O zi de primăvară cu miros de bucurie, mult soare și foșnet de frunze, marți, 30 aprilie 2024 am pășit în clădirea Bastionului unde a avut loc Vernisajul Expoziției ,,Întâlnirea cu Îngerii”, Mihai Teodor Olteanu, Ciprian Surulescu, Molnar Ceza, Remus Irimescu, erau parcă mai multe mâini cu același nume, mai multe voci cu același timbru, pictura si sculptura într-o îmbinare infinită la Centrul Multifuncțional Bastion din Timișoara, acolo am avut bucuria să-l îmbrățișez din nou pe artistul, pictorul Mihai Teodor Olteanu, și am pornit pe toate undele culorilor ce ne atrăgeau cu divinul din ele. Împreună cu colegii de breaslă: Dumitru Butoi și Horia Țâru, dar și cu doi îngerași dornici de cunoaștere care au rămas uimiți de puterea culorilor din jur, de minunile care se întâmplau în picturile de pe perete, chiar și de bunătatea cu care au fost primiți. Artă, inspirație, magie, toate într-o curiozitate deplină, dar și cu emoții am stat de vorbă cu îngerii, mulți dintre ei purtau pe aripi speranțe, unii duceau adevărul în țara fericirii, o parte din ei ne arătau chipul Fiului, pot spune că în multe culori trăiau ochii Mântuitorului care ne privea cu cea mai mare iubire din lume, dar oare nu de iubire avem nevoie? Expozițiile pictorului Mihai Teodor Olteanu sunt pentru mine pagini scrise de mâini divine, poezii în culori de viață povești în răsărit, ba chiar basme în amurg de seară, se știe că expozițiile sale din țară și străinătate au titluri inedite de o mare notorietate, fiecare tablou reprezintă o stare a sufletului pentru maestru, dar și pentru noi, iată cum acest copil al Ardealului ne arată calea, adevărul și viața în iubire, în frumusețe, în universul acestei lumi. Mi-am cusut buzele cu tăcerea din sculpturi ca să nu-mi fugă cuvintele strigăt ca: renasc, trăiesc, iubesc! Nu poți decât să râzi nebunește de atâta frumusețe pictată în sute de petale, sau, de ce nu, să plângi de bucurie spunându-ți într-una cât de norocos ești că vizitezi acest loc. Sunt momente pentru noi, aceste ființe umane mereu în criză de timp și spațiu, când dezbrăcăm haina roasă de ani și ne aruncăm pe iarba verde a prezentului, marți, 30 aprilie, împreună cu mai mulți iubitori de artă am aruncat haina groasă și ponosită a multor ani de du-te vino și ne-am împrospătat cu armonie, credință și reculegere, dar, foarte important este faptul că am sărutat clipa viitorului și am adormit în brațele lui. La plecare nu ne-am luat rămas bun, știți de ce? Pentru că o parte din noi a rămas acolo, în acele încăperi cu îngeri și flori, trecut și viitor, prezent în Dumnezeire. Expoziția a avut parte și de un vizitator mai altfel decât alți vizitatori și anume un porumbel care stătea cu noi, asculta muzica fredonată de îngerii pierduți în buchetele de flori pictate de pictorul Mihai Teodor Olteanu. Mă bucur mult de această zi plină având în vedere că l-am cunoscut și pe sculptorul Ciprian Surulescu, simplu, modest, dar cu talent uriaș din naștere, un sculptor desăvârșit…ce pot să mai zic, există miracole, iar multe sunt ieșite din mâna omului. Dumnezeu ne-a îndrumat pașii aici, sunt sigură, eram în miezul Sărbătorilor Pascale și meritam o curățire sufletească, vorbeau îngerii între ei…
Să fim mândri că suntem români, să fim mândri de acești români și de mulți alții ca ei!
Maria ROGOBETE/UZPR Lugoj 04.05.2024