NICOLAE IRIMIA

A văzut lumina zilei la 27 aprilie 1949 în satul Socolari, comuna Ciclova Română, judeţul Caraş Severin.
Școala elementară în satul Socolari, ultima clasă la Școala Generală Nr. 3 din Oraviţa. A absolvit Liceul „General Dragalina” în anul 1967, unde i- a avut ca dascăli pe poetul Mihai Novac (limba latină), Constantin Cameniuc şi Cornelia Epure (limba română). Ca mentor în arta scrisului, la Cenaclul literar „Semenicul” din Reşiţa l-a avut, încă din anii 1971- 1972, pe prof. Gheorghe Jurma. Lecturi vaste din literatura română și universală, din mitologie și folclor.
Din anul 1970 şi până în anul 1991, după mai multe specializări, lucrează în funcţie de cântăritor şi de metrolog la Secţia Energetică a Combinatului Siderurgic din Reşiţa. Din 1991 şi până în 2004 este redactor la ziarul „Timpul” (unde lucrează și suplimentul dedicat spaţiului rural, „Cuvântul Satelor”), iar, mai apoi, până în anul 2008, la ziarul Sud Vestul, unde coordonează rubricile dedicate satelor, agriculturii şi pe cea de cultură.
A deputat cu poezie în ziarul „Flamura”, organ al Comitetului judeţean de partid și al Consiliului Popular județean Caraş Severin, Reşiţa an I, nr. 20, 18 mai 1968.
A publicat versuri, reportaje, recenzii, anchete, note și informaţii în „Flamura”, „Caraş Severinul”, „Timpul”, „Sud Vestul”, „Reflex”, „Siderurgistul”, „Semenicul” (Reșița), „Orizont” Timișoara, „Tribuna” (Cluj- Napoca), „Cronica” (lași), „România literară” (București), „Libertatea” Pancevo (Serbia) „Flacăra” (București), „Transilvania” şi „Steaua” (Sibiu) „Contemporanul” (Bucureşti), „Familia” Oradea, „Oraviţa”, „Confluenţe” (Oraviţa), „Almăjana” (Bozovici), „Vestea” (Mehadia), „Arcadia”, (Anina), în „Caietele program” ale Casei de Cultură Reșița și în caietele concursului de poezie „Hercules” din Băile Herculane (1976- 1978), „Jurnal de Răcășdia” (Răcăşdia), „Gând românesc” (Alba Iulia) etc. De asemenea, autorul a fost prezent cu versuri la emisiuni literare și culturale ale studiourilor de radio din Timişoara şi Bucureşti, precum și la Studioul regional de radio Reşiţa.
Pune bazele unui cerc literar la Liceul „General Dragalina” din Oraviţa şi a revistei șepirografiate „Tinereţe”, care apare în martie 1968. Din 1970 este membru al Cenaclului literar „Semenicul” și se numără printre membrii fondatori ai revistei „Semenicul”. Din octombrie 2008 este membru al Clubului Intelectualilor de la Teatru Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa.
Nicolae Irimia a publicat următoarele volume: „Ofrandă vocalei” (şase poeţi tineri), cu ciclul „Desprinderea din somn”, Editura Facla, Timişoara, 1979; „Anotimp natal”, Editura Facla, Timişoara, 1981; „Albastru de ochii tăi”, Editura Pim; Reșița, 2007, „Scrisoare de acasă” (versuri regăsite), Editura Timiş, Reşiţa, 2010; „0 lecţie de memorie activă”, convorbiri cu Ionel Crăiniceanu, Clubul Mitteleuropa, Oraviţa, 2011; „Țărani, scriitori şi scriitori țărani”, repere ale satului cărăşean, Editura Pim, Reșița, 2011, „Muzee din Caraş Severin”, 2011.
Despre creaţia poetică a lui Nicolae Irimia, din şi despre activitatea sa publicistică s- a scris în „Monografia Liceului din Oraviţa” de Victoria V Popa, Oraviţa, 1973, Almanahul „Femeia”, Bucureşti, 1982; „Dicţionar al scriitorilor din Caraş Severin”, de Victoria 1 Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Editura Timpul, Reşiţa 2000; „Peisaje din Caraş Severin” (cronici literare 2) de Călin Chincea, Oraviţa, 2000; „Cartea despre povestea cuvintelor în anotimpul natal” de Ionel Bata, Clubul Mitteleuropa, Oraviţa, 2009 etc.
Poetul, eseistul şi publicistul Nicolae Irimia, de- a lungul anilor a fost răsplătit cu diplome, premii și felicitări, astfel:

• Premiul III la faza naţională a Festivalului „Cântarea României”, pentru publicistică 1979;
• Premiul I pentru poezie la faza județeană a Festivalului „Cântarea României” (1981);
• Premiul „Clubul intelectualilor” din Oraviţa, pentru publicistică, 1995;
• Diplomă de merit, decernată de Societatea culturală „Doinitorii Carașului” din Mercina (2002);
• Premiul „Eminescu” și titlul de „Cavaler al ordinului cultural Eminescu”, 1868, Oraviţa (2006);
• Diploma „Honoris Causa”, decernat de „Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutinderi” (2006);
• Premiul de excelență decernat de Teatrul Vechi şi Clubul Mitteleuropa din Oravița (2009);
• Titlul de „Senior al culturii” acordat de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniul Cultural Naţional, Direcţia pentru Cultură Caraş Severin, Asociaţia Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România și Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa (2009);
• Premiul de excelență literară, decernat de Fundaţia Culturală „Orient Latin” din Timișoara (2014).
  Chinuit de o boală necruțătoare timp de câţiva ani, s- a stins din viaţă la 2 august 2022, lăsând în urmă regrete celor care l- au cunoscut, iubit și respectat.

Prof. univ. Dr. Constantin FALCĂ
Laureat al Academiei Române