• UZPR

Recenta Adunare Generală a UZPR, programele manageriale ale principalilor competitori, dar și o serie de materiale care s-au vehiculat cu acest prilej au atras atenția asupra necesității mutării centrului de greutate al activității organizației spre filialele din țară și străinătate.

Mai mult chiar, președintele ales, domnul Sorin Stanciu, a subliniat că una din prioritățile organizației pentru perioada următoare va fi funcționarea și sprijinirea filialelor căci, în fond, UZPR suntem noi, toți, egali!

Intenții nobile, dătătoare de speranțe pentru cele 60 de filiale declarate, care funcționează sub egida UZPR, fără a avea însă personalitate juridică și a beneficia de toate drepturile care derivă din acest statut (doar două din ele – Bihor și Caraș-Severin – având o funcționare de sine stătătoare în cadrul Uniunii!).

În realitate situația este mult mai complexă, motiv pentru care îmi permit, în continuare, să exprim anumite puncte de vedere în acest sens (o bună parte prezentate și pe grupul de discuții al șefilor de filiale), ce au la bază experiența personală de 4 ani în conducerea Societății Ziariștilor din România – SZR, dar și ca președinte al uneia din cele mai mari organizații civile locale din domeniul presei – Asocția Presei Timișorene – APT sau ca și fost consilier al prefectului județului Timiș, având calitatea de responsabil cu sectorul ONG.

Mai ales că breasla ziariștilor este una din cele mai încărcate de responsabilități și de frământări, ce încearcă să supraviețuiască într-o lume plină de probleme și de contradicții, rezistând asaltului tehnologiilor moderne, schimbărilor interesului public general și, mai ales, al valorilor comunităților în care-și desfășoară activitatea.

Definindu-se ca o organizație profesională de creație, Uniunea Ziariștilor Profeșioniști din România – UZPR încearcă să facă față tuturor acestor provocări, să-și găsească o linie de supraviețuire și să se dezvolte continuu, ca un adevărat portdrapel și apărător al breslei.

Articol întreg >>>>

Miza pe filiale