Acum mai bine de un secol, în atmosfera entuziastă și încărcată de mari speranțe, datorată împlinirii Marii Uniri de la 1918, făuritorii de foi tipărite îndeplineau o altă speranță, cea a breslei – constituirea unei familii a scriitorilor gazetari. Astfel, la 11 ianuarie 1919, în București, nu departe de locul unde se află acum sediul central al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, undeva prin Sărindarul de atunci, mai mulți tineri intelectuali, în număr mare chiar, puneau bazele unei structuri oficiale a gazetarilor români – Uniunea Ziariștilor. Gândindu-mă acum la numele celor care au votat atunci, în unanimitate, actul de constituire, mă plec cu adâncă evlavie în fața memoriei acestora, a celor care, în ani, au devenit incontestabile repere ale gândirii culturale naționale. Cei de atunci și toți cei care le-au urmat, până la seniorii de astăzi ai presei românești!
Deși împlinește 105 ani de la constituirea sa oficială ca structură unitară reprezentativă a ziariștilor români, a celor pentru care limba română este propria patrie – cum spune poetul – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care, în vreme, a trecut prin etape de felurite de schimbări și perfecționări, și-a păstrat, tot timpul, spiritul tânăr, inovator. Cursul dezvoltării sale a fost ascendent întotdeauna, îndeplinindu-și constant menirea de a fi o entitate de utilitate publică!
Este necesar să veghem cu toții la respectarea exemplară a normelor Codului deontologic al profesiei noastre, a cadrului democratic în care ne manifestăm – la toate nivelurile – a libertății de opinie! Este necesar să ne ascultăm unii pe alții, cu înțelegere și toleranță! Trebuie, azi, la mai mult de un centenar de viață a UZPR, să promovăm buna înțelegere între semeni, între noi toți!
Să mergem mai departe cu încredere în noi înșine și în forța noastră!
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România suntem noi, toți!
Filiala din Timișoara a Academiei Române organizează manifestarea științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, cu tema „SPAȚIALITATE ȘI TEMPORALITATE ÎN EPOCA MARILOR CLASICI. Mihai Eminescu și Ioan Slavici, două destine paralele, unite printr-un singur crez: literatura”, ce va avea loc în Aula filialei din Timișoara a Academiei Române, în 16 ianuarie 2024, începând cu ora 11.
În anul 2014 regizorului Ioan Cărmăzan i-a venit năstrușnica idee de a înființa un „Club” al oamenilor talentați din Timișoara, o grupare fără personalitate juridică, dar care a adunat în jurul maestrului, cu o repeziciune uimitoare, o seamă de oameni valoroși: scriitori, artiști, cineaști, publiciști, editori, oameni de cultură etc.
Pe unii dintre membri îi cunoșteam, dar mulți îmi erau încă necunoscuți și, evident, eram fericită să cunosc nume noi și importante în cultura și literatura bănățeană contemporană.
Această grupare cultural-literar-artistică, menită să adune creatori din diverse domenii pentru a promova cultura, literatura, arta, publicistica bănățeană, a dat naștere unor cărți, prima în acest șir de antologii fiind volumul „Despre iubire…”, apărut la editura clujeană „Ecou Transilvan”, în coordonarea Ninei Ceranu.
Acest volum a fost prezentat și la biblioteca din Bocșa, prin grija prietenului Nuțu Cărmăzan, și atunci am cunoscut mai mulți dintre inimoșii membri ai Clubului de la Timișoara. Iar Silvia C. Negru a fost una dintre doamnele care m-a cucerit! Volubilă, talentată, atentă, inteligentă, s-a dovedit a fi o prietenă caldă și fidelă!
Silvia C. Negru s-a născut în 12 ianuarie 1954 în comuna Batăr (jud. Bihor); este absolventă a Universității de Vest din Timișoara – Facultatea de Filologie; este unul dintre dascălii de seamă ai orașului de pe Bega, fiind un profesor dedicat și un director cu viziune.
Pasionată de scris, a debutat publicistic, cu poezie, în anul 1970 în „Reflectorul alb” și editorial, în 1985, cu volumul de poezii pentru copii „Carnavalul florilor” la editura Facla din Timișoara, o carte frumoasă, ilustrată de Adriana Oancea-Șuteu.
Au urmat cărți precum: „Veșmânt de aripi”, versuri, Timișoara: Pardon, 2006; „Stihuri pentru cruce și destin”, Timișoara: Pardon, 2006; „Pentru iubirea clipei”, versuri, Timișoara: Pardon, 2007; „Altar”, versuri, Timișoara: Pardon, 2007; „Pe plan exprimat”, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2012; „Pe aripi de răsuflare tăiată”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2013; „Întrupare”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2013; „Iubire pe brațele mării”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2014; „Țărmul de taină”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2014; „Așteptarea albă”, versuri,Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2015; „Umbre albastre”, versuri, Timișoara: Eurostampa, 2016; „Poeme în Andoria”, versuri, Timișoara: David Press Print, 2019; „Flacăra cu trup de gând”, versuri, Timișoara: David Press Print, 2021; „Carte ce-o deschizi cu inima”, versuri, Timișoara: Eurobit, 2021; „Pașii Nereidei”: antologie de proză scurtă și povestiri, Timișoara: David Press Print, 2022.
Silvia C. Negru colaborează cu diverse reviste și publicații, creațiile sale regăsindu-se în paginile revistelor: „Antract”, „Anotimpul surâsului”, „Arcade”, „Arcadia”, „Columna” , „Coloana infinitului”, „Embleme”, „Eminesciana”, „Familia”, „Interferențe”, „Orizont”, „Orient latin”, „Reflectorul alb”, „Scânteia tineretului”, „Vitralii” etc.
De asemenea, o găsim în volumele Clubului de la Timișoara:„ Despre iubire…”- Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2016;„ Dosarul Brâncoveanu – între real și imaginar”.- Timișoara: Eubeea, 2017; „Utopia – despre iubire și prostie”.- Timișoara: Eubeea, 2018; „Descifrând codul Cărmăzan” .- Timișoara: Eubeea, 2018; „ Insula fiecăruia”.- Timișoara: Eubeea, 2019; „Campioana.” Doinei Moț, la 80 de ani.- Timișoara: Eubeea, 2018; „Adrian Dinu Rachieru – O întâlnire mirabilă”. Timișoara: Eubeea, 2020; „O sută de ani de literatură feminină în România”.- Timișoara: Eubeea, 2020; „Marika” – volum dedicat Mariei Pongrácz Popescu.- Timișoara: Eubeea, 2021; „Dosarul Brâncuși – între real și imaginar”.- Timișoara: Eubeea, 2021; „30 de ani de U.A.R.F.” (Uniunea Autorilor și realizatorilor de Film din România).-Timișoara: Eurostampa&Eubeea, 2023.
Referințe despre cărțile și personalitatea Silviei C. Negru sunt în volumul realizat de Ion Pachia Tatomirescu: „Pagini de istorie literară valahă de mâine” (2015); ”Enciclopedia Banatului. Literatura.” Ed.a II-a (2016); în periodice: „Orizont”(nr. 42, /1980); „Orizont (nr. 40/ 1985); Orizont (nr. 45/ 1985); „Icoane bănățene” (nr. 6/ 2013); „Arcade” (nr. 4/ 2006); „Orient latin” (nr. 1/ 2013); „Zeit” (nr. 52/ 2013); „Orizont” (nr. 4/ 2013); „Reflex” (nr. 1-6/ 2013); „Orient latin”(nr. 3/ 2014); „Anotimpuri literare” (nr. 2-3/ 2014); „Arcade” (nr. 4/ 2013).
„O scriitoare care impresionează prin actul decisiv și determinant de a nu lăsa istoria văduvită de trăirile care pot construi autentic” (Otilia Sârbu); o scriitoare a cărei texte „acoperă un spațiu incitant prin generozitatea sa spirituală. Pornind de la lumea copilăriei și adolescenței dintr-un sat bihorean – locuri, oameni, întâmplări, trecând în America, urcând și în istoria noastră, la finalul domniei lui Constantin Brâncoveanu, revenind apoi în contemporaneitate, demersul literar al autoarei este condus sub lumina dragostei față de oameni și a credinței creștine”. (Lucian Ionică) O poetă care „cântă trecerea inevitabilă a timpului care desenează inele pe trunchiurile copacilor… Umbra poetei care va persista în timp este cărarea ei divină, partea geamănă în Lumină… Poezia Silviei C. Negru este un «film în derulare, țesut cu mătase», uneori are «miez conturat» și « imagini neșterse», însă prin înălțarea Cuvântului clăditor al versurilor, ele îndreaptă poeta spre neuitare.” (Virginia Popovici) „Lirica Silviei C. Negru nu sentimentalizează, ci surprinde doar prin delicatețe și solidaritate. […] Poeta scrie o poezie dedicată copilăriei, ca și cum ar scrie maturilor. Ea nu face rabat sensului, puterii de atracție a cuvântului și metaforei, nici nu coboară versul la o treaptă de jos a pătrunderii, ci rămâne în universul propriu al înțelegerii copilăriei, caută, în ea, cu perspicacitate, valorile spirituale capabile s-o stimuleze și s-o înalțe.[…]” (Ion Arieșanu) „Silvia C. Negru construiește un spațiu poetic amplu, un tărâm imaginar mito-poetic propriu, în care aduce la rang de zeități și instanțe divine absolute, sentimente proprii, gânduri, idei. Vocea este gravă, timbrul înalt, versificația când albă, când, pe alocuri, rimată, este lucrată în filigran, cu grija expresă pentru amănunt și efect.” (Gheorghe Secheșan)
Demnă de admirația noastră, scriitoarea Silvia C. Negru este un om sensibil și, totuși, deosebit de puternic, este o voce distinctă, cu un accent clar și apăsat asupra valorilor noastre naționale, asupra limbii române și a tradiționalismului veritabil și autentic. Este omul de cultură din umbra căruia izbucnește, parcă, adesea, dascălul purtător de aură. Acea aură! A sincerității, a smereniei, a divinității! Pentru că, dincolo de dascălul hăruit cu talantul meșteșugirii cuvântului, Silvia este un om bun și credincios. Iar noi știm că omul credincios, care face fapte bune, se aseamănă cu lumina care încălzește și luminează în jurul său.
Iar eu mă simt binecuvântată cu o astfel de prietenă și colaboratoare!
Scriitoarea Silvia C. Negru se află la ceas aniversar, moment în care se cuvine să-i adresăm urări de bine, de sănătate și de frumoase împliniri scriitoricești! Să ne lumineze ani mulți înainte cu bunătatea și cu talentul său și fiecare zi să-i fie desfătare!
Existența în comunitatea noastră a Bazei de practică și agrement aparținătoare unei universități de prestigiu, a creat oportunitatea unei strânse colaborări între Primăria Baru și Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Din inițiativa domnului primar Daniel Răducanu, pentru a se crea un mediu educațional mai integrat, adaptat la cerințele societății contemporane și la nevoile elevilor claselor liceale de la Liceul „Prof. Bora Tit Liviu” Baru – după cum ne relata recent prof. Karina Hadadea (foto) în calitatea sa de director – s-a încheiat cu această universitate un parteneriat cu multiple oportunități pentru elevii liceului nostru.
Colaborarea acoperă o gamă largă de activități, oferind beneficii educaționale și profesionale în pregătirea mai eficientă a elevilor pentru provocările viitoare. Pot fi amintite câteva aspecte care evidențiază importanța acestui parteneriat: • Acces la resursele universitare: elevii își desfășoară cursurile în cadrul Bazei de Practică a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca având acces la facilitățile universitare, respectiv săli de clasă, laboratoare, bibliotecă și atelier de practică, extinzându-și astfel cunoștințele și experiența. • Workshop-uri și prezentări: pentru a împărtăși cunoștințe și pentru a inspira elevii, conf. univ. dr. Vescan Iulian și conf. univ. dr. Moldovan Ciprian din cadrul Facultății de Geografie Cluj-Napoca desfășoară workshop-uri și prezentări elevilor noștri, asigurând expertiza în domeniu specific pregătirii lor, tehnician în turism. • Proiecte de cercetare și stagii: prin activitățile din cadrul programului „Dronă, G.P.S. și aparatură modernă pentru realizarea măsurătorilor și întocmirea hărților” organizat de Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca, elevii noștri beneficiază de stagii și activități practice susținute de domnul decan conf. univ. dr. Man Titus, prodecan conf. univ. dr. Alexe Mircea și conf. univ. dr. Bilașco Ștefan. Prin acest program elevii au ocazia de a experimenta procesul de cercetare și de a-și dezvolta abilități practice. • Creșterea motivației școlare: cunoașterea faptului că educația lor poate servi la integrarea în învățământul superior poate motiva elevii să-și îmbunătățească performanțele școlare și să-și stabilească obiective academice mai înalte. • Dezvoltarea comunitară: colaborarea între liceu și universitate aduce beneficii pentru comunitatea locală prin crearea de oportunități educaționale și profesionale. Colaborarea cu Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca contribuie la îmbunătățirea calității educației și la pregătirea mai eficientă a elevilor liceului nostru pentru provocările viitoare. Totodată creează o punte între învățământul secundar și cel superior, facilitând tranziția elevilor de la liceu la universitate și pregătindu-i pentru provocările viitorului lor educațional și profesional.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
MEDALION EMINESCU ȘI ZIUA CULTURII NAȚIONALE LA ROMÂNII DIN SERBIA.
Asociația de interes obștesc Românii Independenți din Serbia (RIS) celebrează în mod consecvent marile sărbători ale culturii și spiritualității româneşti, prin organizarea manifestărilor și evenimentelor culturale de amploare, de înaltă ținută pe plan național- identitar în Serbia.
Ca în fiecare an de Ziua Culturii Naționale – 15 ianuarie, ziua în care s-a născut poetul național, Asociația de interes obștesc Românii Independenți din Serbia (RIS) organizează spectacolul extraordinar muzical–literar la Centrul Cultural din Vârșeț, duminică, 14 ianuarie 2024, dedicat Zilei Culturii Naționale și omagierii 174 de ani de la nașterea poetului nepereche Mihai Eminescu. Evenimentul central și omagial în cadrul comunității românești din Serbia, consacrat împlinirii a 174 de ani de la nașterea poetului, Mihai Eminescu – Medalion Eminescu, sub genericul „Porni Luceafărul…” , este coordonat de prof Natalia Stan, iar ediția a III-a se organizează duminică, 14 ianuarie 2024, la Centrul Cultural din Vârșeț, la ora 15:00.
Spectacolul de excepție de muzică și poezie (cultural-artistic și literar) este organizat de Asociația Românii Independenți din Serbia (RIS) în colaborare cu Consulatul General al României la Vârșeț și orașul Vârșeț. Spectacolul extraordinar muzical-literar cuprinde: un recital de poezii și romanțe interpretate de un grup vocal de fete, poezii pe portativ, piese muzicale și instrumentale, dramatizări, montaj artistic, momente lirice și omagiale dedicate Luceafărului poeziei românești. În calitate de invitați speciali la ediția a III -a a spectacolului ,,Medalion Eminescu 2024 – Porni Luceafărul…”, participă actori profesioniști de limba română din cadrul teatrului Național „Sterija” din Vârşeț care vor recita din opera eminesciană.
Evenimentul și spectacolul extraordinar muzical-literar Medalion Eminescu 2024 „Porni Luceafărul…”- ediția a III-a reunește elevi/tineri de școală primară, generală, gimnaziu, liceu și facultate din următoarele localități româneşti: Vârșeț, Sân Mihai, Ecica, Coștei, Voivodinț, Pârneaora, Sălcița, Straja, Mesici, Iablanca, Seleuș, Vlăicovăț, Nicolinț, Iancaid, Satu Nou, Râtișor, Uzdin, Grebenaț și Alibunar.
Intrarea este liberă!
Partenerii evenimentului: Consulatul General al României la Vârșeț, Primăria orașului Vârșeț, Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia, Radioteleviziunea Voivodinei (RTV 2), CPE Libertatea din Panciova, Centrul Cultural din Vârșeț, Revista de atitudine civică, cultură și istorie a românilor din Serbia Glasul Cerbiciei și Radio Novi Sad.
Vă așteptăm cu drag la Ziua Culturii Naționale să ne bucurăm și celebrăm împreună Luceafărul poeziei românești, printr-un concert-eveniment musical-literar „Porni luceafărul…”, dedicat comunității românești din Serbia. (afnews.ro)
Cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 70 de ani urăm domnului Ioan Traia multă sănătate și bună sporire în toate.
A văzut lumina zilei în satul Ferendia, Timiș, cu părinți ce reprezintă tradiția familială de onestitate și decență, patriotism și civilizație, cu respect pentru muncă, neam și credință. Copilăria o petrece în mediul patriarhal al satului de câmpie, cu oameni cinstiți și harnici, primind o educație deosebită, cu drag de literatură, istorie și citit. La plecarea din sat a luat cu sine dragostea de frumos, sub orice formă ar fi el și bunătatea oamenilor. Crescut într-un asemenea mediu, drept ca spicul de grâu, a înțeles că omul are menirea să ardă pentru ceilalți, nu pentru arginți, să nu caute să stăpânească peste cei mulți, ci să le slujească tuturor. Cu această deviză existențială a căutat, prin tot ce a făcut, ca părinții să fie mândri de el. Crescut într-o atmosferă familială de bună-cuviință creștinească, a fost și este convins că valoarea omului este dată de sacrificiul lui Iisus. De aceea a luptat și luptă împotriva egoiștilor, a celor atrași de bani, propagând ideea de dragoste față de aproapele, față de locul în care ai crescut, față de țară. Făcând studii universitare de istorie și teologie, profesorul Ioan Traia, om onest, ordonat și echilibrat, a hotărât să rămână în orașul Timișoara, devenind unul dintre corifeii culturali ai cetății de pe Bega, și-a dedicat viața slujirii instituției ,,Muzeului Satului”, devenind un strălucit muzeograf. Fire complexă și mereu neîmpăcat că nu a făcut îndeajuns pentru culturalizarea Banatului, a scris articole, studii și eseuri publicate în numeroase reviste din țară și afară. De asemenea a scris numeroase cărți, cu scopul de a răspândi lumină și speranță în lupta pentru a urma tradiția românească, a menține flacăra credinței și a vieții creștine. Cărțile lui oferă o imagine de ansamblu asupra vieții satului, valorificând informații din documente și de la populație, în intenția de a face cunoscută și a se păstra obiceiurile și datinile românești. Fiecare lucrare e o amplă simfonie creatoare a vrajei unei lumi, a iubirii și a cântecului, pentru eternitatea neamului românesc. Ele sunt citite dintr-o răsuflare și cuprind dimensiunea fabuloasă a satului în determinările lui cosmice, prin consecința și dimensiunile omenești, fiind un discurs despre armonia universală. Sigur că din înțelepciunea cărților scrise până acum și pe care le va scrie se vor hrăni și generațiile viitoare. Profesorul Ioan Traia, om înzestrat cu spirit practic și ctitor de conștiințe curate, om fără prihană și fără răutate, care cu răbdare și înțelepciune caută să mențină flacăra credinței, răspândește lumină și speranță tineretului și colaboratorilor prin acțiuni culturale, prin poezie și cântec. În acest fel scoate în evidență trăsăturile specifice ale elementului autohton din Banat și din țară, îndemnând să fie folosite valorile netrecătoare precum credința, rugăciunea, milostenia, faptele bune, de care oamenii să se atașeze în viață. Profesorul muzeograf, modest, bonom și galant, distins și cult, rafinat și iubitor al artelor, caută să inoculeze și celor cu care este în contact microbul cititului și al respectului pentru tradiție, pentru strămoși. Un spirit înalt cu o gândire enciclopedică, un om blând ca un sfânt, este mereu cu gândul de a construi, de a face ceva pentru urmași. Altruist, suferă cu cei în suferință și se bucură de bucuria altora. De asemenea susține ideea de întărire a familiei, care este trinitatea la neamul nostru, cu rol educativ esențial al ,,celor șapte ani de acasă”. Are credința că cititul și trăirea în ceea ce citești te apropie de Dumnezeu. Muzeograful Ioan Traia este o floare în bogatul lan din spațiul mioritic, o voce pentru românism și Sfânta Tradiție. Este un arhanghel în spațiul liric al Banatului și al întregii țări, un Lot al neamului. El conduce cu măiestrie acțiunile culturale, cu gingășie, discreție, sinceritate și putere de pătrundere în lumea fascinantă a spiritualității românești, cu sete de absolut, dovedind că este un model de caldă aristocrație a spiritului. Este omul care, cu luminătoare fapte de cultură și geniale cărți, știe să se dedice cu o inegalabilă energie și pasiune pentru formarea tinerelor generații în folosul neamului românesc. Este o personalitate de marcă a culturii românești, iar comunicările sale sunt depozite de informații și de idei noi. Ioan Traia are meritul de a se fi înconjurat de un soi de oameni deosebiți, ființe divino-umane, însemnate de propria lor conștiință, această sare a pământului, autori mesianici, ambasadori ai culturii românești și intelectuali de marcă, cu sentimente de prețuire și admirație pentru prietenul lor-profesorul teolog și muzeograf. Distinsul om de cultură, Ioan Traia, este o măreață potriveală a filonului băștinaș cu harul divin, care trăiește cu un fanatism al existenței prin fapte pentru mai binele celorlalți. Peste tot pe unde a umblat a lăsat din omenescul ființei sale, arătând că ,,omul sfințește locul”. Domnia sa se dovedește a fi credincios profesiunii și chemării sale, cheltuindu-și sporul de imaginație și talent în domeniul cercetării istoriei neamului, cu o vigoare, o forță și o chemare care-l impun în mod indubitabil în cultura neamului. Personalitatea omului Ioan Traia și calitatea spirituală a scrierilor sale sunt semne divine, semne sacralizate, prin conținut și consecință, contribuind la înălțarea sufletului și îndemnând la fapte bune.
„Destinul nostru ca neam, ca stat și ca putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul țăranului. Dar, mai atârnă, în aceeași măsură, și de felul cum va fi utilizat și transformat acest aur în valori eterne.” (Liviu Rebreanu)
Se pare că acesta este motto-ul care a stat la baza faptelor întreprinse de harnicul muzeograf Ioan Traia, mai ales din anul 2005 încoace, an de referință în cariera publicistică a acestuia, cunoscut fiind faptul că primul număr al revistei „Vatra satului” de la Ferendia a apărut în ianuarie-martie 2005, prin strădania fondatorului și redactorului-șef Ioan Traia. Pasionat de satul bănățean și de fenomenul publicisticii sătești, în anul 2007 se angajează la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, postură din care se poate ocupa mai îndeaproape de aspectele culturale din viața satelor bănățene, dar, mai ales, de pasiunea sa – periodicele sătești. La scurt timp, inițiază un proiect de constituire a unei asociații a presei rurale din Banatul istoric, inițiativă care se va înfăptui în luna ianuarie a anului 2010, denumită „Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat”, avându-l ca președinte pe Vasile Todi, vicepreședinte pe Vasile Suciu și secretar pe Ioan Traia. Iată, un vis împlinit al muzeografului Ioan Traia, cel care a reușit, prin muncă și perseverență, în perioada 2008 – 2010, să adune realizatori de reviste și periodice din mediul rural din întreg Banatul istoric, să-i pună la aceeași masă și să-i convingă cât este de necesară o „asociație” care să-i reprezinte și prin intermediul căreia să-și promoveze, fiecare, activitatea. Iar „sloganul” folosit în acest sens este unul extraordinar de relevant: „Mult pot puțini buni, împreună!” Personal, nu-mi amintesc de câtă vreme îl cunosc pe muzeograful Ioan Traia. Cred că-l cunosc dintotdeauna! Probabil aceasta este senzația fiecărui om care interacționează, la un moment dat, cu acest minunat și harnic scrib și cercetător. Pentru că Ioan Traia, prin modestia și discreția care-l caracterizează, vorbește, se comportă, argumentează, în mod firesc! Ca între prieteni care se cunosc demult! Evident, l-am îndrăgit de la prima vedere! Apoi, evenimentele și întâlnirile cultural-literare din Banatul istoric ne-au adus împreună de multe ori. Prietenii și colaboratorii comuni, publicațiile acestora și împrejurările interesante au contribuit la clădirea unei prietenii frumoase de care sunt tare mândră! Ioan Traia colaborează la foarte multe publicații; semnează articole în diverse reviste de specialitate și în multe volume colective. De asemenea, a scris și câteva cărți proprii, între care amintesc Ioachim Miloia, o personalitate marcantă a culturii bănățene (Timișoara: Eurostampa, 2002); Izvin, un străvechi sat bănățean (Timișoara: Eurostampa, 2016); Monografiștii satelor bănățene (Timișoara: Eurostampa, 2017); Ferendia, satul de pe șapte coline (Timișoara: Eurostampa, 2017); Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat (Timișoara: Eurostampa, 2018). Cu bucurie pot să afirm că, la cel din urmă volum, cel al Asociației…, am contribuit cu informații cu privire la două publicații ale Bocșei, așadar, reviste care nu se încadrează, neapărat, în statutul presei rurale, dar, fiindcă între redactori se află publiciști țărani, creatori de poezie în grai, doritori să facă parte din Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat, Ioan Traia le-a inclus și pe acestea: „Drum Nou” (serie nouă a revistei fondate de protopopul Mihail Gașpar în 1923), o publicație lunară de spiritualitate și cultură locală a Parohiei Ortodoxă Română din Bocșa Montană, din care au apărut doar 13 numere, în perioada 2014 – 2015, și „Valea Bârzavei”, o revistă apărută sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, în perioada 2001 – 2006, în cadrul Cenaclului „Aurel Novac” și în coordonarea condeierului țăran Iosif Cireșan-Loga și a lui Tiberiu Popovici.
De asemenea, în anul 2021, harnicul Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, s-a încumetat să realizeze un volum dedicat profesorului Gheorghe Rancu-Bodrog la 75 de ani. Și de această dată, a reușit să pună împreună o seamă de scriitori și oameni cu și de condei, îngrijind astfel un veritabil volum In Honorem! Am răspuns cu bucurie invitației și mărturisesc că sunt onorată să mă aflu între semnatarii unor articole dedicate profesorului și colecționarului de la Șopotu Vechi. Din anul 2013, muzeograful Ioan Traia diriguiește destinele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat și o face foarte bine! Asociația se dovedește a fi un nucleu viu, omniprezent, preocupat de cultura tradițională și nu numai, de viața satului bănățean, de scriitorii, publiciștii și jurnaliștii culturali care acordă atenție acestui fenomen al publicisticii rurale. Este o Asociație deschisă tuturor oamenilor de cultură, tuturor făcătorilor de cărți și periodice din Banatul istoric! Tuturor celor care, într-un fel sau altul, „transformă aurul din suflet în valori eterne”! Născut în 9 ianuarie 1954, scriitorul Ioan Traia împlinește o sumă rotundă de ani. Ani pe care nu-i arată și pe care-i poartă cu noblețe! La ceas aniversar, doresc acestui neobosit președinte cultural viață lungă și rodnic spor în multele și frumoasele proiecte! Evident, aștept cu nerăbdare împlinirea unui extraordinar obiectiv al Asociației, și anume: realizarea/ întocmirea/ unui catalog al periodicelor rurale din Banat. Iar 70 să fie vârsta pentru continuarea și desăvârșirea unor proiecte vechi, alături de prieteni vechi și noi, pentru consolidarea prieteniilor, dar și pentru noi începuturi, alături de noi colaborări și noi proiecte! La mulți ani, Ioan Traia! Cu sănătate și împliniri!
Ziua Mondială a Radioului, 13 februarie 2024. Un secol de informare, entertainment și educare.
Și în 2024, Radio UZPR este recunoscut de UNESCO și pus pe harta posturilor de radio și a podcasturilor care vor sărbători împreună Ziua Mondială a Radioului.
Tema Zilei Mondiale a Radioului din 2024 pune în lumină trecutul remarcabil, prezentul relevant și promisiunea unui viitor dynamic pentru cel mai popular mijloc de comunicare în masă.
UNESCO invită industria de radio din întreaga lume, în toate formele sale – comerciale, publice, non-profit – să se alăture acestei sărbători globale, în acest moment special și esențial al călătoriei sale.
Celebarea anului 2024 evidențiază istoria de neșters a radioului și impactul său puternic asupra știrilor, muzicii, sportului, valoarea de utilitate continuă a radioului, ca plasă de siguranță publică în timpul situațiilor de urgență și dezastre naturale sau provocate de om, valoarea democratică permanentă a radioului, care a servit mereu drept catalizator de bază pentru conexiunea în cadrul comunităților, dimensiunea sa de clopot instantaneu al opiniei publice, prin exprimarea sub auspiciile libertăţii.
Ziua Mondială a Radioului este, de asemenea, o oportunitate pentru posturile de radio de a se conecta în direct cu alți radiodifuzori din întreaga lume. UNESCO invită posturile de radio să ia inițiativa pentru astfel de emisiuni. „Pe măsură ce îi spunem cu mândrie povestea, să salutăm viitorul Radioului în următorul secol”, menționează UNESCO.
Într-un moment în care un număr tot mai mare de tineri sunt diagnosticați cu afecțiuni de sănătate mintală, mass-media caută modalități de a acoperi problema într-un mod cât mai responsabil. „Media joacă un rol important în modelarea percepției publice asupra multor lucruri, inclusiv asupra bolilor mintale. Limbajul pe care îl folosim și modul în care descriem și vorbim despre afecțiunile de sănătate mintală pot conta mult în percepția publică”, susține Christine Herman, jurnalist independent din SUA, citată de voanews.com.
Rebecca Brendel, medic și fost președinte al Asociației Americane de Psihiatrie, consideră că mass-media joacă un rol important în explicarea stărilor de sănătate: „Știm că pentru a primi tratament și pentru a fi sănătoși, trebuie să avem cunoștințe în domeniul sănătății, conștientizare, informații fiabile în calitate de consumatori de asistență medicală și de îngrijire a sănătății mintale”.
Una dintre cele mai ilustre susținătoare ale relatării responsabile despre problemele de sănătate mintală a fost soția fostului președinte al SUA Jimmy Carter, Rosalynn Carter, care, prin intermediul Centrului Carter, a creat o bursă care oferă jurnaliştilor instruire pentru a acoperi mai bine problema. De la lansarea bursei, în 1996, peste 250 de jurnalişti au beneficiat de program. „Jurnaliştii informaţi pot avea un impact semnificativ asupra înţelegerii publice a problemelor de sănătate mintală, deoarece modelează dezbaterile şi tendinţele prin cuvintele şi imaginile pe care le transmit”, spunea fosta Primă Doamnă. (redacția UZPR)
Binecunoscutul etnograf, pedagog și scriitor reșițean Alexander Tietz este reprezentantul cel mai marcant al mișcării culturale germane din secolului XX în Banatul Montan. El a editat în timpul vieții un număr de cinci cărți în limba germană, care conțin legende și povestiri culese de la toți locuitorii acestui spațiu. A scris totodată multe articole în presa germană și română a timpului, între care Scrisorile de la sălaș se disting prin acuratețea observațiilor și o impecabilă stilistică literară în limba română. Postum i-au apărut 8 cărți, editate la Reșița și București. De asemenea, i-au fost ecranizate câteva povești pentru o înregistrare pe disc. Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuți pedagogi germani reșițeni din același secol, care a insuflat elevilor săi dragostea pentru locul natal, pentru cultură, turism și protecția mediului. Numele său este purtat atât de Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, cât și de Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din cartierul reșițean Lunca Pomostului. Anul acesta, mai multe evenimente vor evoca personalitatea polivalentă a celui care a fost primul membru reșițean al Uniunii Scriitorilor din țara noastră, Cetățean de onoare post mortem al Reșiței sale natale din 2004. Alexander Tietz și familia sa
o cronologie selectivă –
• În anul 1706 (sau 1726?, 1736?) a venit în Banat de la Mânăstirea Tismana din nordul Olteniei, diaconul și pictorul de biserică Vasile și s-a așezat la Srediştea Mare de lângă Vârșeț. A fost numit Diaconu, de unde i se trage și numele de Diaconovici. Vasile a fost stră-stră-stră-stră-străbunicul lui Alexander Tietz din partea mamei; • La 19 august 1829 s-a născut, la Bocşa Montană, Adolf Diaconovich, bunicul din partea mamei al scriitorului Alexander Tietz. El a murit la 27 mai 1886 în Reșița; • La 19 mai 1833 s-a născut, la Alt-Kalken (Boemia), Franz Xaver Tietz, bunicul din partea tatălui al scriitorului Alexander Tietz. S-a stins din viață la 26 aprilie 1912 în Timișoara; • La 28 octombrie 1833 s-a născut, la Párdány (Torontal), Margarethe Geiger, bunica din partea tatălui a scriitorului Alexander Tietz. Aceasta a murit la 25 iulie 1917 în Reșița; • La 24 septembrie 1836 s-a născut, la Bocşa Montană, Adelaide Kostiha, bunica din partea mamei a scriitorului Alexander Tietz. Ea a murit la 26 iulie 1915 în Reșița; • La 20 iunie 1859 a văzut lumina zilei la Timișoara (Mehala) Josef Ferdinand Tietz, tatăl scriitorului Alexander Tietz. El a fost cel de al doilea copil al lui Franz Xaver și al Margaretei (născ. Geiger) Tietz; • La 23 ianuarie 1863 s-a născut, la Viena, Therese Lidia Diaconovici, mama scriitorului Alexander Tietz. Ea fost cel de-al treilea copil al familiei Adolf și Adelaide (născ. Kostiha) Diaconovici; • În anul 1877 a venit la Reșița, ca proaspăt învățător, Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz; • La 28 august 1882 s-au căsătorit, la Reșița, Josef Ferdinand Tietz și Therese Lidia Diaconovici, părinții lui Alexander Tietz; • Între anii 1886 și 1888 Cornel Diaconovici, unchiul lui Alexander Tietz, a editat la Reșița publicația „Romänische Revue” ca o publicație politico-literară, cu apariție la Budapesta – Reșița – Viena. Prin apariția acestei publicații s-a încercat propagarea culturii române în spațiul german. Publicația a apărut între anii 1885 și 1892; • Între anii 1898 și 1904 Cornel Diaconovici a editat la Sibiu prima enciclopedie (trei volume) în limba română; • La 9 ianuarie 1898 a văzut lumina zilei, la Reșița, Alexander Tietz, al șaselea copil (șapte au fost în total) al familiei Josef Ferdinand și Therese Lidia (născ. Diaconovici) Tietz; • Alexander Tietz a urmat, în perioada 1905 – 1908, cursurile școlii primare la Reșița; • La 2 aprilie 1907 s-a născut prima soție a lui Alexander Tietz, Stella Maria Simic; • Alexander Tietz a absolvit Gimnaziul Piarist din Timișoara, cu diploma de bacalaureat, la 20 iunie 1916. El a urmat acest gimnaziu în perioada 1908 – 1916. Alexander Tietz a frecventat în aceeași perioadă și Școala de Muzică din Timișoara (violoncel); • Alexander Tietz a studiat germanistica la Cluj și Budapesta în perioada 1916 – 1920; • În anul 1920 Alexander Tietz a efectuat stagiul militar la Regimentul 37 de artilerie de la Turnu-Severin; • Începând cu 1 septembrie 1920, Alexander Tietz este suplinitor pentru trei ani la Gimnaziul de Băieți din Reșița; • La 14 iunie 1922, Alexander Tietz a primit din partea Facultății de Litere din Cluj, Diploma de licență ca profesor de limba germană; • La 20 martie 1923, Alexander Tietz a primit Diploma de profesor; • Începând cu 1 septembrie 1923, Alexander Tietz a predat germana ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți din Reșița; • În anul 1923 Alexander Tietz a înființat la Reșița gruparea „Wandervögel” având drept scop propagarea drumeției și a cântecului popular german; • La 3 aprilie 1930 a murit, la Reșița, Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz; • La 1 aprilie 1934, Alexander Tietz a primit gradul doi ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți Reșița; • La 26 decembrie 1938 s-au căsătorit, la Timișoara, Alexander Tietz și Stella Maria Simic; • Alexander Tietz a debutat în limba română, în anul 1939, cu o serie de 13 articole reunite sub titlul „Crăișori din sălașul meu”, în publicația „Reșița”; • Printr-o adresă din 7 februarie 1940 a Ministerului Învățământului din București, Alexander Tietz a fost înștiințat că a fost numit cu caracter definitiv profesor de germană principal la Gimnaziul de Băieți din Reșița, prin Decretul regal nr. 266 / 27 ianuarie 1940, începând cu 1 noiembrie 1939; • Alexander Tietz a început în 1940 să culeagă povești populare, povestiri și legende ale germanilor din Văliug și Gărâna. Aceste prime încercări au fost continuate în 1942, adăugându-se și material cules de la români, caraşoveni și sârbi de pe întreg cuprinsul Banatului Montan; • La 31 iulie 1948 a murit la Reșița Therese Lidia Tietz (născ. Diaconovich), mama lui Alexander Tietz; • La Editura Tineretului din București a apărut, în1956, prima carte semnată Alexander Tietz: „Sagen und Märchen aus den Banater Bergen” („Legende și povești din Munții Banatului”); • La 7 iulie 1956 a murit, la Reșița, Stella Maria Tietz, soția lui Alexander Tietz; • În anul 1958 a apărut la Editura Tineretului cea de a doua carte semnată Alexander Tietz: „Das Zauberbründl. Märchen aus den Banater Bergen” („Izvorul fermecat. Povești din Munții Banatului”); • Alexander Tietz s-a pensionat în 1959; • La 20 februarie 1964 Alexander Tietz s-a căsătorit cu Gertrude Antonia Klipsch; • La Editura pentru Literatură a apărut, în anul 1967, cea de a treia carte semnată Alexander Tietz: „Wo in den Tälern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch” („Acolo unde fumegă furnalele printre dealuri. O carte de citit”); • În anul 1967 i-a apărut cărticica „Der goldene Ritter. Märchen aus den Banater Bergen” („Călărețul auriu. Povești din Munții Banatului“) la Editura Tineretului din București, în cadrul colecției „Märchensäckel“; • În anul 1974 a apărut, la Editura „Kriterion“ din București, cartea „Märchen und Sagen aus dem Banater Bergland” („Povești și legende din Banatul Montan”), ediție care a fost comercializată și în Republica Democrată Germană printr-o convenție între edituri; • La 10 iunie 1978 Alexander Tietz a murit în urma unui accident de circulație și a fost înmormântat în cripta familiei. Ceremonia religioasă a celebrat-o mons. Paul Lackner. Au vorbit despre Alexander Tietz, Hans Kehrer, din partea oamenilor de cultură germani din România, Mircea Șerbănescu, din partea Uniunii Scriitorilor și Georg Hromadka, din partea prietenilor și a concetățenilor reșițeni; • În anul 1980, Casa de discuri „Electrecord” a realizat un disc în limba germană, sub nr. 01564, care conține pe o parte trei povești ale lui Alexander Tietz; • La 19 octombrie 1995 s-a inaugurat la Reșița secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița; • La 26 decembrie 1997 a murit, la Reșița, Gertrude Antonia Tietz, a doua soție a lui Alexander Tietz; • În ziua de 9 ianuarie 1998, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Alexander Tietz, a avut loc o comemorare la mormântul omagiatului. Despre Alexander Tietz au vorbit ing. Karl Ludwig Lupșiasca și Erwin Josef Ţigla. În același an, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au editat 2 cărți dedicate lui Alexander Tietz, una în limba germana și una în limba română: „Alexander Tietz und seine Welt. Dokumente, Erinnerungen, unveröffentlichte Texte“ (= „Alexander Tietz și lumea sa. Documente, amintiri, texte nepublicate încă“), editori: Erwin Josef Ţigla, Hans Liebhardt, apărută în București, în cadrul Editurii cotidianului „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien“, precum și „Alexander Tietz și Banatul Montan”, editor: Erwin Josef Ţigla, carte apărută în Reșița, la Editura „Timpul”. Tot cu prilejul centenarului Alexander Tietz, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au finanțat o medalie jubiliară, realizată la Monetăria Statului din București; • În anul 1999, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au hotărât decernarea anuală a Premiului „Alexander Tietz” – cea mai importantă distincție pe care o oferă minoritatea germană din Banatul Montan; • La 29 martie 1999 Liceului Teoretic Nr. 4 Reșița i s-a atribuit, printr-o Hotărâre a Consiliului Județean Caraș-Severin (nr. 31), numele de Liceul „Diaconovici – Tietz”. Astfel au fost apreciate două personalități: dr. Corneliu Diaconovici și Alexander Tietz; • În anul 2000, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au editat cartea „Alexander Tietz: «Briefe von der Alm = Scrisori de la sălaș»”, o ediție bilingvă, cu traducere din română în germană de Hans Liebhardt, avându-l ca editor pe Erwin Josef Ţigla, carte apărută în București, în cadrul Editurii cotidianului „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien“; • Consiliul Local al Municipiului Reșița a hotărât în unanimitate, în ședința sa ordinară din 24 februarie 2004, si-i fie conferit lui Alexander Tietz, titlul de Cetățean de onoare post mortem al orașului său natal. Înmânarea festivă a diplomei către inițiatorii propunerii, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, a avut loc în ziua de 1 mai 2004, oficiată fiind de către Primarul Municipiului Reșița, ing. Mircea Ioan Popa, ea aflându-se în prezent la loc de cinste în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz”; • În data de 6 octombrie 2004 a avut loc la Reșița inaugurarea festivă a noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz”, în prezența a peste 400 de invitați, centru în care funcționează și secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița; • În data de 6 octombrie 2004 s-a dezvelit în fața noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz” un bust de bronz al lui Alexander Tietz, realizat de sculptorul bucureștean Horea Flămând. Bustul a fost dezvelit de către ultimul urmaș al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. Damian Vulpe din Timișoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reșița și primul dedicat unei personalități germane din Banatul Montan; • În noiembrie 2008 a avut loc premiera unui filmul documentar în limba germană, subtitrat în limba română, care l-a avut în plan central pe Alexander Tietz, realizat de Alex Calcan pentru Emisiunea în limba germană a TV. Filmul are o durată de 37 de minute și poartă titlul: „Alexander Tietz und sein Banater Bergland“ (= „Alexander Tietz și Banatul Montan al său“); • Conducerea Liceului „Diaconovici – Tietz“ din Reșița a derulat, începând cu anul 2008, un proiect editorial dedicat lui Alexander Tietz, coordonat de prof. Ana Kremm. Astfel, în cadrul acestuia au apărut următoarele trei volume: 2008 – „Călător prin Banatul de Munte. Itinerarii culturale (Reșița – Bocşa – Dognecea – Oravița – Anina) = Reisender durch das Banater Bergland. Erzählungen = Utazás a Hegyvidéki Bánságban”, cu texte în limbile română, germană și maghiară, 2009 – „Călător prin Banatul de Munte. Itinerarii culturale, vol. II (Reșița – Iabalcea – Carașova) = Reisender durch das Banater Bergland. Erzählungen = Putnik po plainskom Banatu. Pripovijetke”, cu texte în limbile română, germană și croată, precum și în 2010 – „Călător prin Banatul de Munte. Itinerarii culturale, vol. III (Reșița – Cuptoare – Văliug – Gărâna – Semenic) = Reisender durch das Banater Bergland. Erzählungen = Traveller through The Mountainous Banat”, cu texte în limbile română, germană și engleză; • În anul 2013 apare la Editura „David Press Print” din Timișoara cartea „Scrisori de la sălaș. Ediție critică, studiu introductiv, tabel cronologic, notă asupra ediției, addenda et corrigenda, note și glosar de Bogdan Mihai Dascălu, cu o prefață semnată prof. dr. Crișu Dascălu și o postfață semnată prof. dr. Doina Bogdan-Dascălu”; • În anul 2018, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naștere a celui care a fost Alexander Tietz, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au editat 2 cărți dedicate lui Alexander Tietz, una în limba germană și una în limba română: „Alexander Tietz und seine Welt“ (= „Alexander Tietz și lumea sa“), editor: Erwin Josef Ţigla, precum și „Alexander Tietz și Banatul Montan”, editor: Erwin Josef Ţigla, ambele cărți apărute în Reșița, la Editura „Banatul Montan”. Cei 120 de ani au fost marcați și prin realizarea unei Medalii jubiliare finanțată de către ambele organizații ale etniei germane din Reșița, iar Erwin Josef Țigla a conceput un turneu în țară pentru aprofundarea cunoașterii personalității lui Alexander Tietz, manifestări dedicate acestuia desfășurându-se în Timișoara, București, Sibiu, Suceava, Satu Mare și Suceava; • În ziua de 1 februarie 2019 s-a organizat, la inițiativa Filialei Timișoara a Academiei Române, Simpozionul omagial Alexander Tietz (1898 – 1978), moderator fiind conf. univ. dr. Ioan David (Directorul Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu“ al Academiei Române, Filiala Timișoara). În cadrul acestuia au luat cuvântul acad. Dan Dubină (președintele Filialei Timișoara a Academiei Române), ES Ralf Krautkrämer (consul al Republicii Federale Germania la Timișoara), prof. Ovidiu Victor Ganț (deputat în Camera Deputaților din Parlamentul României), conf. univ. dr. Ioan Fernbach (președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat), prof. univ. dr. Rudolf Gräf (prorector al Universității „Babeș – Bolyai“ Cluj-Napoca și director al Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu), prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu (Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu“ Timișoara), Erwin Josef Țigla (bibliotecar la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Reșița și președinte FDG Caraș-Severin), dr. Ada Cruceanu-Chisăliţă (critic literar, traducător), prof. univ. dr. Damian Vulpe (critic muzical, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Muzică), Gheorghe Jurma (critic literar, editor) și conf. univ. dr. Bogdan Mihai Dascălu (Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu“ Timișoara); • Până în ianuarie 2024 inclusiv, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au realizat un număr de 12 plicuri filatelice ocazionale precum și 7 ștampile filatelice ocazionale, dedicate omului de cultură reșițean Alexander Tietz. Erwin Josef Țigla
A văzut lumina zilei la 10 martie 1932 la Caransebeș, județul Caraș- Severin. După studiile preuniversitare a urmat și absolvit în 1959 Facultatea de Medicină Veterinară din București. A fost repartizat în Dobrogea, la Băneasa. Căsătorit fiind din timpul studenției, a reușit după un an să se transfere în Banat, la Circumscripția Sanitar-Veterinară Zorlențu Mare, județul Caraș- Severin. Apoi a funcționat ca medic de circumscripție la Domașnea și Prigor, tot în județul Caraș- Severin. În anul 1989 s-a pensionat. Mihai Vintilă a absolvit acea școală a suferinței extreme, întrucât nu e puțin lucru să-ți pierzi unica fiică, atunci când ea nu părăsise vârsta adolescenței. Din acea perioadă el s-a decis să- și petreacă viața mai mult în artă, în tablourile sale așa zise „naive”. Pe lângă activitatea medicală veterinară, Mihai Vintilă a mai avut și alte preocupări: pe câteva de care am amintit și activitatea scriitoricească publicistică. Debutul expozițional l-a avut în anul 1979. De atunci a avut peste 350 de expoziții personale și de grup în toate localitățile importante ale țării, dar și în străinătate: Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța, Spania, Finlanda, Austria, Statele Unite ale Americii, Liban, Canada, Italia, Germania, Israel, Elveția, fosta Iugoslavie etc. De asemenea, a participat la peste 30 de tabere de creație și în străinătate. A fondat la Reșița-Fundația artiștilor plastici naivi „Vintilă Arplana”, care a reunit mulți artiști plastici renumiți din țară, printre care și fratele său, scriitorul Petru Vintilă.
În publicistică a debutat în 1996 și de atunci i-au apărut 13 volume de proză, dintre care amintim: „Naufragiu peninsula naivilor”, „O clipă de vis”, „Crochiuri din albumul meu”, „Colivia cu naivi”, „Din însemnările unui medic veterinar”, „Dicționarul artei naive din România”, „Noi pete de culoare”, „Vorbe de duh printre celebrități”, „Album de artă naivă”, „Arca din arhipelagul naivilor”, „Înainte de uitare” ș.a.m.d. În anul 2005 a fost distins cu diploma de „Cetățean de Onoare” a municipiului Caransebeș, iar în anul 2016 a primit titlu de „Cetățean de Onoare a județului Caraș- Severin”. De asemenea, a fost recompensat și cu distincția foarte importantă de „Senior al Culturii din Caraș-Severin”. A donat orașului Caransebeș 47 de tablouri din pinacoteca fundației „pentru nemurire”.
Note critice: „ … Picturile lui Mihai Vintilă mi-au umplut sufletul de lumină și culoare. Mi-au adus bucuria zăpezii proaspete, ecourile pașnice ale satului, zâmbetele blajine ale orașului, forfota voioasă a mulțimilor, gravitatea cosmică a animalelor. E un artist de mare sensibilitate și har. Lângă titulatura atât de meritată de pictor, aș înlocui cuvântul de „naiv” cu unul care ar sublinia termenii de candoare, frăgezime; exuberanță, umor”. Valentin Silvestru, critic de artă „ … Mihai Vintilă este rapsod al satului bănățean, inconfundabil și fericit spațiu al trăirilor intense, artistul înregistrează totul, cu atenție, cu apetit pentru anecdotă și haz, cu implicare în spațiul motrice, dar și cu detașarea malițioasă a cronicarului de evenimente fabuloase, uneori pantagreulice” Virgil Mocanu, scriitor „ … Mihai Vintilă a împletit în mod salutar arta medicală cu arta plastică. Atât atașamentul profesional, cât și abgnegația artistico-literară au reprezentat la el pulsiuni născute din har și talent, care s-au vrut împlinite. Pentru amândouă ipostazele se poate vorbi de împliniri la superlativ. Consider că dr. Mihai Vintilă a făcut mai mult decât i s-ar putea cere cuiva să facă într-o viață, fapt pentru care va rămâne, în mod cert, nemuritor” Prof. Dr. Alexandru Stupariu „ … L-am prețuit dintotdeauna pe Mihai Vintilă pentru că a avut inspirația (aproape divină), dar și curajul să își aleagă, cu decenii în urmă, nobila meserie de medic ce tratează animalele de pe lângă casa omului, ceea ce înseamnă că el însuși e un om blând și bun … el s- a decis să-și petreacă viața mai mult în artă în tablourile sale așa zise „naive”, adică acolo în copilăria omenirii, unde imposibilul devine posibil pentru că el nici nu există, unde curgerea timpului poate fi oprit în loc, unde dintr-un singur lujer de păpădie poți reinventa o lume.” Nicolae Irimia, scriitor Un OM minunat care ne-a părăsit în data de 27 mai 2020. Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa!
Prof. Dr. Constantin FALCĂ Laureat al Academiei Române
Vi se face invitaţia să colaboraţi pentru realizarea antologiei „Unire și Cuvânt”.
Textele dvs le veţi trimite NUMAI pe adresa rosiianu@yahoo.com, cu precizarea expresă: PENTRU ANTOLOGIA „Unire și Cuvânt”.
Este evident faptul că poeziile, prozele sau eseurile propuse spre publicare vor avea ca subiect principal temele sugerate pentru creație, în cazul acesta dragostea de țară-n ansamblul ei, apartenența la un neam, respectul față de înaintașii care au făcut Mica Unire, etc.
TEXTELE trebuie să fie CORECTATE ŞI CU DIACRITICE.
Volumul va apărea în condiţii de lux, coperta din carton dublu cretat lucios, înfoliat. Interiorul va fi făcut cu hârtie albă de 80 gr, pentru o cât mai bună procesare a fotografiilor autorilor. Formatul finit va fi A5, fontul literei va fi de 12.
Absolut TOATE textele trimise și validate pentru această antologie vor fi publicate şi pe versiunea on-line a revistei eCREATOR, respectiv http://www.ecreator.ro, dar se vor afla ŞI în vizorul nostru la realizarea următoarelor numere de revistă. Pentru asta niciun autor nu va mai avea nimic de plătit. AUTORII înscrişi vor fi incluşi în ordine alfabetică, pentru a se evita orice discuţie sterilă.
TEXTELE CARE NU VOR ÎNDEPLINI condițiile precizate mai sus NU VOR FI LUATE ÎN CALCUL.
AUTORII CARE AU TRIMIS MATERIALELE URMEAZĂ SĂ FIE VALIDAȚI, iar cei respinși pe criterii valorice își vor primi banii înapoi. Cei admiși TREBUIE să precizeze clar cum își semnează creațiile, pentru că mai sunt și autori care semnează sub pseudonim.
Cei INTERESAŢI – în funcţie de opţiunea lor finală – vor vira suma aferentă opţiunii lor în contul următor:
Asociația Social Cultural Creştină ECREATOR, CIF 35520804 Swift RNCBROBU Cont RO63 RNCB 0182149 09384 0001 deschis la BCR Sucursala Baia Mare. reprezentată prin Ioan Romeo Roşiianu, preşedinte.
Autorii interesați mai pot achita prin mandat poștal, pe numele IOAN ROMEO ROȘIIANU, adresa fiind Baia Mare – cod 430311, Str. Gheorghe Șincai, bl 31, sc B, ap 15, Maramureș.
Există și varianta plății prin mandat on-line pe numele IOAN ROMEO ROȘIIANU, Baia Mare, Oficiul Poștal 1.
Cei din străinătate pot achita contravaloarea în euro sau dolari aferentă opțiunii lor finale prin serviciile Western Union sau MoneyGram, pe numele Ioan Romeo Roșiianu și vor anunța codul numeric al operațiunii, pentru înscriere, urmând ca după apariția antologiei să indice o adresă din România la care să li se trimită exemplarele aferente. În caz contrar vor suporta ei contravaloarea transportului.
VARIANTA 1 – Cei care ÎŞI VOR REZERVA varianta minimă de 5 pagini, VOR ACHITA în contul de mai sus suma de 150 lei şi vor trimite cât mai curând pe adresa rosiianu@yahoo.com COPIE după dovada achitării plăţii, împreună cu 15 poeme, pentru ca, în funcţie de lungimea acestora, să li se acorde exact spaţiul convenit. Textele vor fi însoţite de 3 fotografii ale autorului şi de un scurt CV literar al acestuia. Pentru aceasta opţiune, fiecare autor va primi acasă şi câte 2 exemplare din lucrare.
VARIANTA 2 – Cei care ÎŞI VOR REZERVA varianta de 7 pagini, VOR ACHITA în contul de mai sus suma de 200 lei şi vor trimite cât mai curând pe adresa rosiianu@yahoo.com COPIE după dovada achitării plăţii, împreună cu 20 poeme, pentru ca, în funcţie de lungimea acestora, să li se acorde exact spaţiul convenit. Textele vor fi însoţite de 3 fotografii ale autorului şi de un scurt CV literar al acestuia. Pentru această opţiune, fiecare autor va primi acasă şi câte 3 exemplare din lucrare.
VARIANTA 3 – Cei care ÎŞI VOR REZERVA varianta de 10 pagini, VOR ACHITA în contul de mai sus suma de 250 lei şi vor trimite cât mai curând pe adresa rosiianu@yahoo.com COPIE după dovada achitării plăţii, împreună cu 30 poeme, pentru ca, în funcţie de lungimea acestora, să li se acorde exact spaţiul convenit. Textele vor fi însoţite de 3 fotografii ale autorului şi de un scurt CV literar al acestuia. Pentru această opţiune, fiecare autor va primi acasă şi câte 5 exemplare din lucrare.
CEI INTERESAŢI SUNT RUGAŢI SĂ FACĂ ASTA până cel mai târziu în data de 20 ianuarie 2024, ca să putem fi gata cu ea în data de 27 ianuarie 2024, când organizăm un eveniment literar închinat Micii Uniri.
După aceasta vom realiza o antologie cu texte de închinare mamei/femeii în general.
ACEASTA antologie va fi gata chiar înaintea sărbătorilor de iarnă, o prezentarea acesteia urmând a fi făcută cu ocazia celei de-a V-a ediții a Festivalului „IARNA BĂIMĂREANĂ”. Cu detalii vom reveni pe parcurs.
Costurile de transmitere a coletelor prin poștă către cei incluși vor fi suportate de editură. Cei care vor să le revină coletele prin curierat rapid sunt rugați să anunțe din timp acest lucru și vor suporta ei contravaloarea transportului.
VOLUMUL va fi lansat iniţial în Baia Mare, apoi în București, dar SE VOR FACE LANSĂRI în toate marile centre culturale ale ţării, ca să poată participa toţi autorii incluşi, fiecare în zona lui. Emisiunile realizate atunci vor fi difuzate pe posturile de televiziune Maramureș TV și NORD TV, dar filmările vor fi accesibile tuturor după postarea lor pe canalul Youtube. În acest sens AŞTEPTĂM SUGESTII de la cei înscrişi pentru alte locuri de lansare.
PRECIZARE: pe lângă participanții înscriși astfel, realizatorul antologiei va asigura și prezența unor personalități ale scrisului românesc, tocmai pentru a da un plus de greutate și valoare lucrării.
Antologia este realizată de Ioan Romeo Roşiianu. Pot fi contactat pe privat pentru alte detalii, email rosiianu@yahoo.com sau la nr. de tel. 0723- 245.297
UZPR CARAS SEVERIN 