În acest an s-au împlinit 115 de ani de la moartea sociologului Anton Golopenția. Născut în Prigor – 1909, mort la Jilava – București – 1950.

ANTON GOLOPENȚIA

Omul cu inepuizabile resurse de farmec și o frapantă originalitate, cu un spirit efervescent, plin de idei și de o mare delicatețe, Anton Golopenția s-a născut la 12 mai 1909, în localitatea Prigor, județul Caraș. A fost fiul lui Simion Golopenția, lucrător la Primăria Prigor, în această perioadă și a Emmei – Magdalena născută la Bozovici din familia Staschek. Tatăl lui a fost originar din satul Pecinișca – Băile Herculane. Era un om înteprinzător și cu mult spirit practic. Mama, o femeie independentă, inteligentă și sensibilă, cu mare dragoste pentru lectură, avea o memorie prodigioasă și darul de a povesti viu și colorat ne spune Ștefania Golopenția – soția.
De la bunicul din spre mamă, Anton Staschek, casier la Banca Almăjana din Bozovici, a moștenit principiile de viață ca: moralitatea și dăruirea pentru cei mulți. De bunicul Anton, al cărui nume îl purta, era foarte atașat. Anton Golopenția a iubit Almăjul, Prigorul unde s-a născut și Bozoviciul unde erau bunicii după mamă. Venea în Almăj cu mare bucurie și plăcere în vacanțele de vară și ori de câte ori găsea puțin timp pentru destindere.
Liceul îl începe la Cluj in anul 1920, unde lucra mama sa, la Liceul Bariț și l-a terminat la Timișoara, unde și-a trecut bacalaureatul în 1927. Studiile universitare le-a făcut la București luându-și în anul 1930 licența in drept, iar în anul 1933 pe cea în filozofie.
În anul 1930 obține postul de bibliotecar al Seminarului de Sociologie, Etică și Politică al Universității din București. Acum ia parte la cercetările monografice de sociologie rurală întreprinse de Institutul Social Român în colaborare cu Seminarul de Sociologie. Participă pentru prima oară la o campanie de monografiere sociologică a satului Cornova din Basarabia. Studiul întocmit în urma primei campanii de cercetări monografice a fost atât de pătrunzător și revelator încât a atras atenția lui Dimitrie Gusti și Școlii de Sociologie românească, cât și unor sociologi și economiști europeni asupra tânărului Anton Golopenția – un talent neașteptat cu o capacitate neobișnuită de observație, interpretare și conceptualizare.
Anton Golopenția a avut o minte deschisă, în bătălia sa de ”luminare” a spațiului bănățean și românesc. Mintea deschisă l-a făcut să fie numit de către Dimitrie Gusti șeful său de cabinet la Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor și secretar particular. Să fie fondatorul, organizatorul și conducătorul unor organizații și reviste fundamentale pentru istoria noastră culturală, identitară și națională: Revista de Sociologie Românească (1937), director la Institutul Social Român (1937-1940), inspector la Fundația Regală ”Prințul Carol”. Director la Institutul de Statistică în perioada 1940-1948. O deosebită activitate a avut în Almăj înființând Asociația Culturală a studenților almăjeni ”Almăjul Tânăr”, care a funcționat în anii 1929, 1930 și 1931. Asociația a fost înființată din inițiativa studenților și elevilor mai mari cu scopul culturalizării satelor și a realizării contactului dintre studenții de diferite specialități. Avea un colectiv de conducere format din Iuliu Străin, Ilie Ienea și Anton Golopenția. Asociația Culturală a Studenților avea formații artistice precum: echipe de dansuri, teatru și corul care era condus de Ilie Ienea. Ea își desfășura activitatea vara, în vacanțe, când formațiile țărănești nu funcționau din cauza muncilor agricole. Cu aceste formații studenții susțineau spectacole în toate satele almăjene. Mergeau fie cu căruța, fie cu mașinile lui Lepși.
Anton Golopenția a fost un pasionat cititor. A trăit într-o beție a cititului. Îndemna tinerii colegi să meargă spre biblioteci și să aprecieze cartea spunând că pentru el ” bibliotecile sunt calmantul meu încercat”. Îi plăcea să învețe carte cum puțini o făceau. Învăța cu pasiune și uitare de sine. Aceasta l-a determinat să-și completeze studiile în Germania în perioada 1933-1936, obținând două burse. În toamna anului 1936 își trece la Leipzig doctoratul în filozofie cu teza ”Informarea Conducerii Statului și Sociologia Tradițională”. În perioada studiilor în Germania, de 3 ani, fără a veni în țară, l-a ajuns dorul de ”acasă”, locul unde s-a născut – Prigorul și locul unde a crescut – Bozoviciul din Almăjul lui drag. Acum recunoaște că înțelege și ”apreciază întoarcerea lui Taica Anton Stashek din lume. Poate ar fi ajuns mai bogat în alte părți, noi însă am fi fost mai săraci și mai părăsiți”, ne spune prof. dr. Sanda Golopenția – fiica sa.
Apreciind profesia nobilă de educator, în toamna anului 1937, ocupă postul de asistent pe lângă catedra de Sociologie, Etică și Politică a Universității din București.
Înțeleptul din Almăj Anton Golopenția este de talia generației de la 1848, o figură proeminentă și unică care rămâne în istoria noastră drept un luptător pentru păstrarea conștiinței de neam și a credinței ortodoxe.
Spirit enciclopedist, mare gânditor și cercetător a societăților umane de azi și de totdeauna, a fost printre fondatorii revistei Geopolitică și geoistorie. A fost trimis de către guvernul României la Conferința de Pace de la Paris. A fost numit de către conducătorul țării, Mareșalul Ion Antonescu, în fruntea comisiei care se ocupa de identificarea românilor de la est de Bug. Făcea parte din elita naționalistă, care căutau să ridice poporul apărând fondul sufletesc al neamului românesc prin întărirea creștinismului.
Anton Golopenția a fost măreț prin modestia și calda lui omenie. Este un uluitor model de viață și creație. Este modelul intelectualului plecat de la sat care și-a lăsat omenescul pe unde l-a dus viața.
Marele savant Anton Golopenția, figură de aristocrat stoic, a strălucit meteoric la început de secol 20. Despre Omul și faptele sale au scris mulți cărturari și mult, dar cel mai mult și mai complet a scris fiica sa Doamna prof. dr. Sandală Golopenția.
În anii 1950 a fost o infuzie de jertfă a marilor personalități românești arestate. Printre ei se afla și savantul Anton Golopenția. El a fost ridicat, la 16 ianuarie 1950, de către agenții securității din sala de lectură a Academiei Române și întemnițat. La cercetări, în fața procurorilor, spunea despre comunism că este o glumă, dacă îl prinde anul 2000, refuzând să adere la noua doctrină. A fost singurul întemnițat care a prevăzut destinele comunismului.
Crescut la sat, îl preocupa de copil dezvoltarea rurală și întocmește un plan în închisoare, pentru dezvoltarea satelor, ca salvare a națiunii. I s-a creat un regim de teroare fără a fi judecat și la 9 sept. 1951 moare la Jilava.
Pentru toate acestea dascălii, autoritățile locale, ansamblul Doina Prigoreană au organizat în anul 2001 o sărbătoare comemorativă cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea marelui savant. Am cinstit în Anton Golopenția nu numai pe cărturarul erudit, uluitor prin cunoștințele sale, pe creatorul polivalent care a deschis perspective noi în toate domeniile abordate, dar și pe patriotul care și-a pus știința și talentul în slujba propășirii și independenței patriei sale, pe omul din sufletul neamului nostru, pentru virtuțile unei inimi nobile, pe cărturarul care semna unele articole din presa vremii cu pseudonimul de George Prigoreanul.

La 15 septembrie 2001 ansamblul ”Doina Prigoreană” a prezentat un spectacol cu aspecte din viața strămoșilor noștri ce cuprinde principalele taine ale existenței la români: naștere, botez, nuntă, moarte. Acest spectacol a fost prezentat cu prilejul cinstirii memoriei savantului enciclopedist Anton Golopenția născut în satul nostru în data 12 mai 1909 și la 50 de ani de la moartea sa – în anul 1951 în închisoarea Jilava.

Prof. Panduru Pavel/UZPR