funcționat în anii 1929, 1930 și 1931. Asociația a fost înființată din inițiativa studenților și elevilor mai mari cu scopul culturalizării satelor și a realizării contactului dintre studenții de diferite specialități. Avea un colectiv de conducere format din Iuliu Străin, Ilie Ienea și Anton Golopenția. Asociația Culturală a Studenților avea formații artistice precum: echipe de dansuri, teatru și corul care era condus de Ilie Ienea. Ea își desfășura activitatea vara, în vacanțe, când formațiile țărănești nu funcționau din cauza muncilor agricole. Cu aceste formații studenții susțineau spectacole în toate satele almăjene. Mergeau fie cu căruța, fie cu mașinile lui Lepși.
Anton Golopenția a fost un pasionat cititor. A trăit într-o beție a cititului. Îndemna tinerii colegi să meargă spre biblioteci și să aprecieze cartea spunând că pentru el ” bibliotecile sunt calmantul meu încercat”. Îi plăcea să învețe carte cum puțini o făceau. Învăța cu pasiune și uitare de sine. Aceasta l-a determinat să-și completeze studiile în Germania în perioada 1933-1936, obținând două burse. În toamna anului 1936 își trece la Leipzig doctoratul în filozofie cu teza ”Informarea Conducerii Statului și Sociologia Tradițională”. În perioada studiilor în Germania, de 3 ani, fără a veni în țară, l-a ajuns dorul de ”acasă”, locul unde s-a născut – Prigorul și locul unde a crescut – Bozoviciul din Almăjul lui drag. Acum recunoaște că înțelege și ”apreciază întoarcerea lui Taica Anton Stashek din lume. Poate ar fi ajuns mai bogat în alte părți, noi însă am fi fost mai săraci și mai părăsiți”, ne spune prof. dr. Sanda Golopenția – fiica sa.
Apreciind profesia nobilă de educator, în toamna anului 1937, ocupă postul de asistent pe lângă catedra de Sociologie, Etică și Politică a Universității din București.
Înțeleptul din Almăj Anton Golopenția este de talia generației de la 1848, o figură proeminentă și unică care rămâne în istoria noastră drept un luptător pentru păstrarea conștiinței de neam și a credinței ortodoxe.
Spirit enciclopedist, mare gânditor și cercetător a societăților umane de azi și de totdeauna, a fost printre fondatorii revistei Geopolitică și geoistorie. A fost trimis de către guvernul României la Conferința de Pace de la Paris. A fost numit de către conducătorul țării, Mareșalul Ion Antonescu, în fruntea comisiei care se ocupa de identificarea românilor de la est de Bug. Făcea parte din elita naționalistă, care căutau să ridice poporul apărând fondul sufletesc al neamului românesc prin întărirea creștinismului.
Anton Golopenția a fost măreț prin modestia și calda lui omenie. Este un uluitor model de viață și creație. Este modelul intelectualului plecat de la sat care și-a lăsat omenescul pe unde l-a dus viața.
Marele savant Anton Golopenția, figură de aristocrat stoic, a strălucit meteoric la început de secol 20. Despre Omul și faptele sale au scris mulți cărturari și mult, dar cel mai mult și mai complet a scris fiica sa Doamna prof. dr. Sandală Golopenția.
În anii 1950 a fost o infuzie de jertfă a marilor personalități românești arestate. Printre ei se afla și savantul Anton Golopenția. El a fost ridicat, la 16 ianuarie 1950, de către agenții securității din sala de lectură a Academiei Române și întemnițat. La cercetări, în fața procurorilor, spunea despre comunism că este o glumă, dacă îl prinde anul 2000, refuzând să adere la noua doctrină. A fost singurul întemnițat care a prevăzut destinele comunismului.
Crescut la sat, îl preocupa de copil dezvoltarea rurală și întocmește un plan în închisoare, pentru dezvoltarea satelor, ca salvare a națiunii. I s-a creat un regim de teroare fără a fi judecat și la 9 sept. 1951 moare la Jilava.
Pentru toate acestea dascălii, autoritățile locale, ansamblul Doina Prigoreană au organizat în anul 2001 o sărbătoare comemorativă cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea marelui savant. Am cinstit în Anton Golopenția nu numai pe cărturarul erudit, uluitor prin cunoștințele sale, pe creatorul polivalent care a deschis perspective noi în toate domeniile abordate, dar și pe patriotul care și-a pus știința și talentul în slujba propășirii și independenței patriei sale, pe omul din sufletul neamului nostru, pentru virtuțile unei inimi nobile, pe cărturarul care semna unele articole din presa vremii cu pseudonimul de George Prigoreanul.

La 15 septembrie 2001 ansamblul ”Doina Prigoreană” a prezentat un spectacol cu aspecte din viața strămoșilor noștri ce cuprinde principalele taine ale existenței la români: naștere, botez, nuntă, moarte. Acest spectacol a fost prezentat cu prilejul cinstirii memoriei savantului enciclopedist Anton Golopenția născut în satul nostru în data 12 mai 1909 și la 50 de ani de la moartea sa – în anul 1951 în închisoarea Jilava.

Prof. Panduru Pavel/UZPR

• UZPR

Schimbările climatice sporesc vulnerabilitatea pădurilor lumii, care se confruntă din ce în ce mai mult cu presiuni legate de climă, cum ar fi incendiile și dăunătorii, a declarat pe 22 iulie 2024 Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) într-un nou raport, care evidențiază rolul inovației în realizarea unui viitor durabil pentru sectorul forestier (https://news.un.org/fr/story/2024/07/1147251): raportul „State of the World’s Forests 2024” (”Starea pădurilor din lume 2024”) spune că există dovezi care sugerează că schimbările climatice fac pădurile mai vulnerabile la factori precum incendii și dăunători.

Intensitatea și frecvența incendiilor de vegetație este în creștere, inclusiv în zonele neafectate anterior. În 2023, incendiile au eliberat aproximativ 6.687 de megatone de dioxid de carbon în întreaga lume. Incendiile de pădure boreale au fost anterior responsabile pentru aproximativ 10% din emisiile globale de dioxid de carbon. În fiecare an din internalul 2021-2024, aceste incendii au atins un nou maxim, în principal din cauza secetei prelungite. Potrivit FAO, acest lucru a dus la o creștere a gravității incendiului și a reprezentat aproape un sfert din totalul emisiilor de carbon produse de incendiile forestiere.

Producția anuală globală de lemn este de 4 miliarde metri cubi

În general, schimbările climatice fac pădurile mai vulnerabile la speciile invazive – insecte, dăunători și agenți patogeni – care amenință creșterea și supraviețuirea copacilor. Nematodul pinului a provocat deja daune semnificative pădurilor native de pin din unele țări asiatice, iar unele părți ale Americii de Nord vor suferi daune devastatoare ale insectelor și bolilor până în 2027.

Producția mondială de lemn rămâne la niveluri record. După o scurtă scădere în timpul pandemiei de Covid-19, producția a revenit la aproximativ 4 miliarde de metri cubi pe an. Aproape 6 miliarde de oameni folosesc produse forestiere care nu sunt lemnoase, iar 70% dintre săracii lumii depind de animale sălbatice pentru hrană, medicamente, energie, venituri și alte utilizări. Proiecțiile indică faptul că cererea globală de lemn rotund ar putea crește cu 49% între 2020 și 2050.

Confruntat cu aceste provocări, raportul afirmă că inovarea în sectorul forestier este un factor esențial pentru progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

Soluții inovative

Raportul enumeră cinci acțiuni care vor crește inovația în sectorul forestier: creșterea gradului de conștientizare, dezvoltarea abilităților, capacității și cunoștințelor de inovare, încurajarea parteneriatelor de transformare, asigurarea unei finanțări mai mari și accesibile universal pentru inovare și asigurarea unui mediu politic și de reglementare încurajator. Printre aceste inovații care pot consolida potențialul pădurilor de a face față provocărilor globale, FAO se bazează pe inteligența artificială. Acest lucru ar putea facilita astfel analiza automatizată a unui volum mare de date existente și viitoare colectate zilnic de drone, sateliți și stații spațiale.

Raportul FAO la care ne referim „ajută statele membre FAO și alte părți interesate să promoveze inovarea responsabilă, incluzivă și esențială în sectorul forestier pentru a consolida durabilitatea și reziliența sistemelor agroalimentare pentru o lume mai bună și un viitor mai bun pentru toți”, spune directorul general al FAO, Qu Dongyu în prefața raportului.

Documentul a fost publicat cu prilejul celei de-a 27-a sesiuni a Comitetului pentru Păduri (COFO), care s-a desfășurat în perioada 22-26 iulie 2027, la sediul FAO din Roma. COFO este principalul organism de conducere al FAO în domeniul forestier. Acesta este responsabil pentru identificarea problemelor de politică și tehnice emergente, căutarea de soluții și consilierea FAO cu privire la acțiunile de întreprins. Întâlnirea din iulie 2024 a avut tema „Accelerarea soluțiilor forestiere prin inovare”.

Emilian M. Dobrescu, UZPR

Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială

Foto: pixabay.com

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci: Nașterea Maicii Domnului. Biserica Ortodoxă din localitatea hunedoreană Teliucu Superior (preot dr. Achim Alin Nicușor) și-a sărbătorit hramul, pe fondul căruia am consemnat un inedit moment cultural-religios.
În prezența unui număr mare de tineri și vârstnici s-a implementat, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Episcopia Devei și Hunedoarei și ziarul „Accent Media”, o parte din proiectul „Trăim în Dumnezeu și El trăiește în noi”, în scopul promovării prin cântec și trăire sufletească a învățăturii creștine, a Ortodoxiei – care este viață în Hristos, viață în duh și adevăr. Astfel au interpretat pricesne Mariana Suciu, Viorica Brândușan Lupo și Marian Lupo, un minunat prilej de îndemn al celor prezenți spre o viață curată, bunătate izvorâtă din credință, smerenie și rugăciune făcută din adâncul inimii pentru drumul mântuirii și biruinței asupra răului.
Auditoriul a trăit astfel momente de contribuție la zidirea unei vieți noi, de înălțare a gândurilor și năzuințelor spre Dumnezeu pentru dobândirea fericirii și mântuirii creștine.
Am notat și mesajul adresat auditoriului (în cadrul căruia au fost și mulți pensionari) de către Rotar Delian Dorel, președintele CARP „Speranța” Hunedoara, în calitate de partener la această activitate și din care am spicuit: „Pricesnele ascultate să vă purifice simțurile, cugetul și voința, înarmându-vă viața cu izvorul faptelor bune creștinești. Să vă potrivească viața dreptarului luminos al Evangheliei, al credinței ortodoxe strămoșești”.
În final s-au acordat Diplome pentru promovarea și păstrarea tradițiilor populare strămoșești în rândul tineri generații, ca de altfel Diploma de Excelență din partea ziarului „Accent Media” (director Cornel Poenar) pentru promovarea și păstrarea tradițiilor populare, a sentimentului de apartenență la istoria, credința și glia strămoșească.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

9 septembrie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentare de carte: „Întâmpinarea Domnului“, autor: Adrian Georgescu, apărută la Editura „Stefadina” din București, 2024.

 

 

9. September 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Begegnung mit dem Schriftsteller Adrian Georgescu und Vorstellung des Bandes „Întâmpinarea Domnului“, erschienen im Bukarester „Stefadina“-Verlag, 2024.

 

La Călan, odată cu clopoțelul pentru un nou început de an școlar, elevii și preșcolarii se bucură, prin grija administrației locale, de condiții moderne pentru studiu în unitățile în care învață.
Iată ce ne-a declarat în exclusivitate primarul orașului, Adrian Filip Iovănesc:
– Liceul Tehnologic „Ovid Densusianu” Călan funcționează cu următoarele structuri școlare:
Școala Gimnazială Călan, Grădinița „Voinicelul” Călan, Școala Primară Strei, Școala Primară Nădăștia de Sus, Școala Primară Nădăștia de Jos, Școala Primară Orașul Vechi Călan, Grădinița Program Normal Crișeni și Liceul Tehnologic „Ovid Densusianu” Călan.
Pentru buna începere a activității anului școlar 2024-2025 au fost realizate:
• deratizarea/dezinfecția/dezinsecția tuturor spațiilor școlare
• curățirea și cosirea curților de la toate structurile
• au fost tăiate lemnele pentru toate școlile unde se folosește încălzirea pe lemne
• s-au zugrăvit sălile de clasă la școlile din satele aparținătoare și la clasele de grădiniță cu program prelungit
• s-a reparat acoperișul școlii din satul Nădăștia de Sus
• s-a achiziționat o nouă centrală termică la Liceul Tehnologic „Ovid Densusianu”
• s-a reparat liftul ridicare alimente la grădinița „Voinicelul” Călan
• s-au achiziționat produse de curățenie pentru buna desfășurare a activității în școli
• în curs de finalizare licitația prin care vor fi furnizate peste 1200 de pachete zilnic în cadrul programului „Masa sănătoasă”.
• în toate structurile au fost făcute, unde a fost necesar, zugrăveli și vopsitorii parțiale, reparații la instalațiile de încălzire și alimentare cu apă și canalizare.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Pe toată perioada vacanței de vară – după cum susținea căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) în calitatea sa de persoană de contact – jandarmii hunedoreni au fost prezenți în locațiile unde s-au organizat tabere pentru elevi pe raza județului Hunedoara pentru a desfășura activități de prevenire a delincvenței juvenile și pentru prevenirea consumului de droguri, alcool și tutun în rândul tinerilor.
În acest interval au fost realizate 45 de astfel de activități la care au participat aproximativ 2100 de elevi și cadre didactice, din România și din străinătate, în diverse locații din localitățile Straja, Parâng, Râușor, Nucșoara, Pasul Vâlcan, Câmpu lui Neag, Costești și în municipiul Deva.
Menționăm că din numărul total, 8 activități de prevenire au fost desfășurate în cooperare cu Biroul de Siguranță Școlară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara, în cadrul Programului de Tabere ARC 2024, ediția a XV-a, organizat la Centrul de Agrement Căprioara, la care au luat parte aproape 400 de tineri și profesori români din diaspora.
Pe timpul activităților, tinerilor le-au fost prezentate de către jandarmii montani regulile de comportare pe timpul vizitelor în siturile arheologice și pe traseele montane, modalitatea de echipare și dotările necesare în timpul drumețiilor pe munte, precum și regulile ce trebuie respectate în timpul desfășurării activităților de picnic.
Jandarmii le-au vorbit elevilor și despre consecințele legale care decurg din nerespectarea normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, dar și despre consecințele consumului de droguri sau a altor substanțe halucinogene, alcool și tutun.
Activitățile de prevenire vor continua odată cu începerea noului anul școlar, atât în mod independent, cât și în cooperare cu celelalte instituții cu atribuții în domeniu, în școlile din județul Hunedoara.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Cu prilejul frumoasei vârste de 70 de ani urăm domnului profesor si poet Vasile Barbu multă sănătate și bună sporire în toate!

În îmbrăţișarea vântului s-a contopit câmpia cu muntele şi a apărut localitatea Uzdin cea mai de vest aşezare românească din Europa.
Satul Uzdin – oază de spiritualitate românească, o intersecţie de duh şi speranţă a devenit un focar de cultură al neamului cu poeţi, pictori, artişti, care au răsărit ca florile din zăpezile sfârşitului de iarnă. Una dintre aceste personalităţi este scriitorul şi omul de cultură Vasile Barbu. Din măreaţa potriveală a filonului băştinaş al câmpiei Banatului de sud, cu harul divin a ieşit Omul Vasile Barbu – un dac prin înfăţişare, dârzenie şi demnitate, un luptător fără compromisuri când este vorba de limbă, neam şi credinţă.
Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale vieţii culturale: ziarist, prozator, director de editură, poet, eseist, monograf, conferenţiar, promotor cutural, unde în meditaţia despre destinul fiinţei româneşti, numele lui Vasile Barbu se aşează de la sine în galeria iluştrilor predecesori.
Om de suflet şi om de nădejde, cărturar, cuget limpede şi generos, cercetător pe cât de modest, pe atât este de hotărât în acţiunile şi judecăţile sale.
Ca ziarist şi crainic la radio şi TV este apreciat pentru calităţile sale de model de umanitate, stil, căldură, relief, strălucire, putere comunicativă şi o nobilă sinceritate.
Este om de presă şi mare vizionar, cu imaginea unui magnat inventator de ziare şi reviste. În presă respectă principiul: află adevărul şi păcăleşte-l pe diavol.
Vasile Barbu trăieşte printre noi prin scrierile sale ca o personalitate bine conturată în cultura română, peste care nu se va putea trece uşor, va dăinui peste vremuri.
Este un talent viguros, stăpân pe profesia sa , afirmă şi confirmă că dreptatea este de partea poporului român, faţă de care nu-şi ascunde cuvintele de iubire şi preţuire. El denunţă primejdia care ameninţă societatea românească , decadenţa în care se complac falsele elite. În portretele sale se dovedeşte capabil de a învia din morţi oamenii din trecut şi a-i face să se mişte vii în paginile sale, cu un conţinut de umanitate şi de viaţă.
Vasile Barbu este un izvor, este binecuvântarea românilor din Voivodina. Împreună cu prietenii săi au făcut din Uzdin o scară spre cer, un Olimp al credinţei. Misiunea românească şi creştină a uzdinenţilor este model şi îndemn. Ea a devenit sub încercările vremurilor, una profund românească. Iar oamenii cară cu ei zi de zi, strop cu strop sfinţenia.
La acţiunile culturale organizate la Uzdin, vin zeci de cărturari, iubitori de cultură – anual – ca să mărturisească ceva, să se descarce de răul lumii care s-a revărsat asupra lor, să se încarce cu energie, cu speranţă, cu credinţă. Au venit să caute iubire, prietenie, acolo unde căldura relaţiei interumane dă sentimentul veşniciei. Aici se conştientizează că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific spatiu pentru a face cinste poporului român.
Bardul de la Uzdin – Vasile Barbu are un talent remarcabil în meşteşugul versificării. Exprimă cu vigoare apartenenţele la românism. Cultivă o poezie patriotică faţă de alţii.
Poeziile lui au perspective sufleteşti educatoare, iar ideile şi ţelurile ce străbat poezia lui reuşesc să introducă în sufletul cititorului spiritul unei întregi societăţi.
Poezia Domniei sale reuşeşte să ne smulgă din cotidianul vulgar, marcat de o imoralitate crasă, şi să ne transfere într-o lume paralelă curăţată de tot ce este hidos şi inconfortabil în viaţa zilnică. Cu lira poetului cântă locurile natale, câmpia nesfârşită, mănoasă şi sfântă a Banatului de Sud – cu oamenii ei iubitori de muncă, semeni şi de Dumnezeu, de limbă şi neam.
Om al mesajelor înalte, prin poezie încearcă să restaureze lumea stricată de păcat. Cântă satul, starea de sat – vatră – foc care conţine centrul crucea – Hristos, asigurând echilibrul orfic în poezie.
Cântă Neamul – Patria – Moşie – o fuziune a Omului cu pământul, a omenirii în Om cosmic, prin spiritualizare.
Este poetul care cântă codrul, satul, moşia – plai, tradiţia, ciclurile vieţii, datini, obiceiuri, anual reluate. Roata – rotirea ritualului cerc cea mai profundă şi unică formă de existenţă a Omului ca Dumnezeu. Dictatura ritualului înlătură dictatura haosului.
Libertatea ţăranului român conservator stă în înrobirea faţă de hieratism, faţă de absolut. Cu calitate de Om liturgic, de Iniţiat, cuprins de dor şi amor, Eros. Poziile lui au o muzicalitate fenomenală.
Taina poeziei lui Vasile Barbu constă în faptul că el nu elogiază supremaţia omului, ci a Marelui Creator, a lui Dumnezeu – Mântuitorul.
Maestrul Vasile Barbu este el însuşi, nu se poate compara cu nimeni, doar că la el ca şi la alţi poeţi vine cuvântul divin prin Eminescu şi atunci sunt toţi la fel – români, creştini şi ortodocşi. Bardul, Magul de la Uzdin, cu inima, ochii şi mâna logodeşte cuvintele pe coala de hârtie pentru a sluji sufletul omului din spaţiul locuit de români. Pentru poeziile sale a primit numeroase premii literare
În cele 46 de cărţi – Vasile Barbu mărturiseşte despre sine şi prin dragoste luminează inimile şi sufletele cititorilor trezind speranţă.
Este o desfătare să citeşti paginile lui Barbu în care găseşti ”acel fagure de miere” limba română. Fraza lui este simplă şi curge lin ca Timişul în câmpie.
Înţeleptul Patriarh al slovei în limba română, cu o putere de muncă de neimaginat şi un suflet mare, organizează şi participă la numeroase acţiuni culturale în spaţiul cu români – de la Uzdin la Cernăuţi şi Chişinău – ducând dorurile şi ofurile românilor.
La întâlnirile cu Vasile Barbu se produce o revelaţie sufletească cu o nouă experienţă ce îmbogăţeşte sufletul.
Manifestările multiculturale omniprezente, îi oferă temeiul să vorbească românilor despre ”instinctul naţional”, despre vitalitatea politică a românilor în spaţiul mioritic, dând măsura exactă a calităţii şi mărimii, a capacităţii de apostol al românismului şi arhanghel al Sfintei Tradiţii româneşti.
Cu dibăcie şi măiestrie evidenţiază – azi, ca o contrapondere în calea marii globalizări, identitatea şi unitatea poporului român – aşezat pe falia a două civilizaţii şi la graniţa lor. Popor creştin şi ortodox de origine latină, ca o sinteză a celor două civilizaţii, occidentală – catolică şi orientală – ortodoxă, ţinând de Bizanţ. Spaţiul politic şi cultural românesc a aparţinut de la început de civilizaţia occidentală – a vestului. Astfel combate teoriile care susţin fragmentarea spaţiului românesc şi a civilizaţiei românilor.
Expunerile Domniei sale încântă auditoriul prin calităţi ca :

– abilitatea de a explica înţelesul textului, a se face înţeles,

– capacitatea de a induce celor prezenţi starea de participare la o sărbătoare liturgică.

– expunerea se transformă într-un act viu şi stimulator.
Dă în permanenţă un examen de competenţă în faţa auditorului – de om pentru limbă şi neam, cu grija pentru ceilalţi, cu o forţă ce-i vine de la Spiritul Suprem. Opera şi faptele lui Vasile Barbu au rolul de a înlătura impostura.
Ca şi Blaga – el crede că salvarea neamului este mediul cert al existenţei, prin participarea omului ca un vas al transcendentului, care coboară cu rânduială şi lumină.
El crede că omul trebuie să-şi stabilească înălţimea în raport cu ceilalţi, nu în raport cu proiecţia unor funcţii trecătoare. Omul Vasile Barbu se domină pe sine şi îi domină şi pe ceilalţi şi o face cu înţelepciunea duhului şi a minţii. Crede ca şi Petre Ţuţea că ”identificarea cu sacrificiul este meseria de român”.
Se caracterizează ca şi toţi românii din afara graniţelor, printr-o dragoste fără hotare şi necondiţionată pentru neamul românesc.
Este un om – instutuţie, bogat în condei şi-n fire, cu o dorinţă sălbatecă de înrădăcinare şi trăire morală în universul tradiţiei, cu misie brâncuşiană, prin iluminare şi perfecţiune.
Vasile Barbu este omul faptelor mari, Om – centrul energetic al universului românesc – tămăduire şi leac pentru rana despărţirii lumii în buni şi răi. Vorbeşte ca un poet, iar cuvintele lui sunt ca muzica.
De o modestie proverbială, dar de o eficienţă cu totul de invidiat, demnă de un înalt şi binemeritat elogiu şi respect.
Sensibil şi discret şi-a creat o lume proprie, deschisă cu generozitate spre binele aproapelui.
Om cosmic, Om natură, Stejarul cu rădăcinile în trecut şi ramurile spre viitor. În opera lui răsar chipurile lui Dumnezeu prin oameni.
Luptă cu singura armă – cuvântul, extrem de eficientă în lupta cu oamenii cărora le-a fost pustiit sufletul.
Vântul care a risipit dorurile de limba română în tot spaţiul locuit de români, l-a azvârlit în lumea românească de la Uzdin până la Cernăuţi şi Chişinău pentru păstrarea limbii române – Patria comună.
Este o memorie ieşită din miracol, la o personalitate de o delicateţe neobişnuită şi cu fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din buna cuviinţă nativă a poporului român din Banat şi cu o expresie însuşită de Sfânta Tradiţie.
Pentru toate acestea, noi almăjenii, îl privim cu preţuire pentru că din prea-plinul calităţilor sale se revarsă asupra tuturor. Aduce în jurul lui pace, linişte, bucurie şi lumină. Prin tot ce a făcut este o lecţie de istorie şi de viaţă pentru tinerele generaţii. De aceea urăm maestrului să trăiască mulţi şi fericiţi ani, să rămână cu aceeaşi vigoare şi prospeţime a capacităţii de muncă şi cu aceiaşi patimă pentru slujirea românismului.

Poezia rugăciune – ca o profesiune de credinţă

Putna

Venit-am la tine într-un târziu…

Dar am venit totuși             Putna, izvor nesecat
de credinţă românească
în bine.
Putna, zid de apărare
şi mărturisitoare
de rugi.
Putna, candela veşnic vie
a Adevărului Schimbării la faţă
Putna,
cruce, închinare, sânge…

Uzdin, 03.11.2004

Prof. PANDURU PAVEL
Societatea Literar Artistică ”Tibiscus” din Uzdin la 30 de ani de existență