Încheiem Săptămâna Culturii Naționale cu un eveniment aflat la cea de-a III-a ediție, un moment cultural-istoric pregătit de biblioteca bocșană în parteneriat cu Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” Vasiova: „Eminescu și Unirea” ed. a III-a, 2024 și, la sfârșitul lunii, evenimentul dedicat celor Trei Ierarhi, aflat la cea de-a IX-a ediție, un simpozion mai complex organizat în parteneriat cu Biserica „Sf. Nicolae” Bocșa Română.

Cu prețuire,

Gabriela Serban

Orașul Bocșa (din Caraș-Severin) se poate mândri cu nume importante de personalități din diverse domenii, oameni de seamă de ieri și de azi care au reprezentat sau încă mai reprezintă acest burg binecuvântat de Dumnezeu cu frumusețe naturală și bogat în valori autentice.
Acest orășel bănățean a dat culturii române doi deținători ai premiului Herder: compozitorul Zeno Vancea și sculptorul Constantin Lucaci; l-a dat pe realizatorul primei enciclopedii românești, dr. Corneliu Diaconovici; pe prima interpretă de folclor din Banat pe scena capitalei, Aurelia Fătu Răduțu; pe basul internațional Nicolae Florei sau pe istoricul de talie internațională, Nicolae Bocșan. Pe contemporanii noștri fabuloși: regizorul Ioan Cărmăzan, muzicologul Marius Manyov și muzicologul-istoric Constantin Tufan Stan și lista poate continua cu reprezentați de seamă din multiple domenii.
Însă există și personalități care trăiesc și muncesc în Bocșa, reprezentând orașul cu cinste în diversele instituții pe care le frecventează sau în cadrul evenimentelor la care participă. Un astfel de om valoros pentru istoriografia Banatului este preotul profesor dr. Dorel Viorel Cherciu, un împătimit bibliofil și un harnic și riguros cercetător care astăzi se află la ceas aniversar: 70! Un prieten drag al bibliotecii bocșene și un valoros colaborator al „Bocșei culturale”!
Dorel Viorel Cherciu s-a născut la 22 ianuarie 1954 în localitatea Sacoșu Mare, județul Timiș, din părinții Gheorghe și Veronica.
A urmat cursurile Școlii Generale din localitatea natală (1961 – 1969) și apoi Liceul Agricol, secția Medicină Veterinară, din Lugoj (1970-1974).
După stagiul militar de la Cluj – Comandamentul Armatei a III-a (1974 – 1976), absolvă Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu (1976 – 1980).
În anul 1982 se căsătorește cu Emilia Mihaela Jeba din Bocșa, județul Caraș-Severin, și este hirotonit întru preot în Protopopiatul Reșița, la Măureni și Gherteniș (1982 – 1994).
Din 1994 până în 1997 este bibliotecar la Biblioteca Eparhială a Mitropoliei Banatului din Timișoara; obține titularizarea la Catedra de Teologie Ortodoxă din Cadrul Universității de Vest din Timișoara în 1997, iar în anul 2002 obține titlul de doctor în istorie la Universitatea Babeș- Bolyai din Cluj-Napoca.
Din anul 2012 este președintele Asociației Culturale ”David Voniga” din Giroc, județul Timiș.
Actualmente îl găsim cercetător științific la Episcopia Caransebeșului.
În ședința de Consiliu Local al comunei Belinț (jud. Timiș) din 28 octombrie 2019 a fost aprobată conferirea Titlului de Cetățean de onoare bocșeanului Dorel Viorel Cherciu, renumit cercetător științific profilat pe istoria bisericii bănățene, acesta realizând și donând bibliotecii comunei Belinț cărți și lucrări istorice despre toate cele patru sate arondate comunei.
Semnează în volume colective, este colaborator și coordonator de cărți și publicații, susține sesiuni de comunicări științifice naționale și internaționale (Varșovia, Graz, Novi Sad, Gyula, Zrenianin), publică studii în: ”Analele Universității de Vest din Timișoara. Seria Teologie”; ”Geographica Timisiensis”; ”Altarul Banatului”; ”Studii de istorie a Banatului”; ”Teologia”; ”Banatica”; ”Logos”; ”Datini”; ”Ariergarda”; ”Viața Românească”; ”Pluralitas”; ”Limba Română – Chișinău”; ”Theologia Pontica”; în perioada 1994 – 2009 a fost colaborator al Radio Timișoara, iar din anul 2013 organizează la Giroc, județul Timiș, simpozioane și conferințe internaționale cu tema ”Banat – Europa: Istorie și Cultură” .
Volume: Biserică și Societate. Eparhia Ortodoxă a Caransebeșului sub episcopul Ioan Popasu. Interacțiuni istorice, socio-culturale, confesionale și administrativ-bisericești, Timișoara: Marineasa, 2003; Biserica în Modernitate. Episcopia Ortodoxă de Caransebeș. Organizarea canonică după Statutul Organic, Timișoara: Marineasa, 2004; Biserica în Istorie. Administrație bisericească și drept canonic ortodox în Banat, Timișoara: Nepsis, 2009; Identitatea și Alteritatea în Istorie, Filosofie, Teologie, Timișoara: Nepsis, 2009; Biserică, Carte, Lectură și Bibliotecă în Banat. Timișoara: Eubeea, 2011; Istorie și cultură în Banat (coautor).- Timișoara: Brumar, 2013; Administrație bisericească în Banat. Secolele XIX – XX. Timișoara: Eubeea, 2011; Biserică și comunitate în Banat. Protopopiatul Ortodox Belinț. Documente (1906 – 1936). Timișoara: Eubeea, 2014; Corul bisericesc din Bocșa Română. Monografie. (1875 -2015) (coautor). Reșița: TIM, 2015; Banat – Europa: istorie și cultură (coord.).- Timișoara: Mirton, 2015; Subvertirea religiozității în Banat. Timișoara: Eubeea, 2016; Episcopul martir Veniamin Nistor – între jertfa administrației bisericești și supliciul recluziunii. File de monografie (1886 – 1963) (coautor). –Caransebeș: Editura Episcopiei Caransebeșului, 2022.
Referințe: Cărășeni de neuitat. Vol. XXXV/ Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2018; Bocșa culturală. Anul XXI, nr 2 (109)/ 2020; Enciclopedia Banatului. Istoriografia. București: Editura Academiei Române și Timișoara: David Press Print, 2020; Cărășeni de neuitat. Vol. XLII/ Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2022; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. 2/ Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2022 (Bocșa – istorie și cultură; 59); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Astăzi, la ceas aniversar, ne alăturăm celor care transmit cele mai alese urări de bine dlui. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu și-l asigurăm de toată dragostea și prețuirea noastră!
La mulți ani, părinte profesor, cercetător și iubitor de carte, Dorel Viorel Cherciu!
Să ne trăiți în sănătate și bucurie mulți și binecuvântați ani!

Cu prietenie, Gabriela Șerban și echipa „Bocșa culturală”

20 ianuarie 2024, ora 15.30, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie „Țara Carașului“ Oravița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Expoziție de artă plastică Doina & Gustav Hlinka (Reșița): finisaj.

O retrospectivă: Dr. Ionel Bota și publicațiile sale în anul 2023.

Evocare a poetei Elena Crețiu (*1937, Oravița – † 18.10.2023, Oravița).

Doamna Florina-Maria BĂCILĂ este – din 23 septembrie 2019 – conferențiar doctor la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Departamentul de studii româneşti, Colectivul de limba română. Dincolo de titlul academic, este o persoană deosebit de atașată de locurile natale, un neobosit căutător de comori ale spiritului românesc, pe care le conservă prin scris și le prezintă cu însuflețire celor interesați.
În cele ce urmează, vă propun să descoperiți personalitatea doamnei conferențiar universitar doctor într-un interviu care îngemănează experiența didactică cu predilecția pentru scris și cercetare culturală.

A.H. – În ce cadru vă simțiți în largul D-voastră – conferențiar universitar doctor, scriitor sau publicist?
F.M.B. – Ipostaza pe care o simt cel mai aproape de sufletul meu este aceea de dascăl. E adevărat că ascensiunea profesională în mediul universitar implică parcurgerea anumitor etape, în urma căreia se obțin gradele didactice, dar, dincolo de ele, rămâne profesorul – omul de la catedră care îi învață pe copii… să învețe: ce, cum și, mai ales, de ce. Pe de altă parte, nu mă consider scriitor în sensul restrâns al termenului, deși am „cochetat”, în mai multe rânduri, cu eseistica și chiar cu ideea de a scrie proză. Experiența de publicist îmi este de mare ajutor în activitatea de editare a textelor și în impunerea exigenței inclusiv atunci când vine vorba despre elaborarea propriilor studii și articole, în vederea publicării. De altfel, în pofida prejudecăților care îl asaltează astăzi din ce în ce mai puternic, se cuvine ca universitarul să fie, mai întâi, dascăl, apoi cercetător dedicat muncii fără astâmpăr și, simultan, om al comunității, unind fervoarea și sensibilitatea ei cu solemnitatea mediului academic. Tocmai de aceea mă bucur enorm ca, din când în când, să mă pot simți în largul meu de… om.

A.H. – Implicarea D-voastră deosebită în activitatea didactică se datorează moștenirii de familie?
F.M.B. – Cred că implicarea aceasta derivă, în primul rând, din buna rânduială pe care Făcătorul a toate ne-o așază pe firul vieții. Omenește vorbind, vă mărturisesc că refrenul care mi-a însoțit răspicat, fără ezitare, copilăria și adolescența a fost: „Când voi fi mare, vreau să mă fac profesoară de română și să scriu cărți!”. Visam să ajung cândva studentă la Litere, ca să fiu aidoma celor doi admirabili profesori ai mei de limba română din gimnaziu (Irina Frîncu) și din liceu (Iosif Băcilă), adică să am o profesie care presupune dăruire și sacrificiu de sine, să le ofer celorlalţi câte ceva din cunoştinţele, strădaniile şi trăirile proprii. Sigur, am preluat ce am socotit că mi se potriveşte de la mai mulţi dascăli din ciclurile şcolare pe care le-am urmat, am încercat să adaptez la trăsăturile personalităţii mele ceea ce mi s-a părut demn de reţinut şi de pus în practica didactică.

A.H. – Ce v-a determinat să vă dedicați studiului limbii române?
F.M.B. – Dintotdeauna am iubit frumusețea limbii române și, chiar dacă, în copilărie, nu o conștientizasem în ansamblul ei, m-au fermecat prilejurile de a o descoperi în formele și în sensurile cuvintelor care alcătuiesc lumea fascinantă a proverbelor, a ghicitorilor, a poveștilor, a basmelor și a poeziilor sau a romanelor pe care, mai târziu, le-am citit cu sufletul la gură. La maturitate aveam să înțeleg că adevărata provocare (și bucurie) legată de studiul limbii române o constituie faptul că ea nu se rezumă, în sine, la asimilarea (aridă a) unor reguli, definiții și clasificări, ci înseamnă bogăție și diversitate, nuanțare și plasticitate, savoare și încântare a minții, a condeiului și a sufletului.

A.H. – Când s-a produs legătura cu poezia religioasă?
F.M.B. – Am urmat studiile liceale în anii ՚90 ai secolului trecut, când în programele și în manualele școlare se introdusese analiza operelor unor autori care au scris și poezii reprezentative de o asemenea factură. Fiind un domeniu de anvergură insuficient explorat, lirica mistico-religioasă m-a atras, de-a lungul timpului, îndeosebi prin aceea că unii dintre poeți sunt mărturisitori ai unor experiențe dramatice parcurse în universul carceral, prin intermediul cărora au reușit să cunoască eliberarea interioară și esența legăturii cu Divinitatea. Acum câțiva ani am început să citesc versurile lui Traian Dorz, moment de la care am inițiat un studiu sistematic al creației sale, concretizat deja prin publicarea a două volume și a zeci de articole care abordează limbajul poeziei dorziene în contextul spiritual și istoric în care ea a fost creată.

A.H. – După opinia D-voastră, în ce constă valoarea unei opere literare?
F.M.B. – Revin la ceea ce am mai afirmat: dacă nu picură har de Sus în călimara minții și a inimii unui condeier, valoarea scriiturii lui nu poate fi autentică sau durabilă. Mesajului solid și plin de sens al unei opere – care trebuie să fie, așadar, unul constructiv – i se alătură, în mod firesc, suma unor fericite zbateri și stăruințe pentru a putea birui „neajungerea limbii” în actul scrisului și pentru a găsi cea mai potrivită expresie, aptă să exprime convingător intenția autorului, inclusiv prin prisma laturii formale a textului.

A.H. – Ce ne puteți spune despre ce se scrie în zilele noastre și mai ales, cum se scrie?
F.M.B. – În general, în zilele noastre se scrie din abundență, uneori – chiar excelent, însă nu totdeauna așa cum se cuvine. Scriu bine mulți tineri ancorați în diverse domenii; cred că ar trebui încurajați și, deopotrivă, îndrumați în a-și reda opiniile, gândurile, trăirile. Aici intervine rolul hotărâtor al celor meniți să-i deprindă cu exprimarea corectă, coerentă, argumentată şi, mai ales, să-i învețe cum (și de ce) să privească mereu (şi) dincolo de cuvântul propriu-zis. Acesta e rostul tainic și perpetuu al profesorilor și, largo sensu, al intelectualilor – cei pe care poetul Traian Dorz îi numește (într-o manieră concisă și, în aceeași măsură, expresivă) „făclieri de slove şi cuvinte”.

A.H. – Care ar trebui să fie reperele identitare ale spiritualității românești?
F.M.B. – În primul rând, dimensiunea creștină a sacralității, a credinței nealterate în atotputernicia Creatorului și în atotștiința Lui; apoi, specificul nostru național, frumusețea valorilor culturale perene, oamenii de seamă care au amprentat definitoriu ființa românismului în atâtea veacuri și sfere de activitate, realizările lor inegalabile, modelele de implicare și de perseverență vrednice de urmat ale predecesorilor, în pofida efemerității inerente condiției umane și a vremurilor adesea neprielnice.

A.H. – Cum este viața culturală la Timișoara și cum se vede din capitala Banatului în alte părți?
F.M.B. – Cultura bănăţeană (foarte bogată și variată) are prilejul de a se dezvolta într-un mediu multietnic şi multiconfesional, fapt ce se repercutează, într-un anume fel, chiar asupra vieții cotidiene. Ea va dăinui prin oameni dedicaţi cu mintea, cu sufletul, cu tot ce se poate pune în slujba multiculturalităţii din acest spaţiu românesc. Marile înfăptuiri pe tărâmul amintit îşi au obârşia în actul cultural „în miniatură”, săvârşit acolo unde se creează emulaţii în jurul unor publicaţii de gen sau al unor cercuri cu asemenea preocupări permanente.

A.H. – Ce impresie v-au lăsat participările la diverse manifestări culturale organizate local, național și internațional?
F.M.B. – Consider că participarea la manifestările culturale organizate (sub imperiul temeiniciei și al probității intelectuale) pe plan local, național sau internațional ne ajută pe toți cei interesați să păstrăm contactul direct și constant cu aparițiile editoriale de ieri și de azi, cu inițiativele și cercetările semnificative ale celor cu care putem fi împreună în atari împrejurări. Relația cu ceilalți oferă, nu o dată, motive de reflecție, ba chiar înlesnește identificarea și fructificarea unor soluții inedite pentru viitor, bucuria validării propriilor opinii și a unei veritabile reuniri sub auspiciile intereselor spirituale comune. Așadar, rămâne dorința vie a întâlnirilor și a împărtășirilor, a schimbului de idei și sugestii, a dobândirii unor experiențe de neuitat în plan personal și profesional.

A.H. – Aveți o recomandare cu privire la o mai bună vizibilitate a culturii române la ea acasă, dar și peste hotare?
F.M.B. – Poate că o mai bună vizibilitate a culturii române în țară și peste hotare depinde, în bună măsură, de o susținere materială adecvată, dar, în același timp, cred că e foarte important ca cei ce activează în această sferă să se cunoască între ei și, atunci când este posibil, să se sprijine unii pe alții în ceea ce fac, să inițieze, să continue și să intensifice orice gen de colaborări fructuoase. Tocmai în acest context merită semnalată necesitatea unui efort colectiv, întreprins de instituții de profil, de personalități ale culturii române, dar și de tineri aflați la început de drum, în vederea valorificării, prin diferite mijloace și oportunități, a patrimoniului cultural național.

Vă mulțumesc!
Interviu realizat de Angelica-Telica Herac

Fabulosul Radu Theodoru a împlinit 100 de ani!
General de flotilă aeriană (rtr), unul dintre cei mai prolifici scriitori români de literatură istorică, Radu Theodoru și-a sărbătorit în 17 ianuarie 2024 cei 100 de ani de viață! O sărbătoare extraordinară organizată de copiii maestrului, de asociația care-i poartă numele și de toți cei care-l iubesc și-l stimează și i-au fost alături la ceas aniversar la Palatul Cercului Militar Național din București.
Rude și prieteni de aproape și de mai departe au fost invitații domnului general cu prilejul centenarului.
Vioi, plin de viață, timp de aproape 8 ore, maestrul a sărbătorit alături de invitați: a rostit un cuvânt de mulțumire pentru cei prezenți și pentru darurile primite, a deschis dansul alături de fiica sa Voica, a vizitat, permanent, fiecare masă pentru a vorbi cu invitații, pentru a se interesa dacă se simt bine, dacă totul este în regulă, dacă lipsește ceva, a luat parte la o mulțime de sesiuni de fotografii și s-a bucurat, alături de familie și prieteni, de muzica bună!
O seară de neuitat cu o legendă, cu unul dintre eroii neamului, care a scris, la propriu, importante pagini de istorie românească, sub toate aspectele! Un veritabil patriot pentru care dragostea de neam și țară nu sunt simple afirmații, de conjunctură, ci patriotismul e pentru domnia sa un crez: „E așa de simplu. Te naști. Nu este un adaus. Este foarte firesc. La mine se motivează și prin familie. Mă pot desprinde de pământul ăsta în care generații întregi de-ai mei sunt acolo, în iarba aia, frontul războiului.” General de Flotilă Aeriană, declară mereu, cu mare respect față de români și istoria poporului: „Pentru mine, zborul nu a fost o meserie, ci pasiunea mea existențială”. A participat la nivel de armată la cele mai dificile aplicații, acordându-i-se încrederea de a face parte din unitatea de alarmă a Regimentului, zburând în luptă, în condiții grele, împotriva aviației inamice. Mereu cerea comandanților să fie inclus în formațiile de luptă cele mai dificile împotriva aviației inamice: „Vreau să zbor, să aud motorul mergând rotund, să văd patrule de vânători în stânga și în dreapta, să văd întinsa și rodnica câmpie a patriei sub aripile de oțel”.
Radu Theodoru, considerat unul dintre cei mai de seama scriitori postbelici din literatura română, îndeosebi în sfera romanului istoric, cu influențe din zona militară, s-a născut la 17 ianuarie 1924 în Ineu, jud. Arad. Absolvent al Liceului „C.D.Loga” din Timişoara, a Şcolii de ofiţeri de aviaţie din Bucureşti, a Şcolii speciale de ofiţeri de aviaţie – pilot de vânătoare, absolvent al Facultăţii de Istorie – filozofie a Universității Bucureşti (studii întrerupte în 1948 pe motive politice), deţinător al unui brevet „Skipper de croazieră” – este unul dintre cei mai prolifici scriitori de romane istorice.
Întreaga sa carieră – profesională şi literară – este cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune şi rele, cu aprecieri şi controverse, aşa cum se întâmplă de obicei în cazul marilor scriitori şi personalităţilor de marcă.
În anul 1952 regimul politic a devenit foarte dur și marele aviator Radu Theodoru ajunge să fie îndepărtat de la zbor pe motive politice, fiind scos în rezervă.
Dacă a văzut că nu mai poate cuceri spațiul aerian, a încercat să cucerească marea. Așa s-a născut „Haihui”, o ambarcațiune cu care a navigat pe Dunăre.
Aviatorul și marinarul Radu Theodoru și-a pus în plan să facă înconjurul pământului pe apă. El a introdus în limbajul curent al navigatorilor termenul „circumterra”. După ce a obținut brevetul internațional de comandant de iaht cu vele, a început să-și pună planul în aplicare. În anul 1987 face primele încercări cu iahtul „Decebal 1” până în Marea Egee. Fiindcă vasul dezvolta performanțe slabe, a construit la Șantierul Oltenița „Decebal 2”. Cu el spera să facă înconjurul lumii.
Însă, de scris, a scris în continuare, parcă-și găsise un refugiu în scris și citit.
Debutul literar se petrece în 1953. La un moment dat, s-a ivit din nou șansa să piloteze aparate ușoare de zbor, care decolau de pe un aerodrom sportiv de lângă București. Însă nu a renunțat niciodată la a scrie! Opera de scriitor a lui Radu Theodoru este vastă: romane istorice; romane cu subiecte contemporane; cărțile mării; romane științifico-fantastice; romane document; romane de analiză politică; nuvele; peste 60 de cărți importante și foarte bine documentate!
Activitatea politică este cea a unui român frământat de problemele ţării, a unui bun cetăţean care caută soluţii de rezolvare a unor stări din anumite perioade istorice: membru PCR (1964-1989, demisionează din Comitetul judeţean Braşov în 1970; PRM, fondator şi vicepreşedinte, demisionează în 1992; preşedintele Partidului Unităţii Social Democrate – demisionează în 1993; preşedinte Partidul Popular Republican şi vicepreşedinte după fuziunea cu PDAR, demisionează în 1996).
Membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru de onoare al Fundaţiei Cultural Ştiinţifică Aromână „Andrei Şaguna” ; membru de onoare al Yacht Club Român; preşedinte executiv din 1996 al Fundaţiei „Mareşal Ion Antonescu”.
Distincţii: Medalia „Mitropolit Andrei Baron de Şaguna”; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române în 1976; Ordinul „Meritul Cultural” cls. a IV-a, Medalia Muncii, „Virtutea ostăşească” cl.I; „Crucea veteranilor de război” și altele.
Referinţe: Who’s who în România. Ediţie princeps. Bucureşti. Pegassus Press, 2002; Dicționar biografic al literaturii române/ Aurel Sasu.- Pitești: Paralela 45, 2006; Dicționarul General al Literaturii Române.-București: Univers Enciclopedic, 2004-2009; Dicționarul Scriitorilor Români/ Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu.- București: Univers Enciclopedic, 2004-2009; Literatura Banatului/ Cornel Ungureanu.- Timișoara: Brumar, 2015; Enciclopedia Banatului. Literatura.-Timișoara: David Press Print, 2016.
Între volumele de autor consemnăm: Brazdă și paloș – roman istoric – 2 vol. editura Tineretului, 1954-1956; ed. II – Ed. Tineretului, 1967; Nedeia inimilor – dramă în două părţi, Timişoara, 1959; Cazul studentului Mihai Lotreanu – piesă în 4 acte, Timişoara, 1962;Muntele : roman 2 vol. Editura Pentru Literatură, 1963-1967; Interceptarea: nuvelă. Editura Militară, 1963;Atac la sol : nuvelă – Editura Militară, 1965; Steaua de mare : roman. Editura Tineretului, 1966; Strămoșii – (Ed. Militară, 1967; ed. a III-a revăzută şi adăugită – Ed. Albatros, 1979; 2 vol. ed. a IV-a revăzută şi adăugită, editura Albatros, 1987 ); Popas în Madagascar : roman ştiinţifico-fantastic (1967); Taina recifului : roman ştiinţifico-fantastic (Ed. Tineretului, 1968); Dincolo de linii : dramă de război în două părţi. Editura Militară, 1968; Aproape de zei : roman (Ed. Militară, 1969); A sosit ora! (Ed. Militară, 1969); Regina de abanos : povestire ştiinţifico-fantastică (Ed. Albatros, 1970); Escadrila a patra : nuvelă (Ed. Militară, 1970); S.O.S… Puhoaiele!..: mărturii. (Ed. Albatros, 1970); Vulturul : roman – 4 vol. – distins cu Premiul Academiei Române, 1971 – 1974; Posada (1973);Mai jos de steaua polară: povestire. Editura Militară, 1975; Călătorie neobişnuită: roman ştiinţifico-fantastic. Editura Militară, 1975; Țara făgăduinței : roman ştiinţifico-fantastic (Ed. Albatros, 1975); Nopți albastre: roman (Ed. Militară, 1976); Călugăreni (1976); Călărețul roșu : roman (Ed. Albatros, 1976; ed. II – Ed. Lucman, 2003); Asaltul : mărturii (Ed. Eminescu, 1977); Misiune de sacrificiu. (editura Militară, 1977, ed. a II-a editura Ion Creangă, 1979); Cronica eroică: 1877 – 1878 : roman document . Ed. Albatros, 1977; Noi – Mircea și Atlanticul (Ed. Militară, 1978); Cu HAI-HUI 2 spre Sud (Ed. Albatros, 1980); Biografie de război – 4 vol. (Ed. Eminescu, 1980-1987); Recunoaştere îndepărtată. Editura Eminescu, 1981; Din nou spre Sud (Ed. Albatros, 1982); Preludiu (Ed. Eminescu, 1983); Corsarul (Ed. Albatros, 1984); Croaziera cu vele (Ed. Albatros, 1985); Croazieră contra cronometru (Ed. Albatros, 1985); În luptă cu valurile (Casa Editorială pentru turism și cultură Abeona, 1992 ; Misiunea căpitanului X. Editura Globus, 1992; Vâltoarea ; Hungarismul astăzi: literatură politică. Editura Bravo Press, 1996; România ca o pradă (Ed. Alma, Oradea, 1997; ed. II – Ed. Miracol, 2000, ed. a IV-a, 2015)); Nazismul sionist. Editura Alma, 1997, ed. a II-a Miracol, 2000 (ed. a III-a, 2017); Urmașii lui Attila (Ed. Miracol, 1999; ed. a 2-a Editura Paco, 2018); Învierea lui Iuda. Editura Miracol, 2000; Ardealul – pe toţi ne cheamă Ursu, editura Miracol, 2000; Mareşalul, editura Miracol, 2001(ed. a II-a, 2012); Decebal – Circumterra, o tentativă refuzată (Ed. Yacht Club Roman, 2002); A fost sau nu holocaust? (Ed. Lucman, 2003); Imposibilul hermafrodit New-Age (Ed. Miracol, 2004); România, românii si comunismul (Ed. Lucman 2009); Călăreţul roşu (ed. Lucman, 2009); Roman de dragoste: biografie de război, biografii de pace (Ed. Paco, 2013); Calea robilor. Basarabia în flăcări. (București: Paco, 2013); Radu Theodoru – omagiu la 94 de ani – Convorbiri cu Mircea Coloșenco și Eugen Zainea.(București: Paco, 2017); Biografie de război (București: Paco, 2019); Europa în colimaror (Învierea lui Iuda)(București: Paco, 2019); O viață fără fard. Mărturii – Mărturisiri. 2 vol. (București: Paco, 2020).
Iată că s-au făcut 15 ani de când prozatorul Radu Theodoru a devenit unul dintre cei mai dragi și fideli colaboratori ai revistei „Bocșa culturală” și ai Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa (moment consemnat în revista „Bocșa culturală”, Anul X, nr. 3 (66)/ 2009).
Autorul îndrăgitelor romane istorice, unele publicate în fragmente și în revista noastră, trăiește și încă muncește la Grădiștea, nu departe de București, într-o căsuță parcă desprinsă din povești.
La cei 100 de ani împliniți, maestrul Radu Theodoru este fantastic! Nu te saturi să-l asculți! O minte limpede, lucidă, un vocabular elevat, multe întâmplări, mai vechi sau mai recente, spuse cu un ales har de povestitor și cu un fin simț critic și/sau ironic, îmbogățesc ziua oricui îi trece pragul!
Nu este un secret faptul că prozatorul Radu Theodoru trăiește cu dorul meleagurilor bănățene, că își dorește încă o vizită la Timișoara, la Bocșa, la Berzovia, că-i poartă în suflet și în gând pe prietenii săi din Banat și, evident, întreabă întotdeauna de scriitorii Ion Marin Almăjan, Cornel Ungureanu, Gheorghe Jurma, Vasile Bogdan. De aceea, pentru domnia sa este o mare bucurie fiecare vizită a noastră, fiecare revistă primită de la Bocșa și din Banat, fiecare tipăritură care se alătură valoroasei sale biblioteci! Apreciază totul la adevărată valoare și apreciază munca și oamenii care muncesc, care se străduiesc să lase ceva în urma lor! Știe cel mai bine cât de greu răzbate cultura prin incultura zilei de azi, cu ce eforturi sunt susținute evenimentele culturale autentice și cât de greu este să menții continuitatea unei reviste! De aceea, prețuirea pentru acești oameni mărunți, pe care maestrul îi consideră extraordinari, este nemăsurată! Iar noi nu putem decât să ne plecăm cu recunoștință!
Mulțumim, maestre, pentru onoranta prietenie! Pentru faptul că ne sunteți și vă suntem! Este o imensă bucurie fiecare întâlnire și-mi doresc multe astfel de întâlniri!
La mulți ani, maestre! Mulțumim pentru invitația de a fi parte din sărbătoarea dumneavoastră! Să vă dăruiască Dumnezeu sănătate și zile senine, să ne revedem cu bine, iar în primăvară să vă sărbătorim centenarul și la Bocșa!

Moto: ”Popor românesc, mari învățături îți dă ție această întâmplare! Dacă fiii tăi ar fi fost uniți totdeauna, atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ți vezi rușinea cu ochii!” (Mihai Eminescu).
Un eveniment excepțional, aș putea spune de suflet, s-a desfășurat în orașul martir Timișoara, în ”Sala Revoluției”, clădirea Consiliului Județean Timiș, la data de 15 ianuarie 2024, Ziua Culturii Naționale, sub semnul geniului eminescian, eveniment la care au participat poeți, jurnaliști și scriitori din mai multe zone ale țării. S-a recitat atât din lirica eminesciană cât și din creația proprie despre Eminescu. Se împlinesc 174 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889), iată că UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA, Filiala: ”Valeriu Braniște” Timiș, au marcat ziua nașterii unuia dintre cei mai mari poeți ai literaturii române, cu o operă vastă și profundă, acesta a lăsat poporului român un diamant ce strălucește veșnic în suflete, în inimi, a scris cartea de identitate a fiecărui român, Eminescu fiind și un mare jurnalist, remarcabil academician. Din nefericire viața acestuia a fost scurtă, la doar 39 de ani s-a stins, opera sa având un impact asupra culturii românești, capodopera poetului trăind veșnic in inimile iubitorilor de poezie. Foarte important este faptul că școlile si universitățile țin aprinsă făclia nemuririi eminesciene, această flacără arde în sufletele tinerilor, o flacără care transcende timpul si spațiul. Moderatorii acestui important eveniment pentru cultura română au fost: Dumitru Buțoi și Nicolae Toma-UZPR Timiș.
Evenimentul s-a desfășurat în trei părți. În prima parte au fost oferite Premiile Proiectului Cultural Internațional „EMINESCU, UN VIS ÎN AȘTEPTARE”, Ediția a II-a , sub egida UZPR, concursul a fost inițiat și organizat de Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara, președinte Dumitru Buțoi. Marele Premiu ediției a doua a fost decernat poetei Mirela Cocheci în prezența câștigătoarei Marelui Premiu al primei ediții 2023, poeta lugojeană Maria Rogobete. A doua parte a oferit publicului lansare de cărți: „Dincolo de cuvinte” prof. univ. dr. Pavel Abraham, 2023, „Libertatea de a fi…”de Petru Frăsilă, publicist și manager Tele Moldova Plus, Iași. Editura Detectiv Literar, manager, Firiță Carp, București. (Prof. univ. dr. Pavel Abraham a avut două surprize, o caricatură din partea caricaturistului lugojean Cristinel Vecerdea cât și o diplomă din partea MNADOR Timișoara – Remus Știr ).
Ultima parte a fost o încântare pentru toți participanții, astfel că talentatul și renumitul caricaturist, lugojeanul Cristinel Vecerdea – CRIV, a expus mai multe portrete ale unor personalități naționale și internaționale, fiind prima expoziție a sa în incinta Consiliului Județean Timiș.
Parteneri: Consiliul Județean Timiș (Alin Nica), UZPR (Ovidiu Zanfir) Tele Moldova Plus (Petru Frăsilă), ANCMRR Timiș ( Valentin Dragoș Dumitrașcu), MNADOR Timișoara ( Remus Știr), Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara.
În această zi luminată, ziua aniversării nașterii lui Eminescu, toți participanții au reflectat intens asupra valorii sale, dar și influenței pe care a avut-o și o are marele poet asupra literaturii mondiale, am simțit bucuria imensă ce i-a cuprins pe toți iubitorii de poezie eminesciană, fiecare gând își cânta parcă întreaga viață, iar ochii acestora trimiteau anotimpurilor strălucirea de care au atâta nevoie, tot omul se simțea bine, liniștit și fericit în dansul rimelor lui Eminescu. Intrasem într-o horă a prieteniei și speranței, Eminescu nu a murit, el trăiește în toți ghioceii de pe câmpiile țării mele, în trandafirii din grădina casei, în floarea de măr, în frunza de gutui, în mirosul lăcrămioarelor de pe mormântul strămoșilor mei, în puful zăpezii, în frunza căzută pe pământ, în apusul soarelui, în apele învolburate ale Dunării, Eminescu nu a murit…el trăiește în ființa noastră care se hrănește cu forța, curajul și cuvântul marelui poet, Eminescu nu moare niciodată, spui România și asculți muzica pe versuri eminesciene, spui Eminescu și asculți poveștile adevărate ale trecutului, acolo unde se odihnesc eroii neamului românesc, spunem Eminescu și simțim cum ne ghidează sufletele spre frumusețe, bucurie și armonie în gânduri, dar mai ales în iubire.
Iubirea a dat naștere operei eminesciene, să o păstrăm veșnic în memorie și timp.

Maria ROGOBETE Membru UZPR 17. 01.2024 Lugoj

18 ianuarie 2024, ora 12.00, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Expoziție „Mihai Eminescu în filatelie” din colecția Doina & Gustav Hlinka și expoziția de xilogravură Beto Nascimento (Brazilia).

18. Januar 2024, 12:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Ausstellung „Mihai Eminescu und die Philatelie“ aus der Sammlung Doina & Gustav Hlinka und Kunstausstellung Beto Nascimento (Brasilien) – Holzschnitt.

Motto: ,,Fără domnul Eminescu, fără iubitorii de artă, cultură și simire românească, poporul meu ar fost ca o pasăre căreia i s-a furat zborul”!

15 Ianuarie 2024, ora 11,00. Iubitorii de Eminescu, reperul nostru de moralitate și identitate națională oriunde am fi pe această Planetă, iau cu asalt ,,Sala Revoluției”pusă la dispoziție cu generozitate de către Consiliul Județean Timiș, un spațiu îmbietor, devenit de curând un centru cultural de referință al orașului Timișoara, unde pe lângă politică se respiră și un aer cultural-artistic de bună calitate, prilej deodebit de a celebra împreună ,,Ziua Culturii Naționle” sub semnul geniului eminescian.

Domnul Dumitru Buțoi, membru UZPR și președinte al Asociației Cultural Umanitară,,Luceafărul de Vest” Timișoara, salută invitații și prezintă în sinteză desfășurarea acestui eveniment de anvergură europeană ,,Cântec și poezie” ca un sincer omagiu pentru poetul nepereche al neamului românesc și pilonul de rouă , sudoare și lumină pe care se sprijină orizontul nostru cultural-spiritual și nu numai.

În continuare pe un duios  fond muzicat generat de colegul de breaslă cantautorul Grigore Mâinea, Dumitru Buțoi, recită poemul ,,Dragul meu Emin.” Despre viața și opera eminesciană a vorbit domnul Petru Novac Dolângă, poet și jurnalist de notorietate de la care am reținut faptul că:  Eminescu este contemporanul nostru cu care trebuie să ne mândrim și să-l cinstim întotdeauna pentru că el este poetul Limbii Române. Au recitat poezii din creația proprie despre Eminescu, Maria Rogobete, membru UZPR Timiș,  Mirela Cocheci, poetă și pictor, Zorica Dan, poetă, Ionescu I. Ioan, membru UZPR Timiș, Anton Mihai Pogany, scriitor și poet.

Cu acest prilej, a fost decernate deocamdată parțial premiile  pentru participanții la Proiectul Cultural Internațional,,Eminescu ,un vis în așteptare” organizat sub egida UZPR de către Asociația Cultural Umanitară,,Luceafărul de Vest Timișoara.

Marele Premiu a fost obținut de către Mirela Cocheci, poetă și pictor din Petroșani, județul Hunedoara, secțiunea poezie. Maria Mândroane, Timișoara, premiul unu la secțiunea poezie în grai. Viorica Vancu,Timișoara, premiul doi, secțiunea poezie religioasă.

Rozalia Iașura, din comuna Variaș, județul Timiș, premiul trei, la secțiunea epigramă. Antonia Maria Moraru, Moldova Nouă-, județul Caraș Severin, premiul revistei ,,Luceafărul de Vest”Timișoara.

Premii speciale: Roxelana Radu,UZPR Buzău,Victor Cobzac, Ungheni, Basarabia, Dorel Neamțu, Deva-Hunedoara, George Adrian Itoafă, Constanța, Maria Rogobete, Lugoj-Timiș, Florin Grigoriu, București.

Diplome de Excelență, Doamna Ileana. Mogoșanu, inspector șef I.T.M.Timiș, Dragoș  Valentin Dumitrașcu, președinte ANCMRR Timiș, Neluțu Bungău, fotbalistul de legendă al fotbalului bănățean

Meritul Cultural: domnul prof.univ.dr.Pavel Abraham,București, Petru Frăsilă, Iași, scriitor și om de televiziune, manager Tele Moldova Plus și Firiță Carp, București, manager editura Detectiv Literar, București. Celelalte rezultate urmează a fi aduse la cunoștința participanților în zilele următoare pe Site UZPR.

În partea a doua ,,Colocviile Tele Moldova Plus  cu genericul ,,Lumina și noi” în care s-au lansat două cărți esențiale pentru adevăruri fundamentale, care pot constitui oricând prin mesajul  lor sincer dar engmatic, veritabile manuale de educație socio-umană dar de jurnalism autentic, respectiv: ,, Dincolo de cuvinte” autor, prof. univ. dr. Pavel Abraham și ,,Libertatea de a fi”… autor Petru Frăsilă, publicist și om de televiziune, despre care au vorbit, prof. univ.dr. Mihaela Tomiță, g-ral (r) av.Mircea Chirilă, Emil Stanciu, Firiță Carp, Editura Detectiv Literar, Ovidiu Zanfir, UZPR, Nicolae Toma, Dumitru Buțoi.

În acest context de sărbătoare și  armonie culturală, domnul prof.univ.dr. Pavel Abraham, a fost moderatorul unei teme inedite și de larg interes general, sub egida Consiliului Județean Timiș. Autoritatea teritorială de ordine publică (ședința lunară) sub coordonarea domnului Ovidiu Virgil Drăgănescu, Subprefect Instituția Prefectului județului Timiș, a dezbătut problematica pivind perfecționarea sistemului judiciar, consolidarea actului de justiție în România printr-o cuplare a activității avocatului și detectivului particular în sistemul judiciar și prevenirea și asistența dependenților de droguri în sistem european.  Au luat cuvântul specialiști din sistemul judiciar, precum avocați, ofițeri din sistemele de autoritate, procurori, judecători, comandanți de penitenciare, cadre didactice universitare.de

A fost o zi de adevărată sărbătoare un eveniment de excepție de anvergură europeană, desfășurat sub semnul domnului Eminescu, ce veghează de-acolo de sus ca o stea singuratică, trecerea noastră printr-un timp de patimi și de jar, căruia îi supraviețuim doar gândind că ,,Dincolo de cuvinte”  și de ,,Libertatea de a fi”… liber și… interzis, Eminescu este podul de lacrimi ce ne unește cu Dumnezeu.

În final invitații au avut prilejul de admira expoziția de caricatură  personalități marcante din România și Diaspora,  (în prim plan portretul lui Eminescu, dar și ca o surpriză neașteptată al domnului Pavel Abraham), a colegului de breaslă Cristinel Vecerdea-CRIV, amenajată în holul Sălii multifuncționale a C.J.Timiș. care a fascinat mulți vizitatori din țară dar și din Europa. La ora de socializare invitații au servit bunătăți din specificul bănățean și n-a lipsit desigur fotografia de grup.

Mulțumiri partenerilor noșstri: C.J.Timiș, UZPR, Tele Moldova Plus, ANCMRR Timiș, MNADOR, Timișoara, Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara.

,,SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM”!  ,,TRĂIASCĂ NAȚIA”!  ,,SUS CU DÂNSA”!

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș

Din motive de sănătate, manifestarea cu autoarea Silvia C. Negru se anulează!

 

Aus gesundheitliche Gründen findet die Veranstaltung mit Frau Silvia C. Negru nicht mehr statt!

 

17 ianuarie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

După-amiază literară cu autoarea Silvia C. Negru din Timișoara.

Incursiuni muzicale: prof. George Gassenheimer – vioară (Reșița), la pianină prof. Lucia Ghilea

Participă în calitate de invitați personalități culturale din Timișoara.

 

 

17. Januar 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Literarischer Nachmittag mit der Autorin Silvia C. Negru aus Temeswar.

Musikalische Einlagen: George Gassenheimer – Geige (Reschitza) und Lucia Ghilea (Klavierbegleitung).

Es nehmen teil Kulturpersönlichkeiten aus Temeswar.

 

Luni, 15 ianuarie 2024, de Ziua Culturii Naționale și Ziua Poetului Nepereche, elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” din Bocșa, însoțiți de doamnele profesoare Liana Ferciug și Diana Laura Vuca Abrudan, au poposit la bibliotecă pentru a cerceta, într-un fel sau altul, fondul Eminescu.
Aici au fost așteptați cu o reprezentativă expoziție de carte, iar cele mai speciale volume din fondul Mihai Eminescu, edițiile bibliofile, au fost, evident, și cele mai apreciate de tinerii vizitatori.
Spre exemplificare amintesc volumul de Poesii semnat Mihail Eminescu, cu o notiță biografică de Ioan Săndulescu, volum apărut la București, Editura Librăriei LEON ALCALAY în 1907; volumul de Povești și nuvele.- ed. a III-a.- București: Editura Librăriei „Universala” Alcalay&Co, [s.a.].- (Biblioteca pentru toți; 278-279 bis); volumul de Poezii.- ediție aleasă.- București: Atelierele Grafice SOCEC&Co., S.A.R. [s.a.].- (Biblioteca pentru toți; 195-196) sau volumele gigant și liliput dedicate Luceafărului poeziei românești.
Între preferatele elevilor au fost și cărțile care constituie colecția „Eminescu” a editurii TIM din Reșița, colecție inițiată și coordonată de Gheorghe Jurma, în această colecție găsindu-se și un volum al bibliotecii bocșene, un catalog „Mihai Eminescu în fondurile Bibliotecii Orășenești Tata Oancea”(nr. 13 în colecția Eminescu, apărut la Editura TIM din Reșița în 2013).
Întâlnirea elevilor cu „raftul Eminescu” s-a încheiat cu un recital de poezie.

Colecţia Eminescu a editurii TIM din Reşiţa apare la iniţiativa şi prin grija scriitorului, editorului şi istoricului literar Gheorghe Jurma şi cuprinde studii, eseuri, comentarii, exegeze dedicate operei lui Mihai Eminescu, atât inedite cât şi reeditări.
Primul volum tratează motivul codrului şi apare undeva în 1997. (Se pare că nu există decât un singur exemplar, cel al editorului).
Cert este că, din 1998, odată cu apariţia celui de-al doilea volum, colecţia are continuitate, iar în 2023 ajunge la volumul 19.
În anul 2000 – Anul Eminescu – cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de la naşterea marelui poet, vede lumina tiparului volumul 8 al colecţiei „Eminescu”: Măiastra, volum semnat de G.I. Tohăneanu, „un titlu brâncuşian care sugerează, în ultimă instanţă, deopotrivă potenţialul estetic al limbii române şi frumuseţile stilistice din operele marilor noştri făuritori de literatură şi limbă literară.” (Gh. Jurma)
G.I. Tohăneanu a mai semnat, împreună cu eminescologul Eugen Todoran volumul 4 din colecţia „Eminescu” a editurii reşiţene, intitulat De ce Eminescu?, apărut în 1999. Aşadar, prof. Gheorghe I. Tohăneanu adăuga încă un volum de studii celorlalte cărţi pe care le-a dedicat operei lui Eminescu.
În anul 2001, după 8 volume apărute în Colecţia „Eminescu” a editurii Timpul/ TIM din Reşiţa, scriitorul şi editorul Gheorghe Jurma primeşte din partea Preşedenţiei României, a preşedintelui Emil Constantinescu, Medalia Comemorativă 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi brevetul Anului Eminescu ca binemeritată recunoaştere a valoroasei sale colecţii „Eminescu”.
În Colecţia „Eminescu” se regăsesc diverse titluri ale unor diverse teme, studii, eseuri, comentarii, antologii, etc. toate menite să păstreze actualitatea marelui Eminescu, să propună generaţiei de azi şi de mâine un exemplu împotriva mediocrităţii şi comodităţii, un exemplu al asumării destinului şi al asumării identităţii româneşti, un model de muncă şi consecvenţă: Luceafărul şi alte comentarii eminesciene de Constantin Cubleşan (vol. 2, 1998); Eminescu gând şi cânt de Gheorghe Jurma (vol. 3, 1998); De ce Eminescu? de Eugen Todoran şi G.I. Tohăneanu (vol. 4, 1999), Mihai Eminescu – contextul receptării de Mircea Popa (vol.5, 1999), Stelele cardinale: eseu despre Eminescu, de Ştefan Cazimir (vol 6, 1999), Eminescu. studii şi articole de Ion Buzaşi (vol. 7, 1999), Măiastra de G.I. Tohăneanu (vol. 8, 2000), Eminescu şi Oraviţa de Ionel Bota (vol. 9, 2002), O perspectivă asupra sonetului eminescian de Paula Daniela Epurianu (vol.10, 2005), Vreme trece, vreme vine. Note eminesciene de Gheorghe Jurma (vol. 11, 2007), Cartea care deschide lumea – note eminesciene- de Gheorghe Jurma (vol. 12, 2010), Mihai Eminescu în fondurile Bibliotecii Orăşeneşti din Bocşa: catalog de Gabriela Şerban (vol. 13, 2013); Mihai Eminescu în fondurile Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin: catalog de Ion Bujor (vol. 14, 2014); Monumentele Eminescu, autori Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma (vol. 15, 2015); Ludwig Vinzenz Fischer și traducerile eminesciene, autori Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma (vol. 16, 2018); Ecouri eminesciene, autori Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma (vol. 17, 2021); Expoziții eminesciene, autor Gheorghe Jurma (vol. 18, 2023) și Mihai Eminescu în conștiința caransebeșenilor, autor Constantin Brătescu (vol.19, 2023).
Tema fundamentală a volumelor de note eminesciene este actualitatea permanentă a lui Eminescu şi rolul său determinant asupra culturii române, chiar dacă fiecare generaţie descoperă un nou Eminescu şi se îndrăgosteşte, este atrasă, de o nouă faţetă eminesciană.
Eminescu rămâne pururi tânăr înfăşurat în mantia-i, iar creaţia sa, imensa creaţie a sa, rămâne pururi o provocare pentru fiecare pământean înzestrat cu darul gândirii.

16 ianuarie 2024, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).

Mihai Eminescu în vers și cânt. Cu participarea Elenei Cozâltea și a Simonei Păun (cânt & recitare) precum și a Corului „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).

Expoziție de pirogravură Viorica Ana Farkas (Reșița).

 

16. Januar 2024, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).

Mihai Eminescu in Schrift und Gesang. Mit Beteiligung von Elena Cozâltea und Simona Păun (Gesang & Rezitation) sowie des „Franz Stürmer”-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea).

Kunstausstellung: Viorica Ana Farkas – Brandmalerei (Reschitza).

 

Bănățenii creștini s-au obișnuit ca în fiecare an, în a doua parte a lunii ianuarie, să se organizeze în această parte de țară Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor sau, cum o cunoaștem cu toții, Săptămâna de rugăciune ecumenică.
Tradiția Octavei de rugăciune a început în 1740, în bisericile protestante din Scoția. Inițiativa a fost continuată de Asociația marilor biserici creștine și dezvoltată de Biserica Catolică prin organizarea unei Octave de rugăciune. Perioada Octavei de rugăciune ecumenică, 18 – 25 ianuarie, este marcată de către Biserica Romano-Catolică prin sărbătorirea Catedrei Sfântului Petru și Convertirea Sfântului Paul.
În diferite țări, broșura cu rugăciunile pentru unitate este folosită de creștini pentru rugăciuni particulare în luna ianuarie și pentru celebrări colective în preajma Rusaliilor. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este lună de vacanță, Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor este programată tot în preajma Rusaliilor, ori cu o lună sau două mai târziu.
În județul Caraș-Severin, Octava se desfășoară în acest an pentru a 32-a oară, mișcarea pentru unitatea creștinilor fiind una dintre cele mai solide și perseverente din țara noastră, un exemplu pentru multe alte regiuni din țară și chiar peste hotare.
Motto-ul Octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an a fost ales și de data aceasta pe plan internațional: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău […] și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Lc 10,27). Sub acesta se vor reuni creștinii diferitelor confesiuni împreună cu îndrumătorii lor spirituali și în acest ianuarie în diferite biserici creștine din județ. Tema și materialele pentru Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor din 2024 au fost pregătite de o echipă ecumenică din Burkina Faso, sprijinită de comunitatea locală Chemin Neuf (GCN).
Programul din acest an în județul Caraș-Severin se poate lectura din fișierul atașat.

Erwin Josef Țigla

Din informările primite de la purtătorul de cuvânt expert Irina Ildiko GLĂMAN (foto), am aflat:
• Având în vedere, semnarea de către Președintele României, domnul Klaus-Werner Iohannis,
în data de 11 ianuarie 2024, a decretului privind eliberarea din funcția de judecător a domnului Flavius Dacian CONTA preşedinte al Tribunalului Hunedoara, ca urmare a pensionării, Tribunalul Hunedoara adresează cu respect mulţumiri, domnului judecător Flavius Dacian CONTA, pentru întreaga carieră şi pentru profesionalismul, umanitatea şi colegialitatea de care a dat dovadă.
Domnul Flavius Dacian CONTA şi-a început cariera de judecător în decembrie 2005 la Judecătoria Hunedoara, iar în perioadele: aprilie 2006 – iunie 2019 a fost judecător la Judecătoria Deva; iulie 2019 – august 2021 a fost promovat judecător la Tribunalul Hunedoara fiind delegat la Judecătoria Deva; începând cu data de 01.09.2021 a activat în cadrul Tribunalului Hunedoara, contribuind la realizarea actului de justiţie la standarde de calitate.
Funcţii de conducere ocupate: preşedinte al Judecătoriei Deva (01.01.2013 – 31.12.2020); vicepreşedinte al Judecătoriei Deva (12.02.2021 – 12.08.2021); preşedinte al Tribunalului Hunedoara (16.08.2022 – prezent)
• Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât: numirea doamnei
judecător cu grad profesional de curte de apel DAVID Gianina-Viorica în funcția de vicepreședinte al Tribunalului Hunedoara, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 06.01.2024.
Doamna DAVID Gianina-Viorica şi-a început cariera de judecător în 01.07.2012 la Judecătoria Petroşani, iar din 01.01.2018 până în prezent este judecător în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Funcţii de conducere ocupate: președinte al Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara în perioada 19.11.2021-05.01.2024
• De asemenea, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât
delegarea doamnei judecător cu grad profesional de curte de apel RĂDOI Ionela-Simona în funcția de președinte al Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara, începând cu data de 11.01.2024, până la ocuparea funcţiei, prin numire, în condiţiile legii, dar nu mai mult de 6 luni.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș

Luni 15 ianuarie 2024, ora 11,00, Sala Revoluției a Consiliului Județean Timiș va găzdui o întâlnire de suflet, iubire și simțire românească , prilejuită de sărbătorea Culturii Naționale și a 174 de ani de la nașterea geniului Mihai Eminescu, poetul nepereche al neamului românesc și reperul nostru de identitate națională și legitimitate oriunde am fi pe această Planetă . Ziariști, poeți, oameni de cultură și artă, iubitori de Eminescu sunt invitați a participa și a aduce prin cuvânt, cântec și poezie, un omagiu sincer de prețuire și neuitare a poetului universal. Eminescu, puntea de lacrimi ce ne unește cu Dumnezeu!
MUGUR DE ETERNITATE
Eminescu e Luceafărul de seară
Ce veghează-n somnul meu
Ca o blândă căprioară
Eminescu ești și Tu
Eminescu sunt și eu
Din păcate
într-o țară ca o secetă de vară
Eminescu
E iubire și durere
Contopite-n Limba noastră
Dor nestins și călător
Zbor de pasăre măiastră
Peste tot și peste toate
Îngerul ocrotitor
Peste timp mugur de eternitate!

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș