Munţii Dognecei, un Kogaion al românismului, colţ de Rai ales de Dumnezeu, cu un mesaj de la Maica Domnului, în dimensiunea doisprezece, este dăruit cu bogăţii ale subsolului, cu pietre preţioase, vorbitoare şi pline de sfinţenie. Acest templu sacru este însufleţit de oameni care mărturisesc, din tot sufletul şi din tot cugetul lor, dragostea de muncă, de semeni şi de Dumnezeu, pentru mântuirea şi purificarea sufletelor. Aici a fost o evoluţie a conştiinţei de la mineral către angelic, creându-se etosul acestor locuri şi oameni cu smerenie, evlavie şi bun simţ. De aici a ieşit ca o floare de sub zăpezile muntelui – Omul Constantin Gruescu, zâmbind încrezător unei naţiuni şi lumii întregi.
Sub bolta codrului, de-a lungul zecilor de ani, s-a desfăşurat activitatea jertfelnică şi purificatoare a Omului Munte, a Omului Transcedental, a Omului Cosmic, rază şi Logos – Constantin Gruescu.
Domnia Sa, un Gerula al vremurilor noastre, este un urmaş al lui Deceneu, o coloană ce face legătura între cer şi pământ.
Este un Lot menit de a salva de la sodomizare şi pedeapsă acest spaţiu din grădina Maicii Domnului.
Este un Patriarh de lumină al românismului care duce faima bogăţiei, sfinţeniei, bunătăţii şi înţelepciunii poporului român în toată lumea.
Este un patriot şi un naţionalist desăvârşit legat de ţară prin cordon ombilical. Patriotismul său nu este cu excese, ci este un patriotism luminat de tipul patriotismului lui Mircea Vulcănescu – marele nostru filozof.
Viaţa sa, un model de smerenie, de jertfelnicie şi de dragoste pentru români şi pentru ,,Cel care ne-a creat”, Constantin GRUESCU, prin întreaga sa viaţă, a fost şi a rămas un simbol pentru afirmarea fiinţei naţionale. Întrega activitate a Domniei Sale va fi pentru toţi cei ce simt româneşte o lecţie de istorie şi de viaţă. Peste tot pe cărările purtate de destin, în relaţiile interumane a dus cu el omenescul, având ca năzuinţă, desăvârşirea omului. A fost imaginea unui Om al gândului sacru, cu suflet de creştin şi ortodox.

Constantin GRUESCU, ar fi împlinit 100 ani, de aceea rugăciunile noastre se îndreaptă către Preabunul Dumnezeu pentru odihna sufletului său, și așezarea lui alături de cei sfinți.

Prof. PAVEL PANDURU